Home > Cum grano salis
Am dat peste o cărţulie scrisă de Harold Bell Wright, un scriitor american de pe la începutul secolului trecut. În The Uncrowned King, autorul povesteşte despre călătoria unui tânăr pe nume Hadji către Templul Adevărului, aşezat în Domeniul Dincolo de Lucruri. Ajuns la templu, Hadji este întâmpinat de un înger, pe nume El Însuşi, care este păzitorul intrării în Templul Adevărului.
El Însuşi îl întreabă pe Hadji:
„Vrei să-l întrebi ceva pe El Însuşi?”
„Da,” răspunse Hadji. ”Spune-mi, de ce este atât de lungă călătoria şi de ce este aşezat Templul Adevărului în Domeniul Dincolo de Lucruri”?
El Însuşi răspunse cu claritate: „Cel ce trăieşte mereu între Lucruri nu se poate închina Adevărului. Ochii orbiţi de ceaţa Lucrurilor nu pot vedea Adevărul. Urechile asurzite de clinchetul Lucrurilor nu pot auzi Adevărul. Creierii înebuniţi de caruselul Lucrurilor nu pot gândi Adevărul. Inimile ucise de povoara Lucrurilor nu pot simţi Adevărul. Gâturile sugrumate de praful Lucrurilor nu pot rosti Adevărul. De aceea, o Hadji, este aşezat templul Adevărului în Domeniul Dincolo de Lucruri.”
După o scurtă pauză, El Însuşi întrebă: „Nu ai găsit schelete în pustie?”
Hadji răspunse: „Am văzut pustia albă de schelete.”
„Şi mâinile celor morţi?” întrebă El Însuşi.
„Mâinile celor morţi ţineau strâns comorile lor” răspunse Hadji, „ţineau strâns Comorile Tradiţiilor lor, Sfintele lor Prejudecăţi, Sacrele Opinii, Obiceiuri, Favoruri şi Onoruri ale Oamenilor.”
Atunci Păzitorul se dădu la o parte şi Hadji, cu capul plecat în semn de reverenţă, trecu pragul şi păşi prin uşa boltită spre coridoarele sacre ale Templului Adevărului.
Moise a fost întrebat odinioară de Domnul ce anume ţine în mână? (Exod 4:2). Întrebarea pentru Moise reverberează în inimile noastre. La ce anume ţinem atât de mult, încât preferăm să nu ne închinăm în Templul Adevărului? Merită să pierdem pentru lucrurile noastre lucrurile lui Dumnezeu?
Într-o fracţiune de secundă, tânărul bogat (Marcu 10:17-22) trebui să decidă să lase temporalul pentru ceea ce este veşnic. Şi din păcate, vremelnicul învinse. Şi tot din păcate, aceasta este istoria multora dintre noi.
* 
**
Era Primăvară. Dar eu voiam să fie vară – zile calde şi cer senin.
Era Vară. Dar eu voiam să fie toamnă – aer rece, şi pomi de roadă plini.
Era Toamnă. Dar eu voiam să fie Iarnă – omăt pretutindeni şi-al sărbătorilor cânt
Era Iarnă. Dar eu voiam Primăvară – miresme în aer şi flori pe pământ.
Am fost copil. Dar voiam să fiu adult – să fiu liber şi să fiu respectat
Am fost de 20 de ani. Dar voiam să fi fost de 30 – matur şi sofisticat.
Am fost de vârstă mijlocie. Dar voiam să fiu de 20 – tânăr şi fără grijă
Am fost pensionar. Dar voiam să fiu de vârstă medie – preocupat şi înţelept.
Apoi mi s-a sfârşit viaţa şi am rămas neîmplinit.
John Lehman
* **
un dolar vagabong
L-am primit rest de la un magazin. Amestecat cu alte bancnote. Am simţit nevoie de a-l fotografia, de a-l imortaliza. Îmi imaginez un dialog cu el, sau mai degarbă un monolog iniţiat de o întrebare a mea, de genul: „spune-mi amice, pe unde-ai umblat tu de-ai ajuns atât de ferfeniţă?”
