Editura Zondervan Publishing este dată în judecată de către un homosexual care a fost „jignit” de faptul că Biblia sa, publicată de editura în cauză, spune că homosexualismul este un păcat; asta i-a cauzat individului durere emoţională şi instabilitate mintală. Suma cerută ca despăgubire este de 60 de milioane dolari. Editura Thomas Nelson Publishing din Tennessee a fost şi ea dată în judecată de către un alt individ care cere suma de 10 milioane de dolari; tot un homosexual.

Bradley LaShawn Fowler, cel ce a dat în judecată Zondervan spune că familia sa crede Biblia şi l-a ostracizat pentru păcatul homosexualităţii. Fowler se simte respins, a fost abuzat verbal când a fost făcut „păcătos” şi a fost ameninţat cu… iadul! Pe lângă bani, Fowler solicită ca Zondervan să-şi ceară scuze.

Probleme cu darea în judecată? Destule! Nu editurile respective sunt autorii materialului jignitor, ci Dumnezeu este! Apoi, America este o ţară în care libertatea de expresie este garantată. Şi nu în ultimul rând, când va urma să fie dată Biblia în judecată de către mincinoşi, curvari, lacomi, neasultătorii de părinţi, lăudăroşi, şi alţii? Doar şi acestea-s înfierate ca păcate, şi cei ce le fac, sunt ameninţaţi şi ei cu iadul!

– 
Ted Pope

Viewed 140 times by 53 viewers

Recent, revista TIME (9 may a.c.) avea pe coperta ei fotografia lui Nelson Mandela, liderul sud-african, care astăzi (18 iulie) a împlinit vârsta de 90 de ani.  În revistă, un articol despre Mandela.  Mai exact, secrete ale conducerii - 8 lecţii pentru conducători.  Biograful său, Richard Stengel scrie foarte bine articolul.  Articolul este de găsit aici şi iată şi un sumar al lecţiilor învăţate pe propria piele, de Mandela:

1. Curajul nu este absenţa fricii, ci este inspirarea altora pentru a depăşi frica
2. Condu din faţă dar nu lăsa în urmă baza.
3. Condu din urmă, şi lasă-i pe alţii să creadă că ei sunt în frunte.
4. Cunoaşte-ţi duşmanul, şi învaţă care-i este sportul preferat.
5. Ţine-ţi aproape prietenii, iar rivalii chiar şi mai apropae.
6. Aparenţele contează, şi adu-ţi aminte să zâmbeşti.
7. Nimic nu este în alb şi negru.
8. Şi abandonul înseamnă a conduce.

Viewed 186 times by 85 viewers

Un studiu condus anul trecut de The Pew Forum on Religion and Public Life pe un eşantion de 35 de mii de americani adulţi a descoperit că 21% dintre atei cred în existenţa lui „Dumnezeu”.  Pentru acest procent, „Dumnezeu” este un „spirit universal”.  6% din procentul de 21% de atei ce cred într-un „dumnezeu = spirit universal” au mers chiar şi mai departe”  Ei cred în existenţa unui Dumnezeu personal!

Pe când mă scărpinam eu în cap cu privire la atei, şi încercam să mă dumiresc de ce se consideră ei atei, am continuat cu citirea studiului.  Cele ce au urmat m-au făcut să mă scarpin şi mai abitir, până la sânge!  De ce?  Pentru că un mare număr din cei asociaţi cu religiile tradiţionale (catolici, protestanţi şi alţii) NU cred în Dumnezeu!  Derută totală: atei care cred că există Dumnezeu, creştini cred că nu există Dumnezeu.

Viewed 120 times by 53 viewers

America sărbătoreşte 232 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă. Dacă nu ai citit niciodată documentul, ar trebui să-ţi faci timp să-l citeşti. Este remarcabil. Mai mult decât independenţa de Anglia şi de regele ei, Declaraţia este un act de recunoaştere a lui Dumnezeu şi de supunere lui Dumnezeu. În Declaraţie, El este Dumnezeul care a determinat legile Naturii. El este Creatorul tuturor oamenilor, cărora le-a dat drepturi, precum viaţa, libertatea şi urmărirea fericirii! În virtutea acestor drepturi oamenii au dreptul de a rupe legăturile cu guvernele care împiedică atingerea acetor obiective. Dumnezeu este „Providenţa Divină”. El este „Judecătorul Suprem”.

