In orasul palestinian Nazareth se va construi o cruce ce va fi cea mai mare din lume. Dorinta sponsorilor este de a atrage cit mai multi turisti in orasul copilariei lui Isus. Sponsorii sunt crestini bogati din Israel sau din alte tari. Numele monumentului va fi… “Crucea din Nazareth” si va avea o inaltime de 60m, fiind decorata cu peste 7 milioane de mozaicuri multicolore provenind din pietrele Nazaretului. Locul inaltarii crucii va fi linga actualul spital englezesc din orasul vechi. Arhitectul proiectului este un francez.
In jurul crucii va fi un complex de cladiri pe o suprafata de 5 km patrati iar in cruce va exista o capela si un centru de informatii pentru turisti. Mai ramine de vazut cum va primi proiectul populatia musulmana a orasului care se ridica la 2/3 din totalul populatiei. Dupa cum ii stim noi pe musulmani, azi pot fi de acord cu proiectul prin prisma beneficiului economic, miine se pot razgindi din te miri ce! Cu ani in urma au existat conflicte intre musulmani si crestini cind islamicii au vrut sa construiasca o moschee linga Basilica, unul dintre cele mai sfinte locuri de pelerinaj a crestinatatii. Basilica este construita pe locul in care crestinii cred ca ingerul gavril s-a aratat mariei, mama lui Isus.
Sursa: http://www.jpost.com/servlet/Satellite?cid=1184489825284&pagename=JPost%2FJPArticle%2FShowFull
Sursa fotografiei: www.nazarethcross.com
4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii. Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”). În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei. Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie. Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate i-a radicalizat. Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea. Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor. Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor, şi resping ideea că homosexualismul este rău. Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit. Read the rest of this entry »
În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care re-înviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA. „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă. Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false, şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS. Read the rest of this entry »
Biserica din Los Angeles a ajuns să ofere o sumă exorbitantă celor aproximativ 500 de persoane care au reclamat că au fost abuzate de preoţi din parohie. Cardinalul Roger Mahoney a spus că biserica va fi obligată să-şi vândă din proprietăţi pentru a plăti cele peste 660 milioane de dolari. Suma aceasta este un record al compensaţiilor făcute din 2002 încoace, de când a erupt scandalul abuzurilor sexuale.
Biserica Catolică din SUA a plătit cu începere din 1950 peste 2 miliarde de dolari în astfel de despăgubiri. Peste 4 mii de preoţi au fost acuzaţi de abuz sexual în ultimii 50 de ani. Oricum, e o mare durere şi o mare pată pe obrazul creştinătăţii, mai ales în faţa celor ce nu fac deosebire între creştini adevăraţi şi creştini cu numele.
Sursa fotografiei: http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/6899391.stm
Pastorul George Saieb (telefon 1-866-533-6659) de la centrul Perspective Arabă Creştină face o provocare deschisă oricărui lider islamic care se potriveşte unui anume profil (de exemplu, cel (cei ce vor) ce vrea să reprezinte islamul trebuie să prezinte un CV (resume) care să arate că a absolvit o facultate în studii islamice, că are o experienţă de lider islamic de cel puţin 5 ani, şi că poate dovedi o afiliere cu o moschee, centru islamic sau organizaţie islamică recunoscută pe plan mondial; Participanţii trebuie de asemenea să aibă o cunoaştere excepţională a Coranului şi a Hadithei, precum şi să fie fluenţi în limbile arabă şi engleză. CV-ul mai trebuie de asemenea să conţină referinţe de la bine-cunoscuţi lideri islamici care să stabilească credenţialele participanţilor).
Dezbaterea publică, la care sunt invitaţi şi reprezentanţi ai Guverbului SUA şi reprezentanţi ai presei se va ţine la 22 Septembrie 2007 în California. Cel ce doreşte să reprezinte islamul să se anunţe până la data de 11 August, 2007. Dacă până la data de 11 August nu se va prezenta nimeni, atunci pastorul George Saieb şi alţi cercetători cunoscuţi ai Arabic Christian Perspective vor demonstra unilateral că Islamul nu este o religie a păcii, că Islamul este responsabil de atacul de la 11 Septembrie 2001, precum şi de alte atrocităţi ca atacurile din Londra de la 7 Iulie 2005 şi din Madrid de la 11 Martie 2004. De asemenea se va sprijini cu ajutorul Coranului şi se va demonstra că sinucigaşii care aruncă în aer pieţe, moschee, oameni nevinovaţi, nu sunt nişte fanatici sau nu se afşă la periferia islamului ci ei sunt credincioşi care ascultă de prevederile Coranului.
