Odinioară, cel ce era celebru era pentru un motiv bine-întemeiat.  A dobândit o faimă prin muncă, prin educaţie, prin realizărie deosebite.  Când un actor devenea „celebru” era pentru că a jucat nespus de bine în filme.  Un cântăreţ avea o voce sau interpretări deosebite.  Un medic pentru că reuşise operaţii grele şi a salvat vieţi de oameni.  Un avocat pentru că reprezenta clienţii săi de o manieră care convingea juriul că aceştia sunt nevinovaţi. Read the rest of this entry »

Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina!  Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment.  Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev.  Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri!  Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.

Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival!  Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”.  Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.

Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii.  Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.

Luni 2 Iulie a.c. la biserica Hillsong din Australia (cunoscută mai ales pentru muzica de laudă şi închinare care a revoluţionat închinarea în multe biserici) a început conferinţa anuală care atrage peste 26 de mii de participanţi din peste 68 de ţări.  Anul acesta tema conferinţei va fi poziţia bisericii vizavi de nedreptatea din lume.  Hillsong a fost acuzată anii trecuţi că predică o evanghelie a proserităţii şi a succesului, neglijând latura socială a evangheliei.  Anul acesta Hillsong a propus să se discute evanghelia socială.

Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com)  şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda.  (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă!  Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare!  Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori…  Excelent!). Read the rest of this entry »

Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.

Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual.  La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine.  Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali.  Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien.  Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.

După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos.  Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism.  Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Read the rest of this entry »

Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori.  Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el!  Dumnezeu să vă binecuvinteze!”  Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint!  am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”

Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş.  Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul.  Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Read the rest of this entry »

Adică, 7 Iulie 2007.  Zeci de mii de perechi vor să se căsătorească la data aceasta!  Este considerată pe atât de norocoasă pe cât de nefastă a fost considerată data de 6 Iunie, 2006 (06-06-06).  Unii care nu se mai căsătoresc şi-au programat să joace la loterie bilete mai scumpe decât de obicei.  Alţii au programat operaţia în data aceasta.  Alţii diverse alte activităţi în care au nevoie de… noroc.

Nici creştinii nu au scăpat de superstiţia norocului în anumite zile, ani, etc.  Astfel, o organizaţie creştină din Nashville, Tennessee (Selah Ministries) caută 300 de bărbaţi (numărul lui Ghedeon, va amintiţi?) care să sune din trâmbiţă (shofarul evreiesc) pe un stadion din Tennessee la aceasta dată!  Da nu oricum, ci la unison, când vor fi coordonaţi de pe podium.  Semnificaţia „spirituală”?  Se va anunţa doar atunci, de pe podium, participanţilor.  Bine că măcar se va parcurge în prealabil un traseu de 5 km (2.7 mi) în deplină tăcere, fără pancarte sau reclame, fără sloganuri.  Este un traseu „al pocăinţei” într-o zi de post.

Asta nu mă deranjează.  Doar faptul că se acordă calităţi deosebite unei zile care va fi ca oricare alta.  Şi că se face asta în timp ce toţi superstiţioşii lumii fac la fel!  Atât.

Petersburg, Kentucky găzduieşte Muzeul Creaţiei (Creation Museum).  Deschis cu ocazia sărbătorii Memorial Day (28 Mai 2007) muzeul a avut deja peste 40 de mii de vizitatori.  Scopul organizatorilor este de a atrage peste 250 de mii de vizitatori annual.  Muzeul s-a deschis sub egida organizaţiei Answers in Genesis http://www.answersingenesis.org (Răspunsuri în Genesa) şi reprezintă o interpretare a creţiei în şase zile calendaristice (ca relatarea biblică despre creţie). Read the rest of this entry »

Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că  acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate.  Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici.  Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească!  Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?

Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit.  De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii.  Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul.  Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om.  In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul!  Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor.  Iată un foarte surt istoric: Read the rest of this entry »

La 4 Iulie 1776 Statele Unite îşi dobândeau independenţa de către Mare Britanie şi se puneau bazele uneia dintre societăţile care va domina scena lumii din aproape toate punctele de vedere, până în zilele noastre. La 14 Iulie 1789 Franţa sărbătoreşte căderea Bastiliei, şi începutul Revoluţiei Franceze. Ambele ţări pretind că evenimentele amintite adineaori au pus bazele democraţiei lor. Să fie oare adevărat? Read the rest of this entry »

Duminică (1 Iulie) a fost ziua naşterii prinţesei Diana.  Dacă ar fi trăit, ar fi împlinit 46 de ani.  Prieteni ai ei au vrut să o sărbătoarească pe cea supranumită „prinţesa poporului”.  Aşa că au pus de un concert de 6 ore pe Wembley.  Nume mari din industria muzicii au participat şi de asemenea au participat şi cei doi fii ai Dianei.  Cu toate atentatele teroriste recente împotriva Angliei care au făcut ca poliţia să fie în alertă, securitatea să fie elevată şi probabilitatea unor noi atacuri să fie mare, peste 62 de mii de persoane au participat la concert.

