Ce înseamnă să ai un păstor intreprinzător!  În anul 2005, Marty Baker, pastor al bisericii Stevens Lake Church din Augusta, Georgia, a instalat în holul bisericii sale o maşină pe care ei o numesc ATM  sau Automatic Thithing Machine, adică un aparat care citeşte Credit Cards şi alte carduri bancare (iniţial, în limbaj bancar ATM înseamnă Automatic Teller Machine, sau bancomate, aparate unde poţi scoate bani lichizi de pe carduri bancare).  Marty Baker a realizat că o mulţime de americani nu mai folosesc cash (bani lichizi) nici cecuri ci cardurile.  „Trebuie şi ei să-şi plătească zeciuielile, nu-i aşa?” şi-a zis el. 

Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaţii în valoare de peste 100 mii dolari, în anul  al doilea, peste 200 mii dolari.  Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%. 

Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreţine (contra cost desigur) astfel de aparate în holurile altor biserici.  Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor.   Membrii ai bisericilor care ar fi donat bani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme.  Banii nu mai merg la casierul bisericii, ci intră direct în contul bancar al adunării.  Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacţie o chitanţă care poate fi folosită pentru a dovedi donaţia în faţa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaţi organizaţiilor caritabile sunt scutiţi de taxe).

Cred că este o idee bună!  Poate s-ar putea introduce şi-n România?  La oraşe?  Nu ştiu!  Sunt curios dacă va încerca cineva şi când!  Până atunci, se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil.  Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?

Adevărata faţă a feminismului conform unor… femei.

Gasiti informaţii despre filmul documentar The Monstrous Regiment of Women aici.

Uită-te la poza de mai jos:

este senatorul Larry Craig, din Idaho, având alături pe soţia sa, şi încercând să explice că el nu este homosexual. Că arestarea sa într-un aeroport de către un poliţist îmbrăcat civil, căruia Craig i-a făcut avansuri a fost doar o greşeală. Săraca femeie, cu jumătate faţa ascunsă după nişte ochelari uriaşi, ca de cal, crispată, trecută dincolo de lacrimi (sau încă neajunsă la ele din cauza stuporii), trebuie să stea lângă soţul ei, într-un ultim effort de suport public.

Urmăreşte clipul acesta:

Senatorul David Vitter, are alături de el pe soţia sa. Săraca femeie, este ca o căprioară prinsă în farurile maşinii pe şosea. Pare a vrea a fugi şi a se ascunde… dar „datoria” o cere acum lângă bărbatul ei, care a fost dat în vileag că a beneficiat de serviciile celebrei curve numită DC Madam şi acum explica fapta sa.

Sau clipul acesta:

Gayle Haggard, soţia lui Ted Haggard stând lângă el şi ajutându-l să răspundă la întrebările reporterilor. Soţul eio era acuzat de consumarea metamfetaminei şi de folosirea unui prostituat homosexual.

Sau clipul acesta:

Jimmy Swaggart a umblat şi el pe la prostituate. Soţia sa intră cu el în adunarea pe care Swaggart o păstorea şi în care, în faţa celor cinci mii de mebri, va mărturisi păcatul său (ca apoi peste un an-doi să fie prins din nou în el…).

E de înţeles că bărbaţii aceştia care ajung în poziţii proeminente, care devin puternici, care petrec mult timp plecaţi de acasă, care au adesea femei frumoase ca secretare sau asistente, să fie tentaţi să cadă în păcat. Unii dintre ei îşi chestionează sexualitatea (ce-o mai fi şi asta, nu înţeleg! Adică, ei nu ştiu că-s bărbaţi? S-a privit Haggard în oglinda de la baie înainte de a face duş şi a crezut o clipă că este… femeie?) şi decid că sunt homosexuali! Plecaţi la convenţii şi şedinţe, singuri prin hoteluri scumpe, mâncând la restaurante selecte, plictisiţi sau obosiţi, curioşi sau indiferenţi, ei cad pradă ispitelor. Garda este abandonată, mintea rămâne goală, ochii se aprind de pofte, trupul reacţioneazî mecanic.

