Printre Biblii, gemuri, cărți, eșarfe și lumânări, mai nou mănăstirile produc și parfum! Am aflat că cel ce a creat parfumul pentru papa, a produs recent un parfum pentru femei, numit INNOCENTE. Inspirația? Se zice că pictura L’Innocence a lui Bouguereau ar fi fost la baza inspirației pentru acest parfum. Pictura o găsiți mai jos. Am privit-o și eu, chiar îndelung… dar nu știu cum s-a ajuns de la pictura cu Madona, copilul și mielul la …parfum!
Cert este că în economia actuală, orice venit, cât de mic, ajută! Și, dacă parfumul inocent fură un pic de venit de la Armani și Dolce e Gabbana și Mont Blanc (care-s destul de lipsiți de inocență), atunci e ok pentru mănăstire. Iar dacă miroase a niscaiva tămâie, și fuge de el necuratu’, atunci e bine și de purtător!
Socialismul înaintează cu paşi repezi în SUA. Ieri Casa Albă a dat dispoziţie ca celor din conducerea acelor firme care au beneficiat de ajutor de la guvern să le se taie salariile şi alte compensaţii. Liderii organizaţiilor ajutate (Bank of America, AIG, GM, Chrysler, GMAC şi Citigroup) vor pierde până la 90% din salariile şi compensaţiile lor. De asemenea, mare parte din ceea ce vor primi va fi în acţiuni la firmele conduse de ei, pentru a fi astfel cointeresaţi în performanţa acestora.
Firmele de mai sus sunt privite cu ochi răi de către americanul obişnuit. Ele au fost acuzate de situaţia economică jalnică a SUA. Astfel, nimeni nu va murmura împotriva măsurii de tăiere a salariilor, deoarece omul de pe stardă gândeşte că aşa le trebuie, o merită! Dar oamenii nu-şi dau seama că acesta este doar începutul. După ce se va crea precedentul, cât va mai dura până când guvernul va stabili cât poate fi plătit orice angajat al oricărei firme?
În altă ordine de idei, sunt şi eu d acord cu tăierea salariilor acestor şefi: aşa le trebuie! De ce s-au lăsat ajutaţi de guvern? Ce-au crezut ei, că există ceva ce poţi primi degeaba de la guvern? Nici vorbă! Orice guvern îţi dă cu o mână doar pentru ca mai apoi să-ţi poată lua cu 10! Într-o economie de piaţă, guvernul nu are ce să se bage în afaceri.
Şi, am o întrebare: dacă un individ care să zicem câştiga 7 milioane pe an şi plătea taxe după ei, va câştiga numai 700 mii pe an, de unde va recupera guvernul diferenţa de taxe? La 7 milioane taxele plătite ar fi fost de peste 1 milion, la 700 de mii vor fi doar de mai puţin de 100 de mii. Deci să-i pedepsim pe directori! Dar cine va plăti diferenţa de 900 de mii lipsă de la buget?
Cândva clasele la şcolile publice începeau cu citirea unui pasaj din Scripturi. Apoi sfârşeau cu o rugăciune, de obicei „Tatăl Nostru”. Citirea şi rugăciunea era făcute de învăţători sau profesori, dar ajutau şi copiii. Apoi mai exista jurământul faţă de steagul Americii. Aceste două lucruri cred eu, au făcut America să crească la ceea ce am cunoscut acum câţiva ani, când veneam aici: devotamentul faţă de Dumnezeu şi devotamentul faţă de ţară (în această ordine!).
Pe vremea aceea mai era un avantaj să-ţi declari credinţa. Cu cât erai mai „fundamentalist” cu atât se ştia că eşti mai serios, mai sâguincios, mai de bază. Îţi vei face treaba încredinţată. Dedicarea faţă de Domnul producea dedicare la locul de muncă şi-n societate. Te ofereai voluntar la biserică, la cantina săracilor, şi în orice altă parte. era o datorie să faci asta. Apoi, s-au scos din şcoli citirea Bibliei şi rugăciunea. Odată cu dispariţia devotamentului faţă de Dumnezeu, a dispărut şi devotamentul faţă de patrie. Şi acum culegem roadele acestor fapte.
