Duminica trecută Franklin Graham a predicat Evangheliaîntr-o biserică chinezească considerată ca a doua ca mărime.  AICI aveţi articolul în engleză.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Meşec şi Împăraţii Răsăritului Biblia vorbeşte despre Meşec şi unii cercetători au identificat „Meşecul”...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Suntem înconjuraţi de oameni „pierduţi”.  Ne este milă de ei.  Le oferim biserica noastră, avem sfaturi berechet, ştim cum trebuie să arate, ce schimbări trebuie să facă înainte de a veni la Isus, pentru a fi „potriviţi” imaginii „creştine”.  Cei pierduţi sunt confuzi, neliniştiţi.  Adesea se deschide pentru mântuirea lor doar o mică fereastră, o uşă crăpată abia puţin.  Cu teamă şi mânaţi de curiozitatea bolnavului de a încerca un nou leac.

Cei pierduţi au nevoie de Isus.  Au nevoie de milă, dar nu de judecată.  Nu au nevoie de predicuţele noastre despre cât de pierduţi sunt, ce înseamnă să fii pierdut, pericolele de a fi pierdut, care biserică e mai bună, dacă Cina Domnului se face cu un pahar sau cu mai multe pahare, cu pâine dospită sau azimă, cu vin sau suc de struguri… despre răpirea pre-tribulaţională sau mid-tribulaţională.  Mai jalnic decât scenariul de mai sus este acela în care noi cerem celor pierduţi să se schimbe înainte de a veni la Isus.  Trebuie să fie tunşi corespunzător, să lase pantalonii şi să vină în fustă, să cumpere repede acetonă şă-şi dea jos oja de pe unghii…  Şi mai jalnic, este scenariul în care penticostalii vorbesc de rău pe baptişti, iar baptiştii pe creştinii după Evanghelie.

Şi aşa, privim de sus cu superioritate pe cei pierduţi, ne pare rău de ei, regretăm orbirea şi neştiinţa, şi-n mijlocul tuturor acestor lucruri, ei pleacă mai departe în drumul lor, la fel de pierduţi.  Apoi noi mergem la biserică să ne rugăm dumnezeului nostru, să-i cântăm două imnuri din harfele negre şi la sfârşit să mulţumim Domnului că noi nu suntem ca cel ce l-am lăsat pierdut pe stradă…

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Biserica Primară şi Evanghelismul Alan Kreider, profesor la Mennonite Biblical Seminary a vorbit la...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. De ce nu spunem cu entuziasm despre Isus? Nu am răspuns la întrebarea de mai sus, şi, nu,...
2. Dă-mi-L pe Isus Ştiu că aţi mai auzit piesa asta… dar mie mi...
3. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

M-am mirat întotdeauna cu privire la traducerea KJV a versetului de mai sus.  Isus era angajat în… afacerea Tatălui Său!  Eu cred că această abordare nu este (total) greşită, deoarece într-un anume sens, „marfa” creştinului este… mântuira oferită de Dumnezeu.  Faptele noastre şi cuvintele noastre vorbesc despre asta.  Ceea ce face creştinul arată mereu către calitatea mărfii.  Creştinul este ca un spot publicitar ambulant.

Kartika Sari Dewi Shukarno - Sursa fotografiei: AP

Lucrul acesta trebuie să se vadă mai bine în biserică.  Gândindu-mă zilele acestea la creşterea influenţei islamului într-o mare parte a lumii (de exemplu, foto-modelul Kartika Sari Dewi Shukarno a fost condamnată la bătaie cu nuiele ca pedeapsă pentru că a băut bere în public.  Musulmanii sunt o minoritate în Malaezia… dar ştiu cum să îşi promoveze religia) şi nu doar la creşterea islamului ci şi a altor religii false (mormonii, martorii, etc), m-am gândit la ce se întâmplă în creştinism.

Uite, oamenii ce vin la bisericile creştine nu-s interesaţi în părerile politice ale pastorului lor.  Aceste păreri, de stânga sau de dreapta sunt propagate zi şi noapte pe zeci de canale de televiziune şi de radio.  Oamenii vin la biserică să fie învăţaţi despre Dumnezeu, despre adevărul transcendent.  Pe ei nu-i interesează să audă despre război sau pace, homosexualism, dreptate socială, încălzirea globală, protejarea bufniţei cu pete, a balenelor şi altele de genul acesta.  Opinia păstorului contează prea puţin pentru ei.  Ei vor să audă Evanghelia, despre iertarea lui Dumnezeu, despre soluţia împotriva păcatului şi pierzării.  Vor să-l cunoască pe Dumnezeu.

Bisericile care au abandonat acest mesaj (episcopaliene, prezbiteriene USA, United Methodist, Church of Christ) au pierdut sute de mii de membri în ultimii zece ani (conform unui studiu din anul 2000 publicat de Glenmary Research Center, studiu care se publică o dată la zece ani).  Presbyterian Church USA a pierdut 11.6% din membri, United Methodist 6.7%, Episcopal Church 5.3%, Church of Christ 14.8%.

Dar sunt oare şi biserici care au crescut?  Da!  Ştii care?  Bisericile conservatoare, cu o învăţătură mai „fundamentalistă”: Southern Baptist au crescut 5%, Traditionalist Presbyterian Church cu 42.4%, Evangelical Free Church cu 57.2%, Pentecostal denominations cu 18.5%, Church of God (tot penticostali) 40.2% şi Christian and Missionary Alliance cu 21.8%.  Bisericile care cer ceva de la membrii lor, cresc!  Ce anume să ceară?  Dedicare, moralitate, nevoia de mântuire personală, seriozitate în ceea ce priveşte slujirea voluntară şi zeciuielile, toate acestea însoţite de o învăţătură conservativă.  Bisericile progresive, liberale şi chiar şi cele moderate au pierdut membri.  Bisericile care s-au definit ca „inclusive” şi „tolerante”, bisericile care au lăsat ca să fie modelate de cultura politică imorală au pierdut membri!

La 1967 Southern Baptists au avut o mare luptă între tradiţionalişti şi progresivi.  Aceştia din urmă au pierdut.  Ceea ce a urma este uimitor:  în anii următori, Southern Baptists se înmulţeau cu o rată de 750 membri şi cu 5 biserici săptămânal.  În aceeaşi perioadă, Assemblies of God (penticostali) au crescut cu 121%, Adventiştii cu 92%, Church of God cu 183%, Nazarene Church cu 63%.

Concluzia?  Bisericile care se aseamănă din ce în ce mai mult cu nişte organizaţii de caritate ce oferă doar servicii sociale, vor pierde membri, cele conservatoare vor câştiga membri.  Aceasta este o prezicere bazată pe istoria mai recentă a bisericilor din America.  Şi chestia aceasta o puteţi pune într-un seif şi s-o scoateţi de acolo peste 10 ani.  Va fi adevărată.

De aceea cresc musulmanii şi alţii ca ei: aceştia cer ceva de la membrii lor.  Ceea ce cer este riguros şi legalistic.  Dar este ancorat în tradiţia lor, cere dedicare, perseverare, seriozitate.  De aşa natură era „afacerea” (cum zice KJV) în care era angajat Isus.  Era afacerea Tatălui, şi era, ca orice afacere, serioasă!  Tatăl nu angajează diletanţi, voluntari, oameni care muncesc după ureche, după curentul la modă în politica zilei sau după cum cred ei că e mai potrivit.  Numai după prescripţii.  Numai după Biblie 100%.