Nu încerc să-i scuz, căci faptele sunt greu de acceptat. Încerc doar să explic! Dar dacă explicaţia aceasta poate fi înţeleasă de un ne-participant la dramă, de un privitor de la (mare) distanţă, ce cred ele, soţiile acestor bărbaţi? Ele care au stat alături când ei creşteau spre statura la care erau acum, care s-au trezit noaptea la copiii pentru ca soţul să se poată odihni ca mâine să facă faţă la şedinţa importantă, ele care au ţinut singure gospodăria ani de zile ca soţul să se poată realiza. Soţiile care i-a încurajat, sprijinit, îmbărbătat, corectat cu duioşie, care au fost mândre când vedeau reuşitele soţilor, cu convingerea că ele au avut un rol important în ceea ce sunt ei astăzi şi vor deveni mâine!

Soţiile înţeleg greu. Mai ales când toate visele se năruie într-o clipă. Când soţul vine acasă şi spune „am probleme… am folosit serviciile unei curve… ştii, nu m-am gândit, am avut o clipă de scăpare, îmi pare rău, te rog să mă ierţi, hai stai lângă mine în semn de suport la conferinţa de presă.. mai scapă-mi fundul încă o dată…” Prin capul soţiilor aleargă cu viteza infinitului întrebările: „cum, dar de ce, când, ce-ai gândit, acum ce va fi de noi, ce se va întmpla cu mine şi copiii, dar cu serviciul tău, carierea la care ai muncit ani de zile?” Apoi urmează conferinţele de presă, întrebările incomode şi intrusive ale ziariştilor şi reporterilor, flashurile apartelor de fotografiat, obiectivele aparatelor de filmat înfipte până-n faţă, microfoane şi reportofoane. Şi-n tot timpul acesta, soţiile trebuie să fie acolo, să pară suportive, să dea impresia că mariajul va rezista, că totul este în regulă.

Dar înăuntru, în inimă, nimic nu este în regulă. Stomacul li s-a strâns şi le zvâcneşte, inima este frământată… Pe faţă însă trebuie să fie afişat calmul, serenitatea. Bietele soţii… Oare au şi ele o parte de vină în tot scandalul acesta? Şi dacă da, care este vina lor? Sunt sigur că aceasta este una dintre întrebările ce şi le pun şi ele, bietele soţii!

Laut de cancer la pancreas, la vârsta de doar 71 de ani (ştiaţi că datorită creşterii longevităţii umane, vârsta de 60 de ani începe să se considere a fi… o vârstă tânără?!) Luciano Pavarotti a plecat în veşnicie. Rămân amintirile şi înregistrările care să ni le stârnească din când în când.

Alături de Enrico Caruso, Pavarotti rămâne una dintre cele mai importante figuri ale operei italiene. Cu o voce răsunătoare, care putea atinge tonurile înalte fără nici un efort sau forţare, cu un timbru ce-l făcea recunoscut de la primele câteva sunete emise, cu faţa rotundă (poate prea rotundă! Cred că ŞI de la asta i s-a tras) şi luminoasă, jovial, mereu cu o batistă albă desfăcută într-o mână (de obicei mâna stângă) cu care gesticula sau îşi ştergea traspiraţia abundentă, Pavarotti şi-a săpat numele şi memoria cu litere de aur în istoria muzicii. Interpretările sale (Riccardo în Un Ballo Maschera de Verdi, Manrico în Il Trovatore de acelaşi Verdi, Calaf în Turandot de Puccini, Radames în Aida lui Verdi, şi altele) rămân memorabile.

Păcat. Îmi pare rău.
Iata citeva clipuri muzicale:

Dr. D. James Kennedy, păstorul Bisericii Prezbiteriene Coral Ridge a plecat la Domnul; era în vârstă de 76 de ani.  Acum două săptămâni şi-a dat demisia din poziţia de păstor a bisericii pe care a preluat-o acum aproape 50 de ani cu un număr de 45 de membri şi a crescut-o până la un număr de peste 10 mii de membri.  Dr. Kennedy suferea de ceva complicaţii la inimă în urma atacului de cord suferit în iarna anului trecut şi spera să se refacă pentru a reveni la amvonul bisericii sale şi la cârma lucrărilor pe care le începuse şi conduse cu atâta succes; Domnul însă a hotărât să-l ducă acasă. Read the rest of this entry »

Conform unei studiu al American Academy of Dermatology publicată ieri, pacienţii care doresc o injecţie cu Botox sunt programaţi în cam 8 zile la dermatolog. Cei care doresc ca dermatologul să verifice dacă pata de pe piele este sau nu cancer, sunt programaţi la o aşteptare de 26 de zile. Unii au justificat graba medicilor de a programa mai repede pacienţii care doresc injecţia de Botox prin faptul că aici se plăteşte mult mai bine o intervenţie în domeniul esteticii decât în cel a sănătăţii generale.

