Se zvoneşte că în New York bolnavii suferinzi de boli mintale nu vor avea voie să voteze la alegerile din 2008.  Astea-s veşti foarte proaste pentru democaraţi şi liberali!  Îşi vor pierde pest 75% dintre votanţi!

Am auzit-o pe una plângându-se cu privire la maică-sa!  Că ce femeie rea este, ce „scorpie”!  M-am gândit, dacaă mama ta este atât de rea, cum se face că tu crezi despre tine că eşti atât de bună?  Nu ştiu dacă trebuia să mă gândesc cu voce tare sau nu!?  Poate că aflam ce fel de femeie este cu adevărat!

Un videoclip fain.

Între 20-23 iunie, în fiecare vară ajungem aici la Seattle WA să experimentăm zilele cele mai lungi din an.  Este începutul verii în jumătatea de nord a pământului, începutul iernii în cea de sud (solstiţiul de vară la 21 iunie în emisfera de nord, de iarnă în sud).  Razele soarelui cad perpendicular pe Tropicul Cancerului (Lat. nordică 23º30´), scaldă în 24 de ore de lumină Polul Nord şi in absenţa sa, lasă 24 de ore de întuneric la Cercul Arctic şi orice altceva între întuneric şi lumină.

De ce vă împărtăşeşsc aceste gânduri?  Pentru că producătorii filmului Evan Almighty (cei care au creiat Bruce Almighty acum câţiva ani) au încercat să popularizeze noul lor film şi să-l promoveze în cercuri creştine, în ideea că istoria filmului s-ar baza pe Biblie şi că ar fi un film la care părinţii pot să-şi ducă şi copiii (Bruce Almighty a fost destinat unei audienţe mature).  Astfel în jurul Seattle-lui producătorii au închiriat săli de vizionare (nu cinematografe, deoarece la cinema va fi lansat doar vineri) şi au invitat membrii ai unor biserici şi clerul să vizioneze filmul în avans, pentru ca apoi să vorbească despre el prietenilor lor, sau membrilor bisericilor păstorite de ei. Read the rest of this entry »

Ieri am acordat radioul din maşină la o staţie locală.  Drumul de la biroul meu până acasă este de cca. 15-30 minute (depinde de trafic) şi este singurul timp pe care-l acord ascultării acestui post de radio.  Este o staţie care transmite programe creştine.  Acasă mai urmăresc seara ½ de oră de ştiri, şi apoi citesc ştiri pe internet.  Radioul mai merge în surdină, câteodată, indiferent ce lucrez, acordat pe un post de muzică. 

Ceea ce auzeam la radio în ziua aceea m-a făcut să mă gândesc la rândurile de mai jos.  Cel ce vorbea amintea că misiunea lor era datoare peste şapte sute de mii de dolari şi insista la ascultători să trimită contribuţiile lor înainte de 30 a lunii curente, că altfel vor trebui să renunţe la parte din misiunea lor.  Nu ştiu de ce, dar cumva nu simţeam nici un imbold să le trimit bani.  Aproape că îmi era indiferent dacă rămân în transmisie sau nu.  Ştiam că dacă ei dispar, golul lăsat va fi umplut de altă misiune…  Read the rest of this entry »

Le-am descoperit in Chritianity Today si cine citeste engleza va fi zidit!

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-43.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-47.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-44.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-45.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-46.0.html

http://www.ctlibrary.com/15655

Am constatat că în multe cazuri, binele bate la uşă doar o dată în timp ce ispita se ţine de tine o viaţă întreagă.

Bărbaţii îşi dau seama că nu vor putea niciodată schimba o femeie;
Femeile înţeleg că singura dată când au putut schimba un bărbat a fost când acesta era bebeluş

O mulţime de bărbaţi susţin că ei „au citi mult” în viaţă
Femeile susţin că pagina de sport şi de caricaturi a ziarelor nu contează Read the rest of this entry »

Ieri am acordat radioul din maşină la o staţie locală.  Drumul de la biroul meu până acasă este de cca. 15-30 minute (depinde de trafic) şi este singurul timp pe care-l acord ascultării acestui post de radio.  Este o staţie care transmite programe creştine.  Acasă mai urmăresc seara ½ de oră de ştiri, şi apoi citesc ştiri pe internet.  Radioul mai merge în surdină, câteodată, indiferent ce lucrez, acordat pe un post de muzică. 