Ştiu că printre bloggeri sunt unii care mă critică ca fiind „fundamentalist” şi că m-aş afla în „cantonament ideologic”.  E în regulă.  Mai bine să stau mai departe de buza prăpastiei decât să mă aventurez prea aproape de ea!  Oricum eu nu mă pregătesc să-mi iau zborul de unul singur sau de capul meu, ci împreună cu Isus.  Şi, mai vreau să duc cu mine cât mai mulţi oameni!  Cred că aceasta este afacerea Tatălui nostru.  Doamne ajută-ne pe toţi!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Un creştin necreştin. Am urmărit un interviu al unui păstor.  TV reporterul i-a...
2. Mărturia creştină Ascultam la radio când cineva citea următoarea relatare; autorul ei...
3. Creştinismul NU este o religie! Un tailandez povestea despre viaţa de dinainte de a fi...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Răspuns la rugăciune Știm că Domnul răspunde la rugăciune.  Și știm de asemenea...
2. 17 Spune-le celorlalţi că ai nevoie de ei Explicaţie: acum un an (la 19 Mai 2008) am postat...
3. Ai nevoie de schimbare radicală? În dimineaţa zilei de 7 decembrie 1941 Jacob DeShazer...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Kreider susţine că biserica totuşi a crescut fenomenal.  Cum?  Prin a fi o comunitate foarte atractivă.  Adoptau copiii abandonaţi şi-i creşteau ei, înmormântau cu cinste pe oricine a murit, indiferent cine ar fi fost, iar pe vremea unor plăgi şi molime, ei nu abandonau aşezările, deşi asta a însemnat moartea multora dintre ei, ci rămâneau cu cei bolnavi şi-i îngrijeau.

Kreider mai susţine că numai după ce împăratul Constantin a transformat creştinismul în religie de stat, acesta a devenit o chestiune de avantaj politico-social şi şi-a pierdut atracţia.  Astfel, oamenii au respins creştinismul pe baza ipocriziei creştinilor care au devenit creştini pentru avantaje dar nu trăiau ca atare.  până atunci, creştinii au fost o comunitate a compasiunii, iubirii şi păcii.

Trebuie să admitem că Kreider are dreptate în multe dintre punctele susţinute de el.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Biserica cu minte şi fără inimă Da, asta au devenit unele biserici: un cap uriaş.  Un...
2. Anglicanii din SUA au părăsit Biserica Episcopală După ani de zile de lupte şi discuţii pe tema...
3. Biserica Episcopală în cădere liberă… La aceeaşi conferinţă la care Biserica Episcopală a decis să...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Nu doar în America… The European Court of Human Rights (ECHR – curtea europeană...
2. Computer Technology Ce ţi-e şi cu computerele astea!  Iată o aplicaţie a...
3. Scurte (44) Aseară, la cina de Thanksgiving, soţia spune soţului: - Încetează...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Uite, eu plătesc băncii rate pentru casa în care locuiesc.  Mare parte din cunoscuţii mei plătesc şi ei.  Dacă banca care deţine titlul de proprietate şi care mi-a împrumutat banii ar veni la mine şi mi-ar spune că-mi iartă datoria cu condiţia ca pentru restul vieţii mele să port un semn sau logo al băncii şi să spun tuturor ce bine mi-a făcut banca, cred că aş accepta fără rezerve şi aş spune despre iertarea datoriei fără nici o problemă, oricui şi oriunde.

Acelaşi lucru mi l-a făcut Isus, numai multiplicat la puterea… 30-a!  Mi-a iertat „datoria” păcatului şi am scăpat cu viaţă… veşnică.  De ce mi-e greu să spun şi altora?  OK!  Probabil şi pentru că mi se pare că eu nu pot explica toate datele problemei.  E incomod să nu ai răspuns la toate.  Iertarea datoriei de către bancă, chiar dacă nu o putem explica, e mai simplă de crezut decât iertarea păcatelor, problema condamnării veşnice, nevoia de Mântuitor, ispăşirea păcatelor, viaţa veşnică.  Iertarea datoriei, în lumea noastră, face mai mult sens, e mai de aşteptat decât întruparea lui Dumnezeu şi apoi moartea Sa în locul datornicului spiritual.

Probabil că o altă problemă este şi faptul că ne-am născut în familii de credincioşi şi nu realizăm dimensiunea pierzării noastre.  Am constatat că, unii care se întorc la Domnul dintr-o viaţă murdară de tot au mai mare dorinţă şi îndrăzneală de a mărturisi ce le-a făcut Domnul decât cei ce s-au întors din familii de credincioşi şi au umblat prin biserici toată viaţa.  Noi am fost întotdeauna „aproape” de Domnul şi avem o cultură „bisericească”.  Adică, muncim mai bine în „acvariu” decât afară pe marea învolburată, pescuind.

Tu ce zici?  Care-i părerea ta?

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. 8 motive pentru care nu mărturisim despre Isus ©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.. * **Readers who viewed...
2. O întrebare despre pocăinţă „Femeia” s-a născut bărbat, a avut o operaţie de schimbare...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Munceam la un McDonald.  Eram creştin de curând întors la Domnul şi una din preocupările mele majore era să-mi schimb atitudinea faţă de ziua de duminică.  Până la convertirea mea, duminica dormeam, mă relaxam, mai munceam la teme, mă jucam cu prietenii, mergeam la mall, seara la un club.  Acum, încercam să dedic ziua lui Dumnezeu.  La interviul pentru obţinerea locului de muncă le-am spus şefilor mei despre decizia mea de a nu munci duminica.  Ei au înţeles.

Şefa mea era Dana.  Ne împăcam bine, glumeam, discutam, munceam cu plăcere împreună.  Într-o duminică, după slujba de dimineaţă Dana mă sună pentru a mă chema la muncă.  Începe prin a-şi cere scuze că ştie că e duminică, dar nu aş putea merge la lucru pentru 4 ore să dau o mână de ajutor?  Am răspuns răspicat, nu!  Dana a insistat, spunându-mi că nu va lucra decât un casier, un bucătar şi ea, şi este prea mult pentru 3 persoane…  Am răspuns din nou nu.  Ea a mai insistat încă o dată, dar eu am rămas pe „nu”.  Şi aici s-a încheiat convorbirea.

Luni am muncit împreună cu Dana, ca de obicei.  Ea era foarte rece faţă de mine.  Am încercat să fiu drăguţ, să glumesc cu ea, dar ea a rămas distantă.  Vacanţa de vară s-a terminat, eu m-am întors la şcoală.  Vara viitoare nu a mai găsit-o pe Dana la McDonald şi de fapt, nu am mai întâlnit-o niciodată.  Sunt 20 de ani de atunci, dar întâmplarea aceasta mă urmăreşte: oare ce ar fi făcut Isus?  Oare nu ar fi fost mai bine să dau o bună dovadă despre ce înseamnă a fi creştin, că aceasta nu înseamnă atât a respecta duminica cât a respecta un om şi a oferi o mână de ajutor?  Va mai avea vreodată Dana ocazia de a întâlni un creştin?  Cum va reacţiona la un alt creştin, ştiind ce a păţit cu mine?