Dar chestia asta cu felul în care arătăm este o obsesie a zilelor noastre! Copleşiţi de lumea filmului a televiziunii, a paradelor de modă, a tot mai mulţi oameni (femei şi bărbaţi) care arată bine, câteodată ne lăsăm şi noi purtaţi de valul… aparenţelor! (Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia de a urmări, cred eu una dintre cele mai distractive producţii de gen „sitcom” filmată în Anglia, „Keeping up the Appearances” în care doamna Hyacinth Bucket face tot posibilul să apară altceva decât ceea ce este: o femeie din clasă mijlocie, locuind într-o suburbie, fără avere şi fără educaţie, dar tinzând mereu să de impresia că este altceva!). Read the rest of this entry »

Miliardara Leona Helmsley a decedat recent; era în vârstă de 87 de ani.  Acum s-a deschis testamentul ei.  A lăsat 12 milioane de dolari cațelului ei, un maltez alb pe nume Trouble, și nu a lăsat nimic celor doi nepoți ai ei!  Cățelul urmează să fie îngropat împreună cu ea și soțul ei, într-un cavou de peste un milion de dolari.  Hmm…  Până și fratele ei a primit mai puțin decât cățelul!  Doar 10 milioane!

Zilele astea, pe-aici prin America e mai bine sa fii câine, balenă, bufniță, sau aproape orice altel de animal, decât om!  Dacă ești om, nu ai voie nici să cerșești pâinea!  Dacă nu ai adăpost, nu ai voie sa dormi nici in parc, pe bancă!  Banca nu-i pat de dormit ci pe ea stau domnii, câteodată împreună cu cățeii!  Dar nu tu, omule!  Nu e voie să dormi nici în vreun gang al unei clădiri, nu e voie nici sub boscheți, nicăieri!  Undeva pe sub un pod, poate!  Dar să nu te vadă nimeni!  Dacă dormi undeva vizibil, ai încurcat-o!  Si nu ai voie nici să cauți prin gunoaie, unde s-ar putea sa găsești resturile de la vreo pizza.  Dacă e stricată pizza?  Si te îmbolnăvești?  Si apoi suferi!?  Doamne ferește să suferi!  Nu!  Nu-i voie sa mănânci mâncare care te îmbolnăvește!  Mai bine să nu mănânci deloc!  E preferabil să mori decât să te îmbolnăvești!  Nu ai voie nici să te speli la chiuveta wc-ului public!  Mai bine să puți si să stea zoaiele pe tine de-un deget de groase, decât să murdarești chiuveta la care se spală domnii pe miini!

Dar dacă ești câine!  Pisică!  Altă viață!  Călătorești cu cele mai scumpe masini, mănânci mâncare cumpărată special pentru tine.  Ai asigurare medicală, și mergi la dentist de două ori pe an.  Primești toate vaccinurile la timp, și-ți faci toate analizele.  Dacă nu ai unde locui, nu-i problema că esti luat la un refugiu pentru animale și se caută “părinți” adoptivi pentru tine!  Daca ești balenă, se vor aduna milioane de dolari ca să fii strămutat de pe coasta Pacificului în Marea Nordului, adică în locurile tale natale.  Dacă ești porumbel, lumea o sa vină la tine zilnic cu saci de mâncare: miezuri de pâine și semințe!  Așa că e mai bine sa fii balenă sau porumbel decât om!

M-aș reîncarna balenă (dimensiunile corespund) sau câine… dar acum e interzis să te mai reîncarnezi fără aprobare de la guvernul chinez!  Na, că nici asta nu mai pot face!  Ah!  O să rămân om, n-am ce face!  Intr-o țară în care e mai bine să fii câine decât om!