Astfel, în Dumnezeu se întrunesc toate cele trei ramuri ale guvernului American: Ramura judiciară (Curtea Supremă de Justiţie), ramura legislativă (Congresul) şi ramura executivă (preşedintele). Dar mai presus de toate, El este Creator.

Sunt o mulţime de lucruri care nu-mi plac în America zilelor noastre; despre ele poate citeşti mereu pe blogul meu. Dar sunt o mulţime de lucruri ce-mi plac! Îmi pare rău că
nu scriu despre ele mai des. Pentru că pornind de la Declaraţia de Independenţă care garantează libertatea de a spune ce şi când vrei, de a te închina cum şi cui vrei, de a căuta fericirea unde şi cum doreşti, până la posibilitatea de a te duce la o şcoală particulară dacă nu-ţi place şcoala publică, sau de a învăţa acasă, dacă nu-ţi plac celelalte două categorii, până la serviciul bun şi felul civilizat în care eşti tratat în hoteluri, restaurante, magazine şi instituţii, până la predictibilitatea în diverse situaţii, care-ţi asigură un anume grad de confort şi te scuteşte de surprize şi îngrijorare, până la semnele rutiere care sunt mereu acolo, chiar şi pe drumurile cele mai secundare, până la militarii Americii care sunt voluntari, şi care primesc un salariu de mizerie pentru care nu ar merita să-ţi sacrifici viaţa, dar ei totuşi o fac adesea pentru alţii, până la generozitatea americanilor care au susţinut misionarii timp de două secole, şi care donează pentru naţiuni lovite de dezastre, sau de foamete, până la… „you name it!”

Aşa că, ce să mai zic? Doar God Bless America!

Viewed 127 times by 69 viewers

Bobby Jindal este un tânăr de 37 de ani, ai cărui părinţi au imigrat în SUA din India şi care a ajuns guvernatorul statului Louisiana.  Va fi probabil unul dintre cei consideraţi de către john McCain ca vicepreşedinte.  Recent, Bobby Jindal a semnat un document legislativ în statul său, care permite profesorilor şcolilor publice, pe lângă urmarea programelor şcolare respective, să folosească şi alte materiale, precum lucrări despre Intelligent Design.  Profesorii pot întrebuinţa dovezi ştiinţifice adiţionale, analize şi lucrări critice cu privire la subiectele pe care le studiază elevii lor.

Scopul profesorilor trebuie să fie acela de a provoca discuţii deschise şi obiective cu privire la teoriile ştiinţifice studiate.  Elevii trebuie ajutaţi să analizeze, să gândească critic şi să priceapă ceea ce învaţă.  Iniţiativa guvernatorului este un mare pas înainte dacă luăm în considerare dogmatica liberală car consideră că teoria evoluţiei şi încălzirea globală sunt adevărate, şi care văd ca fiind „religie” orice altă părere.

Booby Jindal este catolic şi are o diplomă universitară în biologie.  Cu privire la Intelligent Design el este de acord că aceasta nu are o poziţie religioasă sau creaţionistă ci este suportată de filozofia raţională a cărtei vechime o depăşeşte pe cea a creştinismului.  Plato şi Aristotel, filozofi ai Greciei antice au gândit şi au învăţat pornind de la observarea materiei, care deşi tinde spre haos, este organizată în forme perceptibile; în lanţul de cauze trebuie să fi existat o cauză primară.

Cu tot entuziasmul unora (ca mine de exemplu) ştim că legea semnată de Guvernatorul Louisianei va suferi atacuri din partea organizaţiilor liberale şi a avocaţilor ACLU.  Până atunci însă, felicitări domnule guvernator!  Ai curaj!  Poate ajungi vice-preşedinte, şi într-o zi, chiar preşedinte!  Între un „committed Christian” cu vorba doar (ca Obama) prefer unul care nu se bate cu cărămida în piept, dar care arată cu faptele ce face un creştin: adică, este curajos!

