A trecut și a doua dumincă în China. Ultima. Dacă Domnul va permite, duminica următoare voi fi în Canada. Azi mi-a fost enorm de dor de casă și de ai mei! Mi-a fost dor de adunare și de părtășie. Nu știu cum pot unii sta fără acestea! Este ca și cum aș fi un mădular rupt de trup, anchilozat sau lăsat să putrezească undeva! Sunt puține duminici din viața mea în care nu am fost la adunare. Rar de tot poate vreo bolaă să mă fi ținut departe, sau o călătorie… dar să pot merge și să nu am chef, sau să nu vreau, sau să nu doresc… nu mi s-a întâmplat!
Am scris unora din România care știam că au legături cu creștinii de aici să-mi trimită adrese… dar nu cunoșteau pe nimeni în zona în care sunt eu. De câteva zile am venit la Xiamen, sau Amoy, cum i se mai zicea. Un orășel aflat pe o insulă, deosebit de frumos. Nici nu știu dacă am văzut pe-aici cocioabele din provincia Guangdon. Bulevardele-s largi, clădiri de o arhitectură mai modernă, înalte. Hotelul la care stau are 34 de etaje. La ultimul e un restaurant care se rotește în jurul axei… asemănător celui din Space Needle de la Seattle. Din păcate este în reparații.
Interpreta mea a fost liberă astăzi. A stat acasă să se odihnească, să spele… Eu am încercat să găsesc pe cont propriu o biserică, chiar și catolică, indiferent de limba în care se face slujba. Dar nu am reușit să mă înțeleg nici cu cei de la recepție și nici cu taximetriștii unde este biserica. Am descoperit că Chinezul a învățat repede o expresie americană (una din puținele, alături de „welcome!, „thak you” și „bye”): aceasta este „no problem!” Și când chinezul zice că „no problem” atunci avem o mare problemă. De exemplu, un cârnaț de taxiuri își așteprau cliențiii în fața hotelului (cu o altă ocazie). voiam să mergem undeva cu interpreta și ea a întrebat în chineză dacă cineva știe unde se află fabrica respectivă.
O precizare se cuvine aici. Unele fabrici nu au altă adresă decât „zona industrială”. Apoi, zona industrială se întinde pe zeci și zeci de kilometri de străzi, prin jurul orașelor. Cauți un ac în carul cu fân!
La întrebarea interpretei, totți taximetriștii au ridicat mâna în semn de cunoaștere. L-am ales pe unul dintre ei, ca apoi să-i văd pe toți vorbind de zor și ca de obcei pe un ton ridicat unul cu altul. Am întrebat pe interpretă care-i problema de nu plecăm. Ea mi-a spus că de fapt, nu știe nimeni unde e obiectivul nostru, și că acum șoferii se înțeleg între ei pe unde o să ne ducă șoferul ales de noi. „No problem” cu probleme. Pe drum șoferul nostru a dat zeci de telefoane și cred că și-a întrebat familia lărgită dacă știe cineva unde este ceea ce căutăm noi. În zilele următoare, fenomenul acesta s-a repetat nu o dată. Și am mai descoperit și că, de la același punct „A” la același punct „B” poți merge de câteva ori pe diferite căi, din ce în ce mai scumpe…
Așa că azi dimineață după cercetarea unor adrese m-am dus la recepție și am întrebat pe una din fetele de acolo dacă mă poate ajuta. „No problem” a venit răspunsul. Dar apoi am avut o problemă. A început îndată săm sune la colege, la șefa ei, a ieșit din hotel să vorbeascp și cu un șofer de taxi…. Între timp eu am rămas să mă mir ca vițelul la poarta nouă că despre ce e vorba. Până la urmă, am avut o problemă. Nimeni nu știa unde este biserica. ba cineva a venit cu sugestia că acolo e un muzeu, nu biserică!
La muzeu nu doresc să merg. Adică nu la o biserică transformată în muzeu. Nu că nu poți învăța lucruri despre trecutul bisericii într-un muzeu despre biserică. Preferința mea este însă pentru o biserică vie! Biserici-muzeu am văzut destule la viața mea! Biserici ce trăiesc din amintiri, sau unele ce nu au nici măcar amintiri și trăiesc din amintirile altora! Biserici în care „slujba” e atât de veche și de prăfuită încât îți vine să strănuți la fiecare minut. Biserici în care singura mișcare e a aceluia pe care-l mănâncă undeva și se scarpină. Biserici în care cea mai veche piesă de muzeu e păstorul; ar fi trebuit de mut să plece dinozaurul să lase locul altora cu chemare. Dar el se cramponează de amvon precum Adonia de coarnele altarului. Biserici ce nu au mai cântat o cântare nouă de la prima ediție a harfelor… negre! Biserici care se roagă rugăciuni ponosite de atâta purtat și de atâta întors pe cele două fețe ale lor!
Așa că, m-am lăsat păgubaș. Am plecat pe jos în cea mai mare biserică, aceea a naturii! Am luat cu mine MP3 playerul pe care am psalmii. Am ajuns la acest psalm frumos: Psalmul 19. Uite-l:
Psalms 19:1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mânilor Lui.
2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
5 Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6 răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7 Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8 Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului Sunt curate şi luminează ochii.
9 Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte.
10 Ele Sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; Sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11 Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!
M-am uitat la cer; era înorat și era frig afară (neobișnuit pentru această perioadă a anului, dar Domnul a ținut cont că mie nu-mi plac căldurile de peste 30 de grade și a răcorit vremea pe timpul șederii mele. Când voi pleca de aici, miercuri, va începe să se încălzească!). Nu er soare pe cer, adică nu se vedea, dar mi l-am imaginat dincolo de nori. M-am uitat la arbori și vegetație, la păsărele. M-am uitat la oameni! Dragilor, sunt aici peste un miliard de oameni ce pier făr mântuire și necunoscându-l pe mântuitorul! M-am rugat pentru ei. Ar merita să învăț limba lor pentru ca să pot vorbi cu unii dintre ei despre Mântuitorul! Dacă Domnul mi-ar cere, aș fi în stare și să mă mut aici! E atât de mare bezna în care trăiesc oamenii aceștia! Rugați-vă pentru China!
Așa a trecut duminca aceasta. AMR 6 zile. Pe curând!
on 
Recent Comments