Ştiu că ceea ce ofer aici este o explicaţie foarte simplistă, dar oferiţi-mi una mai complexă. Ştiu că se pot aduce obiecţii, cum că devotamentul faţă de Dumnezeu nu a dispărut din vieţile oamenilor, dacă a dispărut din şcoli. Că mai există oameni cu frică de Dumnezeu, oameni buni, morali, care fac bine. Şi nu neg că aceştia există. Dar numărul lor este pe cale de dispariţie. Şi până şi aceştia au început să chestioneze nu atât existenţa lui Dumnezeu, cât Biblia ca standard de viaţă, de credinţă şi de morală. Adică, unii dintre ei cred că putem trăi cu porţiuni din Biblie, în timp ce altele mai problematice le putem elimina. Putem trăi cu ceea ce a făcut şi spus Isus, făr nevoia de a aminti mântuirea, păcatul şi pedeapsa. Putem trăi şi fără o credinţă cretşină la care să aderi până la moarte sau cu preţul vieţii, în schimbul unei credinţe care tolerează, acceptă şi nu se mai „crede” chiar atât de sigură pe sine. Adică, dacă nu este singura cale la „Dumnezeu?” Şi, dacă nu există rai, nici iad, ci ambele se întâmplă aici, pe pământ, şi dacă noi producem iadul sau raiul, în funcţie de cum tratăm mediul, animalele (că suntem şi noi o specie de animale) şi pe celelalte „animale” evoluate la nivelul nostru, adică ceilalţi oameni?
Dacă devotamentul faţă de Biblie şi Dumnezeu a început să lipsească din şcoli, cu siguranţă a început să lipsească din familiile noastre, din vieţile noastre, ale fiecăruia. De asta decade America! Şi din această cauză vor decade împreună cu ea şi celelalte naţiuni. Până vom deveni toţi „o apă şi-un pământ”. One world. New World. New Age world.
Se pare că mii de americani bogați renunță la cetățenia americană (ei, și câți românași am venit pe-aici pentru această cetățenie, și câți ne-am scos pieptul cu mândrie când am obținut-o!) pentru a nu mai plăti taxe către statul American. Lunile trecute banca UBS a dat în vileag departamentului de taxe numele a peste 5 mii de americani ce-și țineau banii în bănci elvețiene. Acum aceștia sunt cercetați pentru evaziune fiscală. Așa că, bogații au decis să renunțe la a mai fi americani, pentru a nu mai plăti taxe. Ai aici articolul cu mai multe informații.
Profesorul Igor Panarin de la Academia pentru diplomați a Rusiei, având antecedente în prezicerea colapsului Uniunii Sovietice, și-a încercat recent capacitatea de a prezice asupra viitorului SUA. El crede că pe la mijlocul anului viitor, Statele Unite se vor dezintegra și că America va colapsa din cauza imoralității, a imigrației și a situației economice, toate acestea catalizate de o slabă conducere a SUA.
Șansele ca predicțiile sale să se împlinească sunt de peste 50% zice Panarin. Procesul a început odată cu catastrofa produsă de uraganul Katrina. De la catastrofă încoace, zice profesorul, toate sunt în declin. Datoria Americii s-a înmulțit de 7 ori în ultimii 11 ani. Închisorile sunt pline. Familiile se dezintegrează. SUA are prea mulți homosexuali. Tinerii sunt înclinați spre violență. Economia este pe chituci. Obama este un politician care vorbește bine dar care nu a condus nici o afacere niciodată.
