PERSPECTIVE CRESTINE

- Natura ţine întotdeauna partea slăbiciunii ascunse.
- Un lucru se va strica proporţional cu valoarea sa.
- Există întotdeauna un fel mai uşor de a face ceva!  Doar că nu-l vei descoperi decât după ce ai terminat ceea ce ai avut de făcut.
- Când nu se poate întâmpla absolut nimic mai rău, se va întâmpla.
- De câte ori ţi se pare că lucrurile au început să meargă bine, fii sigur că ai trecut cu vederea ceva.
- Cu cât mai puţin doreşti ca să se întâmple ceva, cu atît mai probabil să se întâmple.
- În clipa în care vorbeşti despre ceva, dacă e de rău, se va întâpla, dacă e de bine, va dispare.
- Dacă avionul în care eşti întârzie, avionul cu care ai legătura va fi întotdeauna la timp.
- Nu găseşti niciodată obiectul căutat, până în clipa în care-l înlocuieşti cu unul nou.
- Indiferent cât de mult cauţi să cumperi un obiect la cel mai ieftin preţ posibil, în clipa în care l-ai achiziţionat, îl vei găsi undeva mai ieftin.
- Indiferent încotro te îndrepţi, mergi întotdeauna la deal şi vântul îţi bate întotdeauna împotrivă.
- Vina este întotdeauna a altcuiva.
- Durerile de dinţi au tendinţa de a apare întotdeauna sâmbătă seara.

Ca istoric, se pare că numele de „Legea lui Murphy” provine de pe vremea unor experimente făcute la anul 1949 la Edward Air Force Base din Muroc, California, în timpul unui proiect denumit MX981.  Şeful proiectului era un Colonel, J. P. Stapp şi se experimenta efecte ale prăbuşirii avionului pe o pistă din North Base.  Participau şi firmele Northrop Aircraft şi Aero Medical Lab.  Unul dintre inginerii de la Wright Field Aircraft era căpitanul Ed Murphy.  În timpul experimentului apărea mereu o eroare, ceea ce l-a făcut pe Murphy să remarce cu privire la tehnicianul vinovat de eroare: „if there is any way to do it wrong, he will”. Continue Reading »

Un republican şi un democrat mergeau împreună pe trotuar, când au dat peste un cerşetor.  Republicanul s-a oprit lângă el, i-a dat cartea sa de vizită şi i-a spus să treacă mâine pe la biroul său să îi dea de lucru.  Apoi, a băgat mâna în buzunar, a scos o bancnotă de $20 şi i-a dat-o cerşetorului să aibă pentru astăzi.

Democratul a vrut să arate şi el bunăvoinţă unui cerşetor.  Aşa că, la următorul cerşetor, democratul s-a oprit lângă acesta, i-a dat îndrumări precise cum se ajunge la oficiul de asistenţă socială, apoi a băgat mâna în buzunarul republicanului, a scos o bancnotă de $20, din care $5 i-a dat cerşetorului ca ajutor iar $15 a păstrat pentru acoperirea cheltuielilor administrative.

Acum ştiţi deosebirea dintre republicani şi democraţi.

Pentru cei mai mulţi dintre oameni, alegerea la care wc să scapi de deşeuri este un lucru extrem de simplu: bărbaţi sau femei.  Scris pe uşile respectivelor aşezăminte, în limba ţării în care te afli, este clar ca lumina zilei.  Pentru cei ce nu ştiu să citească, este pus un abţibild sau o placă cu imaginea unei persoane in pantaloni (pentru bărbaţi) şi cu fustă (pentru femei).  Acum, chestia asta de la urmă poate fi discutată, deoarece pantaloni poartă şi femeile!  Şi-n tot mai multe case, poartă şi pălăria!  Dar asta e o altă discuţie.

Aşa că acum într-o zi, ieşind de la un wc m-am întâlnit prin parc cu un travestit mergând către respectivele încăperi.  M-am oprit, m-am întors şi vă mărturisesc sincer curiozitatea, am stat să văd unde va intra: la femei (era îmbrăcat ca femeie - vezi poza) sau la bărbaţi (era bărbat).  Adică, straiul (şi ceea ce credea el că este „în suflet” cum zic ei) determina unde se va uşura, sau ceea ce era el în realitate.  A intrat la femei.  Oare cum se simţeau femeile dinăuntru în prezenţa unui bărbat?  Am scuturat din cap a nedumerire şi mai mult, a „nu vreau nici măcar să mă gândesc” şi am plecat în drumul meu!

