PERSPECTIVE CRESTINE

Bradford Wilcox, profesor de sociologie la University of Virginia a efectuat analiza a trei studii pentru a descoperi dacă există vreo legătură între religia bărbatului şi viaţa sa de familie.  Studiul l-a făcut pe Wilcox să afirme că bărbaţii care merg regulat le o biserică creştină au căsnicii mai fericite şi mai puternice decât restul bărbaţilor, şi sunt de asemenea mai implicaţi în vieţile copiilor lor.

70% din bărbaţii ce merg săptămânal la biserică afirmă că sunt fericiţi în căsniciile lor, 59% din bărbaţii ce nu merg la biserică deloc sau merg foarte rar sunt fericiţi în căsnicie.  Soţiile bărbaţilor creştini ce merg la biserică sunt mai fericite cu soţii lor decât cele căsătorite cu bărbaţi necredincioşi.  Bărbaţii creştini şi practicanţi ai religiei lor au şanse mai mari de a nu divorţa.

Taţii credincioşi petrec cu două ore mai mult timp pe săptămână în diverse activităţi cu copiii lor decât taţii necredincioşi.  De asemenea contactul fizic (îmbrăţişări şi pupat) este mai frecvent la taţii credincioşi.  De partea lor, copiii născuţi unor mame căsătorite au o relaţie mult mai consistentă şi plină de afecţiune cu taţii lor.  De fapt, bărbaţii ce merg la biserică regulat sunt mai predispuşi la a avea copii în cadrul căsniciei, decât bărbaţii necredincioşi.

Concluzia lui Wilcox este că religia (creştină) este răspunsul la o mulţime de probleme cu care se confruntă bărbaţii contemporani, cum ar fi tendinţa bărbaţilor de a fi detaşaţi şi absenţi emoţional sau fizic faţă de copiii lor şi faţă de mamele copiilor lor.

Sursa: RNS

Episcopul homosexual (Episopal Church) V. Gene Robinson (dreapta) intră într-o „uniune civilă” cu partenerul său Mark Andrew într-o ceremonie de la St. Paul Episcopal Church din Concord, NH.  Oficiează magistratul Ronna Wise, la mijloc.

De luni încoace căsătoria homosexualilor este legală în statul California.  Nişte judecători locali au ales să decidă contra votului majorităţii (şi decizia lor va fi răsturnată cu siguranţă la alegerile de la toamnă, doar că până atunci, se vor fi „căsătorit” sute şi mii de „cupluri”) şi au legalizat căsătoria homosexualilor.  Luni funcţionarii care putea elibera certificate de căsătorie au ales să stea benevol mai multe ore peste program pentru a face faţă fluxului de amatori de certificate de căsătorie.  Tot luni avocaţii au stat pe lângă centrele care eliberau astfel de certificate, pentru a agăţa noii căsătoriţi şi a le oferi serviciile lor avocăţeşti.  Adică, vor să-i reprezinte pe cei veniţi să beneficieze de legalitatea acestei porcării în statele de unde au venit, pentru a da în judecată staul respectiv, ca să determine şi acolo recunoaşterea certificatului lor.

Legea californiană va da naştere la o mulţime de procese, îndreptate împotriva nu doar a unor state, ci şi a unor instituţii care nu acceptă angajarea homosexualilor, cum ar fi Boys Scouts şi … Bisericile!  Vai şi-amar!  Fără nici o referire la vaisamar.wordpress.com!

Meg Meeker este medic pediatru şi autoarea cărţii „Boys should be Boys.” Printre altele, ea afirmă că unul dintre secretele creşterii de fii sănătorşi este credinţa în Dumnezeu şi religia.  Cu toate cărţile citite de părinţi cu privire la creşterea copiilor, cu tot ajutorul căutat la psihologi şi profesionişti, cu toată tehnica folosită pentru limitarea intrării răului în viaţa fiilor lor (cum ar fi v-chip sau dispozitivul care blochează canalele sau emisiunile TV care au conţinut murdar, sau cum ar fi filtrele de porno folosite pe computere), religia rămâne ca alternativa cea mai bună pentru creşterea unor băieţi buni.