Acum, Panarin este un rus copleșit de mândrie națională. Predicția sa cu privire la SUA poate fi pusă pe seama dorinței sale de a vedea Rusia numărată încă o dată printre supra-puterile lumii. Și cu toate că părerile sale sunt considerate marginale și fără valoare pentru specialiști, o mulțime de ruși le vântură în presa scrisă și vorbită dintr-o speranță că Panarin ar putea avea dreptate, spre gloria Rusiei.
Acum, eu nu știu de unde am tot auzit în ultima vreme că anul ce vine va fi mult mai dificil pentru America decât a fost anul acesta. Deși economia dă semne de înviere, pe alocuri este dezastru. Statul Michigan are rata de șomaj la peste 14%. Piața de case particulare a scăzut dramatic. Poți cumpăra cu 10-20 de mii case ce acum doi ani erau 200 de mii.
Situația morală este mult mai gravă decât a văzut-o Panarin. Să nu uităm că avem de-a face cu un Dumnezeu care nu poate privi nelegiuirea în ochii Săi și care ia măsuri atunci când răutatea ajunge strigătoare la cer. Trăiesc aici și aș vrea ca prezicerile să fie neadevărate. Dar pe de altă parte, am un dram de îngrijorare că ne așteaptă ani grei. Și să nu se bucure nimeni pentru soarta Americii, dacă prezicerile lui Panarin s-ar împlini măcar parțial, pentru că asta va însemna dezastru și pentru restul lumii.
Aveți AICI articolul mult mai detaliat în engleză.
Îngrozitor! Un doctor din Oregon a sperat că un nou medicament să-i ajute pacientei sale, Barbara Wagner, bolnavă de cancer. Asigurată printr-o asigurare de stat( ca aceea pe care o va pune Obama la dispoziţia americanilor!), Wagner a aflat cu stupoare că statul Oregon va plăti pentru sinuciderea asistată dar nu şi pentru tratamentul ei. „Eu nu sunt gata să mor! Nu sunt gata să mor! Aş mai vrea să fac unele lucruri!” spune ea postului de televiziune KATU din Portland, OR.
Doamna Wagner nu este singură: Randy Stroup din Dexter, Oregon, în vârstă de 53 de ani nu poate plăti nici el chemoterapia. Comitatul Lane în care locuieşte i-a trimis o scrisoare asemănătoare. Oribil! Nu degeaba le este frică mai ales bătrânilor de asigurarea medicală a lui Obama! Ca să economisească bani, guvernul va reduce cheltuielile cu tratarea bolii şi va îndrepta pacienţii spre moarte. Staţi să mă gândesc un pic… unde am mai auzit eu de chestia asta? Hmm… Unde oare?
Nu mă aşteptam ca guvernul american să-şi arate deficienţele chiar atât de repede!
Despre ce este vorba: am mai vorbit pe blog despre faptul că guvernul american, pentru a încuraja pe cetăţeni să renunţe la maşinile vechi (şi care chipurile consumă prea mult combustibil) şi să le ducă la dealer. Acolo cetăţeanul va primi circa $4,500 pe maşină, bani ce-i poate întrebuinţa ca avans la cumpărarea unei maşini noi. Procedura aceasta avea în vedere şi stimularea economiei prin creşterea cererii pentru maşini noi. De fapt, şi Ford şi GM au anunţat creşteri ale producţiei în zilele trecute.
Problema: cei $4,500 trebuie să vină la dealer de la guvern. Şi banii nu mai vin! Aşa că, sute de dealeri de maşini au renunţat să mai ofere programul de „cash pentru rable”. Chestia asta îmi aduce aminte de zecile de mii de dolari pe care i-am pierdut în Romania cu afacerea de farmacie. Farmacia trebuia să dea medicamente la oameni. Acestea erau subvenţionate de statul român. Doar că banii de la guvern întârziau câte 6 luni. Noi trebuia să cumpărăm medicamente mereu. Acestea se vindeau pe valută forte! Când veneau banii de la guvern, şi-i transformam în valută, trecerea excesivă a timpului făcea ca să nu mai putem cumpăra mai nimica pe ei.