Ascultarea acestei relatări mi-a trezit şi mie amintiri când mărturia mea a lăsat mult de dorit.  Ce-i de făcut?  Ştiu că îţi poţi cere iertare Domnului, că trebuie să te ierţi şi tu pe tine, după ce te-ai iertat Domnul, şi că te poţi corecta pe viitor, dar cum rămâne cu ocaziile pierdute din punctul de vedere al „victimei”?

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...
2. Neda era creştină!? Tânăra a cărei ucidere a circulat pe toate canalele de...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Serios?  Toată lumea îl practică?  Şi cum de nu ştiau oamenii aceştia că aici în SUA, există şi o entitate care nici măcar nu le-a venit în minte, care ia atitudine faţă de suxul premarital?  Cum de nu s-au gândit la creştini?

Răspunsul nu e greu: pentru că şi „creştinii” practică sexul premarital!  Guvernatorul Carolinei de Sud, cel ce nu de mult a plecat în Argentina să-şi vadă metresa în timp ce acasă avea soţie şi 4 copii, în explicaţia dată presei a amintit de câteva ori despre pastorul său… şi consilierea la care participă cu acesta.  Imaginea lui Clinton, ieşind din biserică cu o Biblie mare sub un braţ şi nevasta la celălalt, după ce a spus privind direct în camerele de filmat „I did not have sex with that woman, Miss Lewinski!” este încă folosită pentru a ridiculiza creştinii nominali.

Prin bisericile noastre nu se mai vorbeşte împotriva păcatelor.  Creştinismul nu mai confruntă păcătosul.  Şi noua generaţie de creştini este ignorantă cu privire la păcat, necesitatea de a se pocăi, de a trăi o viaţă sfântă.  Situaţia este de plâns, e întuneric total!  Sau, este?

Trezirile din trecut s-au folosit de astfel de împrejurări.  Lumina străluceşte mai puternic în întuneric.  Poate că creştinismul poate să reînvieze, acum când este atât de uitat încât oamenii nici nu mai ştiu ce crede sau nu crede un creştin.  Dacă ne-am educa într-ale Bibliei şi a adevăratei vieţi, dacă ne-am umple de Duhul Sfânt, am avea ocazia să începem să spunem lumii despre adevăratul creştinism, nu despre caricatura care a fost prezentată în ultimii ani.  Şi cred că asta e valabil şi pentru România, nu doar pentru SUA.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Vorbind despre răspândirea Evangheliei în lume, e păcat că biserica soseşte mereu cu întârziere la folosirea ultimelor tehnici.  Probabil că e mare inerţia, sau sunt prea multe comitete şi comiţii de convins, sau lipsa de interes.  Cine ştie care-s motivele.  În timp ce nu neg posibilitatea de a atinge un mare număr de ascultători/cititori prin internet, radio şi TV, şi susţin folosirea acestor unelte, eu cred că totuşi, metoda preferată de Domnul este aceea a mărturisirii personale, de la individ la individ.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Facebook, twitter, etc Fascinat de personalitatea şi lucrarea lui Rick Warren (deşi nu-s...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Every year at the conclusion of Christian ethics class here at Southern Seminary, I give my students a final ethical situation to answer for their final examination. They are graded not on their conclusion, but on how they arrived there. The question below is this year’s dilemma. They’ll answer, and then we’ll discuss it communally as a class on Thursday. Here it is:

This question takes place sometime in the future, in your ministry.

Joan is a fifty year-old woman who has been visiting your church for a little over a year. She sits on the third row from the back, and usually exits during the closing hymn, often with tears in her eyes. Joan approaches you after the service on Sunday to tell you that she wants to follow Jesus as her Lord.

You ask Joan a series of diagnostic questions about her faith, and it is clear she understands the gospel. She still seems distressed though. When you ask if she’s repented of her sin, she starts to cry and grit her teeth.

“I don’t know,” she says. “I don’t know how…I don’t know where to start…Can I meet with you privately?”

You, Joan, and a godly Titus 2-type women’s ministry leader in your church meet in your office right away, and Joan tells you her story.

She wasn’t born Joan. She was born John. From early on in John’s life, though, he felt as though he was “a woman trapped in a man’s body.” Joan says, “I don’t mean to repeat that old shopworn cliché, but it really is what I felt like.”

Joan tells you that when she was twenty she began the process of “transitioning” from life as a man to life as a woman. She underwent extensive hormone therapy, followed by extensive plastic surgery—including so-called “gender reassignment surgery.” She has lived for the past thirty years—physically and socially—as a woman.

“I want to do whatever it takes to follow Jesus,” Joan tells you. “I want to repent…I just, I don’t know how to do it.”

“I am surgically now a woman. I’ve taken hormones that give me the appearance and physical makeup of a woman,” she says. “Even if I were to put on a suit and tie right now, I’d just look like a woman with a suit and tie. Not to mention the fact that, well, I am physically…a woman.”

“To complicate matters further,” Joan says through tears, “I adopted my daughter, Clarissa, when she was eight months old and she’s ten years old now. She doesn’t know about my past life as…as a man. She just knows me as her Mom.”

“I know the sex change surgery was wrong. I know that my life is twisted. I’m willing to do whatever Jesus would have me to do to make it right,” she says. “But what would Jesus have me to do?”

Joan asks you, “Am I too messed up to repent and be saved? If not, what does it mean for me to repent and live my life as a follower of Jesus? What is right for me to do?”

Show me, step-by-step, what you would say to Joan. Show me what you would tell her to do, short-term and long-term, and show me why in terms of a Christian ethic. Use Scripture, Christian theology, and wisdom to demonstrate not just your final decisions, but how you arrived at them.

You may use any resource that would be available to you in a real life pastoral situation. This includes Holy Scripture, books, articles, and the seeking of outside counsel from others.

Furthermore, show me how you would lead the rest of your congregation to think through and act in this situation with the mind of Christ.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Crăciun Fericit și La Mulți Ani! We wish you the very best of this Christmas and...
2. Întrebare mare De un timp am folosit siteul digibook (http://80.69.83.61/digibook/index.php?dir=) pentru a...
3. Despre libertatăţi şi LIBERTATE Galateni 2:4 din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

„Când am fost un budist, mă simţeam parcă în mijlocul unui lac mare, cu apa adâncă, în care mă înecam fără să ştiu cum se înoată.  Am ieşit la suprafaţă pentru a doua oară pentru a trage o gură de aer, când l-am văzut pe însuşi Buddha, stând pe malul apei.  De departe lam auzit strigând, înoată, dă din mâini şi din picioare, hai, vino la mal!  Ajută-te singur! Disperat, am încercat să-l ascult, dar m-am cufundat pentru a treia oară.  Când am ieşit la suprafaţă, l-am văzut pe Isus fugind către apă.  El nu s-a oprit pe mal, ci a sărit în apă, a venit până la mine şi m-a salvat.  După ce m-a scos la mal, m-a învăţat cum să înot, pentru a putea salva şi eu pe alţii”.