Noi toţi facem greşeli şi păcătuim. În multe feluri, zice Biblia. Unele greşeli sunt mai mari, altele mai mici. La unele „păcate” suntem parcă împinşi. Înţeleptul se ruga astfel: Proverbe 30:8-9 Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. Dacă eşti sărac şi ai nevoie de pâine, se poate admite că ai fost împins să furi o bucată de pâine. Până şi judecătorul, dacă ajungi cumva în faţa lui, te condamnă, dacă trebuie s-o facă, cu inima strânsă, ca şi cum a făcut o nedreptate… Read the rest of this entry »

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read the rest of this entry »

De-acum este ceva obişnuit: introduci un CD cu muzică în playerul computerului tău, un program (ca real Player sau WM Player sau altul) îl recunoaşte, se deschide o nouă fereastră şi eşti întrebat dacă vrei să transferi muzica de pe CD pe drive-ul computerului.  Zici „da”, şi programul începe să transfere muzica; de obicei, ca să economisească spaţiu, în format MP3.  Apoi, formatul acesta este uşor de transferat pe MP3 playerul pe care-l foloseşti. Read the rest of this entry »

Statuia unui sclav, sculptura neterminata, de Michelangelo 

Asurzit de vacarmul cotidian, preocupat de recentul „deces” al computerului ce mi-a robit vreo patru ani, eram gata-gata să uit de un documentar important, dat marţi, miercuri şi azi (joi) pe CNN.  Christiana Amanpour a pregătit trei prezentări a câte 2 ore sub titlul :„God´s Warrior…” adică războinicii lui Dumnezeu.  În prima seară a prezentat luptători însufleţiţi de religia evreiască, aseară terorişti musulmani şi mâine seara activişti creştini. Read the rest of this entry »

Am ascultat acum două zile la un interviu dat de Karl Rove, fostul consilier personal al preşedintelui Bush într-un interviu dat celebrului Rush Limbaugh. Am reţinut următoarele lucruri spuse de Karl Rove despre preşedintele Bush şi despre sine. Poate că ştie Karl despre ce vorbeşte! Doar e prieten cu Bush de peste 30 de ani!

- Preşedintele are obiceiul de a reacţiona la critici în felul următor: „noi am venit aici pentru un scop. Noi avem o obligaţie faţă de ţară, nu faţă de fiecare ziarist sau oponent politic. Nu vă îngrijoraţi: vom fi judecaţi de istorie şi probabil că după ce nu vom mai fi aici sau pe lumea aceasta, istoria ne va face dreptate!”

- Karl Rove are o relaţie de prietenie cu preşedintele pe care nu toţi cei care lucrează la Casa Albă o au; dar preşedintele Bush ştie cum să-l facă pe fiecare participant la politică şi hotărâri să se simtă important! Stă de vorbă cu fiecare, le cunoaşte aspiraţiile, visurile, frustrările şi-i face să se simtă bine prin încurajări repetate. Read the rest of this entry »

Acum, după tevatura şi comoţia cauzate de deschiderea primei şcoli în limba arabă la New York, urmează povestea asta: Debbie Almontaser (vezi poza) directoarea şcolii care urmează să se deschidă peste câteva zile a fost văzută purtând o bluză pe pieptul căreia stătea înscris: „Intifada NYC”. După ce directoarea a sucit-o pe toate părţile, că „intifada” se referă la oportunitatea oferită femeilor din New York de a-şi exprima apartenenţa la societatea New York-ului şi de a scutura jugul oprimării (unii oameni chiar cred că ceilalţi sunt cu toţii nişte proşti! Ca şi cum acum am făcut ochi şi nu ştim ce înseamnă „intifada”!) directoarea a demisionat pentru a nu mai destabiliza posibilitatea deschiderii şcolii.