Spuneţi-mi o singura intreprindere supravegheată de guvernul american care funcţionează!
- Spitalul militar Walter Reed a fost găsit anii tecuţi (2007)într-o stare jalnică. Birocraţie excesivă, clădiri părăginite, asistenţă medicală sub orice critică. Până şi ministrul armatei Gen. Maj. George Weightman şi-a dat demisia!
- Medicare, asigurarea medicală oferită de guvernul american persoanelor de 65 de ani şi peste (care îndeplinesc anumite condiţii) va rămâne fără bani până în 2017. Conform GAO (Government Accountability Office) Medicare trebuie reformat din cauza predispoziţiei sistemului la fraudă. Numai sub 5% din dosare sunt revizuite.
- Medicaid, ajutorul financiar în vederea îngrijirii medicale oferit de guvern celor cu mijloace materiale insuficiente. Pentru a te califica, trebuie să ai câştig, dar acesta trebuie să fie sub anumite limite. Programul este oferit de state şi nu de guvernul federal. Cam 20% din bugetul statelor se duce pe oferirea acestui serviciu. Între 45 şi 50 de milioane de cetăţeni americani primesc anual îngrijire sub acest program. Cu toate acestea, banii sunt insuficienţi şi programul creează un sistem birocratic care are menirea de a descuraja apelarea la sistem.
- USPS, poşta americană este falimentară. Asta a spus-o chiar Obama, la un spici recent, comparând poşta cu UPS şi FedEx (care sunt companii private şi merg de zbârnăie!). În curând câteva mii de oficii poştale se vor închide din lipsă de bani. Anii recenţi poşta a ridicat preţul unui timbru clasa I de la 37 cenţi (cât era când am sosit eu în SUA) la 44 cenţi. Creşterea a fost de 1 cent anual, dar tot nu sunt destui bani.
- Amtrak, corporaţia pentru transportul persoanelor pe calea ferată este falimentar. Guvernul nu ştie şi nu poate conduce afacerea, care este supra-numită „o maşină de ars banii”.
- Social Security, un serviciu asemănător unui fond de pensii, prin care se oferă bani celor ce nu au suficientă pensie. Unii au calculat că banii vor fi suficienţi până prin 2039, dar alţii spun să ne gândim la 2016. Cu creşterea vâstei de bătrâneţe şi implicit cu creşterea numărului de pensionari, este improbabil ca fondurile să fie suficiente până la 2040. E un alt sistem supus fraudei şi folosit la maxim de către escroci! Unii economişti îl consideră un fel de „caritas” prin care se iau banii de la cei ce lucrează astăzi şi se dau la cei ce-s la pensie, cu nădejdea că pe când vor ajunge pensionari muncitorii de azi, alţii vor munci şi aproviziona fondul.
Acum guvernul vrea să preia sistemul de asigurări medicale! Să fim serioşi! Pe tema asta voi scrie mai amănunţit în viitor. Până atunci însă, postez această „flegmă” într-o categorie specială, dedicată domnului Dănuţ Mănăstireanu, care a categorisit într-un comentariu la articolul linkat, astfel de materiale drept „flegme”.
Am uitat să precizez că, programul de oferire de bani pentru maşinile vechi pentru ca omul să-şi cumpere una nouă a necesitat angajarea de personal care să supravegheze rularea miliardelor alocate de guvern acestui program. Astfel, se estimează că în realitate se cheltuiesc în loc de $4,500 cu o maşină $6,000. Şi „succesul” guvernului în acest domeniu încurajează ca guvernanţii să se aventureze într-un alt domeniu: casele.
Sunt sute de mii de case care nu s-au vândut şi au fost preluate de bănci. Băncile nu le-au vândut că nu au personalul necesar. Când va începe vânzarea acestor case, preţurile caselor în SUA vor cădea sub preţuri cum nu s-au mai auzit. Criza va atinge adâncimi în anul viitor şi poate se va revărsa şi în 2011. Cine va cumpăra atâtea case? Probabil că… aţi ghicit! Guvernul! Şi ce va face cu ele? Le va distruge!