Religia este o încercare omenească de îndreptare a vieţii, de aducere a acesteia în acord cu Dumnezeu.  Metodele folosite sunt faptele bune, sacrificii, ritualuri, tradiţii strămoşeşti, şi bani, pentru mituirea divinităţii.  Metodele acestea nu-s străine nici unei denominaţii, nici denominaţiilor protestante, nici neo-protestanţilor, nici aparţinătorilor bisericilor istorice.  Creştinismul este invadarea omenirii de către Dumnezeu care s-a întrupat, pentru ca, de la nivelul de om să moară pentru omenire şi să o mântuiască.  Mântuirea înseamnă o aducere a omului înapoi în familia lui Dumnezeu.  Dumnezeu devine omului Tată, Stăpân şi Rege.  Ştiu, „tată” e ok pentru mulţi… dar stăpân, rege… nu prea!  Părerea ta, preferinţele tale nu au importanţă în domeniul acesta.  E ca legea gravitaţiei: ai prefera ca vaza de cristal să nu-ţi cadă din mână şi să se zdrobească de podea.  Dar, indiferent de preferinţa ta, pământul atrage spre sine şi zdrobeşte tot ce e fragil.  Aşa că, Dumnezeu este Rege şi Stăpîn oricum.  Dacă nu este peste viaţa ta, aceasta este doar temporar.

Isus vorbea depre Sine ca despre o piatră uriaşă: unii se vor lovi de ea şi se vor zdrobi (prin mântuire), peste alţii va cade piatra aceasta şi-i va zdrobi (la judecata finală).

Religiile învaţă pe oamenii ce se îneacă în mijlocul lacului cum să înoate, cum să se salveze.  Poţi fi practicant sau nu, devotat sau nu, lacul acesta te va mânca până la urmă.  Este marea de păcate, şi este atât de imensă, încât nici o religie nu salvează, şi nici un om nu se poate mântui nici măcar pe sine.  A fost nevoie de însuşi Dumnezeu să salveze oamenii.  De aici provine exclusivismul creştinismului.  De aici intoleranţa de care suntem acuzaţi.  E normal să fie aşa.  Dar despre asta, altă dată.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Creştinismul la jumătate de normă Poate ar trbui să spun la mai puţin de 10%...
2. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...
3. Dumnezeu este cu noi (1) 1. Cel veşnic este cu noi în micile noastre clipe...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Un cetățean povestește că într-o zi se plimba pe un trotuar.  Din față venea un cerșetor.  Acesta îi zâmbi larg, apoi intră în vorbă cu cetățeanul, frumoasă zi astăzi! La comentariul acesta inofensiv, cetățeanul răspunse că așa este.  Apoi urmă din nou cerșetorul, sper ca echipa de fotbal să nu se mai plângă de vreme astăzi și să câștige meciul, mai ales că joacă acasă! Aha!  Un pasionat de fotbal….chiar dacă probabil că nu a fost recent la nici uun meci, că nu și-a permis….

Domnule, nu ai cumva să-mi schimbi 4 bucăți de 25 de cenți cu un dolar de hârtie? Cetățeanul se scormoni prin buzunare și găsi o bancnotă de un dolar pe care i-o dădu cerșetorului, de la care luă în schimb cele patru monede de 25 de cenți.  Apoi, urmă o altă întrebare,  nu-i în plus nici unul din acei 25 de cenți ce-i ai ca să mi-i dai mie de pomană? Și privi din nou zâmbind către cetățean.  Acesta-i întoarse zâmbetul și-i dădu o monedă de 25 de cenți, după care cei doi se salutară și fiecare plecă în drumul lui.

Explicarea tehnicii:

1. Intrarea în discuții inofensive, despre vreme, sau altceva de tipul acesta
2. Aprofundarea relației prin apelarea la ceva comun, la o pasiune (sportul) sau ceva asemănător.
3. O cerere a uni serviciu care probabil l-a avantajat pe cetățean (monede de 25 de cenți sunt necesare la plata parcării, cumpărarea de răcoritoare la automate, etc.)
4. O cerere ce acum, după stabilirea unei relații, fie ea și de scurtă durată, nu mai poate fi refuzată; oricum, nu cu ușurință sau fără regrete.

Bisericile fac „evanghelizări”.  Pregătim corul și fanfara, zece poezii, cinșpe solouri și tot tacâmul.  Chemăm un „Țon” local, sau pe cel original, dacă ne dă mâna.  Și aducem la adunare pe cei ce trebuie să fie evanghelizați.  Și nu zic că asemenea metode nu dau rezultate.  Erau folosite cu succes pe vremea comuniștilor și chiar și eu am predicat la nenumărate de astfel de evenimente și nu fără succes! (Permiteți-mi nițică lipsă de modestie!  cei ce mă cunosc personal, știu să facă deosebirea!).

Acum însă datele problemei sunt schimbate.  Trăim într-o lume tot mai fragmentată, cu indivizi singuratici și fără prieteni, doar având colegi și cunoștințe.  Dacă întinzi o punte spre un asemenea individ, apoi dezvolți o relație, va fi mult mai ușor să îi oferi Evanghelia.  Sau poate chiar și să-l chemi la o adunare, dacă asta este mai comod (deși „comoditatea” nu prea are loc în Împărăție…).

Oricum, de necesitatea de a transmite Evanghelia nu scăpăm nici unul dintre noi.  E un mandat divin dat tuturor celor ce se aseamănă cu Domnul.  Și putem învăța din viață cum s-o facem.  Exemplul de mai sus este extrem de ușor de urmat.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Mi-a plăcut felul de gândire a lui Penn.  Iată şi clipul în original:

Click here to view the embedded video.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Bine vede Newt Gingrich Nu de mult, Newt Gingrich, cel ce a stabilit şi...
2. Adeste Fideles Il Divo The Three Tenors Andrea Bocelli Vienna 2008 Vienna...
3. Partiduuul, Ceauşescuuuuuuu, Româniiiiiiaaaaaaaaaa! Rugăciune musulmană pentru Obama Şi un cântec cântat recent într-o...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Sunt peste 36 de mii de creştini americani implicaţi într-o campanie Faith to Action menită să unească faptele cu credinţa.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Credinţa şi cunoaşterea 2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele...
2. Credinţa şi iubirea, realitatea şi imaginea Noi ne ajustăm mereu imaginea şi ne-o alcătuim pe baza...
3. Ştiaţi că… -În fiecare duminică sunt mai mulţi creştini ce merg la...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

În sfârşit, la nunta de sâmbătă a fost fain.  Atmosferă de sărbătoare, o mulţime de oameni ce se cunoşteau între ei şi căcora le părea bine că se revedeau acolo.  Soţia mea nu s-a simţit prea bine şi nu venit cu mine, aşa că am fost cam singuratic.  Da m-am îndeletnicit cu uan din preocupările mele plăcute: am stat deoparte şi am privit oamenii!

În cele din urmă, am mers şi eu la bufetul unde se servea masa, mi-am luat o farfurie cu mâncare apoi am revenit în cortuol unde erau amenajate mesele.  Cu mâncarea în mână, îmi căutam un loc la o masă unde să stau cu cunoscuţi, când două tinere pe care le cunoşteam din Portland Oregon, aşezate la o masă cu alte două tinere pe care nu le cunoşteam m-au strigat şi m-au întrebat dacă nu consider sub „demnitatea” mea să stau la masă cu ele…  Cum să fie sub demnitatea mea!?  Am încercat toţi aceşti ani să păstrez un spirit tânăr, ca să am acces la tinerii din bisericile pe care le-am păstorit!