Şi când te gândeşti că directoarei i-a mers vestea că e o doamnă de treabă! Dacă o „doamnă de treabă” face aşa ceva, atunci ce face o doamnă care nu e de treabă? Îşi pune dinamită în jurul brâului şi explodează în public, într-o piaţă aglomerată de „necredincioşi”? Read the rest of this entry »

Referitor la postul cum ne imbracam pentru biserica:
eu cred ca de cite ori ne aplecam asupra Bibliei pentru a o intelege, trebuie sa tinem cont de faptul ca ea s-a adresat IN PRIMUL RIND unor oameni reali, care au trait intr-o anumita cultura, cu anumite obiceiuri, care au avut lucruri cunoscute, foloseau o anumita limba, aveau zicalele lor, etc.  Unele dintre toate acestea nu mai au corespondent in culturile in care traim noi, altele mai au.  De asemenea, trebuie sa consideram ca desi Biblia a vorbit unor oameni de alta data, NE VORBESTE SI NOUA, deoarece in ea este scris TOT ce priveste viata si evlavia, cum zicea Petru (2 Petru 1:3).  Apoi, trebuie sa citim fiecare pasaj in context, adica nu-i voie sa scoatem un verset din pasajul mai larg in care este, dar nici din conceptia generala a Scripturilor. Read the rest of this entry »

Ca unul care am călătorit foarte mult (şi încă mai călătoresc din când în când) şi am dormit la hoteluri sau moteluri, am avut mereu ocazia să găsesc în camera mea o Biblie. Anii trecuţi era traducerea King James, în anii mai recenţi este traducerea New King James, într-o engleză mai modernă. Cine o punea acolo? Că unele hoteluri (din ce în ce mai multe) sunt în proprietatea unor emigranţi (din India, Pakistan, sau arabi) şi proprietarii hotelurilor sigur nu au inteanţia de a promova creştinismul! Pe pagina de la început a fiecărei Biblii vei găsi cine este responsabil de plasarea Cărţii Sfinte în camerele de hotel: Gideons International.

Misiunea a fost ideea a doi oameni de afacere creştini, care au trebuit să petreacă noaptea în aceeaşi cameră de hotel, din cauza aglomeraţiei. Domnii erau John Nicholson şi Samuel Hill. În seara aceea au citit amândoi Biblia şi s-au rugat. Din această întâmplare, cei doi s-au decis să formeze o asociaţia a oamenilor de afacere care călătoresc şi care în timpul călătoriei lor ajută la propagarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Anul era 1899 şi întâlnirea era în statul Wisconsin. Dintre cei invitaţi la întâlnirea iniţială a mai fost doar încă un participant, William Knights. Cei trei au devenit primii membrii ai comitetului ce au constituit asociaţia creştină Gideons. Numele a fost adoptat după judecătorul lui Israel care s-a caracterizat prin umilinţă, curaj şi ascultare şi sugera că noua asociaţie va avea caracteristicile omonimului biblic. Read the rest of this entry »

Titlul e o întrebare, fără semnul de întrebare după ea! Cum ne îmbrăcăm pentru biserică? Păi asta depinde de o mulţime de factori. Când eram în ţară mergeam la biserică îmbrăcaţi (bărbaţii) în costume faine, cămaşă şi cravată, pantofii de duminca în picioare. Duminica şi mâncarea era „de duminica”: adică, supă de ceva carne, friptură cu pireu de cartofi, sarmale, prăjitură. Îmi amintesc că odată, când eram cam de 18 ani, am rămas până mai târziu la adunare (nu locuiam departe) şi acolo am văzut un frate care a răams şi el mai la urmă. Era necunoscut. L-am întrebat de unde e, ce treabă are prin oraş, mi-a spus că de la ţară şi-şi vizitează sora la spitalul judeţean. Dar vizita e de la două la patru şi că până atunci aşteaptă… I-am spus că o să închid adunarea şi că îl invit la noi acasă să mănânce un blid de zeamă, şi apoi se poate duce la spital. Read the rest of this entry »

Cu începere de astăzi, în Mexico City se permit partenerilor homosexuali aflaţi în libertate să îşi viziteze partenerii din închisoare ca „rudenii sau familie”.  Vizitele se încadrează în cele de natură conjugală.  Acum, nu înţeleg de ce-s conjugale vizitele!?  Conform dicţionarului, conjugal ţine de cei căsătoriţi, este privitor la un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie.

