PERSPECTIVE CRESTINE

Nu mă aşteptam ca guvernul american să-şi arate deficienţele chiar atât de repede! 

Despre ce este vorba: am mai vorbit pe blog despre faptul că guvernul american, pentru a încuraja pe cetăţeni să renunţe la maşinile vechi (şi care chipurile consumă prea mult combustibil) şi să le ducă la dealer.  Acolo cetăţeanul va primi circa $4,500 pe maşină, bani ce-i poate întrebuinţa ca avans la cumpărarea unei maşini noi.  Procedura aceasta avea în vedere şi stimularea economiei prin creşterea cererii pentru maşini noi.  De fapt, şi Ford şi GM au anunţat creşteri ale producţiei în zilele trecute.

Problema: cei $4,500 trebuie să vină la dealer de la guvern.  Şi banii nu mai vin!  Aşa că, sute de dealeri de maşini au renunţat să mai ofere programul de „cash pentru rable”.  Chestia asta îmi aduce aminte de zecile de mii de dolari pe care i-am pierdut în Romania cu afacerea de farmacie.  Farmacia trebuia să dea medicamente la oameni.  Acestea erau subvenţionate de statul român.  Doar că banii de la guvern întârziau câte 6 luni.  Noi trebuia să cumpărăm medicamente mereu.  Acestea se vindeau pe valută forte!  Când veneau banii de la guvern, şi-i transformam în valută, trecerea excesivă a timpului făcea ca să nu mai putem cumpăra mai nimica pe ei.

Spuneţi-mi o singura intreprindere supravegheată de guvernul american care funcţionează!

- Spitalul militar Walter Reed a fost găsit anii tecuţi (2007)într-o stare jalnică.  Birocraţie excesivă, clădiri părăginite, asistenţă medicală sub orice critică.  Până şi ministrul armatei Gen. Maj. George Weightman şi-a dat demisia!

- Medicare, asigurarea medicală oferită de guvernul american persoanelor de 65 de ani şi peste (care îndeplinesc anumite condiţii) va rămâne fără bani până în 2017.  Conform GAO (Government Accountability Office) Medicare trebuie reformat din cauza predispoziţiei sistemului la fraudă.  Numai sub 5% din dosare sunt revizuite.

- Medicaid, ajutorul financiar în vederea îngrijirii medicale oferit de guvern celor cu mijloace materiale insuficiente.  Pentru a te califica, trebuie să ai câştig, dar acesta trebuie să fie sub anumite limite.  Programul este oferit de state şi nu de guvernul federal.  Cam 20% din bugetul statelor se duce pe oferirea acestui serviciu.  Între 45 şi 50 de milioane de cetăţeni americani primesc anual îngrijire sub acest program.  Cu toate acestea, banii sunt insuficienţi şi programul creează un sistem birocratic care are menirea de a descuraja apelarea la sistem.

- USPS, poşta americană este falimentară.  Asta a spus-o chiar Obama, la un spici recent, comparând poşta cu UPS şi FedEx (care sunt companii private şi merg de zbârnăie!).  În curând câteva mii de oficii poştale se vor închide din lipsă de bani.  Anii recenţi poşta a ridicat preţul unui timbru clasa I de la 37 cenţi (cât era când am sosit eu în SUA) la 44 cenţi.  Creşterea a fost de 1 cent anual, dar tot nu sunt destui bani.

- Amtrak, corporaţia pentru transportul persoanelor pe calea ferată este falimentar.  Guvernul nu ştie şi nu poate conduce afacerea, care este supra-numită „o maşină de ars banii”.

- Social Security, un serviciu asemănător unui fond de pensii, prin care se oferă bani celor ce nu au suficientă pensie.  Unii au calculat că banii vor fi suficienţi până prin 2039, dar alţii spun să ne gândim la 2016.  Cu creşterea vâstei de bătrâneţe şi implicit cu creşterea numărului de pensionari, este improbabil ca fondurile să fie suficiente până la 2040.  E un alt sistem supus fraudei şi folosit la maxim de către escroci!  Unii economişti îl consideră un fel de „caritas” prin care se iau banii de la cei ce lucrează astăzi şi se dau la cei ce-s la pensie, cu nădejdea că pe când vor ajunge pensionari muncitorii de azi, alţii vor munci şi aproviziona fondul.

