Zilele astea, pe-aici prin America e mai bine sa fii câine, balenă, bufniță, sau aproape orice altel de animal, decât om! Dacă ești om, nu ai voie nici să cerșești pâinea! Dacă nu ai adăpost, nu ai voie sa dormi nici in parc, pe bancă! Banca nu-i pat de dormit ci pe ea stau domnii, câteodată împreună cu cățeii! Dar nu tu, omule! Nu e voie să dormi nici în vreun gang al unei clădiri, nu e voie nici sub boscheți, nicăieri! Undeva pe sub un pod, poate! Dar să nu te vadă nimeni! Dacă dormi undeva vizibil, ai încurcat-o! Si nu ai voie nici să cauți prin gunoaie, unde s-ar putea sa găsești resturile de la vreo pizza. Dacă e stricată pizza? Si te îmbolnăvești? Si apoi suferi!? Doamne ferește să suferi! Nu! Nu-i voie sa mănânci mâncare care te îmbolnăvește! Mai bine să nu mănânci deloc! E preferabil să mori decât să te îmbolnăvești! Nu ai voie nici să te speli la chiuveta wc-ului public! Mai bine să puți si să stea zoaiele pe tine de-un deget de groase, decât să murdarești chiuveta la care se spală domnii pe miini!
Dar dacă ești câine! Pisică! Altă viață! Călătorești cu cele mai scumpe masini, mănânci mâncare cumpărată special pentru tine. Ai asigurare medicală, și mergi la dentist de două ori pe an. Primești toate vaccinurile la timp, și-ți faci toate analizele. Dacă nu ai unde locui, nu-i problema că esti luat la un refugiu pentru animale și se caută “părinți” adoptivi pentru tine! Daca ești balenă, se vor aduna milioane de dolari ca să fii strămutat de pe coasta Pacificului în Marea Nordului, adică în locurile tale natale. Dacă ești porumbel, lumea o sa vină la tine zilnic cu saci de mâncare: miezuri de pâine și semințe! Așa că e mai bine sa fii balenă sau porumbel decât om!
M-aș reîncarna balenă (dimensiunile corespund) sau câine… dar acum e interzis să te mai reîncarnezi fără aprobare de la guvernul chinez! Na, că nici asta nu mai pot face! Ah! O să rămân om, n-am ce face! Intr-o țară în care e mai bine să fii câine decât om!


- Preşedintele are obiceiul de a reacţiona la critici în felul următor: „noi am venit aici pentru un scop. Noi avem o obligaţie faţă de ţară, nu faţă de fiecare ziarist sau oponent politic. Nu vă îngrijoraţi: vom fi judecaţi de istorie şi probabil că după ce nu vom mai fi aici sau pe lumea aceasta, istoria ne va face dreptate!”
- Karl Rove are o relaţie de prietenie cu preşedintele pe care nu toţi cei care lucrează la Casa Albă o au; dar preşedintele Bush ştie cum să-l facă pe fiecare participant la politică şi hotărâri să se simtă important! Stă de vorbă cu fiecare, le cunoaşte aspiraţiile, visurile, frustrările şi-i face să se simtă bine prin încurajări repetate. Read the rest of this entry »

Şi când te gândeşti că directoarei i-a mers vestea că e o doamnă de treabă! Dacă o „doamnă de treabă” face aşa ceva, atunci ce face o doamnă care nu e de treabă? Îşi pune dinamită în jurul brâului şi explodează în public, într-o piaţă aglomerată de „necredincioşi”? Read the rest of this entry »
Titlul e o întrebare, fără semnul de întrebare după ea! Cum ne îmbrăcăm pentru biserică? Păi asta depinde de o mulţime de factori. Când eram în ţară mergeam la biserică îmbrăcaţi (bărbaţii) în costume faine, cămaşă şi cravată, pantofii de duminca în picioare. Duminica şi mâncarea era „de duminica”: adică, supă de ceva carne, friptură cu pireu de cartofi, sarmale, prăjitură. Îmi amintesc că odată, când eram cam de 18 ani, am rămas până mai târziu la adunare (nu locuiam departe) şi acolo am văzut un frate care a răams şi el mai la urmă. Era necunoscut. L-am întrebat de unde e, ce treabă are prin oraş, mi-a spus că de la ţară şi-şi vizitează sora la spitalul judeţean. Dar vizita e de la două la patru şi că până atunci aşteaptă… I-am spus că o să închid adunarea şi că îl invit la noi acasă să mănânce un blid de zeamă, şi apoi se poate duce la spital. Read the rest of this entry »
Cu începere de astăzi, în Mexico City se permit partenerilor homosexuali aflaţi în libertate să îşi viziteze partenerii din închisoare ca „rudenii sau familie”. Vizitele se încadrează în cele de natură conjugală. Acum, nu înţeleg de ce-s conjugale vizitele!? Conform dicţionarului, conjugal ţine de cei căsătoriţi, este privitor la un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie.