Dar despre asta, poate altă dată.  M-am aşezat la masa domnişoarelor şi am făcut cunoştinţă cu tinerele necunoscute.  Am descoperit că erau fetele unui prieten de-al meu de mai demult, dar pe care l-am redescoperit aici în SUA.  Nu ştiam că are copii atât de mari!  În sfârşit, discuţia noastră s-a învârtit în jurul nunţilor, băieţilor (ce altceva discută fetele!?), adunărilor, formelor de închinare, şi altele.  Printre discuţii, şi nimicuri, desigur.  Potrivite cu tinereţea şi nunta.

Ce m-a surprins încă o dată, e maturitatea tinerilor din zilele noastre.  Mi se par mult mai maturi decât am fost noi la 17-18 ani!  Şi constatarea asta mi-a amintit de un lucru: când e vârsta potrivită pentru mântuire?  Douglas R. Sword în cartea sa Christian Parenting povesteşte cum făcea baie fiului său de 4 ani.  Era grăbit deoarece era luni seara şi în SUA luni seara este meci de fotbal.  Dar băieţelul avea chef de poveşti.  Cum nu mai era mult până la Crăciun, el începu să povestească că ar dori să aranjeze o petrecere pentru ziua naşterii lui Isus.  Apoi, aşa ca din senin, băieţelul întrebă ce înseamnă să-l primeşti pe Isus în inima ta?

Cu toată graba, Sword se apucă să-i povestească băieţelului cum noi, oamenii, facem lucruri rele care-l supără pe Dumnezeu.  Aşa că, Dumnezeu a trimis în lume pe Isus, Fiul Său, pentru a muri pe cruce pentru păcatele noastre.  Când noi recunoaştem că am greşit şi cerem iertare lui Dumnezeu, atunci Isus intră în inima noastră.

Băieţelul se gândi pentru o clipă apoi întrebă dacă el poate cere iertare şi să-l primescă pe Isus în inima sa.  Şi s-au rugat.  Sword povesteşte că nu mai ştie nici cine a jucat nici cine a câştigat în lunea aceea: dar nu va uita niciodată cum l-a condus pe fiul său la Christos.  Frumoşii tineri, dragii copii!  Poate ar trebui să le acordăm mai multă atenţie!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Holocaust sau trezire? Pe la sfârşitul anilor 1700, Jonathan Edwards scria, „dacă nu...
2. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Desigur că cei ce nu pot pleca, pot să se roage.  Todd vorbea din nou cu aceeași gazdă  într-un interviu de o oră din Noiembrie 2007  când a amintit despre Ziua Internațională de Rugăciune pentru Biserica Prigonită.  Durerea mădularelor nesuferinde (adică noi) ar trebui să fie mereu alături de durerea celor ce suferă pretutindeni în lume.  Mare parte din Biserica Domnului din CHina este încă persecutată.  Auzim mereu despre arestarea și condamnarea a zeci de pastori și credincioși.

Vara aceasta s-ar putea să existea o mică și scurtă fereastră de oportunitate pentru introducerea de Biblii de către turiști și sportivi.  Oricum, nerespectarea drepturilor omului în general, a creștinilor în special și ale Tibetului cu precădere, a făcut ca doamna Angela Merkel, cancelar al Germaniei să amenințe cu neparticiparea la olimpiadă; alți lideri (Sarkozy, Brown, etc) și poate chiar și organizații olimpice naționale ar putea amenința cu boicotul.  Așa că este posibil ca China să închidă alți ochi ca dovadă de bunăvoință.

Apoi, cei ce nu pot pleca, pot să doneze!  Sunt sigur că VOM ar accepta cu plăcere și recunoștință donațiile mici sau mari!   Domnul Isus a spus „mergeți în toată lumea” și cei ce nu pot merge, pot trimite prin ajutorarea financiară și sprijin în rugăciune pe cei ce pot merge!  Domnul are capacitatea aceasta de a lua în considerare un simplu pahar de apă rece oferit în Numele Lui și să-l răsplătească.  O vizită de plăcere în China, pentru privirea unor competiții sportive, ocazie cu care cineva duce 5 Biblii, poate deveni cu atât mai mult decât un pahar de apă rece!

E o criză acută de Biblii în special în China.  Doamna care-mi tunde părul, a venit în SUA de 20 de ani.  Ca și confesiune aparține Bisericii Presbiteriene.  O dată pe lună când o vizitez pentru scurtarea părului, vorbim despre cum a fost să fii creștin în China de acum 20 de ani.  Ea îmi spunea cândva că în zona ei nu a avut nimeni o Biblie întreagă.  Aveau pentru câte o biserică de casă poate 2-3 pagini dintr-o Biblie.  După citirea și studierea atentă a acestora, erau date mai departe altor biserici care în schimb le dădea bisericii lor fragmentele deținute de ei.

Mă gândesc că se vor găsi mulți care să transporte Biblii.  Domnul să lucreze!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Franklin Graham în China Duminica trecută Franklin Graham a predicat Evangheliaîntr-o biserică chinezească...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Cu 5 ani în urmă, când încă locuiam în Oregon, am primit un telefon de la o prietenă de-a noastră din Tennessee să ne ducem la o biserică anume dacă vrem să ne întâlnim cu fiica ei.  Aceasta urma să fie vorbitoare principală la întâlnirea de misiune a bisericii și nu, nu va putea locui la noi dar i-ar face plăcere dă ne revedem.  Fiica se numea Dayna Curry și era una dintre cele două misionare americane care au fost luate prizoniere de către talibani în Afganistan în anul 2001.  Cealaltă misionară era Heather Mercer.  Ele au fost prizoniere 105 zile, până când au fost eliberate de americani.

Sigur că ne-a făcut plăcere întâlnirea cu Dayna și mai ales să vedem că este bine, sănătoasă, cu credința și pasiunea pentru Domnul intacte.  Ba chiar ne anunța că se va duce înapoi în lumea arabă după o scurtă ședere în SUA.  Și așa a și făcut.  Acum este în Irak împreună cu soțul ei și fiica lor de 2 ani.  Continuă să-l prezinte pe Isus musulmanilor!

Prietena ei, Heather Mercer a fost weekendul trecut în Portland, la aceeași conferință de misiune, acum la a șasea ediție.  13 mii de creștini interesați de misiune au participat din zona de NW.  În cuvântarea sa, Heather a amintit participanților că cei cărora le este frică pentru propria viață, nu vor face mare lucru pentru Domnul și Împărăția Sa.  „Dorința de a-ți păstra viața este probabil unul dintre cele mai periculoase mecanisme folosite de diavolul pentru a continua să țină lumea sub controlul său.  Ca să cucerești lumea pentru Christos, îți trebuie cel puțin două lucruri: să fii nebun pentru El și să nu-ți fie frică pentru viața ta!”  Apoi a continuat: „pentru a învinge frica, ai nevoie de o dragoste adevărată pentru Domnul și pentru oamenii de pretutindeni pe care-i iubește El!.”