O să se modifice dicţionarele?  Cum s-au modificat unele Biblii (New Inclusiv Translation de la Oxford) din care s-a scos pronumele personal masculin EL referitor desigur la Dumnezeu şi s-a înlocuit cu „el sau ea”.  Astfel, „Fiul Omului” a devenit „Cel Uman”, „Dumnezeu” a devenit „Tatăl-Mamă”.

Revoluţia feministă începută la 1970-1980 a învins în minţile şi inimile teologilor liberali.  Problema este însă că în ebraică şi respectiv greacă, adam şi anthropos înseamnă om la genul masculin (bărbat).  Epistolele Noului Testament au fost adreate „fraţilor” (adelphoi în greacă).  Adresarea aceasta aparţine limbilor originale în care a fost scrisă Biblia şi nu au nici o intenţie de a fi „sexiste”.  Ele nu exclud femeile, deşi Biblia oferă mereu nume de bărbaţi, dă exemple de bărbaţi şi presupune existenţa unei audienţe masculine, în timp ce audienţa feminină este undeva în fundal.  Asta nu pentru că femeile nu sunt importante, ci pentru că bărbatul ARE un rol de „preot” în casa lui şi TREBUIE să şi-l asume în virtutea a ceea ce a fost desemnat de către Dumnezeu să fie: un învăţător, un lider spiritual şi social al casei sale şi al poporului său.  Problema asta o voi discuta într-un post viitor (oh, câte proiecte am!  Când o să am timp să mă, apuc de ele?!)

Dar tot nu m-am lămurit cu vizitele „conjugale” ale homosexualilor!  Poate mă lămureşte cineva?

- Întotdeauna găseşti ceea ce cauţi în ultimul loc în care cauţi.
- Dacă construieşti un sistem pe care până şi proştii îl pot folosi, numai proştii îl vor folosi.
- Şansa ca pâinea să cadă pe covor cu latura unsă cu unt este direct proporţională cu preţul covorului.
- Dacă va cade un obiect, va cade astfle încât să se strice cât mai tare.
- Când va cade o unealtă, se va rostogoli întotdeauna în colţul cel mai greu accesibil al atelierului.
- Dacă se blochează, forţează-l.  Dacă se frânge, ei!  Şi aşa trebuia înlocuit!
- Când nu a reuşit nimic din ce-ai încercat, citeşte instrucţiunile.
- În sânul fiecărei probleme mari, e o problemă mai mică care se străduieşte să iasă.
- Nu încerca niciodată să repeţi un experiment reuşit; nu vei reuşi a doua oară.
- Nici un experiment nu poate fi catalogat ca eşec total: întotdeauna poate fi folosit ca exemplu rău.
- Dacă nu ai timp să faci cum trebuie de prima dată, o să ai timp să faci cum trebuie a doua oară.
- Într-o ierarhie, fiecare angajat are tendinţa de a se ridica la nivelul incompetenţei sale.
- Orice competenţă conţine sâmburii incompetenţei.
- Dacă îţi trebuie prea mult timp pentru a dovedi o nevoie, vei constata că pe când ai dovedit-o, nevoia a dispărut.
- În orice intreprindere în care ai ierarhii, munca îl caută pe cel mai de jos.

Urmărim de un timp încoace frământările din sânul uneia dintre cele mai liberale denominaţii creştine, Biserica Episcopală.  Este acea denominaţie care a admis în August 2003 primul episcop homosexual (Rev. Gene Robinson, episcop al statului New Hampshire) şi care de atunci încoace a experimentat desprinderea a zeci de biserici locale şi preoţi din sânul ei.

Ieri (30 iulie)  au început în Bedford, Texas lucrările grupului The Anglican Communion Network, grupare formată din peste 80 de lideri Anglicani ortodocşi care-s nemulţumiţi cu direcţia în care a pornit denominaţia căreia îi erau afiliaţi (Biserica Episcopală este ramura americană a Bisericii Anglicane). Read the rest of this entry »

Cu începere de astăzi, în Mexico City se permit partenerilor homosexuali aflaţi în libertate să îşi viziteze partenerii din închisoare ca „rudenii sau familie”.  Vizitele se încadrează în cele de natură conjugală.  Acum, nu înţeleg de ce-s conjugale vizitele!?  Conform dicţionarului, conjugal ţine de cei căsătoriţi, este privitor la un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie. Read the rest of this entry »