Băieţii care provin din familii în care creştinismul este important, sunt mai puţin în pericol de a folosi alcool, de a fuma, de a consuma droguri sau de a trăi o viaţă sexuală promiscuă.  Meeker arată de ce este „folositor” Dumnezeu pentru creşterea băieţilor:

1. Nădejdea. Dumnezeu este cea mai bună sursă de nădejde.  El are avantaje faţă de orice altă sursă de nădejde, pentru că Dumnezeu este fără limite, El nu va muri, El nu va abandona pe cei ce se încred în El.

2. Dragostea. Dumnezeu este singura şi cea mai mare sursă de iubire necondiţionată.

3. Adevărul. Toţi oamenii vor să cunoască adevărul.  Descoperirea adevărului în timpul căutării răspunsului cu privire la existenţa lui Dumnezeu va deschide mintea unui băiat cum nimic altceva n-o poate face.

4. Harul. Băiatul va face greşeli.  El trebuie să ştie că atunci când greşeşte, poet veni la Dumnezeu pentru a găsi înţelegere, iertare şi pentru a putea să aibă un nou început.  De câte ori părinţii sau societatea nu mai au har, Dumnezeu rămâne plin de har.

Cartea Dr. Meeker arată cum prin oferirea scutului credinţei în Dumnezeu băieţilor lor, părinţii îşi protejează copiii şi-i cresc pentru a deveni bărbaţi buni.

Soulforce este o organizaţie activistă care promovează stilul de viaţă homosexual.  Fondată de un pastor (Dr. Mel White) şi cu ajutorul altor pastori şi prelaţi (printre care şi Arhiepiscopul Anglican Desmond Tutu), sau familii tradiţionale care închid ochii la stilul de viaţă al homosexualilor, Soulfoce intră în dialog cu alte organizaţii, şcoli creştine de învăţământ superior, şi acum cu biserici, pentru a obţine de la acestea recunoaşterea că stilul de viaţă homosexual este condamnat pe baza unei explicaţii greşite a Bibliei.  Dacă şcolile sau organizaţiile creştine refuză dialogul, atunci Soulforce apelează la ajutorul unor avocaţi pentru a găsi nod în papură organizaţiilor respective şi a le atrage în procese judiciare lungi şi costisitoare. Continue Reading »

Am primit recent de la un amic schema de mai jos.  Ea ilustrează (aproape) perfect diferența dintre o femeie și un bărbat când e vorba de mers la cumpărături.  În exemplul de mai jos, scopul celor doi a fost de a ajunge la magazinul „The Gap” (aflat în incinta unul mall) și de a-și cumpăra o pereche de pantaloni.  Avem aici traseul fiecăruia, cât timp durează operația și cât costă pantalonul.

Enjoy:

Se știe că unul dintre pilonii relației bune atât în familie cât și în societate este comunicația.  Cuplurile cele mai fericite care le-am întâlnit vreodată au descoperit secretul unei bune comunicații.  Să spui ce simți, ce gândești, iar la capătul celălalt să fii ascultat, înțeles.  Să discuți, să negociezi, să explici, să te înțelegi.  Există puține probleme care să nu se rezolve când doi comunică în iubire și respect reciproc. Continue Reading »

Dacă în Ioan suntem luați și duși prin relatare într-un „timp înainte de timp”, în care ne sunt revelate adevăruri teologice de o profunzime uluitoare, și dacă Luca e plin de mișcare, de spectacol, de coruri și bucurie, Matei ne prezintă o evanghelie urbană: viața este așa cum o cunoaștem.  Clipe de extaz sunt urmate de clipe de disperare.  Povestirea lui Matei este plină de dramatism. El ne poartă când într-al nouălea cer, când ne coboară pe pământ.  Continue Reading »