Eu nu pot vorbi pentru bisericile din România, dar aici în diaspora, bisericile românești sunt destul de nepăsătoare față de lucrarea de misiune.  Nici nu știu dacă este frica sau dorința de a-și păstra viața, cum spunea Heather, sau este dragostea pentru lumea de acum, cum zicea Pavel!  Orice este, bine nu este!  Dacă nu atacăm lumea și păcatul în afara celor patru pereți ai adunărilor, șumea își va lua nasul la purtare și ne va ataca în biserică.  Astfel biserica va deveni „lumească”.  Cred că unii știți despre ce vorbesc!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Viaţa obişnuită vs. viaţa extraordinară – Update Creştinul nu trebuie să se plângă niciodată dacă viaţa este...
2. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...
3. Viaţa obişnuită vs. viaţa extraordinară Fapte 9:10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Thom Jansen din Tigard, Oregon este un artizan de proteze.  Cu ani în urmă a participat la o călătorie misionară organizată de biserica sa (Westgate Baptist Church din Tigard) în Mexic și de atunci și-a făcut obiceiul de a se duce în Mexic în fiecare an.  În 2004 a cunoscut pe Sergio Gomez Barajas care dorea și el să se facă misionar.  Barajas muncise în construcții în 2003 dar în timpul muncii a suferit un accident în care și-a pierdut un picior.

Barajas și Jansen s-au cunoscut prin intermediul unui alt misionar in Mexic, pastorul Weldon Jones.  Jansen l-a cunoscut pe Jones doar pentru un scurt timp.  La o lună după ce l-a prezentat pe Barajas lui Jansen, Jones a murit într-un accident de mașină.  Dar Jansen spune că timpul scurt în care l-a cunoscut pe Jones, acesta l-a transformat și mintal și spiritual.

Astfel, la întoarcerea acasă, Jansen a umblat pe la spitale ca să obțină ajutoare, apoi a apelat la biserica sa și la alți cunoscuți, pentru a strânge fonduri ca să-l ajute pe Barajas cum va putea.  Jansen a făcut o promisiune Domnului că se va îngriji de Barajas.  De aceea, pe lângă bani, i-a construit și o proteză pentru piciorul pierdut, proteză care-l va ține cam cinci ani.  De asemenea, Barajas poate să aducă la cunoștința lui Jansen orice nevoi.  De ce?

„E ca un membru al familiei mele!  Ma rog zilnic pentru el!” a spus Jansen.

Întâmplarea aceasta citită dinThe Oregonian, mi-a adus aminte de băiețelul care a descoperit pe o plajă o mulțime de pești ce naufragiaseră acolo dintr-o cauză necunoscută.  A început să treacă frenetic de la pește la pește, și să-i arunce unul câte unul înapoi în apă, pentru a le salva viața.  Un privitor s-a apropiat de băiat, și i-a spus: „Nu are rost!  Sunt prea mulți pești!  Vor muri cu toții!  Nu o să reușești să faci nimic deosebit pentru ei!”

La care, băiatul aruncând un pește de pe plajă în apă, a răspuns: „Poate nu pentru toți, dar pentru peștele acesta, este deosebit acum, nu-i așa?”

Adică, nu poți face cine-știe-ce pentru toți nevoiașii!  Dar, poți face bine unui nevoiaș, nu-i așa?

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Demisia lui Van Jones Obama a numit pe Van Jones caonsilier al său pe...
2. Să vă spun despre un membru de familie… Când aveam 18 ani, am întâlnit un prieten în cartier,...
3. Biblia Familiei Îţi aminteşti de ea?  Stătea pe o masă de...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Nu întotdeauna se sfârșesc lucrurile ca-n clipul din postul precedent cu păstorul bătut. Eu cunosc o istorie cu un rezultat diferit. O cunosc bine pentru că am fost unul dintre personajele căreia i s-a atribuit un rol în ea.

Nu mai țin minte anul, dar știu că a fost fie în anul în care s-a inaugurat noua clădire a Bisericii Penticostale Elim din Timișoara, fie anul următor. Păstor era pe atunci fratele Tudorică Codreanu. Pe vremea aceea se țineau evanghelizări prin adunările evanghelice cu ocazia unor sărbători (Crăciun sau Paște) precum și de alte ocazii, precum Anul Nou. La Elim am fost invitat ca predicator la seri de evanghelizare în câțiva ani consecutivi. Anul despre care vorbesc are loc evanghelizarea care prilejuiește povestirea mea de mai jos.

Cred că era undeva în iarnă, dacă-mi amintesc bine, poate prin ianuarie. După ce am predicat, ca de obicei am făcut o chemare la pocăință. Au venit în fața amvonului vreo 20 de suflete. După ce le-am condus într-o rugăciune de pocăință, m-am coborât de la amvon printre ei ca să mă rog personal și cu punerea mâinilor pentru fiecare dintre cei ce au răspuns chemării la pocăință. Dintre cei ce s-au pocăit nu am remarcat pe nimeni în mod deosebit.

La anul, cam pe aceeași vreme, eram din nou la evanghelizare. De data aceasta săptămâna fusese deosebit de reușită (veneam după predicatori renumiți și deosebit de buni printre care și Lazăr Gog și Petre Dugulescu) și în seara cu pricina s-a adunat foarte mult popor așa încât s-au scos afară scaune și bănci din adunare. Oamenii stăteau în picioare. Mesajul a fost uns de către Duhul Sfânt cu har și putere, la chemarea la mântuire au răspuns peste 50 de oameni. A trebuit să așteptăm 10-15 minute până s-au adunat cu toții în locul din fața amvonului, care și așa era deja plin de ascultători. I-am condus în rugăciunea de mărturisire a păcatelor și acceptare a lui Isus ca Mântuitor, dar nu m-am mai coborât printre oameni. Codreanu m-a sfătuit să n-o mai fac că e prea multă lume și aglomerația plus timpul înaintat al serii sfătuiau împotrivă. L-am ascultat.

Au mai trecut câteva luni de la această a doua evanghelizare, când sunt din nou invitat să predic. Era cu puțin înainte de începerea serii. Mă aflam în biroul pastorului și mă rugam ca Domnul să-mi pregătească inima și mesajul pentru o seară de excepție, când aud în usă un ciocănit energetic și scurt, după care ușa se deschide și în birou intră un bărbat. Își cere scuze că mă deranjează, dar își imaginează că ceea ce-mi va povesti el o să-mi prindă bine.

La ultima evanghelizare, aceea cu aglomerație mare, fusese și el printre cei peste 50 de oameni ce veniseră în față să se pocăiască. Doar că el nu avea de gând să se pocăiască, ci să mă.. pocnească! Cu un an mai înainte soția sa a fost adusă la adunare de o vecină și s-a pocăit la predica mea. De unde soția participa cu el la petreceri, la dans, la voie bună cu vecinii, părinții lor, neamurile și colegii lui, dintr-o dată ea a întrerupt toate acestea pe motiv că „s-a pocăit”. El a încercat s-o convingă că pocăința e bună, dar e o chestie de duminica; în timpul săptămânii ea trebuie să se comporte „rațional” ca și până atunci.

Soția nu voia, și o ținea pe-a ei. Ba mai mult, acum tot voia să meargă ba la adunare, ba la rugăciune. Între soți au început certurile. El era maistru militar și-i era teamă și de repercursiuni la serviciu. Certurile au dat în violență, el a început să-și bată soția. Ea nu riposta, plângea în tăcere și se comporta cu el ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între ei.