Păi, să-ţi spun: nou-nouţ din tipografie (io ştiu unde suntem tipăriţi dar nu-ţi spun! Să nu cumva să te ispitească… nevoie de a tipări bani fără acoperire! Asta o face guvernul, şi nu are nevoie de nici o încurajare, de nici un ajutor!) am plecat la o bancă. Acolo nu am stat multă vreme, că m-a dat o fată de la ghişeu la un tip. Ăsta m-a luat şi m-a băgat în buzunarul de la pantaloni, fără nici o consideraţie pentru aspectul meu scrobit şi fără nici o cută. Acolo în buzunar am stat câteva ore, până mai spre seară, în tovărăşia unor monede metalice, a unei agrafe, a unei batiste mototolite şi mirosind a transpiraţie şi a altor nimicuri cu care nu am intrat în contact. Cred că era şi ceva gumă de mestecat, că de undeva de sub mormanul de lucruri venea din când în când câte un miros plăcut de mentă. Spre seară am fost pus bacşiş în borcanul de la Starbucks. Acolo am căzut la împărţeala de la sfârşitul schimbului în posesia unei fete. Asta avea unghiile vopsite cu negru. Când m-am uitat la faţa ei, m-am speriat şi era să mă fac şi mai verde. Avea faţa vopsită cu o culoare albă, cadaverică. Nasul îi era străpuns cu un inel. Vorbea rău, am auzit-o la talefon… am înţeles că abea şi limba străpunsă de ceva metalic. Urechile-i erau pline de cercei, şi părul îi era vopsit în negru şi roşu.
M-a băgat într-o poşetă. Acolo era o siringă, nu ştiu dacă fata era bolnavă sau siringa era pentru altceva. Mie mi se face rău la doctor şi am încercat să nu mă uit la siringă prea intens. M-am tras într-o cută, şi m-am pliat în patru… era mai linişte acolo. M-am lovit de alte nimicuri; câte lucruri inutile pot avea fetele astea prin poşete! Cum mai găsesc ele ceea ce caută? Nu-mi imaginez! Seara aceea am dormit acolo la fata aceea. Dar a doua zi, mi-am schimbat iarăşi stăpînul. Fata m-a dat împreună cu alte bancnote unui tip în schimbul la nişte pliculeţe cu ceva pulbere albă în ele. Când m-a transferat, am observat un tremur aproape imperceptibil în mâinile fetei. Dar, acum era timpul să-mi văd de noul stăpân. Acesta m-a ţinut printre pliculeţe de-acelea şi pot sfpune că a venit peste mine aşa, o stare euforică de înălţare! Ce bine m-am simţit acolo! Aş fi vrut ca starea asta să continue, dar seara tipul m-a aruncat pe o masă cu alte bancnote. Cel ce stătea în capul mesei era un mexican gras şi bărbos. Era în maieu şi bea bere. Ştiu că şi-a înmuiat degetul în gură şi m-a mânjit cu salivă ce mirosea a bere. M-a numărat şi m-a împachetat cu un elastic. Nici acolo nu am stat multă vreme: am fost dat ca rest unui alt băiat.
Acesta a simţit nevoia să se ducă la biserică. Catolică. Am simţit din buzunarul apntalonului cum s-a plecat în faţa unei statui, şi şi-a înmuiat degetele în ceva apă. Şi-a băgat mâna în buzunar să se şteargă pe batistă dar m-a nimerit pe mine. Mirosea a busuioc apa aceea… o fi fost sfinţită!? După ce s-a rugat un timp, băiatul acela şi-a făcut cruce din nou şi m-a strecurat printr-o crepătură într-o cutie. Mamăăă! Ce de bancnote de un dolar erau acolo! Am stat preţ de o săptămână acolo. Apoi am fost dusă din nou la bancă. Aspectul mi s-a schimbat mult în timpul periplului meu: am dobândit o mulţime de cute, mototoleli, mici franjuri, dar eram în sfârşit de unde am pornit.
N-a durat mult: un domn m-a luat şi am ajuns în posesia copiilor lui. Aceştia m-au disputat şi am mai pus nişte rupturi pe margini. Împreună cu ceva urme de unsoare, şi una de gem. Ce mia conta acum? Unul dintre băieţi m-a câştigat. Pentru un scurt timp, deoarece în după masa acelei zile am fost bschimbat pe o îngheţată. Vânzătorul m-a dus din nou la biserică, şi am ajuns de data asta într-o pungă de material catifelat. Dar, tot alături de alte bancnote, tot de un dolar, ca şi data trecută! Am început să mă obişnuiesc: dacă voi mai fi dus vreodată la vreo biserică, tot acolo voi ajunge: împreună cu alte bancnote de un dolar, între banii daţi bisericii. Acum, am stat prin portmonee şi buzunare şi poşete alături de tot felul de bancnote: de la 5 dolari la 100. Dar io am fost singura bancnotă ce rămânea la biserică! Restul se duceau cu stăpânii lor şi rămâneau prin alte locuri. Unele mi-or povestit despre restaurante de lux, despre jocuri de poker în cazinouri, magazine Gucci şi Armani, croaziere pe oceane, dezmăţ, şi alte lucruri de genul acesta. Oraşe precum Las Vegas, Atlantic City, Los Angeles şi New York, Paris şi Londra, Tokyo şi Dubai, locuri ca Disneyland şi Six Flags.
