Luca 2:49El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luke 2:49And he said unto them, How is it that ye sought me? wist ye not that I must be about my Father’s business?(KJV).
M-am mirat întotdeauna cu privire la traducerea KJV a versetului de mai sus. Isus era angajat în… afacerea Tatălui Său! Eu cred că această abordare nu este (total) greşită, deoarece într-un anume sens, „marfa” creştinului este… mântuira oferită de Dumnezeu. Faptele noastre şi cuvintele noastre vorbesc despre asta. Ceea ce face creştinul arată mereu către calitatea mărfii. Creştinul este ca un spot publicitar ambulant.
Kartika Sari Dewi Shukarno - Sursa fotografiei: AP
Lucrul acesta trebuie să se vadă mai bine în biserică. Gândindu-mă zilele acestea la creşterea influenţei islamului într-o mare parte a lumii (de exemplu, foto-modelul Kartika Sari Dewi Shukarno a fost condamnată la bătaie cu nuiele ca pedeapsă pentru că a băut bere în public. Musulmanii sunt o minoritate în Malaezia… dar ştiu cum să îşi promoveze religia) şi nu doar la creşterea islamului ci şi a altor religii false (mormonii, martorii, etc), m-am gândit la ce se întâmplă în creştinism.
Uite, oamenii ce vin la bisericile creştine nu-s interesaţi în părerile politice ale pastorului lor. Aceste păreri, de stânga sau de dreapta sunt propagate zi şi noapte pe zeci de canale de televiziune şi de radio. Oamenii vin la biserică să fie învăţaţi despre Dumnezeu, despre adevărul transcendent. Pe ei nu-i interesează să audă despre război sau pace, homosexualism, dreptate socială, încălzirea globală, protejarea bufniţei cu pete, a balenelor şi altele de genul acesta. Opinia păstorului contează prea puţin pentru ei. Ei vor să audă Evanghelia, despre iertarea lui Dumnezeu, despre soluţia împotriva păcatului şi pierzării. Vor să-l cunoască pe Dumnezeu.
Bisericile care au abandonat acest mesaj (episcopaliene, prezbiteriene USA, United Methodist, Church of Christ) au pierdut sute de mii de membri în ultimii zece ani (conform unui studiu din anul 2000 publicat de Glenmary Research Center, studiu care se publică o dată la zece ani). Presbyterian Church USA a pierdut 11.6% din membri, United Methodist 6.7%, Episcopal Church 5.3%, Church of Christ 14.8%.
Dar sunt oare şi biserici care au crescut? Da! Ştii care? Bisericile conservatoare, cu o învăţătură mai „fundamentalistă”: Southern Baptist au crescut 5%, Traditionalist Presbyterian Church cu 42.4%, Evangelical Free Church cu 57.2%, Pentecostal denominations cu 18.5%, Church of God (tot penticostali) 40.2% şi Christian and Missionary Alliance cu 21.8%. Bisericile care cer ceva de la membrii lor, cresc! Ce anume să ceară? Dedicare, moralitate, nevoia de mântuire personală, seriozitate în ceea ce priveşte slujirea voluntară şi zeciuielile, toate acestea însoţite de o învăţătură conservativă. Bisericile progresive, liberale şi chiar şi cele moderate au pierdut membri. Bisericile care s-au definit ca „inclusive” şi „tolerante”, bisericile care au lăsat ca să fie modelate de cultura politică imorală au pierdut membri!
La 1967 Southern Baptists au avut o mare luptă între tradiţionalişti şi progresivi. Aceştia din urmă au pierdut. Ceea ce a urma este uimitor: în anii următori, Southern Baptists se înmulţeau cu o rată de 750 membri şi cu 5 biserici săptămânal. În aceeaşi perioadă, Assemblies of God (penticostali) au crescut cu 121%, Adventiştii cu 92%, Church of God cu 183%, Nazarene Church cu 63%.
Concluzia? Bisericile care se aseamănă din ce în ce mai mult cu nişte organizaţii de caritate ce oferă doar servicii sociale, vor pierde membri, cele conservatoare vor câştiga membri. Aceasta este o prezicere bazată pe istoria mai recentă a bisericilor din America. Şi chestia aceasta o puteţi pune într-un seif şi s-o scoateţi de acolo peste 10 ani. Va fi adevărată.