Viewed 71 times by 26 viewers

Oricât l-aş admira pe Ronal Reagan, nu pot să nu admit că a făcut şi greşeli.  Două, destul de mari.  Una este numirea judecătoarei de Curte Supremă Sandra Day O’Connor, cealaltă este numirea la aceeaşi curte a judecătorului Anthony Kennedy.  De O’Connor am scăpat în Ianuarie 2006, dar de Kennedy, nu avem şanse!  Şi judecătorul a recidivat în prostie din nou.

Săptămâna trecută s-a decis la Curtea Supremă dacă pedeapsa cu moartea este justificată pentru unul care violează o fetiţă, de exemplu.  Şi decizia de 5-4 (al cincilea care a votat a fost judecătorul Kennedy deoarece în cazuri serioase el este ca pendula unui ceasornic ce se mişcă mereu la stânga şi dreapta faţă de un punct drept!) a fost că un „ucigaş de viitor” care comite violarea sexuală a unui băieţel sau fetiţe, NU merită pedeapsa cu moartea!  Adică, el poate să-şi ispăşescă pedeapsa în închisoare, şi eventual să fie eliberat pentru „bună purtare” ca apoi să poată să continue să violeze alte victime!

Iar victimele?  Sunt lăsate cu cicatrice fizice şi psihice pentru o viaţă, cu suferinţe şi frică, cu întrebări fără răspuns.  Şi cu o (aproape) certitudine: în timp, alte fetiţe şi băieţei vor trece pe acelaşi drum, doar pentru că nu-i „constituţional” şi nici „majoritatea americanilor” nu crede că-i just.  Serios?  Atunci eu sunt în minoritate!  Şi la fel sunt şi părinţii care au copii şi cei ce vor avea copii de acum înainte.

Încă o dovadă că în ţara aceasta lucrurile sunt într-o cădere liberă şi că nici un politician, nici măcar Obama nu poate SCHIMBA lucrurile… decât Dumnezeu!  Doame ajută!  Până atunci, fetiţele sunt lăsate să se „scalde” libere în mocirla confuziei în care se mişcă societatea noastră!

Viewed 47 times by 22 viewers

Daniel Dixon şi soţia sa Sharon au fost în ultimii 8 ani administratorii unui bloc de locuinţe pentru oameni cu venituri mici.  Creştini fiind, soţii Dixon aveau pe un perete în biroul lor o pictură pe sticlă care într-un colţ avea scris „Uitaţi-văcu băgare de seamă la crinii de pe câmp! Matei 6:28”. Read the rest of this entry »

Viewed 71 times by 36 viewers

Viewed 38 times by 21 viewers

Preşedintele Bush este plecat prin Europa într-un turneu de rămas-bun.  Sunt convins că popoarele Europei se bucură să-l vadă plecat de la Casa Albă!   Printre europenii mai aproape de politica internaţională a lui Bush (adică mai aproape decât predecesorul său) este Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri Bush a făcut o vizită la Vatican, unde a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea.  Dorind să-I întoarcă preşedintelui american favorurile primite cu ocazia vizitei sale în SUA, Benedict l-a purtat pe Bush într-o plimbare privată prin Grădinile Vaticanului - loc care este păstrat doar pentru oaspeţi aleşi pe sprânceană.  Apoi cei doi au povestit în Turnul St. Ioan de pe balconul căruia au privit cei peste 180 de acri de grădini.  Întâlnirea s-a încheiat cu un concert privat în Capela Sixtină, concert susţinut de corul Capelei.

Toate cele de mai sus şi altele, au făcut să înceapă să apară discuţii pe tema convertirii lui Bush la catolicism.  Se ştie că Jeb Bush, fostul guvernator al Floridei s-a convertit, la fel şi Tony Blair, fostul prim-ministru al Marei Britanii.  În timp ce disuţiile Papei cu Bush rămân secrete, ceea ce au dezvăluit ei publicului este că au povestit despre apărarea valorilor morale fundamentale a vieţii, precum şi despre problema Orientului Mijlociu şi a păcii în Israel.

