Aşa cum spuneam nu demult, era să mă calce o maşină pe o trecere de pietoni.  Treceam strada spre parcarea unde mi-era maşina, când un alt şofer a virat fără să mă vadă pe strada pe care o traversam.  M-am ferit în ultima clipă, dar cu preţul unei puternice întinderi de muşchi la piciorul drept.  Asta m-a făcut să umblu cu un pronunţat schiopătat de două săptămâni.  Apoi, ca şi când n-ar fi fost suficient că mă durea piciorul drept de abia călcam pe el, stângul s-a supărat şi el pe mine din cauza supra-solicitării şi a început şi el să mă doară. Read the rest of this entry »

Recent, cineva mi-a atras atenţia la „trezirea” din Florida prin Todd Bentley.  Deste tipul acesta ştiam de mai mult timp.  I-am văzut site-ul (www.freshfire.ca) şi am văzut că şi-a început „lucrarea” sub oblăduirea unui înger pe care o „chema” (iertaţi-mi dezacordul) Emma.  Apoi am citit de asemenea că la una dintre vizitele sale în cer a fost instruit cu privire la epistola către Evrei (chipurile, aceasta a fost scrisă de Pavel, dar cu ajutorul patriarhului Avraam, de aceea stilul diferit de cel al lui Pavel) şi la alte chestii.  Acum site-ul său a fost curăţat de aceste amănunte, mai ales de când Todd Bentley a început „trezirea” din Lakeland, Florida.

O să revin cu amănunte şi o să explic de ce cred că lucrarea lui Bentley este o lucrare de amăgire.  Până atunci, doar atât că mă gândeam astăzi că concepţia noastră despre diavolul merge mână în mână (mano a mano) cu concepţia noastră despre Dumnezeu.

Dacă eu cred că rolul lui Dumnezeu este doar să mă binecuvinteze, să mă vindece şi să-mi umple buzunarele cu bani, atunci rolul diavolului nu-i decât să mă împiedice să ajung la aceste lucruri!  Dar dacă Dumnezeu vrea să mă mântuie de la pierzare, atunci rolul diavolului este să mă piardă!  Ceea ce este cu totul diferit de a mă împiedica să-mi primesc binecuvântările!

Nu vrem nici să-l luăm pe diavolul prea în serios (pentru că atunci i-am da prea multă importanţă, l-am cosnidera prea puternic şi am fi tentaţi să ne luptăm cu el uitând să ne închinăm lui Dumnezeu) dar nici prea superficial (pentru că atunci am desconsidera biruinţa lui Isus asupra diavolului).  Nu trebuie nici să văd  demoni pretutindeni (un prieten păstor îmi spunea că la o întâlnire cu liderii bisericii a propus o anumită măsură, la care unul dintre participanţi a explodat în engleză „I rebuke that spirit!” - adică, mustru acel duh!), dar nici să fiu in necunoştinţă de manifestări demonice în jurul meu sau în alţi oameni.

Baza este să am o înaltă părere despre Dumnezeu, să mă tem de Domnul şi să-l respect slujindu-i cu umilinţă.  Diavolul este un duşman puternic, dar a fost biruit pe Calvar.  Biruinţa aceasta etse a mea prin supunere lui Dumnezeu.  Şi, prin trăirea după Cuvânt, mărturisirea Cuvântului, sângele Mielului şi încă un element amintit de Ioan în Apocalipsa, prin ne-iubirea vieţii mele (Apoc 12:11).

O explicare a iubirii lui Dumnezeu pentru tine si mine, prin laminin, o proteina moleculara pusa de Domnul in corpul uman, care de fapt tine laolalta tot organismul si-i spune fiecarei parti ce sa faca. Frumos.