În Victorvilla, California băncile nu au mai vândut puzderia de case ci le-au demolat cu excavatorul. Era mai ieftin… Se vorbeşte la fel despre oraşul Flin din Michigan. Aici se vizitează idea de a pune buldozerul pe circa 40% dintre case! Reducerea se presupune că ar face oraşul mai tare! La 1993 guvernul a distru industria forestieră din Oregon. La 1933 guvernul a distrus agricultura americii: fermierii erau obligaţi să-şi ardă recoltele pentru a creşte preţurile alimentelor. Încă mai am cunoştinţe care au terenuri cultivabile în Idaho (statul care cultivă mult cartof) şi care iau de la guvern zeci de mii de dolari anual ca să nu cultive!
Acum anul acesta au început distrugerea industriei auto, apoi vor urma casele. Crezi că va rămâne poatră pe piatră după ce Obama va dispare de la preşedinţie? Nu ştiu ce să zic! Nu-s disperat, dar puţin mă îngrijorez. Ca republican dar mai ales conservator, mă doare să văd cum ceva ce funcţiona bine se distruge în timpul vieţii mele! Probabil iremediabil! Să fie astea zilele din urmă? Cât de de pe urmă?
Stimularea economiei! Ce idee faină! S-au aprobat peste $7 sute de miliarde de dolari. Banii ajunşi la state se folosesc pentru re-pavarea străzilor. Cică s-au creeat locuri de muncă! Serios? Adică, te angajează cineva de pe stradă ca să conduci maşinăriile alea complicate, ce pavează străzile? Nu cred! Sau, ca să lucrezi în mijlocul străzii, printre circulaţia nebună a maşinilor, aşa fără să ai experienţă sau calificare? Nu cred! Deci, de lucru au primit tot angajaţii guvernului, care aveau de lucru oricum şi al căror servicii nu au fost oricum în pericol. O altă păcăleală.
În spiritul celor de mai sus, propun unor fraieri să-şi dea foc la case. Ele vor trebui reconstruite, şi se vor crea astfel locuri de muncă şi va fi stimulată economia. Ideea aceasta este oferită în mod gratuit; nu-mi datoraţi nimic pentru ea!
Cash for clunkers! Adică, dealerul de maşini îţi oferă $4,500 pentru o maşină ce-o aduci la ei, banii îi poţi folosi ca avans pentru cumpărarea unei noi maşini din lista celor aprobate de guvern, trebuie să te califici pentru rate, şi… eşti om! Lumea a început să cumpere maşini… gunoaie! De 20-30 de ani, bune de dus la fie vechi. Mergeau la dealer cu ele, şi-şi cumpărau maşini noi! (despre asta, vorbim îndată!). Apoi guvernul şi-a dat seamă că este „păcălit” şi a trasat nişte parametri pentru ce maşini se califică la a primi cei $4,500. Nu orice gunoi… doar o rablă!
Dar, lăsând la o parte faptul că se folosesc banii mei şi ai tăi de taxe pentru a finanţa maşina lui Gheorghe şi Maria (pentru că guvernul nu face bani, doar percepe taxe, guvernul nu face locuri de muncă, doar prin reducerea taxelor se încurajează investiţiile, etc) şi eu sunt absolut împotrivă, sunt contra şi la păcăleala în care sunt aduşi oamenii.