Acum guvernul vrea să preia sistemul de asigurări medicale!  Să fim serioşi!  Pe tema asta voi scrie mai amănunţit în viitor.  Până atunci însă, postez această „flegmă” într-o categorie specială, dedicată domnului Dănuţ Mănăstireanu, care a categorisit într-un comentariu la articolul linkat, astfel de materiale drept „flegme”.

* **

un dolar vagabong

L-am primit rest de la un magazin.  Amestecat cu alte bancnote.  Am simţit nevoie de a-l fotografia, de a-l imortaliza.  Îmi imaginez un dialog cu el, sau mai degarbă un monolog iniţiat de o întrebare a mea, de genul: „spune-mi amice, pe unde-ai umblat tu de-ai ajuns atât de ferfeniţă?”

Păi, să-ţi spun: nou-nouţ din tipografie (io ştiu unde suntem tipăriţi dar nu-ţi spun!  Să nu cumva să te ispitească… nevoie de a tipări bani fără acoperire!  Asta o face guvernul, şi nu are nevoie de nici o încurajare, de nici un ajutor!) am plecat la o bancă.  Acolo nu am stat multă vreme, că m-a dat o fată de la ghişeu la un tip.  Ăsta m-a luat şi m-a băgat în buzunarul de la pantaloni, fără nici o consideraţie pentru aspectul meu scrobit şi fără nici o cută.  Acolo în buzunar am stat câteva ore, până mai spre seară, în tovărăşia unor monede metalice, a unei agrafe, a unei batiste mototolite şi mirosind a transpiraţie şi a altor nimicuri cu care nu am intrat în contact.  Cred că era şi ceva gumă de mestecat, că de undeva de sub mormanul de lucruri venea din când în când câte un miros plăcut de mentă.  Spre seară am fost pus bacşiş în borcanul de la Starbucks.  Acolo am căzut la împărţeala de la sfârşitul schimbului în posesia unei fete.  Asta avea unghiile vopsite cu negru.  Când m-am uitat la faţa ei, m-am speriat şi era să mă fac şi mai verde.  Avea faţa vopsită cu o culoare albă, cadaverică.  Nasul îi era străpuns cu un inel.  Vorbea rău, am auzit-o la talefon…  am înţeles că abea şi limba străpunsă de ceva metalic.  Urechile-i erau pline de cercei, şi părul îi era vopsit în negru şi roşu.

M-a băgat într-o poşetă.  Acolo era o siringă, nu ştiu dacă fata era bolnavă sau siringa era pentru altceva.  Mie mi se face rău la doctor şi am încercat să nu mă uit la siringă prea intens.  M-am tras într-o cută, şi m-am pliat în patru… era mai linişte acolo.  M-am lovit de alte nimicuri; câte lucruri inutile pot avea fetele astea prin poşete!  Cum mai găsesc ele ceea ce caută?  Nu-mi imaginez!  Seara aceea am dormit acolo la fata aceea.  Dar a doua zi, mi-am schimbat iarăşi stăpînul.  Fata m-a dat împreună cu alte bancnote unui tip în schimbul la nişte pliculeţe cu ceva pulbere albă în ele.  Când m-a transferat, am observat un tremur aproape imperceptibil în mâinile fetei.  Dar, acum era timpul să-mi văd de noul stăpân.  Acesta m-a ţinut printre pliculeţe de-acelea şi pot sfpune că a venit peste mine aşa, o stare euforică de înălţare!  Ce bine m-am simţit acolo!  Aş fi vrut ca starea asta să continue, dar seara tipul m-a aruncat pe o masă cu alte bancnote.  Cel ce stătea în capul mesei era un mexican gras şi bărbos.  Era în maieu şi bea bere.  Ştiu că şi-a înmuiat degetul în gură şi m-a mânjit cu salivă ce mirosea a bere.  M-a numărat şi m-a împachetat cu un elastic.  Nici acolo nu am stat multă vreme: am fost dat ca rest unui alt băiat.