De aceea cresc musulmanii şi alţii ca ei: aceştia cer ceva de la membrii lor. Ceea ce cer este riguros şi legalistic. Dar este ancorat în tradiţia lor, cere dedicare, perseverare, seriozitate. De aşa natură era „afacerea” (cum zice KJV) în care era angajat Isus. Era afacerea Tatălui, şi era, ca orice afacere, serioasă! Tatăl nu angajează diletanţi, voluntari, oameni care muncesc după ureche, după curentul la modă în politica zilei sau după cum cred ei că e mai potrivit. Numai după prescripţii. Numai după Biblie 100%.
Ştiu că printre bloggeri sunt unii care mă critică ca fiind „fundamentalist” şi că m-aş afla în „cantonament ideologic”. E în regulă. Mai bine să stau mai departe de buza prăpastiei decât să mă aventurez prea aproape de ea! Oricum eu nu mă pregătesc să-mi iau zborul de unul singur sau de capul meu, ci împreună cu Isus. Şi, mai vreau să duc cu mine cât mai mulţi oameni! Cred că aceasta este afacerea Tatălui nostru. Doamne ajută-ne pe toţi!
La aceeaşi conferinţă la care Biserica Episcopală a decis să ordineze homosexualii, doamna Katharine Jefferts Schori, episcopul ce a condus Conferinţa a afirmat că, mântuirea este o uriaşă erezie a Occidentului. Erezie este că noi putem fi mântuiţi în mod individual, că oricine dintre noi poate fi într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Shori a afirmat de asemenea că este erezie a crede că o rugăciune personală (de pocăinţă) poate aduce mântuirea.
„În anumite cercuri întâlnim caricaturizarea prin care se insistă că mântuirea depinde de recitarea unei formule verbale specufuce cu privire la Isus. Această preocupare individualistă este o formă de idolatrie deoarece mă pune pe mine şi cuvintele mele în locul pe care nu-l poate ocupa decât Dumnezeu, adică în centrul existenţei…”
Nu-i destul că criza Episcopalienilor este adâncă, că bisericile care ţin la ortodoxia doctrinei s-au despărţit, acum vine bomba asta! Erezie a crede în Isus? A avea o relaţie personală şi individuală cu Dumnezeu? A te ruga pentru pocăinţă şi a obţine mântuirea printr-o simplă rugăciune!? Dar nu s-a rugat tâlharul de pe cruce, şi Domnul i-a răspuns că chiar în aceea zi el va fi cu Domnul în paradis?
Este clar că Episcopalienii sunt în cădere liberă! În timp ce personal cred că există amplu loc şi rol pentru femei în lucrarea bisericii, nu cred că o femeie poate fi pusă în fruntea unei denominaţii creştine. De aici până la afirmaţiile lui Schori nu mai este decât un pas. Orice abatere de la Scripturi, fie aceasta cât de măruntă, produce un efect enorm. Doamna Schori ar trebui să îşi citească afirmaţiile în lumina Sfintelor Scripturi, şi atunci s-ar vedea cine este adevăratul eretic.
În încheiere, iată o analiză bună a celor de mai sus oferită de Albert Mohler aici.
Dragostea este o legătură puternică. Adevărul acesta nu-l poţi afirma altfel decât pur-şi-simplu. Cred că de aceea explica o fată deunăzi, că pentru a putea trăi viaţa „sălbatică” la care visa, trebuia mai întâi să distrugă dragostea părinţilor. Câtă vreme se simţea iubită, nu putea răni iubirea aceea!
Problema ei a fost însă că nu a putut distruge nicicum dragostea părinţilor. Aceştia au urmărit-o mereu. Au vizitat-o la închisoare frecvent, i-au scris, i-au trimis lucruri. Nu conta în care colţ al Americii se ducea ea să-şi trăiescă sălbăticia, ei o găseau mereu şi mereu. În cele din urmă, obosită de o viaţă ce nu ducea nicăieri decât în închisoare, boli şi în cele din urmă, la moarte sigură, ea s-a lăsat iubită de părinţi. Aceştia au dus-o acasă. Acolo au ajutat-o să-şi cureţe sistemul de drguri, să renunţe la alcool, la prostituţie.