Hai s-o luăm pe îndelete: ai o maşină, după parametri guvernului, de până în 15 ani. Încă merge şi eşti mulţumit cu ea. Nu valorează decât vreo $4-5 mii. Dar te atrage posibilitatea de a conduce o maşină nouă! De când nu ai mai inspirat mirosul de piele nouă… de când nu au mai întors vecinii capul după tine cu admiraţie şi invidie… Te duci cu maşina la dealer. Despărţirea nu ţi-e uşoară! Adică, o fi veche, cu vopseaua mai ştearsă, ezită puţin la pornire, scaunele au pielea coaptă pe alocuri, dar te-a servit cu credincioşie atâţia ani! Ai fost la munte şi la mare, la socri… Ţi-ai dus copiii la şcoală, în vacanţe. Ai fost la cules de cireşe şi mere şi ai umplut-o vârf! (Pe-aici se pot culege mere şi alte cele… dacă vrei!) A pornit întotdeauna, în afară de data aceea… când a fost slabă bateria; dar ai schimbat-o şi-s iată peste 5 ani de atunci! Nici o problemă. I-ai pus cauciucuri noi de câteva ori, i-ai schimbat uleiul, câteva curele… dar în rest, nimic.
Ei, fiecare lucru îşi are vremea lui, zice Înţeleptul. Dacă ar fi ştiut, ar fi scris că „cumpăratul unei maşini noi îşi are vremea lui, despărţirea de o maşină veche îşi are vremea ei!” Ajungi la dealer, faci „tai-tai” vechiturii, alegi una nouă… faină de tot! Cât costă? A, $45, 000! Scazi mintal avansul de patru mii cinci sute primit pentru vechitura ta… rămâi cu o datorie de $40,500. Pe 5 ani, $782.98 pe lună! Wow! Ai vrea să dai înapoi, şi ai mai putea, dar maşina nouă ţi-a prins inima, şi mai ales pe cea a soţiei! O iei. Cinci ani vor trece…
Ajuns acasă, suni la compania de asigurări. Altă pleoaşcă: plăteai $50/lună asigurare totală pentru maşina veche, acum te costă $200/lună! Acum chiar nu mai poţi da înapoi! Te-ai băgat în laţ, şi trebuie să supravieţuieşti.
Mergi la benzinărie. Altă descoperire. Maşina nouă nu e cu mult mai economică decât cea veche. Poate economiseşti vreo $2-300 pe an… dacă atâta!
Oamenii nu învaţă că în relaţia cu un guvern, guvernul nu pierde niciodată! Individul pierde mereu, dar nu se învaţă minte. Constatarea mea e că e plină lumea de… am vrut să zic naivi, dar termenul cel mai potrivit este PROŞTI!
Biden a recunoscut astăzi că administraţia şefului său nu a citit corect economia şi că efectele pachetului de stimuli economici (care a cheltuit deja 787 miliarde de dolari) nu a avut efectul scontat. Rata de şomaj este la peste 9.5% (deşi Obama a spus că datorită stimulului economic aceasta nu va depăşi 8%) şi căderea în gol a economiei continuă vertiginos. Se aşteaptă o nouă „citire” a economiei (probabil la fel de defctuoasă ca şi prima, că tot obamuniştii o fac) şi mai multă cheltuială. De hârtie. Cheltuială de hârtie şi cerneală. Că banii vărsaţi în economie or fost bani tipăriţi. Din aceia fără acoperire la trezoreria statului, din aceia care măresc „umflaţia” (cum zicea un vecin de-al meu), dar care fără îndoială bagă la datorii inimaginabile copiii noştri (acum e printre puţinele dăţi în care mă bucur că nu am copii).
Ce alte greşeli (de citire) a mai făcut Obama? Eu cred că atunci când l-o citit pe Marx o crezut că a inventat roata şi că până la el, n-o mai încercat nimeni socialismul! Sau a crezut că Das Kapital o fi fost o carte de ştiinţă, şi nu una de ficţiune, cum şi este!
M-am gândit că ar fi cineva interesat de felul în care sunt împărţiţi banii de pe un galon de benzină (3.8 litri):
Dacă un galon de benzină costă să zicem 3 dollari, atunci banii se împart astfel:
$1.65 se dcu la companiile care au extras petrolul
$0.66 se duc la companiile care rafinează petrolul
$0.57 se duc la guvern, sub formă de taxe
$0.12 se împart între staţia de benzină şi cel ce vinde en gros la staţiile de benzină.