Unii apropiaţi ai lui Bush de la Washington, printre care şi Richard Neuhaus, editorul publicaţiei „First Things” (domnul Neuhaus este preot catolic şi a fost consultat de Bush în trecut cu diferite ocazii) au spus că nici nu poate fi vorba de o convertire a lui Bush!  Bush este metodist.  El a aderat la religia aceasta pentru că aici aparţinea soţia sa, Laura.  Pentru a deveni metodist Bush a renunţat la religia Episcopaliană.

Viewed 113 times by 61 viewers

Recent, o femeie pe nume Josie Gurney din Nanaino s-a trezit în poştă cu un plic de la organizaţia misionară a tele-evanghelistului Peter Popoff.  Crezând că este un nou apel pentru donaţii, era gata-gata să-l arunce la gunoi, când i s-a părut că plicul nu conţine materiale obişnuite.  Curioasă l-a deschis şi astfel a descoperit în el un cec pentru $69 şi o scrisoare de la Popoff care explica că banii reprezintă rambursarea donaţiei femeii făcută cu un timp în urmă.

Doamna Gurney protestase public împotriva practicilor de strângere de fonduri practicate de Peter Popoff (şi alţii).  El vinde de obicei flacoane cu un fel de „apă sfinţită” şi alte matrapazlîcuri la programe difuzate pe staţii locale de televiziune, de obicei după miezul nopţii.  Se pare că doamna Gurney cumpărase un asemenea flacon de apă sare nu a produs efectul scontat şi ea s-a plâns.  Popoff i-a returnat banii, deşi doamna Gurney afirmă că nu va depune cecul la bancă, ci-l va păstra ca amintire şi dovadă că ea a „învins” sistemul lui Popoff.

Acum istoria aceasta mă face să mă întreb (şi nu neaparat cu privire la bani cu care cumperi de la biserică sau organizaţii religioase produse de care mai apoi eşti nemulţumit) ce se întâmplă dacă dai bani bisericii căreia eşti membru, apoi te gândeşti să pleci datorită vreunei nemulţumiri?  Îţi ceri banii înapoi?  Ceri despăgubiri?  E adevărat că donaţia ta a contribuit la plătirea unor cheltuieli de funcţionare, poate a salariilor, sau au fost daţi mai departe unor nevoiaşi.  Din banii tăi s-a plătit păstorul care a ţinut predicile şi te-a păstorit.  Deci cumva ai „cumpărat” servicii cu banii.  Trebuie să ţi-i primeşti înapoi?  Nu au fost daţi Domnului?  Dacă păstorul a fost un păstor rău?  Dacă banii daţi au fost cheltuiţi pe lucruri cu care tu nu ai fi fost de acord?  (Ştiu de adunări care au luat banii şi i-au investit la bursă, ca banii să producă… alţi bani!  Şi, unii au câştigat, alţii i-au pierdut!  Că, aşa e la bursă: paguba unuia câştigul altuia).

Dacă tu dai bani „Domnului” şi cel căruia îi dai îi cheltuieşte nepotrivit, cine răspunde în faţa Domnului în cele din urmă?  Just Thinking!

Viewed 61 times by 32 viewers

Pentru cei ce se decid mai greu…  Multumesc Wes!

Viewed 118 times by 71 viewers

Acum câţiva ani când statul Oregon a fost primul stat care a votat legalitatea eutanasiei eu care locuiam acolo şi am votat împotriva legii, ştiam că ceea ce se întâmpă acum va fi mai devreme sau mai târziu, inevitabil.  Este uşor de dedus că orice redută a moralităţii căzută deschide breşe pentru intrarea unor şi mai mari căderi.  De exemplu, după legalizarea căsătoriei homosexualilor, vor urma (nu neaparat în ordinea aceasta) legalizarea poligamiei, pedofiliei, zoofiliei, şi a altor devieri sexuale.  Legalizarea avortului a premers legalizarea eutanasierii, şi aceasta va fi urmată de tentative de legalizare a eliminării persoanelor cu handicap, a celor slabi şi nedoriţi, şi-n cele din urmă la legalizarea omuciderii! Read the rest of this entry »

Viewed 31 times by 15 viewers

Domnilor şi Doamnelor, este aşa un frig pe-aici pe la noi în Seattle!  Şi suntem în luna Iunie!  Incredibil!  Ziua sunt doar în jur de 10-12 grade Celsius.  Încălzirea globală este de vină!  Aşa că, Al Gore, ajutooooooooor!  Spune-i „naturii” despre premiul Nobel, spune-i despre carbon, despre ce vrei tu, dar să vină un pic de căldură!