Să mai spunem că pastorul Saieb a provocat la o astfel de discuţie tot felul de reprezentanţi ai islamului şi păână în prezent, dar în afară de ameninţări cu moartea, nu a primit nici un anunţ din partea vreunui pretendent islamic la dezbatere.
Părerea mea este că nu au cum să participe, deoarece nu au cu ce demonstra că islamul este o religie a păcii! Ultimele 14 secole vorbesc clar împotriva lor! Iar musulmanii care se consideră non-violenţi nu au luat nici o poziţie împotriva atentatelor de mai sus şi altele, şi prin tăcerea lor se dovedesc complici cu atentatorii!
Aşteptând undeva, mi-au picat ochii pe o revistă de pe masa din hol. Am luat-o în mână şi pe o pagină a ei, am găsit titlul pe care l-am reprodus ca titlu al acestor gânduri. Articolul vorbea despre o maşină convertibilă, dar nu una oricare, ci un Bentley Continental GTC, convertibil. Preţul maşinii? Cam la 190 mii dolari! Autorul articolului caută mai întâi să lămurească cumpărătorii. Nu vor fi mulţi, doar vreo trei mii de americani. Intermediari de vânzări imobiliare, medici, actori, avocaţi. Lista pretendenţilor cam limitată din cauza preţului. Dar, dacă cineva va voi să îşi impresineze clienţii… trebuie să îşi fardeze imaginea cu o astfel de bijuterie mecanică!
Apoi autorul trece în revistă calităţile maşinii. Spune că nu a condus nimic asemănător în cei 30 de ani de când testează şi scrie despre tot felul de maşini. Din punctul de vedere al ergonomicii, al designului, al confortului autorul aseamănă maşina cu un… paradis! Motorul are 12 cilindri şi are o capacitate de 6 litri, având o putere de 552 CP (asistat de bi-turbo). Acceleraţia de la 0 la 100km/h în 4.7 secunde; dacă apeşi acceleraţia, te simţi parcă într-un avion nu într-o maşină. Spaţiul nu este sacrificat ca în alte convertibile, ci este spaţiu suficient chiar şi pe bancheta din spate pentru doi adulţi (sau un câine, cum se obişnuieşte pe-aici). Read the rest of this entry »
Americanii vor cheltui anul acesta 10 miliarde de dolari pe apă îmbuteliată. Este una dintre cele mai profitabile afaceri din SUA. Dacă ai o sursă de apă, să zicem un izvor, cu debit suficient pentru a umple containere de plastic cu ea, o etichetă faină, un nume care să prindă repede, eşti în biznis. Aproape că nu vezi cumpărător ieşind dintr-un magazin american care să nu aibă în coşul său de cumpărături, pe lângă tot felul de alte produse răcoritoare (produse de cele două mari companii Coca Cola sau Pepsi, dar şi de altele mai mici şi fără renume) apă îmbuteliată în diferite containere: la ½ litru, la litru, la galon (3.8l) sau chiar şi la 5 galoane.
Problema acestei afaceri i-a determinat pe unii să facă analiza apei îmbuteliate, pentru a vedea dacă există o mare diferenţă între apa aceasta şi cea care curge la robinetele caselor noastre. Apa de robinet, în unele zone, cum ar fi aici în Seattle, unde locuiesc eu, este destul de rece tot timpul anului şi are gust bun. Noi nu cumpărăm apă îmbuteliată (iată că suntem printre cei ce boicotăm afacerea aceasta!) decât pentru a duce cu noi în vreo călătorie.