Eu aş propune, ca să fim corecţi din punct de vedere politic să se creieze un al treilea wc: pentru travestiţi!  În el ar fi mai în elementul lor bărbaţii îmbrăcaţi ca femei şi femeile ce se dau drept bărbaţi!  Adică, debusolaţi şi confuzi ar fi şi unii şi alţii.  Într-atât de debusolaţi cu privire la propria persoană încât nu vor avea timp să se ocupe de alţii.

Da, cine va suporta cheltuielile construirii a celei de-a treia încăperi?  Proprietarul biznisului?  Statul?  Travestitul?  O să propun să se discute asta în Congresul american.  O să trimit un email reprezentantului meu.  Chestie seriosă, nu credeţi?

Cu un timp în urmă, am avut o parteneră de afaceri, o doamnă care locuia într-un oraş la o oarecare depărtare de Portland, Oregon, unde locuiam eu.  Ea venise în contact cu mine oferindu-mi să medieze legături de afaceri cu nişte cazinouri de pe coasta Oceanului Pacific.  Eu aveam o companie de limuzine şi ea doamna pretindea că cunoaşte directori de cazinouri care la rândul lor au clienţi permanenţi (membri ai unor „Gold Club” sau VIP Clubs” sau cum s-or mai numi ele, adică oameni care sunt de-acum obişnuiţi ai respectivelor cazinouri şi care joacă acolo sume considerabile de bani; doar dacă mergeai la cazinou mereu dar jucai puţini bani nu ajungeai în rândul acestei elite.  Câştigurile şi pierderile - mai ales pierderile!- era calculate cu ajutorul unor carduri asemănătoare cardurilor de credit, pe care erau obligaţi să le folosească la orice joc ar participa.  De asemenea, cazinourile au o reţea de video-camere şi de urmărire/înregistrare a tot ce se întâmplă în ele, aşa că nu poţi face mai nimic fără să fii sub observaţie) care trebuiau aduşi la dorinţa lor la cazinouri şi preferau desigur limuzinele.

I-am promis doamnei un comision serios dacă mă ajută să promovez compania la contactele ei.  Şi, m-a ajutat.  A fost o relaţie de afaceri care a durat vreo 4 ani, până când am vândut compania. Continue Reading »

Majoritatea liberală a Congresului statului Washington a votat ieri o lege care permite celor ce trăiesc împreună ca homosexuali aceleaşi drepturi ca ale celor căsătoriţi legal.  Azi dimineaţă la orele 4, deja era coadă la biroul de înregistrări.

150 de cupluri s-au înregistrat astăzi, ca nu cumva să piardă o zi de „beneficii”.  Printre acestea, dreptul de a-ţi vizita „partenerul” la spital ca „rudenie”, dreptul de a participa în deciziile medicale (dacă de exemplu unul dintre cei doi/cele două este pe „life support” sau pe ventilator şi nu mai are speranţă de viaţă, „partenerul” are dreptul de a solicita întreruperea asisitenţei medicale, chiar dacă familia reală a bolnavului mai doreşte continuarea asistenţei medicale), dreptul de a moşteni pe cel decedat. Continue Reading »

În orăşelul McMinnville, statul Oregon, într-o zi de şcoală, doi puştani de 12-13 ani, alergau pe coridoarele şcolii lor, dând peste fund fetelor.  Râdeau de se prăpădeau, însoţiţi de colegi şi colege care urmăreau distracţia.  Unele fete atinse peste fund le dădeau câte o palmă după ceafă, altele se amuzau iar altele se enervau.  Continue Reading »

În Washington DC un artist local (Tom Greaves) a pus pe un trotual al străzii 14 NW un aparat care emite complimetnte 24 de ore din 24.  Mesajele înregistrate pe un microchip se repetă în continuu, spunând: „ai ochi frumoşi”, „ai mai slăbit!”, eşti inteligent”, etc.  Ce-i spune oare doamnei din poză?  Că este slabă!?  O să-mi cumpăr mâine bilet, să merg şi eu să fiu complimentat în sensul acesta.