Viewed 15 times by 7 viewers

21 Decembrie 1943 - 29 Mai 2008

Dragi cititori,

Cei dintre voi care mai citiţi ROMANIAN TIMES probabil aţi văzut că am semnat ultimul editorial al ziarului. Asta pentru că editorul Cristian Ioanide era bolnav şi m-a rugat să scriu editorialul numărului trecut. Dar chiar înainte de apariţia ziarului tipărit, Cristian îşi revenise şi am povestit cu el la telefon. De unde era să ştiu eu că va fi ultima noastră conversaţie? Luni l-am sunat din nou sa-l întreb de sănătate şi am aflat că lui Cristian i s-a făcut rău şi a plecat înapoi la spital. Era vorba să stea acolo 3-4 zile, şi urma să-l sun din nou astăzi. Chiar ştiind că voi fi în Portland weekendul acesta, mă gândeam să trec pe la el! Apoi astăzi, vestea pe care nu o aşteptăm nici unul dintre noi şi nuvrem s-o auzim în familiile noastre, în cercul nostru de prieteni, dar nici peste mări şi ţări, despre necunoscuţi din vreun trib african… Cristian a murit!

Regret enorm plecarea lui dintre cei vii. Îl cunosc de cel puţin 10 ani. Vreo şapte ani am colaborat din când în când la ziarul Romanian Times. Recent, după apariţia blogului meu, m-a încurajat să scriu şi a început să preia articole de pe blog pe care le posta zilnic pe site-ul RT şi câte unul în ediţia tipărită. Mă suna mereu să-mi spună că i-a plăcut un articol sau altul. Eu îi spuneam că nu scriu ca profesionist, blogul e doar un fel de jurnal de amator. Dar Cristian nu privea nimica din punct de vedere amator!

Cristian a fost un om rar. Nu-i cunosc defecte, dar îi ştiu o mulţime de calităţi. Şi-a iubit nespus neamul românesc, din cauza neajunsurilor căruia suferea profund. Era un fin observator al scenelor politice şi culturale atât din România, din SUA şi din lumea întreagă. Era un ahtiat student al profeţiilor, în special biblice, şi în domeniul acesta avea o fineţe şi profunzime de care puţini teologi dau dovadă. Un mare maestru al peniţei, era un păstrător de limbă curată şi elegantă românească. Abunda de inspiraţie şi idei şi întotdeauna m-a fascinat uşurinţa şi dezinvoltura cu care se avânta în tot felul de subiecte, care mai de care mai variate şi inedite. Fiul celebrului poet şi autor creştin Costache Ioanid, Cristian a moştenit din plin talentul tatălui său, şi încă ceva în plus!

Lui Cristian i-a plăcut să promoveze scriitori. Era mereu în căutare de talent, de colaboratori. În afara eforturilor financiare ale lui Mircea Liubanovici şi Beniamin Lucescu, dacă Romanian Times a existat şi a prosperat este numai din cauza eforturilor lui Cristian. Poate că adesea şi-o fi neglijat familia şi alte îndatoriri casnice, dar eforturile şi sacrificiul său pentru publicaţie a atins benefic mii de cititori de pretutindeni.

Nu l-am auzit pe Cristian vorbind niciodată de rău pe nimeni. Avea frustrările sale cum le au toţi oamenii, mai ales acei ce colaboreză cu alţi oameni, şi mai ales cei ce, dintre toţi oamenii, colaborează cu neamul nostru românesc. Dar nu-mi amintesc vreodată să fi nominalizat pe cineva cu care ar fi avut ceva necazuri. Mai degrabă îşi manifesta nemulţumirea cu un oftat prelung şi apoi îşi vedea mai departe de treabă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mereu pozitiv, optimist, şi fiind în stare să se bucure de cele mai mici reuşite!