În timpul cât a fost plecată, a contractat AIDS. Părinţii nu i-au reporşat niciodată păcatele, greşelile, boala. Încet, prin dragostea lor, tânăra femeie a descoperit dragostea lui Dumnezeu. S-a împăcat cu Domnul şi la câteva luni, a plecat „acasă”.
Paştele acestea îmi amintesc încă o dată că dragostea lui Dumnezeu nu poate fi distrusă niciodată. El ne urmăreşte şi ne iubeşte mereu, în cele mai negre păcate şi stări. Unii vor să distrugă o asemenea iubire. Ea este incomodă, stânjenitoare, şi acestea în sensul bun al cuvintelor. Dragostea este, în cuvintele lui Solomon, tare ca moartea.
Poate că e vremea ca la acest Paşte să te laşi în sfârşit iubit de Dumnezeu! Christos a Înviat!
Citeam undeva o relatare care mi-a atras atenția. Ceea ce vă povestesc mai jos, se poate aplica foarte bine și cu succes în evanghelizare.
Un cetățean povestește că într-o zi se plimba pe un trotuar. Din față venea un cerșetor. Acesta îi zâmbi larg, apoi intră în vorbă cu cetățeanul, frumoasă zi astăzi! La comentariul acesta inofensiv, cetățeanul răspunse că așa este. Apoi urmă din nou cerșetorul, sper ca echipa de fotbal să nu se mai plângă de vreme astăzi și să câștige meciul, mai ales că joacă acasă! Aha! Un pasionat de fotbal….chiar dacă probabil că nu a fost recent la nici uun meci, că nu și-a permis….
Domnule, nu ai cumva să-mi schimbi 4 bucăți de 25 de cenți cu un dolar de hârtie? Cetățeanul se scormoni prin buzunare și găsi o bancnotă de un dolar pe care i-o dădu cerșetorului, de la care luă în schimb cele patru monede de 25 de cenți. Apoi, urmă o altă întrebare, nu-i în plus nici unul din acei 25 de cenți ce-i ai ca să mi-i dai mie de pomană? Și privi din nou zâmbind către cetățean. Acesta-i întoarse zâmbetul și-i dădu o monedă de 25 de cenți, după care cei doi se salutară și fiecare plecă în drumul lui.
Explicarea tehnicii:
Intrarea în discuții inofensive, despre vreme, sau altceva de tipul acesta
Aprofundarea relației prin apelarea la ceva comun, la o pasiune (sportul) sau ceva asemănător.
O cerere a uni serviciu care probabil l-a avantajat pe cetățean (monede de 25 de cenți sunt necesare la plata parcării, cumpărarea de răcoritoare la automate, etc.)
O cerere ce acum, după stabilirea unei relații, fie ea și de scurtă durată, nu mai poate fi refuzată; oricum, nu cu ușurință sau fără regrete.
Bisericile fac „evanghelizări”. Pregătim corul și fanfara, zece poezii, cinșpe solouri și tot tacâmul. Chemăm un „Țon” local, sau pe cel original, dacă ne dă mâna. Și aducem la adunare pe cei ce trebuie să fie evanghelizați. Și nu zic că asemenea metode nu dau rezultate. Erau folosite cu succes pe vremea comuniștilor și chiar și eu am predicat la nenumărate de astfel de evenimente și nu fără succes! (Permiteți-mi nițică lipsă de modestie! cei ce mă cunosc personal, știu să facă deosebirea!).
Acum însă datele problemei sunt schimbate. Trăim într-o lume tot mai fragmentată, cu indivizi singuratici și fără prieteni, doar având colegi și cunoștințe. Dacă întinzi o punte spre un asemenea individ, apoi dezvolți o relație, va fi mult mai ușor să îi oferi Evanghelia. Sau poate chiar și să-l chemi la o adunare, dacă asta este mai comod (deși „comoditatea” nu prea are loc în Împărăție…).
Oricum, de necesitatea de a transmite Evanghelia nu scăpăm nici unul dintre noi. E un mandat divin dat tuturor celor ce se aseamănă cu Domnul. Și putem învăța din viață cum s-o facem. Exemplul de mai sus este extrem de ușor de urmat.
