PERSPECTIVE CRESTINE

O fetiţă se ruga.  Spre sfârşitul rugăciunii, a spus: Doamne, şi să nu uiţi să ai grijă şi de mama şi de tata şi de frăţiorul meu, şi nu uita să ai grijă şi de Tine, că nu ştiu ce ne-am face dacă ai dispare!

Un domn cu probleme ale imaginii despre sine merse la psihiatru.  Acesta îl consultă şi-l trimise acasă cu promisiunea că-l va suna la telefon cu diagnosticul şi tratamentul prescris.  Într-o zi, psihiatrul sună şi spuse domnului cu pricina că, problema lui este că nu se simte bine deoarece nu isprăveşte niciodată ceea ce începe.  La care, domnul răspunse: tocmai am terminat de mâncat două pungi de pufuleţi şi o jumătate de tort, şi deja mă simt mai bine.  Mulţumesc, domnule doctor!

Într-un săt din Georgia un automobilist tocmai plăti pe un ţăran cu o bancnotă de $20 pentru că i-a tras maşina  afară cu boii dintr-o groapă plină de mocirlă din marginea drumului.

„Mi se pare că, cu groapa asta aici, eşti atât de ocupat încât trebuie să scoţi maşinile şi ziua şi noaptea!” spune automobilistul.

„Nu - răspunse ţăranul, - noaptea suntem ocupaţi să aducem apă să udăm drumul să-l face alunecos şi să umplem la loc groapa.”

Pentru cei ce se decid mai greu…  Multumesc Wes!

Nu știu de ce, dar aseară venind acasă din Canada, am deschis programul de email; printre abonamente (nu mă întrebați de ce) am și „Răspândacul”.   Are articole interesante, și câte o glumă bună.  Nu știu de ce dar gluma de mai jos m-a făcut să râd cu lacrimi.  Nu am auzit de mult o glumă atât de bună.  Enjoy!

Examen de promovare la politai. Sunt băgati toti într-o sală, vine ofiterul si zice:
- Băieti, azi vă dam ceva usor.
Închide geamurile, trage perdelele, aprinde lumina.
- Fiti atenti! Eu o să sting lumina, după care voi trebuie să-mi ziceti ce s-a întâmplat cu ea, unde a dispărut.
Nimeni, nimic, niciun răspuns. Ofiterul vede că nu poate s-o scoată la capăt cu ei si continuă:
- Băieti, vă dau permisie două zile, după asta veniti si-mi ziceti unde s-a ascuns lumina.
Vin politaii după două zile, nerasi, nedormiti.
- Ei, cine stie unde a dispărut lumina?
- Dom’ căpitan, zice unul, am aflat unde s-a ascuns.
- Păi cum ai aflat?
- Cum am ajuns acasă, am închis toate geamurile, am tras jaluzelele, am bătut sipci la geamuri, la usi, ce mai, am izolat toata casă. Apoi am stins lumina. Si dă-i si caut-o! Am smuls tapetul, am smuls parchetul, am dat jos tencuiala, am spart mobila, am ars saltelele, dar până la urma am găsit-o!
- Si, unde era? întreabă superiorul stupefiat.
- În frigider!

Cei doi frați erau foarte răi așa că părinții s-au decis să-l roage pe păstor să vorbească cu băieții.  Pastorul a chemat în biroul său pe cel mai tânăr dintre cei doi, și după ce l-a fixat cu privirea preț de câteva minute, l-a întrebat pe un ton serios: „Unde este Dumnezeu?”.  Băiatul îl privi țintă pe păstor, fără să zică nimic.  Păstorul îl întrebă din nou, tot serios, dar cu un ton mai ridicat: „Unde este Dumnezeu?”.  Băiatul continuă să tacă.  La care, păstorul aproape pierzându-și sumpătul repetă întrebarea, aproape țipând: „Unde este Dumnezeu?”

Băiatul nu răspunse nici de data aceasta.  Dimpotrivă, se ridică în picioare și părăsi biroul păstorului în mare grzbă.  Fratele său aflat în anticamera biroului se luă după el.  Îl ajuse din urmă tocmai acasă, pe când fratele mai tânăr se ascundea într-un dulap.  „Care-i problema?  Ce-ai pățit?  Ce ți-o făcut păstorul de ai părăsit biroul lui ca o furtună?”  „Să știi că suntem la mare ananghie!” răspunse frățiorul.  „Dumnezeu a dispărut și păstorul crede că noi L-am ascuns!”