O să se modifice dicţionarele? Cum s-au modificat unele Biblii (New Inclusiv Translation de la Oxford) din care s-a scos pronumele personal masculin EL referitor desigur la Dumnezeu şi s-a înlocuit cu „el sau ea”. Astfel, „Fiul Omului” a devenit „Cel Uman”, „Dumnezeu” a devenit „Tatăl-Mamă”.
Revoluţia feministă începută la 1970-1980 a învins în minţile şi inimile teologilor liberali. Problema este însă că în ebraică şi respectiv greacă, adam şi anthropos înseamnă om la genul masculin (bărbat). Epistolele Noului Testament au fost adreate „fraţilor” (adelphoi în greacă). Adresarea aceasta aparţine limbilor originale în care a fost scrisă Biblia şi nu au nici o intenţie de a fi „sexiste”. Ele nu exclud femeile, deşi Biblia oferă mereu nume de bărbaţi, dă exemple de bărbaţi şi presupune existenţa unei audienţe masculine, în timp ce audienţa feminină este undeva în fundal. Asta nu pentru că femeile nu sunt importante, ci pentru că bărbatul ARE un rol de „preot” în casa lui şi TREBUIE să şi-l asume în virtutea a ceea ce a fost desemnat de către Dumnezeu să fie: un învăţător, un lider spiritual şi social al casei sale şi al poporului său. Problema asta o voi discuta într-un post viitor (oh, câte proiecte am! Când o să am timp să mă, apuc de ele?!)
Dar tot nu m-am lămurit cu vizitele „conjugale” ale homosexualilor! Poate mă lămureşte cineva?
Ieri (30 iulie) au început în Bedford, Texas lucrările grupului The Anglican Communion Network, grupare formată din peste 80 de lideri Anglicani ortodocşi care-s nemulţumiţi cu direcţia în care a pornit denominaţia căreia îi erau afiliaţi (Biserica Episcopală este ramura americană a Bisericii Anglicane). Read the rest of this entry »
Democratul a vrut să arate şi el bunăvoinţă unui cerşetor. Aşa că, la următorul cerşetor, democratul s-a oprit lângă acesta, i-a dat îndrumări precise cum se ajunge la oficiul de asistenţă socială, apoi a băgat mâna în buzunarul republicanului, a scos o bancnotă de $20, din care $5 i-a dat cerşetorului ca ajutor iar $15 a păstrat pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Acum ştiţi deosebirea dintre republicani şi democraţi.
Pentru cei mai mulţi dintre oameni, alegerea la care wc să scapi de deşeuri este un lucru extrem de simplu: bărbaţi sau femei. Scris pe uşile respectivelor aşezăminte, în limba ţării în care te afli, este clar ca lumina zilei. Pentru cei ce nu ştiu să citească, este pus un abţibild sau o placă cu imaginea unei persoane in pantaloni (pentru bărbaţi) şi cu fustă (pentru femei). Acum, chestia asta de la urmă poate fi discutată, deoarece pantaloni poartă şi femeile! Şi-n tot mai multe case, poartă şi pălăria! Dar asta e o altă discuţie.
Aşa că acum într-o zi, ieşind de la un wc m-am întâlnit prin parc cu un travestit mergând către respectivele încăperi. M-am oprit, m-am întors şi vă mărturisesc sincer curiozitatea, am stat să văd unde va intra: la femei (era îmbrăcat ca femeie - vezi poza) sau la bărbaţi (era bărbat). Adică, straiul (şi ceea ce credea el că este „în suflet” cum zic ei) determina unde se va uşura, sau ceea ce era el în realitate. A intrat la femei. Oare cum se simţeau femeile dinăuntru în prezenţa unui bărbat? Am scuturat din cap a nedumerire şi mai mult, a „nu vreau nici măcar să mă gândesc” şi am plecat în drumul meu!
Eu aş propune, ca să fim corecţi din punct de vedere politic să se creieze un al treilea wc: pentru travestiţi! În el ar fi mai în elementul lor bărbaţii îmbrăcaţi ca femei şi femeile ce se dau drept bărbaţi! Adică, debusolaţi şi confuzi ar fi şi unii şi alţii. Într-atât de debusolaţi cu privire la propria persoană încât nu vor avea timp să se ocupe de alţii.
Da, cine va suporta cheltuielile construirii a celei de-a treia încăperi? Proprietarul biznisului? Statul? Travestitul? O să propun să se discute asta în Congresul american. O să trimit un email reprezentantului meu. Chestie seriosă, nu credeţi?