1 Tesaloniceni 5:17 Rugaţi-vă neîncetat.

Suntem aşa de ocupaţi!  Programul nostru este atât de încărcat încât nu mai încape în el nici un articol!  Viaţa e o continuă alergare.  Avem impresia că acum-acum atingem ţinta şi ne vom odihni în sfârşit, numai ca alte probleme să apară parcă din neant pentru a ne re-încărca orarul.  Nemulţumirea ne instigă mereu să căutăm realizarea care, odată dobâbdită, ne nemulţumeşte iarăşi.  Suntem ca un hârciog care aleargă în roata sa la nesfârşit, nemaisosind niciodată la capăt.

De cealaltă parte, ne-a ieşit Dumnezeu înainte cu timp în urmă şi nu-L putem ignora!  Ne amintim de El când ne izbim cu privirea de Biblie, din când în când duminica la adunare, sau când vreo durere ne săgeată corpul.  În clipe ca acelea regretăm că nu I-am dat voie Domnului să fie mai implicat în vieţile noastre, că nu am citit mai mult şi nu ne-am rugat mai des…  Dar, cum să-L împăcăm pe Domnul cu prgramul nostru încărcat?  De ce de câte ori ne amintim de El avem sentimentul că trăim un paradox, în care avem de-a face cu doi stăpâni pe care nu-i putem împăca niciodată?

Ne-am ruga mai des, am citi mai mult, dar ne este frică de ceea ce ne-ar putea face Domnul sau cere dacă i-am oferi mai mult din timpul nostru!  Că am citit sau am ascultat mărturiile unora pe care Domnul i-a trimis în misiune cu nevasta şi trei copii mici după ei.  Am auzit de alţii, undeva parcă scrie-n Biblie, la care Domnul le-a cerut să-şi dea averea la săraci şi apoi să-l urmeze pe El!  Am văzut la televizor pe femeia aceea bătrână, cum o chemat-o?  Parcă Tereza?  Da, Mama Tereza!   A trăit între săracii Indiei!  Aşa ceva noi nu am suporta!  Să fie clar!

Şi astfel, slujim unui stăpîn, uitându-ne cu coada ochiului către celălalt, spercând că n-o să se supere prea tare pe noi ca să facă urât!  Doar, de-asta mergem la adunare câteodată, şi punem bani la colectă!  Ba, am mai ajutat şi pe misionarii aceia, atunci când am dat ăia 20 de dolari!  Cum e puţin!?  În India 20 de dolari ajung o lună de zile!  Noi am făcut asta!  Pentru Domnul!  Că dacă Domnul nu uită şi răsplăteşte un pahar de apă rece, cum o să uite 20 de dolari?  Ia să calculăm, o sticlă de apă filtrată de izvor, din aceea de care bem noi, costă 50 de centi.  În ea sunt 3 pahare de apă.  Deci, de un dolar se pot cumpăra 6 pahare de apă, de 20 de dolari se pot cumpăra120 de pahare de apă!  Vezi?  Noi am dat în numele Domnului 120 de pahare de apă!

Ei, dar Dumnezeu şi viaţa de zi cu zi, aceea obişnuită, în care alergăm de ne rupem picioarele, nu sunt incompatibili!  Dacă-L invităm pe Domnul să se implice în ea, desigur că este absolut sigur că El va face ordine şi ne va cere disciplină spirituală.  El vine ca Stăpân; altfel, nu vine!  Dacă îl inviţi altfel, nu realizezi nimic decât îţi prelungeşti agonia!

Dar venirea Sa şi implicarea Domnului în cele mai mici şi aparent nesemnificative detaliii ale vieţii noastre va transforma ordinarul în extraordinar!  El va aduce lumină în întuneric, un cântec în liniştea apăsătoare, o alinare în durere, o mângăiere în frustrare.

Uită-te la realizarea psalmistului: Psalm 73:21-23 Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.  Însă eu Sunt totdeauna cu Tine…!  Observi cum prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul amărăciunilor l-a făcut pe psalmist să realizeze că toate frustrările nu trag atât de greu în balanţa vieţii ca prezenţa Domnului în viaţa sa?