Până la urmă el a decis s-o lase la adunare, doar duminică dimineața, cu condiția ca înainte de a pleca, ea să-i lase pe marginea patului un schimb curat de haine și micul dejun pregătit în bucătărie. El se va scula mai târziu și va merge ca de obicei la un meci între Poli Timișoara și cine va fi adversarul din duminica când jucau acasă. Soția urma să vină de la adunare direct acasă și să-l aștepte cuminte pe el ca apoi să petreacă seara împreună. Un singur program de adunare pe săptămână era tot ceea ce-i permitea el, și între cei doi s-a stabilit un armistițiu.

Așa cum am spus, urma să merg din nou la evanghelizare, și soția lui a aflat, și i-a cerut voie soțului ca s-o lase la adunare și-n seara în care ve veni să predice cel ce-a „pocăit-o”. După multe insistențe de-a ei, el s-a decis, mai ales că a pus la punct și un plan. A tot descusut-o pe nevastă-sa cum e „la evanghelizare”, ce se întâmplă acolo. Ea i-a povestit cu lux de amănunte ce și-a amintit că s-a întâmplat în seara când se pocăise ea. Planul lui era să „se predea” și el, și să vină în față. Apoi, când eu mă voi coborî să mă rog pentru cei ce s-au pocăiți, și când voi sosi lângă el, el o să mă ia la pumni, răzbunându-se pe mine că de „i-am pocăit” nevasta.

Înainte de plecarea de-acasă, a tras două păhărele de țuică, așa ca să aibă curaj. A stat toată seara încruntat și a ascultat mesajul mai mult cu o jumătate de ureche, așteptând ca eu să invit pe dornici la mântuire. Când am făcut-o, spre surprinderea soției, el a înaintat prin mulțime în față. S-a rugat rugăciunea păcătosului și a așteptat ca eu să cobor…. Seara aceea nu m-am mai coborât din motive relatate mai sus.

Spre casă în tramvai și pe stradă soția nu i-a zis nimic, el nu a zis nimic. Mai ales că la ieșirea din adunare el și-a aprins un „carpați”, ea doar s-a uitat la el întrebătoare, fără să comenteze. Săptămâna următoare, totul a decurs ca și în celelalte. „Pocăința” lui nu a înseamnat chiar nimic. A chiar spus soției că nu a însemnat nimic și că rămâne totul cum a fost stabilit până atunci. Acasă, era televizor, mâncatul în tăcere, berea zilnică, țigările, înjurăturile.

A venit duminica dimineața. Soția s-a sculat, a plecat la baie, apoi urma să-i pregătească soțului haine curate și mâncare, și să plece la adunare. Când a revenit din baie în dormitor, el era pe marginea patului, sculat. I-a spus să-i gate un costum, deoarece el vrea să meargă cu ea la adunare. La privirea ei uimită, el a izbucnit în lacrimi și i-a spus că deși întreaga săptămână s-a luptat ca să joace teatru arătând că ceea ce a făcut în seara de avenghelizare nu a însemnat nimic, în inima lui era un foc și o luptă teribilă. Pe de o parte nu voia să piardă nimic din ceea ce dobândise în lume: serviciu, prieteni, familie, distracție și voie bună. Pe de altă parte, chiar dacă cu alte motive venise în față, el a rostit acea rugăciune repetând după predicator, și acum cuvintele ei îl ardeau în urechi și-n suflet. Nu, nu era ateu! Credea în Dumnezeu, dar nu a considerat niciodată că trebuie să facă altfel sau mai mult decât a făcut până atunci. Acum, dintr-o dată avea sentimentul că Dumnezeu era „serios” față de el, și că el nu se va mai putea juca de-a credința. Vrea din această dimineață să vină și el la adunare cu ea!

A urmat botezul și o viață de credință serioasă. Asta voia să-mi spună cel ce intrase în birou înainte de mesajul meu de evanghelizare! Credeți că mi-a folosit? O, da! de o mie de ori da! Ce-mi pare rău este că nu mai știu cum îi cheamă pe oameni. Ar trebui să-mi fie rușine, deoarece după vreo zece ani, de la cele povestite, mă pregăteam în Portland Oregon să țin serviciul de înmotmântare a unei fetițe ucise în accident de mașină. Eram în holul casei funerare și așteptam să se adune lumea, când un bărbat a venit către mine și a dat mâna cu mine. Și-a spus numele și mi-a amintit că el este maistrul militar ce s-a pocăit în Timișoara așa cum v-am povestit… dar din nou i-am uitat numele. Nu mai știu dacă era venit de tot sau în vizită în America, dar știu că venise la înmormîntare să mă asculte predicând….

Așa că, nu întotdeauna pericolele la care sunt supuși păstorii se întruchipează. Câteodată Domnul are alte planuri și ceea ce era menit spre rău se întoarce spre bine; binele tuturor și al Împărăției Sale!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Un comitet al Senatului SUA a început investigarea a 6 organizaţii creştine pentru a posibile deturnări de fonduri în favoarea liderilor acestora, care sunt faimoşi pentru stilul de viaţă opulent pe care-l etalează. Cele 6 organizaţii puse sub microscop de către senatorul republican din Iowa Chuck Grassley, sunt conduse de următorii predicatori: Benny Hinn, Joyce Meyer, Paula White, Creflo Dollar, Ken Copeland şi Eddie Long. Acestora li s-a cerut să prezinte situaţii financiare complete ale organizaţiilor lor care au fost înregistrate ca „biserici” dar funcţionează ca organizaţii misionare. Sursa: http://www.christianitytoday.com/ct/2007/novemberweb-only/145-22.0.html

Comentariu:

Până la 6 decembrie organizaţiile trebuie să depună la comitetul financiar al senatului toate documentele cu privire la încasări, salarii, cheltuieli de călătorie, etc. Este interesant de urmărit ce curs va urma investigaţia şi care vor fi urmările. Se ştie că organizaţia condusă de „Dr. Dino” (Creation Science Evangelism – www.drdino.com) a fost recent „purecată” dar de către IRS (Internal Revenue Service) şi ca urmare, s-a constatat că nu a funcţionat ca biserică (statut sub care era înregistrată şi sub care primise scutirea de taxe şi impozite). De aceea, Kent Hovind, conducătorul CSE a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru evaziune fiscală.

IRS-ul este cel care de obicei, ţine sub colimator aceste organizaţii. Implicare senatului în chestionarea lor poate avea ramificaţii foarte adânci pentru viitorul organizaţiilor misionare, cum este de exemplu şi cea a lui Billy Graham (condusă acum de Franklin Graham) şi altele care sunte serioase în scopul propus şi ale căror conducători, în ciuda veniturilor organizaţiilor, trăiesc la nivelul la care trăieşte un director să zicem. Ţintite au fost doar acele organizaţii a căror conducători trăiau la un nivel de lux mult peste medie şi care au făcut din organizaţia nu o chemare, o misiune, ci o maşină de făcut bani şi îmbogăţire.

Dacă senatul va constata deturnări de fonduri sau folosirea acestora nepotrivită, s-ar putea aştepta ca să se propună legi pentru un control mai sever asupra organizaţiilor religioase „non-profit”. Lucrul acesta va fi aproape sigur în cazul în care la preşedinţie va fi votat un democrat, America având acum cele două camere legislative sub controlul democraţilor. Oricum democraţii nu au mare susţinere între evanghelici (în afară de evanghelicii români, care au fost atât de infectaţi de anii trăiţi în comunism unde primeai lucruri „gratis” încât şi aici în SUA mai visează la căpătarea de gratuităţi de la guvern!) şi nu vor avea ca atare nici simpatii pentru aceştia, nici interese să0i favorizeze în vreun fel.