Dar, lăsând gluma laoparte, cine are nevoie de complimente nemeritate?  Neadevărate?  Făcute de o maşină?  Cui folosesc?  Te motivează ele cu adevărat?  Cât de căzut trebuie să fie cineva ca să-i fie ridicat spiritul de complimentul unui astfel de aparat?  Pentru că acesta este doar începutul!  Mâine poimâine vom cumpăra aparatele astea şi le vom avea pe noptiera pe care ne ţinem ceasul şi lampa de noapte… şi chiar vom adormi în sunetul complimentelor: „eşti fumos”, nu ai burta mare!”, etc.

Pe când aparate care te mângăie?  Dar care-ţi dau un picior în fund?  Sau care sărută… (păpuşi gonflabile am văzut că sunt…)?Aşa-i când îţi mor lăudătorii.

Festivalul Omaha Heartland din capitala statului Nebraska, sponsorizat de cunoscutul evanghelist american de origine argentiniană a atras zilele astea peste 100 de mii de oameni din împrejurimile Omahei.  Peste 275 de biserici din zonă au participat la evenimentul care s-a ţinut în aer liber şi s-a încheiat duminica trecută.  Palau a spus despre festival: „A fost o sărbătoare glorioasă.  Cooperarea şi unitatea dintre biserici, oficilaităţi ale oraşului, lideri civici şi oameni de afacere a fost spectaculoasă.  Suntem încrezători că, prin harul lui Dumnezeu, spiritul de unitate şi de scop care s-a născut din festival va continua în Heartland în anii următori”.

Participarea la festival a fost gratuită şi sponsorii au contribuit cu apropae două milioane de dolari la cheltuieli şi cu peste doi ani de planificare şi organizare.

Luis Palau este privit de către mulţi creştini ca a fi asemănător lui Billy Graham din multe puncte de vedere.  Chiar dacă Franklin Graham continuă la cârma BGEA (Billy Graham Evangelistic Association) şi este succesorul tatălui său, Luis Palau este un evanghelsit de mare succes care în cei peste 55 de ani de predicare a Evangheliei a dus vestea bună la milioane şi milioane de oameni de pe toate continentele; Luis Palau este astfel considerat adevăratul continuator al evanghelismului de tip Billy Graham.

Continuare de ieri 

7. Fii atent să nu fii dus de mulţime.  Întrecându-se pentru a captura atenţia privitorilor, industria mass-media, fiind de natură comercială, se străduieşte să facă cât mai mulţi clienţi.  Astfel, canalele care produc cele mai controversate emisiuni, care transmit evenimentele cele mai senzaţionale şi mai dramatice, atrag cel mai mare humăr de privitori.  La fel şi cu ziarele: cele care sunt cele mai senzaţionale, şi cele mai superficiale, atrag cei mai mulţi cititori.  Cu alte cuvinte, mulţimea e atrasă de spectacol, ca în vechea Romă.  Continue Reading »

In orasul palestinian Nazareth se va construi o cruce ce va fi cea mai mare din lume.  Dorinta sponsorilor este de a atrage cit mai multi turisti in orasul copilariei lui Isus.  Sponsorii sunt crestini bogati din Israel sau din alte tari.  Numele monumentului va fi… “Crucea din Nazareth” si va avea o inaltime de 60m, fiind decorata cu peste 7 milioane de mozaicuri multicolore provenind din pietrele Nazaretului.  Locul inaltarii crucii va fi linga actualul spital englezesc din orasul vechi.  Arhitectul proiectului este un francez.

In jurul crucii va fi un complex de cladiri pe o suprafata de 5 km patrati iar in cruce va exista o capela si un centru de informatii pentru turisti.  Mai ramine de vazut cum va primi proiectul populatia musulmana a orasului care se ridica la 2/3 din totalul populatiei.  Dupa cum ii stim noi pe musulmani, azi pot fi de acord cu proiectul prin prisma beneficiului economic, miine se pot razgindi din te miri ce!  Cu ani in urma au existat conflicte intre musulmani si crestini cind islamicii au vrut sa construiasca o moschee linga Basilica, unul dintre cele mai sfinte locuri de pelerinaj a crestinatatii.  Basilica este construita pe locul in care crestinii cred ca ingerul gavril s-a aratat mariei, mama lui Isus.