O să-i lipsească Cristian nu doar soţiei şi familiei, ci comunităţii româneşti din Portland, Oregon, precum şi românilor de pretutindeni. A plecat nu doar un om deosebit, ci un scriitor care, deşi în aparenţă trăia în anonimat, era de o rară sensibilitate, erudiţie şi capacitate. Ca şi creştin, sper din inimă ca omul Cristian şă-şi fi cunoscut şi întâlnit Creatorul, şi astfel să ne putem revedea vreodată!

Viewed 61 times by 29 viewers

La editura Humanitas a apărut cartea „Surprins de Bucurie” a lui C. S. Lewis, în traducerea lui Emanuel Conţac.   Bucuria traducerii în limba română a acestei cărţi m-a surprins şi pe mine şi o recomand cu căldură tuturor cititorilor mei.  Aveţi mai jos câteva informaţii despre carte, autorul ei şi traducătorul acesteia.

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a născut la Belfast, într-ofamilie anglo-irlandeză a cărei pasiune pentru lectură i s-a transmis şi lui de la o vârstă fragedă. De îndată ce a învăţat să scrie, a trecut la primele exerciţii literare – povestiri despre „şoricei îmbrăcaţi în zale“ şi isprăvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în
vedere apropiaţilor că doreşte să i se spună „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilărie trăieşte întâia oară Bucuria, o experienţă fundamentală, a cărei semnificaţie avea s-o expună pe larg în autobiografia sa spirituală, Surprins de Bucurie (1955).

A renunţat la creştinism, după propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoală elementară particulară din Malvern, mai ales ca urmare a învăţăturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. După o şedere de un an la Colegiul Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick, sub a cărui îndrumare a câştigat o bursă de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, până la ocuparea catedrei de literatură engleză
medievală şi renascentistă de la Cambridge (1954).

În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia“. Până a ajunge însă la credinţa că „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau să mai treacă doi ani. În 1933 publică The Pilgrim’s Regress. În următorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrări de apologetică sau spiritualitate creştină: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile
unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publică science-
fiction (Space Trilogy) şi literatură pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraţie creştină.  Între numeroasele sale lucrările ştiinţifice, se detaşează The Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.

EMANUEL CONŢAC este asistent universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi doctorand în filologie al Universităţii din Bucureşti. Amai tradus pentru editura Logos din Cluj: John Stott, Puterea predicării (2004); Stanley Grenz et al., Dicţionar de termeni teologici (2005); Moisés Silva şi Walter Kaiser,
Introducere în hermeneutica biblică (2006); Gordon Fee, Exegeza Noului Testament (2006); Douglas Stuart, Exegeza Vechiului Testament ( 2006).

Viewed 123 times by 72 viewers

O fi având ofiţerul acesta ceva informaţii screte?  Să ne fi scăpat nouă ceva?  Sau doar se pregăteşte să stea mai mult între arabi?  Hmm… Interesant!

Viewed 22 times by 11 viewers

N-o să pun în post nici un link către Marius… o să-l găseacă el când o să-l găsească!  E să zicem, ca un mesaj pus într-o sticlă şi aruncat pe apă.

Marius s-a dovesit adesea prin posturile sale interesat şi cunoscător într-ale cafelei (coffee aficionado cum i se zice pe-aici) şi ceaiului.  Deunăzi am găsit un alt pastor, celebru şi acesta, pe nume Ed Young, demonstrând cum se face o cafea espresso bună.  Mă gândesc că după vizionarea video-clipului, o să-l inspirăm şi pe Pătrăţos să ne prezinte ceva proceduri personale de „Tea Coffe Do”.  Să vedem ce fel de centură posedă!

Viewed 22 times by 8 viewers

IDOL e un termen care produce scârbă oricărui creştin de oriunde, chiar şi din America!  Iar primul termen, AMERICAN e iarăşi un termen care produce scârbă într-o mare parte a lumii, chiar şi liberalilor din America!  Deci, ce poate ieşi bun din alăturarea acestor doi termeni?  De-acum showul aflat la a şaptea ediţie în SUA, este extrem de popular şi răspândit în variante naţionale printr-o mulţime de alte ţări. Read the rest of this entry »

Viewed 46 times by 25 viewers

Daniel spunea printre altele, în încheierea profeţiei sale că „cunoştinţa va creşte” în vremurile din urmă.  Nu mai încape nici o îndoială că aceste preziceri se împlinesc sub ochii noştri.