La testul făcut, s-a constatat că de fapt, apa îmuteliată are mult mai multe micro-organisme şi impurităţi decât cea de la robinet! Chiar şi apa îmbuteliată care are pretenţia de a fi purificată are impurităţi în cantităţi considerabile pentru pretenţia ei de a fi… purificată! Read the rest of this entry »
După ce a fost tartată pentru o rănire uşoară produsă în accident, fetiţa a fost dată în grija unor rudenii, poliţia continuînd să cerceteze cum de a ajuns o fetiţă să fie atât de beată, unde a avut acces la băutură, deoarece în maşină nu era băutură. Alcoolemia fetiţei era peste limita admisă la adulţi iar maşina era a unor rudenii.
Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina! Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment. Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev. Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri! Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.
Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival! Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”. Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.
Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii. Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.
Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.
Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual. La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine. Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali. Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien. Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.
După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos. Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism. Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Read the rest of this entry »
Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori. Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el! Dumnezeu să vă binecuvinteze!” Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint! am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”
Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş. Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul. Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Read the rest of this entry »
Nici creştinii nu au scăpat de superstiţia norocului în anumite zile, ani, etc. Astfel, o organizaţie creştină din Nashville, Tennessee (Selah Ministries) caută 300 de bărbaţi (numărul lui Ghedeon, va amintiţi?) care să sune din trâmbiţă (shofarul evreiesc) pe un stadion din Tennessee la aceasta dată! Da nu oricum, ci la unison, când vor fi coordonaţi de pe podium. Semnificaţia „spirituală”? Se va anunţa doar atunci, de pe podium, participanţilor. Bine că măcar se va parcurge în prealabil un traseu de 5 km (2.7 mi) în deplină tăcere, fără pancarte sau reclame, fără sloganuri. Este un traseu „al pocăinţei” într-o zi de post.
Asta nu mă deranjează. Doar faptul că se acordă calităţi deosebite unei zile care va fi ca oricare alta. Şi că se face asta în timp ce toţi superstiţioşii lumii fac la fel! Atât.
Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut. Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali.
Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă. Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.
Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale! Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos! Apoi Christos le va purta de grijă! În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat. (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)
Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate. Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici. Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească! Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?
Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit. De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii. Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul. Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om. In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul! Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor. Iată un foarte surt istoric: Read the rest of this entry »
Evenimentul a declanşat o serie de comentarii la televiziunea americană. Unul dintre ele l-am urmărit cu coada ochiului în timp ce-mi desfăceam bagajele de peste weekend (am fost cu soţia într-o scurtă vacanţă făcută posibilă în staţiunea canadiană Pentincton, de prietenii noştri din Agape Christian Church biserică al cărei păstor sunt). La un moment dat, reportera lua un interviu unul ziarist britanic. Mai întâi a amintit câteva dintre cele peste o sută de organizaţii caritabile a căror preşedintă sau patroană a fost Diana. Printre acestea, ea a activat pentru organizaţii care luptă împotriva SIDA. A fost printre primele „celebrităţi” care a apărut în public atingând un bolnav de SIDA pe vremea când oamenii de rând considerau boala contagioasă. Apoi ea a fost implicată în organizaţii care luptă împotriva leprei. Dianei nu i-a fost frică ori ruşine să dea mâna sau chiar să îmbrăţişeze persoane suferind de lepră. A activat împotriva folosirii minelor de teren în diferite războaie. Acestea sunt o metodă foarte barbară de luptă, deoarece lasă invalizi pe viaţă o mulţime de ostaşi dar şi copii, femei sau bărbaţi nevinovaţi.
Apoi reportera a întrebat pe ziarist care dintre toate acestea au constituit moştenirea cea mai de preţ lăsată de Diana. Şi, spre surprinderea mea, ziaristul a răspuns scurt: „băieţii ei!”. Deci, nu o activitate din multele avute, ci nişte persoane, băieţii pe care i-a crescut erau bunul cel mai de preţ lăsat ca moştenire!
Asta ar trebui să ne dea la toţi de gândit, măcar pentru o clipă. Avântaţi în tot felul de activităţi uităm adesea că ce lăsăm în urmă nu sunt conturi bancare, case, cărţi, fabrici, afaceri, ci persoane. Şi unele dintre acestea, sunt atât de aproape de noi, cum ar fi fii şi fiicele noastre. Ele sunt moştenirea cea mai valoroasă pe care o putem lăsa în urmă.