Anunțul de mai sus a apărut într-un ziar.  Dacă te cheamă…  dar mai bine citește singur! :-)  Și grăbește-te, că nu există decât un singur exemplar!

Fermierul Joe se decise să dea în judecată compania proprietară a camionului care-l accidentase cu o lună în urmă. Avea încă 4 coaste rupte, gâtul îi era în ghips şi era vânăt pe tot corpul.

Avocatul companiei îl întrebă pe Joe în faţa judecătorului:
- La locul accidentului, nu ai spus tu poliţistului care a venit să constate cazul că te simţi bine, că nu ai nici o problemă, nu te doare nimic?
- Ba da - zise Joe. Aşa am răspuns, şi vreau să explic de ce.
- Nu mai este nevoie să explici! - răspunse avocatul. Acum doar te prefaci! Vrei să iei bani de pe noi! Vă cunosc eu pe voi, ţăranii!

În clipa aceasta judecătorul întrerupse comentariile avocatului şi dădu voie lui Joe să explice de ce a spus că se simte bine.

- Păi, iată cum a fost - zise Joe. Am pus-o pe Bessie în remorca tractorului meu şi am pornit pe drumul de ţară când camionul acestei companii trecu prin intersecţia din faţa mea fără să se oprescă sau se asigure dacă mai vin maşini, şi intră în mine cu toată viteza. Pe Bessie mi-a aruncat-o într-un şanţ, pe mine în celălalt! Mă durea rău de tot şi mi-era frică că o fi ceva rupt în mine, dar nu voiam să mă mişc să nu înrăutăţesc situaţia. O auzeam şi pe Bessie gemând în şanţul celălalt dar nu o vedeam deloc. Îmi dădeam seama că şi ea este rănită rău dacă nu se mişcă.

Curând, apăru la faţa locului şi poliţistul. Mai întâi se duse la şanţul unde era Bessie, şi-l văzui cum scoate pistolul din toc şi o împuşcă pe Bessie fără să zică nimic. Apoi, cu pistolul încă fumegând, veni la mine şi-mi spuse: „Vaca ta era atât de vătămată că nu a mai putut fi recuperată, aşa că am împuşcat-o între ochi ca să nu mai sufere. Tu cum te simţi? Suferi? Te doare ceva?” La care întrebare, uitându-mă la pistolul fumegând, i-a spus poliţistului că-s bine, că nu mă doare nimic, că nu am nici o problemă - termină Joe depoziţia sa.

++CoolPlayer_BLOCK_1++

Mi-am amintit astăzi împreună cu un prieten din Canada despre expresii auzite prin biserici, mai ales la rugăciune, dar şi pe la amvoane sau Adunări Generale. Când copiii spun trăznăi, mai înţelegem… dar când o fac adulţii… O să vă împărtăşesc câteva, pentru luare la cunoştinţă şi divertisment.

„Fraţilor, să nu vă mai plângeţi atâta de căldură! Mai bine pregătiţi-vă pentru când vom ajunge în iad, pentru că acolo temperaturile-s de mii de grade Celsius!” (într-o adunare din Florida, prin anii 1990 - nici nu aşa de demult!)

Plângerile unui frate la o adunare generală a unei adunări din Australia. Fratele cu pricina protesta împotriva obiceiurilor doamnelor din biserică de a-şi depila picioarele: „Fraţilor, să vă spun drept, eu personal m-am săturat să mai văd atâtea picioare catifelate!”

O rugăciune a unuia: „Doamne, ai milă de mine că mă chinui amarnic, mi-o ajuns piatra pe uretră şi mă doare ca pe o femeie în durerile naşterii!”

O rugăciune a altuia: „Doamne, ai milă de toţi, de oile şi oiţele Tale, şi de mine, berbecuţul Tău!”

O rugăciune al altuia, după ce înaintea lui într-o biserică din California, se rugase un tânăr îmbrăcat elegant, într-un costum alb, cu cămaşă şi cravată albe, cu pantofi albi, şi-ntr-o exprimare aleasă: „Doamne, nu cumva să crezi că cel ce s-a rugat înaintea mea e vreun doctor sau un injiner Doamne, că-i doar băiatul lui „cutare”, ţiganul!”

Mărturisirea unui de prin Oregon, care avea acasă o afacere de îngrijit bătrâni: „Mulţumesc Domnului că deşi mi-au murit trei bătrâni, mi-or mai rămas două bătrâne: cu una îmi plătesc datoriile şi cu alta trăiesc!”

