
Am cunoscut-o acum 3 ani, după ce ne-am mutat în Seattle. Mutarea familiei noastre fiind „peste noapte”, am locuit într-un apartament, până ne-am dumerit unde ne cumpărăm casă. După ce ne-am decis, soția și-a amintit că atunci când ne căutam apartament de închiriat, am găsit unul de vânzare, nu departe de unde locuiam noi acum în chirie. Eu am protestat că acela era cu două dormitoare, și că nouă ne trebuie cu cel puțin trei (unul să-l transform eu în birou/bibliotecă) dar soția m-a convins că era central, că noi fiind doar doi nu ne trebuie mai mult, că pot să-mi închiriez un birou în altă parte, că… Read the rest of this entry »

Dan Powers a fost un sergent al armatei SUA în Irak. Pe când patrula străzile Bagdadului, un irakian s-a furișat pe la spate și i-a împlântat un cuțit în cap. Inițial sergentul a crezut că l-a lovit cineva în cap cu un obiect, ca o bâtă de baseball, zice el. Nu-și dădea seama că avea un cuțit în tâmplă. Creierul nu are senzori de durere, așa că doar din scurgerea de sânge și-a dat seama că era rănit.
Colegii săi au decis să nu-i scoată cuțitul din rană, ci să-l învelească în ceva bandaje și să-l ducă pe Dan la spitalul militar. Atât pe drum, cât și-n timpul operației, Dan a fost treaz și conștient, și le explica medicilor ce I s-a întâmplat. Ba chiar a și sunat soția în State pentru a-i spune că este bine.
Chirurgul de serviciu a fost Dr. Richard Teff care a fost instruit pe tot parcursul operației prin video de către unul dintre cei mai buni neurochirurgi ai armatei americane, Lt. Col. Rocco Armonda. Dilema era dacă să scoată cuțitul, sau să procedeze la o operație pe creier. Au decis să scoată cuțitul mai întâi. Asta a produs o sângerare abundentă a lui Dan Powers. Cei din sala de operație credeau că fie va muri, fie va rămâne cu afecțiuni grave ale creierului, sau va rămâne paralizat pe viață.
Doar că toate presupunerilor medicilor au fost infirmate de Dan Powers. Nu a rămas nici paralizat, nici cu afecțiuni ale creierului. Deși după operația de la spitalul militar din Bagdad a fost trimis în SUA, unde a avut mai multe intervenții chirurgicale, Dan este astăzi bine. Refacerea sa a fost considerată o minune a medicinei militare moderne.
Cuțitul a fost trimis înapoi la Bagdad, ca probă în procesul atacatorului său. Aveți mai jos și alte imagini ale radiografiei,cuțitului și cum arată sergentul astăzi.

Poza de mai sus este de la 1938. Legendarul cântăreţ american Frank Sinatra a fost arestat în New Jersey pentru seducere şi adulter(!) şi a petrecut 16 ore în închisoarea comitatului Bergen.
Cum s-a mai schimbat lumea! Ceea ce era împotriva legii în SUA de acum 70 de ani, astăzi este cel puţin acceptabil! Şi dacă luăm în considerare felul în care se urmăresc „soap operas” în care vedem mereu personajele „făcând dragoste” când cu unul când cu altul, sau se citesc revistele de bârfe şi curiozităţi, în care descoperi noul boy friend sau noua girl friend a diferiţilor actori şi actriţe, adulterul este astăzi chiar respectat sau apreciat ca un posibil modus vivendi.
Sunt 6 ani de când el a fost filmat, şi iată că acum, după atâţia ani trebuie să dea „socoteală”.
++CoolPlayer_BLOCK_1++
++CoolPlayer_BLOCK_2++