Acesta a simţit nevoia să se ducă la biserică.  Catolică.  Am simţit din buzunarul apntalonului cum s-a plecat în faţa unei statui, şi şi-a înmuiat degetele în ceva apă.  Şi-a băgat mâna în buzunar să se şteargă pe batistă dar m-a nimerit pe mine.  Mirosea a busuioc apa aceea… o fi fost sfinţită!?  După ce s-a rugat un timp, băiatul acela şi-a făcut cruce din nou şi m-a strecurat printr-o crepătură într-o cutie.  Mamăăă!  Ce de bancnote de un dolar erau acolo!  Am stat preţ de o săptămână acolo.  Apoi am fost dusă din nou la bancă.  Aspectul mi s-a schimbat mult în timpul periplului meu: am dobândit o mulţime de cute, mototoleli, mici franjuri, dar eram în sfârşit de unde am pornit.

N-a durat mult: un domn m-a luat şi am ajuns în posesia copiilor lui.  Aceştia m-au disputat şi am mai pus nişte rupturi pe margini.  Împreună cu ceva urme de unsoare, şi una de gem.  Ce mia conta acum?  Unul dintre băieţi m-a câştigat.  Pentru un scurt timp, deoarece în după masa acelei zile am fost bschimbat pe o îngheţată.  Vânzătorul m-a dus din nou la biserică, şi am ajuns de data asta într-o pungă de material catifelat.  Dar, tot alături de alte bancnote, tot de un dolar, ca şi data trecută!  Am început să mă obişnuiesc: dacă voi mai fi dus vreodată la vreo biserică, tot acolo voi ajunge: împreună cu alte bancnote de un dolar, între banii daţi bisericii.  Acum, am stat prin portmonee şi buzunare şi poşete alături de tot felul de bancnote: de la 5 dolari la 100.  Dar io am fost singura bancnotă ce rămânea la biserică!  Restul se duceau cu stăpânii lor şi rămâneau prin alte locuri.  Unele mi-or povestit despre restaurante de lux, despre jocuri de poker în cazinouri, magazine Gucci şi Armani, croaziere pe oceane, dezmăţ, şi alte lucruri de genul acesta.  Oraşe precum Las Vegas, Atlantic City, Los Angeles şi New York, Paris şi Londra, Tokyo şi Dubai, locuri ca Disneyland şi Six Flags.

Eu pe la biserici.  De câteva ori am fost dat de milă la nişte tipi care stăteau la colţul străzii şi cerşeau.  Am umblat…  Câţi ani crezi că am?  Ştiu, după aspect, poate zici că-s bătrân… dar nu am decât un an.  Încă nici nu l-am împlinit!  Dar tu?  Cu ce te ocupi?  O să mă duci şi tu la biserică?  Sau o să mă dai de pomană?  Aşa cum arăt nu cred că voi mai trăi mult.  Dar ştii ce?  Indiferent cum arăt, indiferent unde mă duc unii şi alţii, eu nu-mi pierd valoarea!

* **

De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice ale vremurilor de pe urmă.  Conform acestor scenarii, graniţele ţărilor vor dispare, un lider carismatic va apare şi va prelua conducerea întregii lumi (numele său va fi Anticrist), iar oamenii lumii vor fi uniţi într-o singură religie (închinarea la diavolul şi la Anticrist).  Unul dintre lucrurile care vor uni pe oameni (pe lângă acelaşi conducător şi aceeaşi religie) va fi şi aceeaşi monedă.  De ani buni, dolarul american este moneda în care se păstrează rezervele mai multor ţări, precum şi moneda de plăţi în schimburi cum ar fi petrolul de exemplu.  Căderea dolarului vizavi de alte monede, sitoaţia economică a SUA precum şi presiuni din partea Chinei şi a altor naţiuni a făcu că unii economişti şi lideri de ţări să discute posibilitatea unei monede internaţionale unice.

Rusia s-a urcat şi ea în acest tren, şi zilele trecute la întâlnirea celor 20 din Italia, preşedintele Rusiei, Medvedeev a „dezvelit” o posibilă monedă internaţională unică:  o puteţi vedea mai jos.  Doar atâta mai e de spus că, probabil că spusele dispensaţionaliştilor nu au meritat să fie luate în râs…  Poate că cine râde la urmă, râde mai bine!

* **

Mulţumesc, DF!

Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos.  Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante.  Cu italice…

writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand.  Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK!  Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money.  Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content.  Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff.  Află ceea ce contează cu adevărat.  Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay.  Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted  Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late.  Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty.  Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast.  Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand.  Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it.  Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have.  Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”.  Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched.  Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it!  Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford.  Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending.  Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you.  Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?”  Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay  Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it.  Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it!  Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out.  Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!

* **

Geneza 3 ne vorbeşte despre 4 alienări majore:

1. Alienarea spirituală – separarea de Dumnezeu
2. Alienarea psihologică – tensiuni lăuntrice
3. Alienarea socială – neînţelegeri sociale
4. Alienarea naturală – natura ne este nesupusă

Cele patru alienări creează NEVOI.  Scriptura ne oferă soluţiile lui Dumnezeu la NEVOILE reale ale fiinţei umane.

Guvernele, şi chiar indivizii, au „resurse”.  Şi acestea trebuiesc cheltuite.  Dar cheltuirea nu este întotdeauna justificată, mai ales în absenţa unei nevoi reale.  Aşa că ne apucăm să fabricăm nevoi.  Femeia cumpără o poşetă maro, că „trebuie”.  Aprobăm cheltuirea câr-mâr, doar pentru că „trebuie”.  Pacea şi liniştea noastră de acasă, o cere!  Dar această achiziţie creează o nouă „nevoie”: acum ne trebuie pantofi de culoare maro!  Apoi un pardesiu maro.  Şi aşa mai departe, până se schimbă moda.  Moda aduce cu sine noi nevoi.  Trendurile sociale şi culturale, noi nevoi.  Ce vedem la Tanţa şi Costel, noi nevoi.  Reclamele de la TV, noi nevoi!  E o inflaţie de nevoi pretutindeni în jurul nostru!

Câte însă sunt nevoi REALE?  Câte se adresează celor patru nevoi de mai sus?  Iată o sită serioasă, cu care putem discerne tot ceea ce este important de tot ceea ce este un moft.  Am scris despre nevoi, nu despre mofturi.

* **

Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin.  Dar nu despre el voi scrie acum, ci despre un alt englez celebru, ei bine, celebru numai în anumite cercuri de oameni.  Aţi auzit de procedee de vânzare de felul, Read more »

* **

Odată a venit un om bogat într-un sat şi i-a anunţat pe săteni că el vrea să cumpere maimuţe, şi că plăteşte $10 pe maimuţă.  Oamenii s-au repezit şi au prins o mulţime de maimuţe, pe care omul nostru le-a cumpărat.

Apoi, cum se găseau tot mai puţine maimuţe, omul a spus că acum plăteşte $20/maimuţă.  Sătenii au mai făcut un efort şi au mai adunat câteva maimuţe, pe care omul din nou le-a cumpărat.

Oferta de maimuţe a scăzut din nou aşa că omul a ridicat preţul: $25/maimuţă.  S-au mai adus câteva maimuţe.

Apoi iarăşi a mai fost nevoie de maimuţe, dar se găseau foarte, foarte puţine maimuţe.  Omul oferi $50/maimuţă, apoi plecă la oraş cu treburi, şi lăsă în locul lui un broker de maimuţe.  Acesta văzând că oamenii nu mai au de unde aduce maimuţe, i-a chemat pe săteni la el, şi le-a zis, arătându-le cuştile pline de maimuţele cumpărate anterior:
„Vedeţi maimuţele acestea?  Vi le vând vouă cu $35/maimuţa.  Voi le cumpăraţi, şi când vine omul bogat de la oraş, o să vi le cumpere înapoi cu $50/maimuţa, aşa cum va promis şi voi o să câştigaţi $15/maimuţă!”

Sătenii s-au dus acasă, au adunat cu mare efort toţi banii ce i-au avut, şi au venit de au cumpărat toate maimuţele.  Brokerul a luat banii şi nu a mai fost văzut nici el, nici omul nostru, niciodată.  Nu erau decât maimuţe pretutindeni!

Acum eşti lămurit(ă) cum funcţionează bursa (stock market).

* **

M-a întrebat cineva despre principiile Noului Testament asupra zeciuielii.  Aş putea bdesigur să elaborez aici răspunsul meu.  Şi sunt convins că majoritatea celor ce mă citesc au auzit învăţături pe tema aceasta de nenumărate ori. Read more »

* **