Eu pe la biserici. De câteva ori am fost dat de milă la nişte tipi care stăteau la colţul străzii şi cerşeau. Am umblat… Câţi ani crezi că am? Ştiu, după aspect, poate zici că-s bătrân… dar nu am decât un an. Încă nici nu l-am împlinit! Dar tu? Cu ce te ocupi? O să mă duci şi tu la biserică? Sau o să mă dai de pomană? Aşa cum arăt nu cred că voi mai trăi mult. Dar ştii ce? Indiferent cum arăt, indiferent unde mă duc unii şi alţii, eu nu-mi pierd valoarea!
* **
Mulţumesc, DF!
Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos. Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante. Cu italice…
writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand. Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK! Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money. Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content. Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff. Află ceea ce contează cu adevărat. Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay. Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late. Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty. Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast. Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand. Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it. Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have. Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”. Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched. Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it! Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford. Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending. Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you. Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?” Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it. Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it! Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out. Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!
* **
Vizitâtnd Washington DC, un turist trecu la la sediul Congresului. Acolo, ghidul îi arătă un birou şi preciză: „aici îşi are biroul Capelanul Congresului!”. Şi ca prin minune, uşa se deschise şi-n cadrul ei apăru chiar personajul cu pricina. Binevoitor, el dădu mâna cu turiştii, apoi îşi văzu de treabă.
Impresionat, turistul nostru întrebă ce face Capelanul? „Se roagă pentru Senat?” întrebă el? La care ghidul răspunse, „capelanul se uită la Senat, apoi la Camera Reprezenanţilor, apoi simte o puternică nevoie de a se ruga pentru biata Americă!”
* **
Adevărul nu trebuie pronunţat, nu trebuie inventat; trebuie găsit şi recunoscut. Unora le este indiferent adevărul, de aceea nu-l caută. Ei pretind că nue xistă, deci nu au ce descoperi. Alţii trudesc o viaţă întreagă să-l definească, să-l pronunţe. În considerare sunt luate tot felul de surse, de la cele religioase până la cele ştiinţifice.
Dacă Dumnezeu nu ar fi vorbit, ar fi fost o lată poveste… Dar Dumnezeu a vorbit prin cuvinte şi printr-o viaţă. Aşa că, adevărul trebuie descoperit şi recunoscut.
* **
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Mă uimesc mereu la prostia oamenilor care s-au erijat în apărători ai naturii. Ultima lor nerozie este cu privire la încălzirea planetei. Unul dintre cele mai puternice departamente din orice guvern este departamentul mediului. Ei taie şi spânzură. Dacă ei declară anumite produse ca având efecte nocive asupra mediului, atunci poţi să-ţi iei adio de la acele produse. Zilele trecute am citit despre faptul că în California nu mai este voie să se vândă maşini de culoare neagră, deoarece acestea conservă căldura şi astfel este nevoie să se consume mai multă energie pentru răcirea acelor maşini cu aerul condiţionat. Asta vine în reversul recomandării de acum 30 de ani, când clima era în răcire şi se recomanda ca acoperişul caselor să fie de culoare închisă (atunci s-a inventat ţigla din carton asfaltat) care încă se foloseşte pe casele noastre.
Omul se va lupta toată viaţa cu natura, dar n-o va putea nici stăpâni, şi părerea mea, nici influenţa. Suntem prea mici şi prea puţini ca s-o putem influenţa. Chiar dacă populaţia pământului ar fi de trei ori mai numeroasă, tot nu ar conta. Alte forţe şi alt design o conduce. Sunt decretele şi hotărârile unui Dumnezeu Suveran. El a spus omului că el se va lupta toată viaţa cu pământul, că va smulge cu sudoarea feţei produsele acestuia, că pământul va produce spini şi pălămidă, şi că în cele din urmă, ţărâna cu care te-ai luptat o viaţă întreagă, va învinge. Te va acoperi cu un strat de doi metri!
Deci, e vremea să ne deşteptăţim. Că nu-i iad contemporan mai mare decât să trăieşti în mijlocul unor proşti. O planetă mai caldă sau mai rece pot suporta, dar prostia mă dă gata!