O şuviţă de păr de-a lui Ernesto „Che” Guevara a fost vândută la licitaţie pentru $100,000. Bill Butler, un proprietar de librărie din Houston a plătit suma respectivă. Acesta a explicat că după părerea lui, Che Guevara a fost unul dintre cei mai mari revoluţionari ai secolului al XX-lea. Butler colecţionează obiecte din anii 1960 şi crede că şuviţa s-ar potrivi bine printre obiectele colecţiei sale.
În timp ce scheletul fără mâini al lui Che a fost dezgropat din Bolivia, unde a fost executat la 9 Octobrie 1967, este îngropat într-un mausoleu din Cuba (argentinianul a dat o mâna de ajutor esenţială lui Castro în revoluţia împotriva regimului Batista şi prin urmare a fost naturalizat ce cetăţean al Cubei, dobândind o reputaţie şi poziţie în Cuba depăşite doar de ale lui Fidel Castro), mâinile acestuia, ceasul său Rolex, lanterna sa şi alte obiecte personale sunt expuse le sediul CIA. Acum o bucată de păr e în Houston, cine ştie ce alte obiecte răspândite pe cine ştie unde (Hugo Chavez e un mare admirator al lui Che, poate că are şi el ceva articole) dar ideologia care l-a inspirat şi însufleţit este bine merci răspândită în întreaga lume. Cam pe unde a umblat şi Che: Africa, Asia, Europa şi America de Sud. Ideologia aceasta cam tuşeşte de astm pretutindeni (cum şi Che suferea de boala asta), e chair în pragul disperării în Coreea de Nord (ţară a cărei comunism în adora Che). Şi totuşi, în pofida oricărei dorinţe de dispariţie, întâlneşti mereu oameni care îmbrăţişează comunismul sau poziţii socialiste.
Părul lui Che a fost vândut de Gustavo Villoldo, un exilat cubanez şi fost ofiţer CIA care a fost implicat în capturarea lui Che în 1967. Mai jos, fotografia cea mai celebră a revoluţionarului argentinian.

Mi-am amintit astăzi împreună cu un prieten din Canada despre expresii auzite prin biserici, mai ales la rugăciune, dar şi pe la amvoane sau Adunări Generale. Când copiii spun trăznăi, mai înţelegem… dar când o fac adulţii… O să vă împărtăşesc câteva, pentru luare la cunoştinţă şi divertisment.
„Fraţilor, să nu vă mai plângeţi atâta de căldură! Mai bine pregătiţi-vă pentru când vom ajunge în iad, pentru că acolo temperaturile-s de mii de grade Celsius!” (într-o adunare din Florida, prin anii 1990 - nici nu aşa de demult!)
Plângerile unui frate la o adunare generală a unei adunări din Australia. Fratele cu pricina protesta împotriva obiceiurilor doamnelor din biserică de a-şi depila picioarele: „Fraţilor, să vă spun drept, eu personal m-am săturat să mai văd atâtea picioare catifelate!”
O rugăciune a unuia: „Doamne, ai milă de mine că mă chinui amarnic, mi-o ajuns piatra pe uretră şi mă doare ca pe o femeie în durerile naşterii!”
O rugăciune a altuia: „Doamne, ai milă de toţi, de oile şi oiţele Tale, şi de mine, berbecuţul Tău!”
O rugăciune al altuia, după ce înaintea lui într-o biserică din California, se rugase un tânăr îmbrăcat elegant, într-un costum alb, cu cămaşă şi cravată albe, cu pantofi albi, şi-ntr-o exprimare aleasă: „Doamne, nu cumva să crezi că cel ce s-a rugat înaintea mea e vreun doctor sau un injiner Doamne, că-i doar băiatul lui „cutare”, ţiganul!”
Mărturisirea unui de prin Oregon, care avea acasă o afacere de îngrijit bătrâni: „Mulţumesc Domnului că deşi mi-au murit trei bătrâni, mi-or mai rămas două bătrâne: cu una îmi plătesc datoriile şi cu alta trăiesc!”

