IDOL e un termen care produce scârbă oricărui creştin de oriunde, chiar şi din America! Iar primul termen, AMERICAN e iarăşi un termen care produce scârbă într-o mare parte a lumii, chiar şi liberalilor din America! Deci, ce poate ieşi bun din alăturarea acestor doi termeni? De-acum showul aflat la a şaptea ediţie în SUA, este extrem de popular şi răspândit în variante naţionale printr-o mulţime de alte ţări. Read the rest of this entry »
Democraţii au decis conform politicii lor că nu-i cinstit şi nici egal ca să se dea înapoi fiecăruia cât a plătit pentru bilete. Iată cum au dat înapoi banii:
- Cei ce au plătit $10, vor primi înapoi $15. Oricum, ei şi aşa nu au destui bani ca să meargă la meci. Diferenţa se va numi „credit câştigat al biletului de meci”. Câştigarea acestui credit se obţine prin lene, obiceiuri proaste vizavi de muncă, ambiţie scăzută, darea vinei pe alţii. Restul de bani vor fi rambursaţi astfel:
- cei ce au plătit $25 vor primi înapoi $25; aşa e cinstit.
- Cei ce au plătit $50 vor primi înapoi $1, deoarece deja ei câştigă destui bani pentru a merge la meci cu bilete scumpe. Dacă au $50 pentru un bilet, cu siguranţă nu plătesc destule taxe.
- Cei ce au plătit $75, vor fi penalizaţi şi mai trebuie să trimită încă $25 de căciulă. Aşa este corect şi numai aşa se vor putea da cei extra $5 celor ce nu au avut bani decât pentru bilete de $10.
- Cei ce au putut plăti lojele de lux la $150 bucata vor fi daţi în urmărire penală. Departamentul de taxe se va ţine scai de ei, până ce vor fi obligaţi să-şi mute investiţiile, conturile bancare şi fabricile în Mexic, China şi Malayesia. Odată ajunşi acolo, vor fi bârfiţi în fiecare zi că angajează oameni cu $2/oră în condiţii de muncă fără aer condiţionat şi că nu-s patrioţi, deoarece la mutarea fabricilor, au lăsat fără muncă atâţia americani.
- Se prevede un cadou de $10 celor ce au trecut doar pe lângă stadion, chiar dacă nu au plătit nimic sau nu au avut intenţia de a participa la meci. Asta pentru că există un program special numit „Affirmative Action” - program destinat celor împotriva cărora s-au produs discriminări. Stadionul având numai 50 de mii de locuri, a discriminat împotriva tuturor celorlalţi americani, chiar dacă aceştia nu au voit să vadă meciul; deci discriminaţii merită o recompensă de la guvern.
- Cine nu înţelege nici acum cum va funcţiona codul de taxe al democraţilor, să scrie lui Hillary Clinton şi lui Barak Obama.
A apărut o biografie a papei Benedict al XVI-lea scrisă de Brennan Pursell. Cartea merită citită din mai multe motive, deși voi aminti doar unul: trebuie să cunoști cât de cât personalitățile care vor contribui la făurirea viitorului omenirii, indiferent că aceștia sunt președinți de state, premieri, dictatori, profesori, scriitori, etc. Personalitățile religioase merită din punctul de vedere al creștinului cu atât mai mult studiate! Pătrunzând în trecutul lor, poți avea o idee despre cum s-au format, cum au ajuns unde sunt, care le sunt crezurile, și poți avea habar în ce direcție vor merge și în viitor. Read the rest of this entry »
Al Gore apare din nou destul de des în tot felul de interviuri. Asta mai ales și pentru că se vehiculează mereu numele său ca o eventuală candidatură a democraților la președinție care să taie nodul gordian al impasului dintre Obama și Hillary. Și pentru că discuția nu poate să se axeze numai pe șansele ca Al Gore să candideze, aceasta se învârte desigur și în jurul unor subiecte dragi inimii în-nobel-ate a lui Gore: încălzirea globală. Read the rest of this entry »
Homosexualii se luptă pe toate fronturile. Să se recunoască căsătoria lor, să aibă drepturile oricărei familii tradiționale, să înfieze copii, să se învețe în școală despre stilul de viață homosexual, etc. etc. Recent s-a mai deschis un câmp de luptă. Campania pentru Drepturile Omului (CDO) a dat publicității un comunicat cu privire la rezultatele unei înfățișări legale, conform căruia Crucea Roșie Americană, Asociația Americană a Băncilor de Sânge și Centrele de Donare de Sânge Americane au cerut ca interdicția datând de la 1977 cu privire la recoltarea de sânge de la bărbați care au avut sex cu alți bărbați să fie abrogată. Read the rest of this entry »
Sursa: Wikipedia
Curioasă înmormântare a avut Maharishi Mahesh Yogi, guru care a inspirat pe The Beatles, regizorul David Lynch, actrița Mia Farrow, cântărețul Mike Love (Beach Boys) printre alte câteva milioane de oameni. Câteva zeci de mii de adepți din lumea întreagă au participat aducând ultimele lor omagii.