Cu un timp în urmă, am avut o parteneră de afaceri, o doamnă care locuia într-un oraş la o oarecare depărtare de Portland, Oregon, unde locuiam eu. Ea venise în contact cu mine oferindu-mi să medieze legături de afaceri cu nişte cazinouri de pe coasta Oceanului Pacific. Eu aveam o companie de limuzine şi ea doamna pretindea că cunoaşte directori de cazinouri care la rândul lor au clienţi permanenţi (membri ai unor „Gold Club” sau VIP Clubs” sau cum s-or mai numi ele, adică oameni care sunt de-acum obişnuiţi ai respectivelor cazinouri şi care joacă acolo sume considerabile de bani; doar dacă mergeai la cazinou mereu dar jucai puţini bani nu ajungeai în rândul acestei elite. Câştigurile şi pierderile - mai ales pierderile!- era calculate cu ajutorul unor carduri asemănătoare cardurilor de credit, pe care erau obligaţi să le folosească la orice joc ar participa. De asemenea, cazinourile au o reţea de video-camere şi de urmărire/înregistrare a tot ce se întâmplă în ele, aşa că nu poţi face mai nimic fără să fii sub observaţie) care trebuiau aduşi la dorinţa lor la cazinouri şi preferau desigur limuzinele.
I-am promis doamnei un comision serios dacă mă ajută să promovez compania la contactele ei. Şi, m-a ajutat. A fost o relaţie de afaceri care a durat vreo 4 ani, până când am vândut compania. Read the rest of this entry »
150 de cupluri s-au înregistrat astăzi, ca nu cumva să piardă o zi de „beneficii”. Printre acestea, dreptul de a-ţi vizita „partenerul” la spital ca „rudenie”, dreptul de a participa în deciziile medicale (dacă de exemplu unul dintre cei doi/cele două este pe „life support” sau pe ventilator şi nu mai are speranţă de viaţă, „partenerul” are dreptul de a solicita întreruperea asisitenţei medicale, chiar dacă familia reală a bolnavului mai doreşte continuarea asistenţei medicale), dreptul de a moşteni pe cel decedat. Read the rest of this entry »
În Washington DC un artist local (Tom Greaves) a pus pe un trotual al străzii 14 NW un aparat care emite complimetnte 24 de ore din 24. Mesajele înregistrate pe un microchip se repetă în continuu, spunând: „ai ochi frumoşi”, „ai mai slăbit!”, eşti inteligent”, etc. Ce-i spune oare doamnei din poză? Că este slabă!? O să-mi cumpăr mâine bilet, să merg şi eu să fiu complimentat în sensul acesta.
Dar, lăsând gluma laoparte, cine are nevoie de complimente nemeritate? Neadevărate? Făcute de o maşină? Cui folosesc? Te motivează ele cu adevărat? Cât de căzut trebuie să fie cineva ca să-i fie ridicat spiritul de complimentul unui astfel de aparat? Pentru că acesta este doar începutul! Mâine poimâine vom cumpăra aparatele astea şi le vom avea pe noptiera pe care ne ţinem ceasul şi lampa de noapte… şi chiar vom adormi în sunetul complimentelor: „eşti fumos”, nu ai burta mare!”, etc.
Pe când aparate care te mângăie? Dar care-ţi dau un picior în fund? Sau care sărută… (păpuşi gonflabile am văzut că sunt…)?Aşa-i când îţi mor lăudătorii.
Festivalul Omaha Heartland din capitala statului Nebraska, sponsorizat de cunoscutul evanghelist american de origine argentiniană a atras zilele astea peste 100 de mii de oameni din împrejurimile Omahei. Peste 275 de biserici din zonă au participat la evenimentul care s-a ţinut în aer liber şi s-a încheiat duminica trecută. Palau a spus despre festival: „A fost o sărbătoare glorioasă. Cooperarea şi unitatea dintre biserici, oficilaităţi ale oraşului, lideri civici şi oameni de afacere a fost spectaculoasă. Suntem încrezători că, prin harul lui Dumnezeu, spiritul de unitate şi de scop care s-a născut din festival va continua în Heartland în anii următori”.
Participarea la festival a fost gratuită şi sponsorii au contribuit cu apropae două milioane de dolari la cheltuieli şi cu peste doi ani de planificare şi organizare.
Luis Palau este privit de către mulţi creştini ca a fi asemănător lui Billy Graham din multe puncte de vedere. Chiar dacă Franklin Graham continuă la cârma BGEA (Billy Graham Evangelistic Association) şi este succesorul tatălui său, Luis Palau este un evanghelsit de mare succes care în cei peste 55 de ani de predicare a Evangheliei a dus vestea bună la milioane şi milioane de oameni de pe toate continentele; Luis Palau este astfel considerat adevăratul continuator al evanghelismului de tip Billy Graham.
7. Fii atent să nu fii dus de mulţime. Întrecându-se pentru a captura atenţia privitorilor, industria mass-media, fiind de natură comercială, se străduieşte să facă cât mai mulţi clienţi. Astfel, canalele care produc cele mai controversate emisiuni, care transmit evenimentele cele mai senzaţionale şi mai dramatice, atrag cel mai mare humăr de privitori. La fel şi cu ziarele: cele care sunt cele mai senzaţionale, şi cele mai superficiale, atrag cei mai mulţi cititori. Cu alte cuvinte, mulţimea e atrasă de spectacol, ca în vechea Romă. Read the rest of this entry »