Aşa că, porunca lui Pavel de a ne ruga necontenit nu este o cerinţă de a ne abandona meseriile, familiile, banii, realizările, viaţa, activităţile.  Este o poruncă de a-l include pe Domnul în viaţa noastră, în toate aspectele acesteia.  Şi pentru aceasta nu trebuie decât să te rogi la volan, la strung, la birou, când mănânci.  Să ai gândul mereu la Domnul.  Să ai ochii aţintiţi asupra Lui.  Să-i zici, înainte de a face orice, de a începe o nouă activitate, „Doamne, îţi mulţumesc că eşti cu mine!  Ce zici, cum să face asta?  E bine aşa?  E voia ta astfel?”  Crede-mă, El se va îngriji de restul!

Evenimentele din Seattle nu au fost, cum zic unii, doar nişte manifestări sociale! De exemplu, la evenimente au participat printre alţii formaţia muzicală „Dave Matthews Band”. Blogul „Live Daily” spune că manifestările au fost „centered on His Holiness the Dalai Lama” (în jurul Sfinţeniei sale, Dalai Lama). Read the rest of this entry »

Acum două săptămâni, fiind prin centrul Seattle-lui cu maşina m-am trezit blocat pe o stradă pânăa la trecerea unui convoi de maşini oficiale. Alegerile pentru preşedinţie sunt în toi, candidaţii cutreieră ţara în lung şi-n lat, aşa că m-am gândit că-i vreun candidat sau surogat de-al lui. Dar, am aflat că de fapt nu era nici un candidat, ci Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului. Read the rest of this entry »

Astăzi e 1 Mai şi-n SUA este Ziua Naţională de Rugăciune. Subiectul rugăciunilor este… rugăciunea! Una dintre cele mai uitate discipline spirituale, o activitate despre care s-a scris pe larg, despre care s-au făcut afirmaţii mari, dar care ne scapă mereu şi mereu. Read the rest of this entry »

Joel Osteen, pastorul celei mai mari biserici americane (Lakewood Church din Houston, Texas, biserică cu peste 47 de mii de membri) a publicat a doua sa carte întitulată „Become a Better You”.  Cartea vine pe urmele primei sale cărţi (Your Best Life Now, vândută în peste 5 milioane de exemplare) şi-n stilul ei şi a predicilor lui Osteen din slujbele ţinute la biserica sa: a îmbunătăţirii de sine, fără ajutorul lui Dumnezeu!  Accentul principal al lui Osteen nu este pe stricăciunea omului, nevoia de pocăinţă, naşterea din nou, credinţă în Domnul Isus Christos, ci pe gândirea pozitivă, succes şi îmbogăţire.  Evanghelia aceasta nu este a lui Isus Christos ci este New Age, este omenească şi drăcească. Read the rest of this entry »

Nu demult citeam pe grupul de discuţii Confesionala despre existenţa de apologeţi români ai creaţionismului.  Cineva amintise numele lui Emil Silvestru.  Amănunte despre el găsiţi aici.  Ceea ce nu ştiţi, dar nu-i greu de aflat, pentru că nu-ţi trebuie să petreci cu Emil şi soţia sa Flori decât câteva minute, este că Emil e un tip foarte deschis, comunicativ, erudit, jovial, o figură captivantă.  În câteva minute petrecute cu el dicuţia te poate purta de la filme la muzică, de la poezie şi literatură la filozofie, de la speologie (că aceasta este marea iubire a lui Emil) la Biblie, sau la astronomie.  Recită cu uşurinţă din memorie versurile diferiţilor autori, câtă melodii de „Pasărea Colibri” sau Mircea Vintilă, îţi povesteşte scene din filme mai puţin cunoscute, îţi dictează reţete culinare, oferă comentarii asupra istoriei, etc.  Multe dintre acestea le poate face în cele patru (sau mai multe limbi) în care este fluent (fără a mai socoti moldoveneasca, olteneasca, ardeleneasca, ţigăneasca…). Read the rest of this entry »

Un băiat de 8 ani din Chula Vista, California a scris cele de mai jos pentru tema de casă la clasa a treia.