Gurul a murit la 91 de ani, la o reședință de-a sa din Olanda dar a fost înmormântat în India. Trupul neînsuflețit i-a fost pus pe un catafalc enorm, ridicat pe un deal din ashramul său de lângă confluența râurilor Gange, Yamuna și Saraswati, alcătuit dintr-o structură din lemn de santal. Voluntari din toată lumea au început de dimineață să-i ungă trupul cu balegă de vacă (chestie sfântă la hinduși) și gălbenele (observați asortarea culorilor..). Mai apoi trupul i-a fost ars, urmând ca să se construiască ceva locaș „sfânt” pe cenușa sa.
Pornit în misiunea sa ca un sărac a cărui avere o puteai duce într-o mână, Yogi a ajuns ca să locuiască într-un palat cu 200 de camere, să călătorească în jetul personal de culoare roz, și să aibă la dispoziție Rollsuri și alte mașini de lux. Gurul implicat în tot felul de scandaluri în special sexuale (Mia Farrow nu a fost singura femeie pe care a violat-o), în consumuri de droguri (pe vremuri era LDS, acum altele), a adus Meditația Transcedentală (TM) în occident. Contra unei sume de $2,500 noul disipol este inițiat în tehnici de meditație ce trebuie să aibă loc de două ori pe zi câte 20 de minute, timp în care se repetă mantre în limba sanscrită. Discipolul atinge perfecțiunea când reușește să adune suficientă energie pentru a-și ridica trupul de la pământ (levitație). Rezultatele promise de TM sunt sănătate, fericire, creativitate, pacea lumii, pace lăuntrică și energie.
Gurul a devenit celebru după ce ashramul său a fost vizitat prin 1968 de Beatles care ar fi trebuit să petreacă acolo trei luni, dar care au plecat unul după altul mai repede, fie pentru că le lipsea confortul de acasă, fie din cauza acuzațiilor din partea unor femei cum că Yogi le-ar fi violat.
35 de noi raja au fost numiți după moartea gurului pentru a duce mai departe mișcarea începută de acesta acum 60 de ani.
Unul dintre lucrurile cu care Carter nu-i de acord este războiul din Irak. Cu toate acestea, mare parte din încurcătura din Orientul Mijlociu, mai ales din Iran, se datorează lui Carter. De ce? Pentru că cu mulți ani în urmă, Iranul era unul dintre cei mai puternici aliați americani din zonă și era condus de către șahul Mohamed Reza Phlavi, prieten cu SUA. Cu și mai mulți ani în urmă, în Iran a trăit un om pe care Carter îl privea ca pe un „om sfânt” (expresia aparține de fapt lui Andrew Young, ambasador SUA la ONU; ambasadorul lui Carter în Iran, William Sullivan spunea despre el că este asemănător lui Gandhi): ayatolahul Khomeini. „Sfântul” trăia în exil de câțiva ani, la Najaf în Irak. De acolo își propaga învățăturile extremiste prin intermediul unor casete ce erau trimise în Iran și împrăștiate de suporteri. Read the rest of this entry »

Așa cum arătam într-un post mai vechi, termenul de „schimbare” este vehiculat ad nauseam de către candidații la președinția SUA. Între timp ce promisiunile lor se vor dovedi a fi doar vorbe (de unde știu? Din experiență!), și tinerii creștini americani se gândesc la schimbare. Vor transmite publicului dorința de schimbare într-o întâlnire din Times Square, New York la data de 8 februarie a.c. Read the rest of this entry »
În 1984 când celebrul Francis Schaeffer pleca în veșnicie, fiul său Frank ar fi avut ocazia să preia „imperiul” religios creat de tatăl său, după cum se procedează în viață: fii moștenesc „afacerea” părinților”. El însă a preferat să-și trăiască viața în felul în care a început el s-o conceapă încă cu mult timp înainte, când era băiet în Elveția , la L´Abri. Despre ce lăsa în urmă tatăl său Frank a spus „era premiul pe cere nu mi-l doream”. Așa că a părăsit credința evanghelică și s-a convertit la ortodoxism. Apoi, s-a apucat de pictură, a scris scenarii de film, a fost regizor de film și a scris cărți, mai multe chiar, majoritatea despre tatăl său, despre religie și autobiografice. Read the rest of this entry »

CBS ne raportează că cu ocazia sărbătorii Crăciunului, mii de creștini irakieni au mers la biserică, înfruntând riscul de a fi omorâți, cu toate că atacurile sinucigașe sau teroriste au scăzut vertiginos în ultimele luni.