Vorbeam cu un prieten despre Crăciun, cadouri și copii.  Mi-a povestit că anul acesta a fost cel dintâi an în care copiii lui (are trei) și-au făcut cadouri unul altuia din banii lor.  Au muncit și au economisit ca să-și poată face daruri de crăciun!   Prietenului meu i s-a părut interesant să urmărească de aproape această dovadă a maturizării.  Era ca și când ar fi văzut dintr-o dată țărmul, după o călătorie îndelungată.  Acum nopțile nedormite din pruncia copiilor lui, grija în alegerea școlii, a cartierului în care să locuiască, mustrările sau chiar și pedepsele corporale, interdicțiile și îngăduințele, ajutorul oferit la rezolvarea problemelor, toate aceste lucruri inerente creșterii copiilor păreau că au meritat.  Începeau să se contureze caractere ca acelea visate în timpul creșterii.  Copiii au început să înțeleagă că e mai bine să dai decât să primești! Continue Reading »

Articolul de mai jos l-am obținut de la o prietenă care a părăsit o afacere prosperă de intermedieri de vânzări și cumpărări de case, în schimbul unei afaceri de intermedieri de căsătorii. Tot felul de oameni, bărbați și femei, de toate vârstele, în mare parte cu dare de mână (deoarece astfel de servicii nu-s ieftine!) se înscriu la prietena mea. Apoi ea caută prin banca de date ce o are la dispoziție pe cineva care se potrivește cu preferințele celui de curând intervievat. Promisiunea ei este să caute și să pună două persoane în contact. Restul depinde de cei doi. Desigur că, așa cum spuneam, astfel de servicii se plătesc enorm de bine. De la 20-30 de mii până la sute de mii de dolari. Și, dacă cei doi se căsătoresc, mai există și prevederea pentru un bonus! Continue Reading »

Dr. Myles Munroe este o figură controversată a lumii creștine.  Cartea sa „releasing your potential” a fost în egală măsură lăudată și detractată.  Printre lucrurile spuse de Munroe care sunt greu de „înghițit” sunt faptul că acum Dumnezeu nu mai poate face nimic pe pământ, decât dacă îi permit oamenii, deoarece Dumnezeu este acum… străin pe pământ!  Dincolo de (cel puțin) ciudățenia acestei afirmații, învățăturile lui Munroe caută să determine pe ascultătorii săi să nu stea cu brațele-n sân ci să se pună pe treabă, să facă ceva pentru a … permite lui Dumnezeu să lucreze pe pământ! Continue Reading »

Mi-am adus aminte de unchiul Tămaş la înmormântarea mamei, acum o lună.  Nu venise şi asta m-a mirat.  Prins cu treburile, am uitat să întreb pe cineva ce mai face unchiul, dacă mai e în viaţă.  El ţinea mult la mama şi la tata.  Părinţii mei au fost instrumentali în întoarcerea lui la Domnul.  Unchiul a fost un sălbatic şi jumătate.  Beţiv şi afemeiat.  Una dintre mai multele sale soţii de dinainte de pocăinţă şi-a chemat o vecină la gard şi i-a aruncat vitriol în faţă; vecina trăia cu unchiul… Continue Reading »

 Scriind un omagiu pentru mama, înainte de serviciul de înmormântare.
Trebuia să scriu necrologul mamei noastre, şi am rugat pe fraţii mei (suntem 4 fraţi şi două surori) să definească pe mama într-o frază. Iată cele şase fraze, srise de şase fraţi, fără a se fi înţeles între ei: Continue Reading »

Nu ştiu voi cum sunteţi cu înmormântările, dar mie numi plac deloc!  Chiar dacă Biblia spune că e mai bine să intri într-o casă de jale decât într-una de petrecere (Ecl 7:2).  Dintre toate înmormântările, cele mai neplăcute sunt ale rudeniilor!  Şi, mai ales dacă-ţi moare mama, cum mi s-a întâmplat mie recent!  O să mai scriu pe tema asta, deoarece am meditat la ea în călătoria spre şi dinspre România, precum şi-n ţară.  Continue Reading »

Dragii mei,

pentru următoarele 10 zile sau aşa, voi fi plecat.  Nu voi mai posta.  Mama mea a plecat la Domnul Isus.  Am aflat vestea acum două ore şi-mi caut bilet să zbor spre România să particip la înmormântare.  Voi, cititorii mei dragi îmi sunteţi prietenii mei necunoscuţi, dar pe care vă simt adesea atât de apropae.  Voi aprecia din inimă rugăciunile vostre.