Spaţiul extraterestru a fascinat dintotdeauna. Dar a fost inabordabil pentru realitate, rămânând secole la rând accesibil doar imaginaţiei. Prima fază în cucerirea reală a spaţiului extraterestru a fost cucerirea troposferei. Zborul! Imitarea păsărilor! Un vis de milenii! Asta până pe la 1783 când fraţii Montgolfier au zburat pentru prima dată deasupra Parisului într-un balon cu aer cald. Au urmat pe rând încercările lui George Cayley (1804 şi 1853), Felix du Temple (1874), şi alţii, în diferite construcţii care imitau corpul păsărilor şi a aripilor lor. Read the rest of this entry »
De ce mi-a venit asta în minte? Deoarece o politiciană din Germania, pe nume Gabriele Pauli vrea să modifice legea în Bavaria. Adică, legea cu privire la căsătorie. Pauli doreşte ca o căsătorie să fie automat dizolvată după 7 ani. Apoi, dacă cei doi doresc să mai rămână căsătoriţi, o pot face pe încă 7 ani!
Alte amănunte citiţi aici.
Hugo Chavez dă ceasul înapoi! Nu, nu cu oră, cum se obişnuieşte, ci în stilul lui, cu 1/2 de oră! De luni parcă! De ce? Pentru ca să meargă copiii la şcoală cu lumina soarelui (acel soare care cândva răsărea de la Moscova iar acum numai în câteva ţări mai dogoreşte cu lumina sa, care e mai curând din iad, decât de pe cer!). Astfel Venezuela va avea propriul ei fus orar în întreaga Americă de Sud şi nu numai.
De ce 1/2 de oră şi nu o oră, cum se obişnuieşte? Deoarece, conform lui Chavez, America imperialistă a determinat ca fusele orare să se împartă în ore întregi! Apoi, Venezuela nu va mai da ceasul înainte vara şi înapoi iarna cu o oră ci va rămâne la aceeaşi oră.
La capitolul de fuse orare diferite, mai sunt şi alte ţări care au adoptat jumătăţi de oră diferite de alte ţări. Astfel, Nepalul e cu 15 minute înaintea Indiei!
Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaţii în valoare de peste 100 mii dolari, în anul al doilea, peste 200 mii dolari. Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%.
Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreţine (contra cost desigur) astfel de aparate în holurile altor biserici. Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor. Membrii ai bisericilor care ar fi donat bani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme. Banii nu mai merg la casierul bisericii, ci intră direct în contul bancar al adunării. Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacţie o chitanţă care poate fi folosită pentru a dovedi donaţia în faţa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaţi organizaţiilor caritabile sunt scutiţi de taxe).
Cred că este o idee bună! Poate s-ar putea introduce şi-n România? La oraşe? Nu ştiu! Sunt curios dacă va încerca cineva şi când! Până atunci, se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil. Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?
Zilele astea, pe-aici prin America e mai bine sa fii câine, balenă, bufniță, sau aproape orice altel de animal, decât om! Dacă ești om, nu ai voie nici să cerșești pâinea! Dacă nu ai adăpost, nu ai voie sa dormi nici in parc, pe bancă! Banca nu-i pat de dormit ci pe ea stau domnii, câteodată împreună cu cățeii! Dar nu tu, omule! Nu e voie să dormi nici în vreun gang al unei clădiri, nu e voie nici sub boscheți, nicăieri! Undeva pe sub un pod, poate! Dar să nu te vadă nimeni! Dacă dormi undeva vizibil, ai încurcat-o! Si nu ai voie nici să cauți prin gunoaie, unde s-ar putea sa găsești resturile de la vreo pizza. Dacă e stricată pizza? Si te îmbolnăvești? Si apoi suferi!? Doamne ferește să suferi! Nu! Nu-i voie sa mănânci mâncare care te îmbolnăvește! Mai bine să nu mănânci deloc! E preferabil să mori decât să te îmbolnăvești! Nu ai voie nici să te speli la chiuveta wc-ului public! Mai bine să puți si să stea zoaiele pe tine de-un deget de groase, decât să murdarești chiuveta la care se spală domnii pe miini!
Dar dacă ești câine! Pisică! Altă viață! Călătorești cu cele mai scumpe masini, mănânci mâncare cumpărată special pentru tine. Ai asigurare medicală, și mergi la dentist de două ori pe an. Primești toate vaccinurile la timp, și-ți faci toate analizele. Dacă nu ai unde locui, nu-i problema că esti luat la un refugiu pentru animale și se caută “părinți” adoptivi pentru tine! Daca ești balenă, se vor aduna milioane de dolari ca să fii strămutat de pe coasta Pacificului în Marea Nordului, adică în locurile tale natale. Dacă ești porumbel, lumea o sa vină la tine zilnic cu saci de mâncare: miezuri de pâine și semințe! Așa că e mai bine sa fii balenă sau porumbel decât om!
M-aș reîncarna balenă (dimensiunile corespund) sau câine… dar acum e interzis să te mai reîncarnezi fără aprobare de la guvernul chinez! Na, că nici asta nu mai pot face! Ah! O să rămân om, n-am ce face! Intr-o țară în care e mai bine să fii câine decât om!
Oamenii de ştiinţă norvegieni au constatat că un elan matur produce annual 2,100 KG de CO2 prin râgăieli şi eliminarea gazelor din intestine (băşină), adică cantitatea de CO2 produsă de un automobil pe o distanţă de 13 mii de km! Să fie oare elanul vinovat pentru încălzirea planetei? O să sunăm pe Al Gore, să vedem ce părere are!
Norvegia are 120 de mii de elani. Deci annual, ei produc CO2 cât 1,560,000,000 km parcurşi de maşini! Mai pune vreo alte 5-6 sute de mii de elani în America şi Alaska… şi avem un adevărat dezastru natural!