* **
Vrei să dai chix, acum că ai devenit lider? Am o reţetă care reuşeşte garantat! Vrei să fii un bun lider? Fă exact pe dos şi-o să fii.
- Eşti lider: nu uita să exerciţi controlul absolut! Ai grijă să nu mişte nimeni în front! Nu-i permisă nici o iniţiativă personală, nici o idee, nici o libertate!
- Dă de lucru altora dar nu uita să faci tu totul de unul singur. Dacă ai ceva de-a face cu biserica, aminteşte-ţi că aceasta nu se mătură singură, becurile nu le scimbă nimeni, deci tu trebuie să faci totul. Munceşte până cazi în nas, şi chiar şi atunci, ridică-te târăşte-te mai departe. Echipa va fi nemulţumită, dar tu cel puţin, vei putea să te odihneşti mereu liniştit că treaba s-a făcut aşa cum ai vrut tu.
- Punctul de mai sus te va ajuta să-ţia sumi toate reuşitele. Nu uita, dacă ceva merge rău, să învinovăţeşti pe cei ce nu şi-au făcut treaba! Tu? Tu ai muncit din greu!
- Punctul de mai sus este şi el plin de importanţă. Aminteşte-i mereu echipei că tu trebuie să fii lăudat, susţinut, promovat. Doar ce alt rost are echipa?
- Omoară din faşă orice împotrivire. Nu uita că sămânţa de insubordonare începe prin criticarea subtilă şi fină a ceea ce spui sau faci. Critică „constructivă” nu există. Echipa trebuie să te susţină, precum susţine corul un solist de marcă, nu să te bruieze.
- Nu accepta nici un nou-venit în echipă, dacă nu-i lipsit de talente, imbecil şi bun de nimic. Doar nu trebuie să fii eclipsat! Gândeşte-te cu cât mai mult va străluci steaua ta, lângă unul cu mintea… întunecată!
- Nu lăuda şi nu aprecia pe nimeni, nimic şi niciodată! Să nu cumva să li se urce la cap că ar fi buni la ceva! Să nu cumva să prindă curaj şi să devină concurenţa!
* **
Multumesc lui IT pentru asta!
Clientul – Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizza.
Telefonista – Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN – national ID number), domnule ? Read more »
* **
Încep să înţeleg că credinţa nu este calea de ocolire a durerii ci drumul prin durere. Credinţa nu te scapă de opoziţie ci o invită la cină. Credinţa nu te ajută să marchezi golul victoriei în ultima secundă, ci egalează meciul şi te trimite în prelungiri. Credinţa nu-ţi oferă soluţia ci te obligă să o găseşti. – Mike Yaconelli
* **
În ultima sută de ani, mâinile şi picioarele lui Christos au fost amputate. În definitiv, în ochii lumii, noi am devenit o gură uriaşă. De cele mai multe ori, suntem cunoscuţi după lucrurile cărora le suntem împotrivă, nu pentru care suntem. Biserica trebuie să fie mobilizată în favoarea lucrurilor pentru care militează, nu pentru lucrurile cărora le stă împotrivă. Eu vreau să fiu pentru săraci, bolnavi, pierduţi, eu vreau să fiu „prietenul păcătoşilor.” – Rick Warren
* **
Un intreprinzător din New York a deschis un magazin în care femeile pot merge pentru a cumpăra… bărbatul ideal! Instrucţiunile de întrebuinţare afişate la intrare spuneau că magazinul are 6 etaje. Read more »
* **
1.Televizorul este păstorul meu,
Totdeauna voi dori mai mult.
2. El mă duce să mă întind pe sofa,
Şi mă conduce departe de credinţă.
3.Îmi distruge sufletul Şi mă povăţuieşte pe cărarea sexului şi a violenţei,
din pricina numelui sponsorului.
4.Chiar dacă ar fi să umblu prin valea responsabilităţilor creştine,
nu va fi nici o întrerupere, căci televizorul este cu mine.
Cablul şi telecomanda lui mă mângâie.
5.Îmi întinde înainte o reclamă în faţa lumescului eu,
Îmi unge capul cu umanism şi consumatorism.
Pofta mea este plină de dă peste ea.
6.Da, lenea şi ignoranţa mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casă uitându-mă la televizor până la sfârşitul zilelor mele.
—gandeşte-te bine… poate se referă şi la tine, dacă eşti unul care nu împlineşte acest psalm, eşti cel mai fericit om!
Thanks, Chris!