Evenimentul a declanşat o serie de comentarii la televiziunea americană.  Unul dintre ele l-am urmărit cu coada ochiului în timp ce-mi desfăceam bagajele de peste weekend (am fost cu soţia într-o scurtă vacanţă făcută posibilă în staţiunea canadiană Pentincton, de prietenii noştri din Agape Christian Church biserică al cărei păstor sunt).  La un moment dat, reportera lua un interviu unul ziarist britanic.  Mai întâi a amintit câteva dintre cele peste o sută de organizaţii caritabile a căror preşedintă sau patroană a fost Diana.  Printre acestea, ea a activat pentru organizaţii care luptă împotriva SIDA.  A fost printre primele „celebrităţi” care a apărut în public atingând un bolnav de SIDA pe vremea când oamenii de rând considerau boala contagioasă.  Apoi ea a fost implicată în organizaţii care luptă împotriva leprei.  Dianei nu i-a fost frică ori ruşine să dea mâna sau chiar să îmbrăţişeze persoane suferind de lepră.  A activat împotriva folosirii minelor de teren în diferite războaie.  Acestea sunt o metodă foarte barbară de luptă, deoarece lasă invalizi pe viaţă o mulţime de ostaşi dar şi copii, femei sau bărbaţi nevinovaţi.

Apoi reportera a întrebat pe ziarist care dintre toate acestea au constituit moştenirea cea mai de preţ lăsată de Diana.  Şi, spre surprinderea mea, ziaristul a răspuns scurt: „băieţii ei!”.  Deci, nu o activitate din multele avute, ci nişte persoane, băieţii pe care i-a crescut erau bunul cel mai de preţ lăsat ca moştenire!

Asta ar trebui să ne dea la toţi de gândit, măcar pentru o clipă.  Avântaţi în tot felul de activităţi uităm adesea că ce lăsăm în urmă nu sunt conturi bancare, case, cărţi, fabrici, afaceri, ci persoane.  Şi unele dintre acestea, sunt atât de aproape de noi, cum ar fi fii şi fiicele noastre.  Ele sunt moştenirea cea mai valoroasă pe care o putem lăsa în urmă.

Vreau să continui aici câteva gânduri începute ieri.

După părerea mea, căsătoria şi familia heterosexuală (mie îmi place să-i spun tradiţională, sau biblică) este singurul garant al egalităţii omeneşti.  De asemenea ea şi numai ea ţese în mod normal pânza societăţii umane.  Căsătoria asigură creşterea normală a copiilor şi-i ajută să-şi găsească la rândul lor, identitatea sexuală, socială şi familială.

Uniunile civile, găselniţa mişcării de emancipare a femeii sunt modalitatea creierii unei societăţi bazate pe clase sexuale, în care femeile vor deţine controlul asupra familiei, copiilor şi în cele din urmă asupra societăţii.  Bărbaţii homosexuali au căzut în plasa mişcării feministe când au solicitat şi ei recunoaşterea uniunii civile a doi bărbaţi.  Uniunea civilă a homosexualilor, şi din acest punct de vedere, chiar şi a lesbienelor, nu este decât un mijloc necesar atingerii unor alte scopuri.  Mişcarea de eliberare a femeii a solicitat la începuturile ei uşurarea divorţurilor ca apoi să dorească să se valideze căsătoria între aceleaşi sexe.  A alungat bărbaţii din această cursă a căsătoriei, ca acum să dorescă să intre în căsătorie câte două femei!  A solicitat libertatea de a avorta ca apoi să solicite posibilitatea de a a dopta sau de a fi înseminate artificial. Read the rest of this entry »

Lupta s-a dus pe alte planuri până acum: trebuia ca reprezentanţii homosexualilor şi lesbiencelor să câştige drepturi!  Pe acest front comun împotriva valorilor tradiţionale are unei societăţi zidite pe principiile iudeo-creştine, homosexualii erau gata să se căsătorească în numere record.  Canada le oferea posibilitatea legalizării unei asemenea căsătorii, apoi state americane au sucombat pe rând sub presiunea ACLU (Uniunea americană pentru libertăţi civile), sau a unui lobby puternic, sau a unor conducători de oraşe sau state cu o morală dubioasă.  Primul stat care a acordat aceleaşi drepturi unor cupluri de homosexuali trăind într-o aşa-numită „civil union”ca şi cuplurile din căsătoriile tradiţionale a fost Vermont, urmat apoi de Connecticut, New Hampshire şi New Jersey.  Alte state acordă doar drepturi limitate parteneriatului a doi homosexuali trăind împreună într-o „familie”.