Sursa: http://www.jpost.com/servlet/Satellite?cid=1184489825284&pagename=JPost%2FJPArticle%2FShowFull

Sursa fotografiei: www.nazarethcross.com

Ca şi când nu ne-ar fi de-ajuns Paris Hilton, Lindsay Lohan şi Britney Spears, acum o avem şi pe Victoria Beckham!  Ştiţi care!  Soţia lui David Beckham, celebrul fotbalist englez, care a fost adus la o echipă de fotbal din Los Angeles (LA GALAXY) într-o tentativă de a populariza fotbalul în America. Continue Reading »

continuare de ieri

4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii.  Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”).  În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei.  Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie.  Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate  i-a radicalizat.  Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea.  Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor.  Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor, şi resping ideea că homosexualismul este rău.  Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit. Continue Reading »

prelucrare după un articol scris de Albert Mohler în 2004

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care re-înviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA.  „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă.  Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false, şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS. Continue Reading »

Biserica din Los Angeles a ajuns să ofere o sumă exorbitantă celor aproximativ 500 de persoane care au reclamat că au fost abuzate de preoţi din parohie. Cardinalul Roger Mahoney a spus că biserica va fi obligată să-şi vândă din proprietăţi pentru a plăti cele peste 660 milioane de dolari. Suma aceasta este un record al compensaţiilor făcute din 2002 încoace, de când a erupt scandalul abuzurilor sexuale.

Biserica Catolică din SUA a plătit cu începere din 1950 peste 2 miliarde de dolari în astfel de despăgubiri. Peste 4 mii de preoţi au fost acuzaţi de abuz sexual în ultimii 50 de ani. Oricum, e o mare durere şi o mare pată pe obrazul creştinătăţii, mai ales în faţa celor ce nu fac deosebire între creştini adevăraţi şi creştini cu numele.

Sursa fotografiei: http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/6899391.stm

John Edwards, candidat din partea liberalilor la președinția Americii a anunțat deunăzi că unui om bogat (cum este el, care locuiește într-o casă de peste 2600 mp, care plateste $400 pentru o tunsoare, etc. etc.) poate sa-i pese de săraci!  De aceea, a anunțat că se va retrage de la activitățile de strângere de fonduri pentru câteva zile, ca să se dedice unui „Tur al Sărăciei”.  Astfel, el va vizita câteva state mai sărace (din delta râului Mississippi și din jurul Marilor Lacuri) și se va fotografia în mine de cărbuni, în fabrici și uzine, în ferme agricole, în cartiere sărace, școli și clinici.  El face astfel „un efort! să arate restului americanilor că 37 milioane dintre ei trăiesc în sărăcie. Continue Reading »

O să explic îndată de ce.  La 25 aprilie 1789, de la prima întâlnire a Senatului american din New York City, sesiunile acestuia au fost începute întotdeauna prin rugăciune.  În scopul acesta, Senatul a înfiinţat slujba de capelan al Senatului, slujbă care a fost întotdeauna ocupată de un creştin din diferite denominaţiuni creştine.  Printre acestea, putem aminti denominaţia metodiştilor, a prezbiterienilor, a luteranilor (parcă o dată), a catolicilor (parcă tot o dată), a baptiştilor (de 2-3 ori) şi acum, a adventiştilor de ziua a şaptea (ultimul capelan al Senatului numit la data de 7 iulie 2003 Dr. Barry C. Black aparţine bisericii adventiste de ziua a 7-a). Continue Reading »

Odinioară, cel ce era celebru era pentru un motiv bine-întemeiat.  A dobândit o faimă prin muncă, prin educaţie, prin realizărie deosebite.  Când un actor devenea „celebru” era pentru că a jucat nespus de bine în filme.  Un cântăreţ avea o voce sau interpretări deosebite.  Un medic pentru că reuşise operaţii grele şi a salvat vieţi de oameni.  Un avocat pentru că reprezenta clienţii săi de o manieră care convingea juriul că aceştia sunt nevinovaţi. Continue Reading »

Odinioară, cel ce era celebru era pentru un motiv bine-întemeiat.  A dobândit o faimă prin muncă, prin educaţie, prin realizărie deosebite.  Când un actor devenea „celebru” era pentru că a jucat nespus de bine în filme.  Un cântăreţ avea o voce sau interpretări deosebite.  Un medic pentru că reuşise operaţii grele şi a salvat vieţi de oameni.  Un avocat pentru că reprezenta clienţii săi de o manieră care convingea juriul că aceştia sunt nevinovaţi. Continue Reading »

Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina!  Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment.  Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev.  Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri!  Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.

Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival!  Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”.  Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.

Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii.  Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.