Mulţumesc.

Ted

(Poza: Mama, la ziua ei de naştere în Martie curent).

Puteţi zice ce vreţi despre Bush, dar mie-mi place asta!

Proclamaţie a preşedintelui Statelor Unite ale Americii.

Familiile sunt piatra de temelie a naţiunii noastre. De Ziua Familiei, noi subliniem dedicarea noastră pentru întărirea familiilor Americii şi pentru recunoaşterea importanţei rolului legăturilor dintre părinţi şi copii pentru viitorul ţării noastre. Continue Reading »

Duminică (1 Iulie) a fost ziua naşterii prinţesei Diana.  Dacă ar fi trăit, ar fi împlinit 46 de ani.  Prieteni ai ei au vrut să o sărbătoarească pe cea supranumită „prinţesa poporului”.  Aşa că au pus de un concert de 6 ore pe Wembley.  Nume mari din industria muzicii au participat şi de asemenea au participat şi cei doi fii ai Dianei.  Cu toate atentatele teroriste recente împotriva Angliei care au făcut ca poliţia să fie în alertă, securitatea să fie elevată şi probabilitatea unor noi atacuri să fie mare, peste 62 de mii de persoane au participat la concert.

Evenimentul a declanşat o serie de comentarii la televiziunea americană.  Unul dintre ele l-am urmărit cu coada ochiului în timp ce-mi desfăceam bagajele de peste weekend (am fost cu soţia într-o scurtă vacanţă făcută posibilă în staţiunea canadiană Pentincton, de prietenii noştri din Agape Christian Church biserică al cărei păstor sunt).  La un moment dat, reportera lua un interviu unul ziarist britanic.  Mai întâi a amintit câteva dintre cele peste o sută de organizaţii caritabile a căror preşedintă sau patroană a fost Diana.  Printre acestea, ea a activat pentru organizaţii care luptă împotriva SIDA.  A fost printre primele „celebrităţi” care a apărut în public atingând un bolnav de SIDA pe vremea când oamenii de rând considerau boala contagioasă.  Apoi ea a fost implicată în organizaţii care luptă împotriva leprei.  Dianei nu i-a fost frică ori ruşine să dea mâna sau chiar să îmbrăţişeze persoane suferind de lepră.  A activat împotriva folosirii minelor de teren în diferite războaie.  Acestea sunt o metodă foarte barbară de luptă, deoarece lasă invalizi pe viaţă o mulţime de ostaşi dar şi copii, femei sau bărbaţi nevinovaţi.

Apoi reportera a întrebat pe ziarist care dintre toate acestea au constituit moştenirea cea mai de preţ lăsată de Diana.  Şi, spre surprinderea mea, ziaristul a răspuns scurt: „băieţii ei!”.  Deci, nu o activitate din multele avute, ci nişte persoane, băieţii pe care i-a crescut erau bunul cel mai de preţ lăsat ca moştenire!

Asta ar trebui să ne dea la toţi de gândit, măcar pentru o clipă.  Avântaţi în tot felul de activităţi uităm adesea că ce lăsăm în urmă nu sunt conturi bancare, case, cărţi, fabrici, afaceri, ci persoane.  Şi unele dintre acestea, sunt atât de aproape de noi, cum ar fi fii şi fiicele noastre.  Ele sunt moştenirea cea mai valoroasă pe care o putem lăsa în urmă.