Anul trecut Crăciunul a trecut nesărbătorit. Acum doi ani, sărbărorirea a fost extrem de limitată. Nu s-a permis decât adunarea în case, a rudeniilor. Dar cu speranțe pentru un viitor mai bun, anul acesta creștinii însoțiți de copii lor au plecat la biserici pentru liturghia de Crăciun. Femeile și-au acoperit capul înainte de intrarea în sanctuar, și apoi după intrare, s-au așezat conform obiceiului, separat de bărbați, în partea dreaptă și în spate, bărbații în partea stângă. Afară, la intrare, poliția verifica actele și sasoșele participanților, și a plasat baricade ca să împiedice accesul autovehiculelor (mai ales al celor ce au… bombe!). Creștinii irakieni au fost ținta multor atacuri teroriste. Din cauza primejdiei, zeci de mii de creștini au părăsit Irakul emigrând în alte părți.
Din cele 3 procente de creștini din totalul populației de 26 de milioane de irakieni, majoritatea sunt creștini de rit armean (o ramură ortodoxă, religia Armeniei de la anul 301 A.D.), romano-catolici sau creștini asirieni (biserica nestoriană, sau persană).
Liturghia la Biserica Catolică Caldeeană Mar Eliya a fost condusă de cardinalul Emmanuel al III-lea Delly, liderul Bisericii Caldeene (unită cu biserica Romano-Catolică). El a afirmat în fața unei audiențe de peste două mii, dintre care și clerici musulmani următoarele: „Irakul este un buchet din flori de diferite culori, fiecare culoare reprezentând o religie sau etnicitate, dar mirosind toate la fel”. Apoi a urat pace și prosperitate musulmanilor cu prilejul sărbătorii lor „eid” (sărbătoare ce marchează sfârșitul postului de-o lună numit Ramadam) și s-a rugat pentru pacea în Irak și a creștinilor din lumea întreagă.
Și, cum pericolul atacurilor teroriste e prezent, ciudat a fost că Liturghia de Crăciun, care de obicei se ține la miezul nopții, s-a celebrat… la amiaz! Dar, e bine și așa!

Salt Lake City - Templul Mormon
Tocmai am terminat de citit aseară capitolul despre mormoni din cartea lui Ron Rhodes (The Challenge of the Cults and New Religions - Zondervan - 2001) ca să mă edific mai bine despre credința mormonă. Nu de alta dar la anul va trebui să votăm un nou președinte în America. Eu sunt Republican și sunt curios pe cine va alege partidul ca să candideze.Știți deja că sunt la candidatura din partea republicanilor mai mulți: printre aceștia, mai cunoscuți, John McCain, Mitt Romney, Rudi Giuliani și un pastor baptist, Hyckabee. Lunile următoare vor avea loc „caucus”-urile din mai multe state (primul, conform tradiției, în statul Iowa). Caucus-urile sunt întâlniri a reprezentanților unui partid pentru alegerea politicii partidului și selectarea candidaților la diverse funcții. De asemenea vor avea loc alegeri primare în diferite state. Se așteaptă ca cel mai târziu în Martie-Aprilie să avem un candidat republican. Din partea democraților, se pare că nu vor fi obstacole majore în nominalizarea lui Hillary Clinton (ferească Dumnezeu!) la candidatura partidului.
În condițiile acestea, am vrut să mă edific cu privire la credința mormonă. Mitt Romney are șanse să devină candidatul republicanilor. Romney (și alții) susține că el este „creștin”. Este mormonismul o formă de creștinism? Pentru mine, nu este! Dar, voi vota cu el, dacă este mormon? Contează credința lui la guvernare? Bush este protestant… a contat mult credința sa religioasă în deciziile pe care le-a luat?
În timp ce subiectul acesta este important și interesant de dezbătut într-un eseu mai larg, când voi avea puțin timp, deocamdată doar doresc să spun că în timpul cercetărilor mele, am dat peste un articol care face o paralelă între mormoni și… musulmani! Îl găsiți AICI.
Extrag din el pe scurt, următoarele asemănări:
- mormonii cred că Joseph Smith a fost ultimul profet, musulmanii cred că Mahomed a fost ultimul profet.