Trecând cu vederea peste abuzurile financiare ale unor „evanghelişti”, o lege care să restrângă sau să monitorizeze activitatea religiilor ar duce la o restrângere a libertăţilor religioase în general. Nu cred că SUA este pregătită pentru o asemenea lege (încă), deşi proliferarea organizaţiilor musulmane ar pute-o justifica, dacă musulmanii din SUA nu vor începe să se detaşeze (şi verbal dacă o fac faptic) de coreligionarii lor teorişti. În cazul că o asemenea lege va fi impusă deci, se va face la fel cum au fost impuse şi alte încălcări a libertăţilor americanilor (ca de exemplu ascultarea convorbirilor telefonice autorizată de către administraţie de la 9/11) sub pretextul „securităţii patriei” (homeland security) pe vreme de „război” împotriva… terorismului!

Pe mine mă întristează vestea asta. Dar mai întâi am fost trist din cauza mânjirii căii lui Christos de către „evangheliştii” de mai sus! Christos s-a făcut sărac ca să ne îmbogăţească pe noi… dar nici chiar aşa! De unde se vede încă o dată, dacă mai era necesar, că moderaţia este de preferat oricărui exces, cu excepţia iubirii de Dumnezeu: acolo poţi iubi cu Toată inima, cu Tot cugetul, cu Toată puterea, etc. Apoi sunt trist dacă se restrâng libertăţile de manifestare a credinţei. De ce? Pentru că lucrul acesta va lovi cel mai puternic în creştini!

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...
2. Un creştin necreştin. Am urmărit un interviu al unui păstor.  TV reporterul i-a...
3. Anglicanii din SUA au părăsit Biserica Episcopală După ani de zile de lupte şi discuţii pe tema...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Mi-am adus aminte de unchiul Tămaş la înmormântarea mamei, acum o lună.  Nu venise şi asta m-a mirat.  Prins cu treburile, am uitat să întreb pe cineva ce mai face unchiul, dacă mai e în viaţă.  El ţinea mult la mama şi la tata.  Părinţii mei au fost instrumentali în întoarcerea lui la Domnul.  Unchiul a fost un sălbatic şi jumătate.  Beţiv şi afemeiat.  Una dintre mai multele sale soţii de dinainte de pocăinţă şi-a chemat o vecină la gard şi i-a aruncat vitriol în faţă; vecina trăia cu unchiul…

Pe la 1976-77 unchiul s-a întors la Domnul.  Cu mare sinceritate.  Era căsătorit, şi-a adus şi soţia şi copiii rezultaţi din căsătoria respectivă.  După ce s-a pocăit, apoi nu era adunare ca el să nu participe.  La el în sat nu erau evanghelici, de aceea călătorea mereu.  Avea motocicletă şi numai ce auzeai la poartă claxonul lui specific.  Pe tata îl chema mereu în sat la el, să le spună şi tata oamenilor să se pocăiască.  Mai ales voia ca tata să vorbească primarului sau vreunuia mai cu carte.  Casa unchiului era mereu deschisă pentru ca să se vestească Evanghelia unui nepocăit.  Avea o mare pasiune pentru suflete.  Pe vremea lui ceauşescu, cei dunaţi la el au fost desoperiţi de poliţie.  Adunare fiind neautorizată, au primit cu toţii amendă de câte 5 mii de lei!  Aceasta însă nu i-a oprit zelul unchiului.

Tata a murit la 1980.  Am urmat eu la rând să fiu chemat de unchiul Ionel.  Mă chema întotdeauna prin mama.  Mama îmi spunea că a sunat unchiul să mergem până la el.  Şi mergeam.  Prin anii 80 soţia lui a fost tare bolnavă.  Pe moarte!  Ne-a chemat să ne rugăm pentru ea şi am mers.  Unchiul credea că Domnul îi va vindeca soţia, şi Domnul i-a onorat credinţa.  Soţia lui trăieşte şi astăzi!

Azi dimineaţă am vorbit pe net cu soră-mea din ţară.  Printre altele, mi-a spus că a sunat unchiul Ionel şi a vrut să vorbească cu mama.  Soră-mea i-a zis că mama a plecat la Domnul acum o lună.  Unchiul nu ştiuse.  Bătrân fiind, nu mai călătoreşte ca pe vremuri… Acum sunt şi la el în sat credincioşi, aşa că are unde se duce la adunare.  I-a părut rău că nu a ştiut de mama.  Ar fi venit la înmormântare, a zis el.  Apoi, a spus că şi fratele lui a murit.  O suna pe mama să-i comunice vestea să vadă dacă vrea să meargă la înmormântare.

După aceea unchiul a început să plângă la telefon.  Soră-mea l-a întrebat că de ce plânge!  Şi a vrut să-l mângăie, dar el nu se lăsa mângăiat.  Marele său regret era că oricât i-a spus fratelui său de Domnul şi de mântuire, acesta nu a vrut să primească mântuirea: a murit nemântuit!  Acesta era regretul unchiului.

Am terminat convorbirea cu soră-mea şi am rămas pe gânduri: când mi-a părut rău ultima dată că a murit un cunoscut sau o rudenie fără mântuire?  Când am plâns de ultima oară că a murit unul nemântuit?  Nu-mi amintesc, trebuie să mărturisesc asta cu ruşine!  Isus a plâns pentru o cetate ce respingea mesajul Său.  Eu cred că adevăraţii evanghelişti plâng şi-i doare când pleacă unul neîmpăcat cu Domnul!  Regretul unchiului m-a şi încurajat (mai sunt şi astfel de oameni) m-a şi făcut de ruşine (eu nu-s printre ei) m-a şi motivat (să caut să devin unul care regretă moartea celui nemântuit).

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Durerea şi regretul Ascultam fără să vreau la o discuţie între două tinere. ...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

În ultima seară, peste 16 mii de oameni au răspuns invitaţiei la pocăinţă şi mântuire. Succesul lui Franklin Graham se datorează şi faptului că el reuşeşte să unească vorbele cu faptele. „Samaritan´s Purse”, organizaţia sa de caritate a împărţit peste 90 de mii de tradiţionale „cutii de pantofi” pline cu cadouri pentru copiii săraci din Ecuador. Pentru unii dintre copii, acesta a fost primul cadou primit vreodată în viaţa lor! „Samaritan´s Purse” construieşte de asemenea 100 de case pentru victimele erupţiei vulcanului Tungurahua, hrăneşte zilnic 1500 de copii şi a acordat asistenţă medicală la peste 50 de mii de ecuadorieni.

Intre timp, Billy Graham continuă să se refacă la un spital din Virginia, după hemoragia intestinală de săptămâna trecută. Deşi nu se ştie când va fi lăsat acasă, medicii spun că recuperarea evanghelistului în vârstă de 88 de ani decurge într-un ritm satisfăcător.

©2010 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

* **

Related posts:

1. Franklin Graham în China Duminica trecută Franklin Graham a predicat Evangheliaîntr-o biserică chinezească...
2. O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.