Dintre toate sumele de mai sus, singura care este fixă este suma ce reprezintă banii de taxe. Dacă galonul de benzină devine $2.00 atunci statul ia tot $0.57 pe galon.
Economistul Andrew Lawrence a dezvoltat o teorie cu numele din titlul meu. Cercetarea sa l-a făcut să creadă că perioadele de construire a zgârie-norilor sunt înconjurate sau urmate de colaps economic. Aceasta şi din cauza Rezervelor Federale care reglementează ratele de dobânzi pentru împrumuturi bancare, în toate domeniile dar în special în cel al cumpărărilor de case şi proprietăţi.
Rata dobânzii este aceea care determină cât şi ce se va construi. În timp ce unii constructori se îndreaptă spre case în înţelesul clasic de „casă” (plasate pe o bucată de pământ, având între un nivel -majoritatea- şi cel mult trei, cu un garaj pentru 2-3 maşini), alţi constructori preferă construcţiile de tip „bloc” care găzduiesc sute de apartamente. Ele se înalţă la zeci de etaje deasupra pământului. Subsolul este rezervat parcărilor (de obicei o maşină pentru fiecare proprietar de apartament), nivelele 1-2 pentru magazine, restaurante, saună şi sală de sport (precum şi alte servicii comunitare), restul nivelelor fiind ocupate de apartamente. Ultimul etaj este aşa-numitul „pent-house level”, adică destinat unor apartamente cu extrem de elegante, cu suprafeţe cât 3-4 apartamente obişnuite din clădire, cu vedere spre munţi, centrul oraşului, apă, etc. În timp ce un apartament obişnuit costă între $300 mii şi $1,5 milioane (vorbesc de clădiri ale căror planuri le-am citit pentru a face oferta la instalarea de finisaje interioare, obiectul afacerii noastre), pent-house-ul poate costa oriunde la la $3 la peste $10 milioane de dolari.
Construirea de blocuri înalte se datorează şi sosirii la vârsta pensionării a „baby boomers”-ilor, adică a celor ce au fost născuţi imediat după al Doilea Război Mondial şi-n următorii zece ani. Aceştia s-au realizat cât de cât financiar, copii le-au plecat de acasă, doresc să abandoneze locuirea în case şi ceea ce presupune ea (întreţinerea proprietăţilor, distanţele relativ mari ale subrbiilor în care se află aceste case şi deci necesitatea de a călători cu maşina spre centrul oraşului, etc) şi să se mute la bloc, aproape de centrul oraşului sau de anumite centre comerciale.
Pe lângă blocurile înalte pentru locuinţe, centrele oraşelor au oferă prin virtutea locaţiei şi a penuriei de pământ construibil unele din cele mai ridicate preţuri pentru pământ. Este deci logic că pe o mică bucată de pământ, nu te poţi întinde pe orizontală cu contrucţia ta, deci te deplasezi pe verticală, în sus şi în jos.
Rezervele Federale au scăzut rata de împrumut atât de jos încât aceasta, beneficiind şi de cele două necesităţi descrise mai sus, au dus la contruirea a o mulţime de zgârie-nori. Oferta nu mai este reglată de cerere, cum se întâmplă în societatea capitalistă sau de consum, ci de uşurinţa de a obţine împrumuturi. Ne-am trezit astfel cu o inflaţie de locuinţe şi de birouri în clădiri înalte. Rezervele federale ajustează rata de împrumut, chestia aceasta produce o mulţime de falimente, se produce recesiunea, după care urmează ieşirea din recesiune şi redresarea economică. Modelul acesta economic este cunoscut sub numele de Teoria Austriacă a Ciclurilor Economice.