- mormonii cred că după moarte, o să primești propriul tău „univers”, musulmanii cred că o să primești propriul tău harem de 72 de fecioare,
- mormonii cred că Isus a fost doar un copil spiritual al lui „dumnezeu” și ca om, a fost cu nimic deosebit de ceilalți oameni. Și pentru musulmani, Isus a fost doar un profet, nu mai mare decât alți profeți, cu nici un caz mai mare decât Mahomed.
- Joseph Smith a practicat poligamia, Mahomed a practicat poligamia.
- Cartea de bază a mormonismului, opera lui Joseph Smith pornește de la o cunoaștere inexactă a Bibliei și istoriei, cartea de bază a musulmanilor este la fel de ignorantă cu privire la credința pe care pretinde că s-a zidit.
Deocamdată, atât! Urmează să revin.

Cu ocazia fiecărui Crăciun, James Baxter priveşte cum rup oamenii produsul companiei sale şi-l aruncă la gunoi. Mii de ore de desenare inventivă şi de producţie se pierd într-o secundă. Si domnul Baxter nu regretă de loc lucrul acesta. Ca preşedinte al unei mari companii de fabricat hârtie de împachetat cadourile pentru Crăciun, domnul Baxter afirmă: Lucrul ce nu-l dorim este ca produsul nostru să stea neîntrebuinţat în dulapul cuiva. Read the rest of this entry »
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea
Câteodată, un om aflat într-o anumită poziție spirituală, indiferent de starea sa sau a organizației în care funcționează, are un cuvânt revelator care merită luat în considerare pentru că, vine din partea lui Dumnezeu. De exemplu, pe vremea Domnului Isus, marele preot Caiafa, proorocește după care Biblia explică proorocia sa prin poziția pe care o avea. Iata textul: Ioan 11:49-51 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Read the rest of this entry »
Cum au fost înşelaţi? Timp de şase ani Stacey şi-a contactat victimele spunându-le că este agentă CIA şi că agenţia de spionaj este în posesia unei tehnologii noi, cu ajutorul căreia scaneaza din spaţiu, prin satelit corpurile „pacienţilor” pentru descoperirea de boli, apoi noaptea, în timp ce bolnavii dorm, agenţi CIA vor intra în casele „pacienţilor” şi le vor administra medicaţia necesară vindecării bolilor descoperite. Astfel vor fi evitate urmările bolilor ereditare sau alte maladii grave.
Doar una dintre victime a devenit suspicioasă şi a contactat FBI-ul ca să se informeze. Așa a început demascarea escrocilor. Între timp ce naivii plăteau, soţii Finley trăiau într-o casă faină, aveau 5 automobile de lux şi petreceau bine mersi.
Citind cele de mai sus, poate îţi vin şi ţie în minte, ca şi mie, tot felul de întâmplări similare. Vânzarea podului Brooklyn nu o dată, ci chiar de repetate ori, şi mai ales de către aceeaşi persoană (George C Parker în secolul 19), cumpărarea Bisericii Catolice de către Microsoft în 1994, și alte sute de „păcăleli”. De ce „cumpără” oamenii astfel de păcăleli?
Poate că este ignoranța. Gândește-te la cazul de mai sus: scanat pentru probleme de sănătate din satelit? Agenți CIA strecurându-se noaptea în casa ta să-ți dea medicamente în timp ce tu dormi? Sau, tabletă ce o iei pe gură și are același efect ca o oră de exercițiu fizic?
Apoi avem încrederea în autoritate. Dacă știrea e publicată de un ziar, de exemplu, atunci trebuie să fie adevărată, nu-i așa? Acum câțiva ani, ziarul newyorkez New York Sun publica un răspuns la scrisoarea unei fetițe, care întreba dacă există Santa Claus (varianta americană a lui Moș Gerilă) sau nu, că desigur există! Lumea s-a împărțit imediat în două tabere. Unii susțineau că dacă ziarul spune că există, desigur că trebuie să fie adevărat!
Și mai este și lăcomia. Dorința unora de îmbogățire. Păcălelile care circulă de câțiva ani via email! „Ați câștigat loteria din Londra” când nu ai jucat! Dar, intri în joc și muști momeala. „Sunt văduva colonelului din XYZ din Mozambic. Soțul a murit de cancer, eu sunt pe moarte, și vreau să te las moștenitorul celor 15 milioane de dolari ce-i am într-o bancă din orașul tău. Trmite-mi datele personale…”
Și apoi, mai sunt cele din titlu, și sute de alte explicații! Dintre toate, cea mai valabilă, prostia omenească!
Apropo, am ceva proprietăți pe lună… este cineva amator să cumpere? Vând ieftin, cu titlu de proprietate, sau înregistrare la cartea funciară! Cum doriți! 50 de mii de dolari USA pogonul. Singura problemă e că terenul este on the Dark Side of the Moon!