* **
Aşa cum spuneam nu demult, era să mă calce o maşină pe o trecere de pietoni. Treceam strada spre parcarea unde mi-era maşina, când un alt şofer a virat fără să mă vadă pe strada pe care o traversam. M-am ferit în ultima clipă, dar cu preţul unei puternice întinderi de muşchi la piciorul drept. Asta m-a făcut să umblu cu un pronunţat schiopătat de două săptămâni. Apoi, ca şi când n-ar fi fost suficient că mă durea piciorul drept de abia călcam pe el, stângul s-a supărat şi el pe mine din cauza supra-solicitării şi a început şi el să mă doară. Read more »
* **
Recent, revista TIME (9 may a.c.) avea pe coperta ei fotografia lui Nelson Mandela, liderul sud-african, care astăzi (18 iulie) a împlinit vârsta de 90 de ani. În revistă, un articol despre Mandela. Mai exact, secrete ale conducerii – 8 lecţii pentru conducători. Biograful său, Richard Stengel scrie foarte bine articolul. Articolul este de găsit aici şi iată şi un sumar al lecţiilor învăţate pe propria piele, de Mandela:
1. Curajul nu este absenţa fricii, ci este inspirarea altora pentru a depăşi frica
2. Condu din faţă dar nu lăsa în urmă baza.
3. Condu din urmă, şi lasă-i pe alţii să creadă că ei sunt în frunte.
4. Cunoaşte-ţi duşmanul, şi învaţă care-i este sportul preferat.
5. Ţine-ţi aproape prietenii, iar rivalii chiar şi mai apropae.
6. Aparenţele contează, şi adu-ţi aminte să zâmbeşti.
7. Nimic nu este în alb şi negru.
8. Şi abandonul înseamnă a conduce.
* **
Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu nemulţumire când ai parte de răspunsuri uşoare, jumătăţi de adevăr şi relaţii superficiale, pentru ca astfel să cauţi trăirea adâncă în inima ta.
Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu mânie la vederea nedreptăţii, a oprimării, a exploatării de oameni, pentru ca astfel să te lupţi pentru dreptate, libertate şi pace.
Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu vărsarea de lacrimi pentru cei ce suferă din cauza durerii, respingerii, foametei şi războiului, pentru ca astfel să îţi întinzi mâna să-i mângăi şi să transformi durerea în bucurie.
Şi fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu suficientă nebunie pentru a crede că poţi aduce o schimbare în lume, pentru ca astfel să faciu ceea ce alţii susţin că nu se poate face.
* **
E așa o plăcere să citesc din când în când din „prințul predicatorilor” – Spurgeon. Aproape fiecare paragraf este încărcat de semnificație, și cuvintele sunt puse la locul lor cu atâta măiestrie. Uite la citatul de mai jos, în care Spurgeon vorbește despre Biblie:
„Dacă acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, ce veți deveni voi, care nu l-ați citit luna trecută? „O lună, domnule? Nu l-am citit de-un an!” Da, unii dintre voi nu l-ați citit deloc! O mulțime de oameni tratează Biblia cu multă politețe. Au o Biblie mică, de buzunar, legată frumos; o țin învelită într-o batistă și o duc astfel la locul de închinare; când se întorc acasă, o pun într-un sertar până duminica viitoare; apoi scot din nou Biblia pentru o plimbare la capelă; e singura aerisire pe care o primește săraca Biblie. Așa tratați voi mesagerul acesta ceresc. Pe Bibliile voastre s-a așternut suficient praf încât să puteți scrie cu degetele voastre „condamnare”.
* **
Eu nu cred că Dumnezeu se ascunde de noi, ci noi ne ascundem de Dumnezeu.
Este vocea Lui cea care ne cheamă spre El şi inima Sa de tată se bucură atunci când noi auzim chemarea Lui şi începem să ne apropiem de El. Astfel, când ne-am îndepărtat de Domnul, singura chemare pe care o auzim este aceea de a ne întoarce la El.
Prea mulţi creştini i-am auzit plângându-se că nu mai aud vocea Domnului, călăuzirea Sa. Dar, aud mereu o chemare de a se apropia de Domnul! Inima lor, le vorbeşte din partea Domnului să-I caute faţă (Ps 27:8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!). Şi m-am gândit că atunci când suntem departe de Domnul, nici nu avem nevoie să auzim călăuzirea Sa ci numai chemarea Sa de a ne întoarce la El, de a ne apropia de El. Abia apoi, după ce ne-am apropiat, vom fi călăuziţi.
* **
on 
on 