Una dintre schimbările cele mai fascinante au apărut în domeniul comunicaţiei şi se datorează internetului.  Eu am schimbat mereu compania cu care mă conectam la WWW ca să am viteze din ce în ce mai rapide.  Compania care o folosesc acasă (Comcast) îmi oferă viteze de downloadare de 12Mbps şi uploadare de 768kbps.  Unde închiriez biroul, proprietarul mi-a oferit T3 şi am viteze de downloadare de peste 44Mbps.  Viteze uluitoare!

Ieri însă am dat peste un articol la Fox News care prezice că şi Internetul va deveni în curând perimat.  Se vehiculează un alt termen cu care probabil că vom începe să ne obişnuim în câţiva ani, şi el va înlocui tehnologia veche a internetului (reţeaua de internet încă se bazează în multe părţi pe cabluri care au fost gândite pentru telefonie şi imagine) printr-o tehnologie nouă a fibrei optice.  Noul termen ce se impune este „The Grid” (Reţeaua) şi deja se foloseşte de vreo şapte ani la CERN în Geneva (CERN este organizaţia care a inventat internetul, deşi Al Gore zice că el l-a inventat!;-) ).  Viteza de conecţie şi comunicare va fi de 10 mii de ori mai rapidă decât ce am eu acum acasă!  Sistemul va putea transmite imagini holografice.  Un film de peste 8GB va putea fi downloadat în mai puţin de 2 secunde (he-hei, ce viaţă pe amatorii de noutăţi…) etc.

„The Grid” are deja peste 55 mii de servere instalate şi se preconizează ca numărul lor să crească la peste 200 de mii în doi ani.  În prezent tehnologia este folosită în proiectul cunoscut sub numele de LHC (Large Hadron Collider), un nou accelerator de particule care are menirea de a explora vârsta universului.  Viteza şi capacitatea de înregistrare de date a „reţelei” face posibilă folosirea ei în acest proiect.  De exemplu, LHC generează informaţii anuale care s-ar înregistra pe 56 milioane de CD-uri (puse unul peste celălalt, ar avea o lungime de 60 km).

Marea Britanie are deja 8 mii de servere şi, în mod teoretic, din toamnă, orice student sau cadru academic va avea posibilitatea să se conecteze la „Reţea”.

Viewed 26 times by 14 viewers

Domnul Norbert Pohl a trebuit operat.  Procedura a fost reușită, după care dl. Pohl a fost cusut la loc și lăsat acasă.  Doar că s-a plâns de dureri continue și după operație.  Așa că s-a întors la medic pentru niște raze, ocazie cu care s-a descoperit…. ceea ce vedeți în poza de mai jos!

Exact!  O foarfecă „uitată” acolo de medici, care a continuat să-l ciopârțească pe dinăuntru.  Desigur că acum urmează dări în judecată și tot tacâmul!  Dacă asta s-ar fi întâmplat în SUA, greșeala medicului ar fi „meritat” cel puțin 10 milioane de dolari!  In Europa (parcă-n Germania s-a întâmplat tărășenia) procesele astea frivole din America nu-s la modă (încă).

Citind cele de mai sus, m-am gândit că singurul instrument ascuțit căruia i se poate permite să rămână „uitat” în „pacient” este… Cuvântul lui Dumnezeu!  Acesta este într-adevăr ca o sabie cu două tăișuri!  Și psalmistul, ilustrând dorința fiecărui adevărat om al lui Dumnezeu, spunea „strâng Cuvântul Tău în inima mea…!” (Ps 119:11).  Asta pentru că Cuvântul va continua să fie mânuit de mâna maestrului chirurg, Duhul Sfânt.  Pe de o parte, va continua să curețe păcatul, pe de alta va continua să vindece și să întremeze pacientul.  Și nici un pacient nu-și dă în judecată chirurgul, nu-i așa?  Hmm.

Viewed 22 times by 14 viewers