Ceea ce auzeam la radio în ziua aceea m-a făcut să mă gândesc la rândurile de mai jos.  Cel ce vorbea amintea că misiunea lor era datoare peste şapte sute de mii de dolari şi insista la ascultători să trimită contribuţiile lor înainte de 30 a lunii curente, că altfel vor trebui să renunţe la parte din misiunea lor.  Nu ştiu de ce, dar cumva nu simţeam nici un imbold să le trimit bani.  Aproape că îmi era indiferent dacă rămân în transmisie sau nu.  Ştiam că dacă ei dispar, golul lăsat va fi umplut de altă misiune…  Read the rest of this entry »

De cum sosi toamna, indienii trimiseră la şeful de trib un grup de bătrâni să întrebe dacă iarna viitoare va fi rece sau caldă.  Neştiind ce să spună, şeful a zis că va fi rece.  Apoi, dădu directive ca toţi membrii tribului să înceapă să adune lemne pentru foc ca să aibă cu ce să facă focul.  Ca lider bun ce era, şerful de trib merse în secret şi dădu un telefon la Centrul Naţional pentru Prognoza Vremii (CNPV) să întrebe ce fel de iarnă se întrevede la viitor.  Cel de la capătul celălalt al telefonului răspunse că iarna aceasta va fi rece.

Şeful veni din nou la tribul său şi-i încurajă să strângă lemne mai multe şi să fie mai harnici.  După câteva zile dădu din nou telefon la CNPV ca să întrebe ce fel de iarnă va fi; răspunsul fu ca şi prima oară, o iarnă rece.

Şeful veni iarăşi la trib şi-i încurajă să strângă şi mai multe lemne, şi să se grăbească cât pot de tare.  După câteva zile, şeful dădu din nou telefon la CNPV să se mai asigure încă o dată ce fel de iarnă va fi iarna viitoare. 

„Domnule, va fi aşa cum v-am mai spus, o iarnă deosebit, deosebit de rece!”

„De unde ştiţi?  După ce vă ghidaţi?”

„După indieni, domnule!  Adună lemne ca nişte apucaţi!”

Dacă ai fi altcineva, ţi-ar place să fii prieten cu tine?

Îţi poţi da seama că americanii se încred în Dumnezeu, dacă priveşti felul în care conduc!

Unii trăiesc pentru a învăţa, dar pe când au ajuns să ştie, este prea târziu pentru a mai trăi!

1. Japonezii mănâncă foarte puţine grăsimi şi suferă mult mai puţine atacuri de cord decât americanii şi englezii.

2. Francezii mănâncă foarte multe grăsimi şi suferă mult mai puţine atacuri de cord decât americanii şi englezii.

3. Concluzie: Mănâncă ce-ţi place!  Limba engleză este cea care te ucide!

Dificil nu este să adaugi ani la viaţa ta ci să adaugi viaţă la anii care-i ai!

Gândeşte-te la un număr oarecare.

Acum, înmulţeşte-l cu 3.

Rezultatul adună-l cu 5.

Scade numărul la care te-ai gândit.

Rezultatul adună-l cu 7.

Scade 4.

Aduna la loc numărul la care te-ai gândit.

Acum, închide ocii.

Aşa-i că nu vezi nimic?

Fii bun cu duşmanii tăi!  Tu ţi i-ai făcut!

Aşa cum spuneam într-un post anterior, în SUA duminica viitoare este ziua tatălui. Vreau să vă povestesc în continuare o întâmplare citită undeva.

Dr. Fred Craddock povesteşte o întâmplare frumoasă. Intr-o vară, Craddock şi soţia erau în concediu în Gatlinburg, statul Tennessee. Seară fiind, au dat peste un restaurant liniştit şi discret. Cei doi s-au aşezat la o masă anticipând o seară plăcută şi o mâncare bună. În timp ce-şi aşteptau mâncarea, au observat un domn în vârstă, cu părul alb şi o figură plină de caracter, trecând de la o masă la alta şi întreţinându-se cu mesenii. Craddock s-a aplecat către soţie şi a şoptit “Sper să nu vină şi la masa noastră!”. Nu ar fi vrut ca să le fie tulburată seara. Dar, bărbatul acela veni şi la masa lor. “De unde sunteţi voi, oameni buni?” întrebă el cu o voce prietenoasă. “Din Oklahoma” răspunse scurt Craddock.

Read the rest of this entry »

Tipul din clipul de mai jos este comis voiajor, vânzător de telefoane mobile, nu are educaţie muzicală dar cântă operă de ţi se încreţeşte pielea… Uimitor!

http://andrei271084.blogspot.com/2007/05/function-ballad-wunctor.html