Guvernul federal nu recunoaşte astfel de „căsătorii” şi nici statele nu sunt obligate să recunoască uniunea încheiată de un alt stat.  Printre drepturile în discuţie sunt: dreptul de a moştenire asupra proprietăţii partenerului decedat, dreptul de a participa în asigurările medicale şi/sau sociale ale partenerului care munceşte (sau care are asigurări mai bune), dreptul de a plăti taxele ca o familie (familiilor li se aplică un cod de taxe mai scăzut), dreptul de a adopta copii (sau în cazul cuplurilor lesbiene, de a însămânţa artificial una dintre femei pentru a da naştere la un copil).

Nu este nici locul nici timpul de a discuta aici implicaţiile şi ramificaţiile recunoaşterii uniunii civile a homosexualilor.  Read the rest of this entry »

Nu ştiu ce m-a apucat să cred că mai pot urca scările alea ca pe vremea când aveam 20, ba nu! 30 de ani!  Sau, chiar şi la 40 de ani era în regulă!  Dar acum, la peste…  nu vă spun câţi ani am!  Am constatat că mă dor muschii picioarelor, că nu mai am aer suficient, că trebuie să mă apuc cu mâna de balustradă ca să mă trag în sus!  Nu râdeţi!  Şi vouă vi se poate întâmpla asta!  În sfârşit, am ajuns la etajul 20 pe scări… acolo a trebuit să mă odihnesc vreo 20 de minute, să aştept să-mi revină respiraţia normală, pulsul normal, şi să scap de transpiraţia care m-a scăpat de cel puţin un kg de greutate.  Ştii ce am cosntatat?

În fiecare bătrân trăieşte o persoană tânără care se întreabă mereu, ce s-a întâmplat cu viaţa!  Unde a dispărut puterea!

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Read the rest of this entry »

Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.

Un articol din WorldNetdaily.com (http://wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=51454) vorbeşte despre sutele de mii de creştini dislocaţi în urma conflictelor din Orientul Mijlociu. Recent 100 de mii de creştini au fost alungaţi din casele şi oraşele lor de dorinţa de a-şi scăpa viaţa din faţa luptelor din Liban, spune Carl Moeller, preşedintele Societăţii Misionare Open Doors USA. Cu suportul Siriei, militanţii islamişti (Hizbollah) din Liban încearcă destabilizarea situaţiei politice interne pentru a readuce Siria în controlul Libanului. Pe lângă creştini, până la o pătrime din întreaga populaţie s-a mutat, unii între graniţele Libanului, alţii plecând în Siria sau Iordania.

In afara libanezilor creştini, alţii până la 80 de mii de muncitori creştini din „lumea a treia” (Sri Lanka, Filipne ş.a.) au plecat acasă în urma războiului. Read the rest of this entry »

Se zvoneşte că în New York bolnavii suferinzi de boli mintale nu vor avea voie să voteze la alegerile din 2008.  Astea-s veşti foarte proaste pentru democaraţi şi liberali!  Îşi vor pierde pest 75% dintre votanţi!

Rev. Ann Holmes Redding este preot la biserica Episcopală St. Mark din Seattle. A absolvit Brown University, are două masterate si un Ph.D. în Teologia Noului Testament de la Union Theological Seminary din New York. În 1984 s-a simtit atrasă către preotie si a fost ordinată de Biserica Episcopală.

În 2005 în cadrul unor întâlniri între diferiti reprezentanti ai unor religii din zona orasului Seattle, la St. Mark a participat un musulman. Când el a fost solicitat să se roage lui Allah, plecarea lui pe genunchi si apoi căderea cu fata la pământ a impresionat-o pe preoteasă. I se părea că omul acela se închină lui Allah cu toată fiinta sa. În primăvara lui 2006 a avut loc o nouă întâlnire cu reprezentanti ai islamului. De data aceasta, o nouă rugăciune si o meditatie despre deschiderea inimii fată de Allah a impresionat-o din nou. Read the rest of this entry »

Am auzit-o pe una plângându-se cu privire la maică-sa!  Că ce femeie rea este, ce „scorpie”!  M-am gândit, dacaă mama ta este atât de rea, cum se face că tu crezi despre tine că eşti atât de bună?  Nu ştiu dacă trebuia să mă gândesc cu voce tare sau nu!?  Poate că aflam ce fel de femeie este cu adevărat!