„Una dintre treburile lui Dumnezeu este să facă oameni.  El face oameni noi ca să-i înlocuiască pe cei ce mor, pentru a fi destui oameni care să îngrijească planeta.  El nu face oameni mari, ci doar bebeluşi.  Cred că de aceea face copii pentru că-s mici şi mai uşor de făcut.  Astfel El nu trebuie să-şi consume timpul preţios pentru a-i învăţa să umble şi să vorbească.  Îi lasă în grija taţilor şi mamelor lor. Read the rest of this entry »

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read the rest of this entry »

Venind spre casă astăzi, am văzut la colţul străzii pe care am casa o pancartă pe care scria „For Free” (gratuit).  Ştiu despre ce e vorba de obicei.  Oameni ce se mută sau au adunat prea multe lucruri care între timp, aşteptându-şi rândul să devină folositoare au îmbătrânit şi au devenit o povoară, adesea un gunoi,  acum le orfeă gratuit.

Gunoiul cuiva poate deveni comoara altcuiva!  Dacă un miliardar s-ar plictisi de maşina sa… „gunoiul” său ar fi bun de comoară!  Dar cei ce oferă lucruri gratuit nu oferă niciodată maşini!  Ce se oferă?  O caferieră care nu mai merge (dar care se poate repara cu câţiva dolari, asigură fostul proprietar!  Câţi dolar? întrebi tu.  Vreo $10!? zice el.  Şi te gândeşti că cu $14.99 cumperi o cafetieră nouă, cu garanţie…!)   Un scaun al cărui picior s-a rupt şi a fost reparat de propiretar cu „crazy glue”.  Un pieptene, o sticluţă de parfum ieftin, goală trei sferturi, nişte agrafe de păr, cărţi, reviste şi ziare vechi, un casetofon din alea cu 8 piste (eight track), piese de mobilier vechi, zgârâiat.  O canapea ponosită şi pe care s-a urinat câinele de prea multe ori, nişte saltele cu arcuri rupte, ceva pantofi vechi şi găuriţi…  Blugi vechi peticiţi (aştia pot fi la modă dacă-s Levi´s 501), o cămaşă decolorată, nişte tricouri pătate… Read the rest of this entry »

Ioan 14:8-9a  „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?

Evanghelia după Ioan are în primele ei patru capitole o ilustrare a felului în care s-a descoperit Domnul ucenicilor Săi, pentru a se lăsa cunoscut de ei. Read the rest of this entry »

Ps 23:4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.

Ieri m-am întors acasă dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac în Arizona.  In drumul meu spre casă, cu maşina, am trecut pe lângă un loc care mi-a stârnit amintiri.  O să le povestesc în continuare.

Nu mai ţin minte dacă am scris anul trecut despre întâmplarea pe care o relatez aici.  Prin Noiembrie 2006 am călătorit în Arizona cu avionul şi m-am întors acasă cu o maşină pe care am cumpărat-o acolo.  Stiam de drumul care vine înapoi spre Seattle prin California şi Oregon, pe autostrada 5.  Am fost pe el de nenumărate ori.  Dar mi-a spus cineva despre un drum prin pustia statului Nevada, care este mai scurt cu 160km decât cel prin California.  La cei peste două mii de km pe care urma să-i fac, o economie de 160 km era o alternativă atractivă.  M-am informat despre cum va fi vremea şi aflând că prognoza e bună m-am pornit la drum.  Am făcut prima parte a călătoriei pe o şosea care în curând a părăsit orice aşezare şi s-a înfipt în pustiu.  Pustia Nevadei, diferită de cea a Arizonei şi diferită şi de cea a Californiei.  Inaintea mea se aşternea un drum care câteodată şerpuia lateral printre munţi şi trecea prin pasuri la peste trei mii de metri înălţime, dar care drum mergea şi drept cât vezi cu ochii, şerpuind nu lateral ci vertical pe platourile înalte ale pustiului. Read the rest of this entry »