Zgârie norii sunt investiţii bune în general, pentru un termen lung, dar necesită o mulţime de capital. Afaceriştii investesc în bunuri le termen lung atunci când ratele de dobânzi sunt scăzute. Scenariul acesta este ideal pentru aşa zisa teorie a Indexului Zgârie Norilor.
Economistul Mark Thornton priveşte câteva perioade economice marcate de probleme financiare (cum a fost Marea Depresiune) şi crede că vede corelaţia dintre colaps economic şi clădirile până la ceruri (ca să nu mai amintim aici că, tentativa de a zidi un zgârie nori la Babel, pe vremea lui Nimrod, a dus la ceva mult mai mult decât o chestie economică: a împrăştiat pur şi simplu populaţia pământului, pe limbi, popoare, ţări, ş.a.m.d.). În perioada premergătoare Marii Depresiuni s-au planificat/construit clădirile 40 Wall Tower, Chrysler şi Empire State.
Anul 2008 a fost deosebit de bogat în construcţia de zgârie nori. Zece din cele mai înalte clădiri au fost cu peste 100 ft (30 m) mai înalte decât media precedentă de înălţime a zgârie norilor (Shanghai World Center şi Almas Tower – Dubai).
Dacă indexul acesta este sau nu corect, rămâne de verificat de către genraţiile viitoare. Dar cert este că amestecul artificial al guvernelor în afaceri (guvernele NU ŞTIU să facă afaceri!) duce mereu şi mereu la situaţii economice disperate. Aşa că nu-i de mirare că acum guvernul american deţine acţiuni în bănci, industria de automobile, cea de asigurări şi altele. Când rata de împrumut este scăzută, ar fi mai bine ca populaţia să economisească şi să se pregătească pentru zile negre. Zile negre, până la cer! SURSA
Unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, Warren Buffett a fost întrebat recent ce crede despre economia americană. El a răspuns că anul acesta şi „well beyond” (adică mult în urma lui) vom avea o economie slabă, în ruine. Păi, dacă aşa zice el… ce să mai zicem noi?
Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin. Dar nu despre el voi scrie acum, ci despre un alt englez celebru, ei bine, celebru numai în anumite cercuri de oameni. Aţi auzit de procedee de vânzare de felul, Read more »
Odată a venit un om bogat într-un sat şi i-a anunţat pe săteni că el vrea să cumpere maimuţe, şi că plăteşte $10 pe maimuţă. Oamenii s-au repezit şi au prins o mulţime de maimuţe, pe care omul nostru le-a cumpărat.
Apoi, cum se găseau tot mai puţine maimuţe, omul a spus că acum plăteşte $20/maimuţă. Sătenii au mai făcut un efort şi au mai adunat câteva maimuţe, pe care omul din nou le-a cumpărat.
Oferta de maimuţe a scăzut din nou aşa că omul a ridicat preţul: $25/maimuţă. S-au mai adus câteva maimuţe.
Apoi iarăşi a mai fost nevoie de maimuţe, dar se găseau foarte, foarte puţine maimuţe. Omul oferi $50/maimuţă, apoi plecă la oraş cu treburi, şi lăsă în locul lui un broker de maimuţe. Acesta văzând că oamenii nu mai au de unde aduce maimuţe, i-a chemat pe săteni la el, şi le-a zis, arătându-le cuştile pline de maimuţele cumpărate anterior:
„Vedeţi maimuţele acestea? Vi le vând vouă cu $35/maimuţa. Voi le cumpăraţi, şi când vine omul bogat de la oraş, o să vi le cumpere înapoi cu $50/maimuţa, aşa cum va promis şi voi o să câştigaţi $15/maimuţă!”
Sătenii s-au dus acasă, au adunat cu mare efort toţi banii ce i-au avut, şi au venit de au cumpărat toate maimuţele. Brokerul a luat banii şi nu a mai fost văzut nici el, nici omul nostru, niciodată. Nu erau decât maimuţe pretutindeni!
Acum eşti lămurit(ă) cum funcţionează bursa (stock market).
on 
on 
on 