- Hey Earl!
- Hi, Clyde!
- De ce eşti supărat?
- Nu-mi amintesc unde mi-am parcat maşina!
- Aha!  Cunosc sentimentul!
- De ce?  Nu ştii nici tu unde ţi-ai parcat maşina?
- Nu!  Pentru că nu-mi amintesc dacă am condus până aici sau am venit pe jos
= 0 =

Un om pios a ajuns la vârsta de 105 ani, când a încetat să mai vină la biserică.  Alarmat, preotul i-a făcut o vizită să vadă dacă toate-s în regulă.  Erau.  Totuşi, curios, l-a întrebat pe senior de ce nu mai vine la biserică?  De ce după ce a umblat regulat la toate slujbele, acum dintr-o dată a renunţat?

Bătrânul se uită în jur, coborî grijuliu vocea şi răspunse:
„Când am ajuns la vârsta de 90 de ani, mă aşteptam ca Dumnezeu să mă ia acasă în orice moment.  Apoi, am făcut 95 de ani.  Apoi 100.  Acum, 105!  Aşa că m-am gândit că Dumnezeu o fi ocupat şi poate c-o uitat de mine, şi nu vreau să-i aduc aminte!  De-aia nu mai vin la biserică!”
=0=

Ştii că eşti mai bătrân când:
- Te miri de ce dintr-o dată toţi încep să mormăie şi tu nu mai înţelegi ce spun!
- În sfârşit, găseşti ceva ce ai căutat intens, dar acum nu-ţi mai aminteşti DE CE ai căutat lucrul respectiv!
- Nu mai termini nici o conversaţie, deoarece nu-ţi mai aminteşti despre ce vorbeai.
- Un cotegiu funeral se opreşte să te întrebe dacă ai nevoie  de „ia-mă nene!”
- Nu mai poţi respira în timp ce cobori scările.
- Copiii tăi încep să arate ca oameni de vârstă medie.
- Te apleci să-ţi legi şireturile, şi-n timp ce eşti îndoit de spate, te întrebi ce altceva mai poţi face în poziţia aceea.
- Când te dai jos din pat dimineaţa, auzi clar scârţâituri, pocnituri, şi gemete, şi eşti absolut sigur că nu patul emite zgomotele acestea!
=0=

Doi copiii se lăudau cu bunicii lor, care-i mai deştept, care ştie mai multe.

„Bunicul meu ştie exact anul, luna, data, ziua şi ora în care va muri!” spuse Benny.

„Cum e posibil? Nimeni nu ştie asta atât de precis!” răspunse neîncrezător Sammy.

„Ştie! Pentru că i-a spus judecătorul!”

Poliţiştii erau sigură că hoţul era ascuns printre spectatorii din sala de cinema. Şeful le-a spus să înconjoare clădirea şi să păzească toate ieşirile. După ce-au ieşit toţi spectatorii, poliţiştii au raportat şefului că se pare că hoţul le-a scăpat printre degete.

„A scăpat!?” urlă şeful. „Cum a fost posibil? Nu v-am spus să păziţi toate ieşirile? Pe unde a scăpat?”

„Nu ştim!” a răspuns un poliţist tânăr. „Poate că a folosit una dintre intrări.”

Un băiat de clasa a 8-a plecă din Tennessee cu un autobuz şcolar într-o excursie spre Quebec, Canada.  Colegii săi făceau gălăgie, se jucau, se îmbrânceau… dar el era fără chef.  Către graniţa canadiană se decise să citească toate indicatoarele de circulaţie întâlnite şi să facă „spelling” (să rostească pe rând literele din care sunt alcătuite cuvintele respective) la toate cuvintele.

Toropit de oboseală, adormi chiar în graniţă.  Se trezi din somn după ce trecuse bine în Quebec şi amintindu-şi de preocuparea în mijlocul căreia îl luase somnul, căută un indicator de circulaţie, se uită la scrisul de pe el uimit, şi exclamă:

Wow!  În timpul somnului, am uitat să citesc! 

„Asta a fost cea mai slabă predică pe care am auzit-o vreodată!” spuse un bătrânel, dând mâna cu pastorul bisericii, la înceheierea slujbei de duminică.  Şi, în timp ce păstorul se uita înmărmurit, neştiind cum să răspundă, soţia bătrânelului interveni împăciuitor:

„Nu-i acordaţi nici o atenţie, frate pastor!  El nu ştie ce vorbeşte: repetă doar ce a auzit de la alţii!”