Vizita trupei de închinare din Orientul îndepărtat; Matei 2:1-12
Matei introduce acum o nouă scenă, la fel de plină de dramatism ca şi primele două: personaje enigmatice din Orient (Babilon probabil), al căror număr nu-l cunoaştem (cele trei daruri au sugerat existenţa a trei magi), al căror nume nu-l ştim (tradiţia a sugerat Baltazar, Caspar şi Melchior) privesc cerul departe de scena discutată data trecută, poate la mii de kilometri… Pe cerul lor, în cercetarea lor atentă, ei descoperă o stea specială. Apariţia ei este interpretată de ei ca un semn care prezice naşterea unui personaj deosebit de important (un rege probabil) pe scena lumii. De unde au ştiut ei unde s-a născut acest rege nu ştim; dar ştim că ei descoperă că steaua aceasta are o anumită mişcare, pe care ei o urmăresc şi care îi conduce în Iudeea. Read more »
Organizaţia Wycliffe USA a fost fondată la anul 1942 de către misionarul american Cameron Townsend, care a văzut la prima-mână nevoie de Biblii traduse în limbile şi dialectele tuturor popoarelor lumii. Organizaţia poartă numele celui ce a tradus de prima dată Biblia în limba engleză, în secolul al 14-lea. Read more »
Evenimentele din Seattle nu au fost, cum zic unii, doar nişte manifestări sociale! De exemplu, la evenimente au participat printre alţii formaţia muzicală „Dave Matthews Band”. Blogul „Live Daily” spune că manifestările au fost „centered on His Holiness the Dalai Lama” (în jurul Sfinţeniei sale, Dalai Lama). Read more »
Joel Osteen, pastorul celei mai mari biserici americane (Lakewood Church din Houston, Texas, biserică cu peste 47 de mii de membri) a publicat a doua sa carte întitulată „Become a Better You”. Cartea vine pe urmele primei sale cărţi (Your Best Life Now, vândută în peste 5 milioane de exemplare) şi-n stilul ei şi a predicilor lui Osteen din slujbele ţinute la biserica sa: a îmbunătăţirii de sine, fără ajutorul lui Dumnezeu! Accentul principal al lui Osteen nu este pe stricăciunea omului, nevoia de pocăinţă, naşterea din nou, credinţă în Domnul Isus Christos, ci pe gândirea pozitivă, succes şi îmbogăţire. Evanghelia aceasta nu este a lui Isus Christos ci este New Age, este omenească şi drăcească. Read more »
Venind spre casă astăzi, am văzut la colţul străzii pe care am casa o pancartă pe care scria „For Free” (gratuit). Ştiu despre ce e vorba de obicei. Oameni ce se mută sau au adunat prea multe lucruri care între timp, aşteptându-şi rândul să devină folositoare au îmbătrânit şi au devenit o povoară, adesea un gunoi, acum le orfeă gratuit.
Gunoiul cuiva poate deveni comoara altcuiva! Dacă un miliardar s-ar plictisi de maşina sa… „gunoiul” său ar fi bun de comoară! Dar cei ce oferă lucruri gratuit nu oferă niciodată maşini! Ce se oferă? O caferieră care nu mai merge (dar care se poate repara cu câţiva dolari, asigură fostul proprietar! Câţi dolar? întrebi tu. Vreo $10!? zice el. Şi te gândeşti că cu $14.99 cumperi o cafetieră nouă, cu garanţie…!) Un scaun al cărui picior s-a rupt şi a fost reparat de propiretar cu „crazy glue”. Un pieptene, o sticluţă de parfum ieftin, goală trei sferturi, nişte agrafe de păr, cărţi, reviste şi ziare vechi, un casetofon din alea cu 8 piste (eight track), piese de mobilier vechi, zgârâiat. O canapea ponosită şi pe care s-a urinat câinele de prea multe ori, nişte saltele cu arcuri rupte, ceva pantofi vechi şi găuriţi… Blugi vechi peticiţi (aştia pot fi la modă dacă-s Levi´s 501), o cămaşă decolorată, nişte tricouri pătate… Read more »
Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.
on 
on 