Poliţistul a făcut semn individului care conducea evident în stare de ebrietate să tragă pe dreapta.  Apoi poliţistul s-a îndreptat spre geamul şoferului, l-a salutat politicos, i-a cerut actele, după care a început următoarea conversaţie:
- Va trebui să suflaţi în aparatul acesta!
- Îmi pare rău domnule poliţist dar nu pot: am astmă şi dacă mă forţez să suflu, o să am un atac de astmă cumplit.
- Atunci, vă rog să veniţi cu mine la secţia de poliţie: acolo o să vi se va lua sânge pentru proba de laborator.
- Nu pot să dau sânge domnule poliţist pentru că sufăr de hemofilie şi o să sângerez până-mi voi pierde tot sângele şi o să mor.
- Atunci, veniţi la secţie ca să daţi o probă de urină!
- Nu pot să dau o probă de urină deoarece sunt diabetic şi o să-mi scadă tare zahărul dacă urinez, şi o să intru în comă diabetică.
- Atunci vă rog să ieşiţi din maşină şi să mergeţi drept pe linia aceea albă, de-acolo.
- Nu pot face nici asta, domnule poliţist pentru că-s beat! spuse şoferul după ce se gândi câteva clipe.  Rămăsese fără scuze!

O blondă frumoasă vizita Washington DC.  Era pentru prima dată în capitala americană şi avea de vizitat anumite obiective turistice.  Printre acestea, Capiolul.  Neputându-l găsi, opri un poliţist care îşi făcea turul său în maşina poliţiei, şi-i ceru informaţii despre cum se ajunge la Capitol.  Poliţistul o luă în maşina sa şi o duse la o staţie de autobuz, unde o lăsă pe blondă spunându-i să aştepte autobuzul nr. 54 care o va duce direct la Capitol.

Blonda mulţumi, după care se puse pe aşteptat.  Peste trei ore, poliţistul trecu pe lângă staţia de autobuz, şi o văzu pe blondă aşteptând.  Poliţistul opri maşina, coborî geamul de către trotuar şi-i zice blondei:

„Scuzaţi-mă, dar v-am lăsat aici acum trei ore şi v-am spus să luaţi autobuzul numărul 54.  Este vreo problemă?  De ce sunteţi încă tot aici?”

„Nu vă îngrijoraţi, domnule” răspunse blonda.  ”Nu mai este mult până vine autobuzul 54.  Autobuzul numărul 45 tocmai a trecut prin staţie acum vreo două minute!”

Un tânăr recrut a sosit pe front în Irak. Acolo a fost preluat de către un colonel pentru o scurtă introducere asupra problemelor specifice războiului din deşert. Printre altele, colonelul a spus proaspeţilor sosiţi să fie atenţi că inamicul a minat terenul de pe care s-a retras. După instructaj, colonelul a dat voie tinerilor recruţi să pună întrebări. La care, tânărul nostru ridică mâna, şi când primi cuvântul, întrebă:

Domnule colonel, ce să fac dacă din greşeală calc peste o mină?

Procedura normală este ca să sari 30 metri în aer, după care să te împrăştii pe o rază de vreo 50 metri răspunse colonelul.

Sandy îşi începu carierea ca şi consilier la o şcoală elementară. În prima zi de lucru, se duse la terenul de sport al şcolii. Pe el se jucau copiii. La un capăt alterenului, Sandy văzu o fetiţă stând singură, privind la jocul copiilor de la celălalt capăt al terenului. Void să o ajute pe fetiţă, Sandy se apropie de ea şi o întrebă dacă este bine. Fetiţa îi răspunse scurt că da.

Sandy îşi văzu de treabă în altă parte, uitându-se la alţi copii, după care se întoarse la terenul de sport. Fetiţa era tot acolo, singură la un capăt al terenului în timp ce copiii se jucau dincolo, la celălalt capăt. Aşa că Sandy o întrebă pe fetiţă: Vrei să fim prietene? Fetişa se uită la ea un timp, după care răspunse ridicând din umeri: bine! Simţind că face ceva progrese, Sandy continuă: ai ceva probleme? Eşti tristă de ceva? De ce stai singură aici la acest capăt alterenului în timp ce toţi copiii se joacă dincolo?

Pentru că eu sunt portarul! răspunse exasperată fetiţa.

După mai mulţi ani, studentul în Talmud s-a întors din America acasa în Israel pentru a-şi vizita familia.
„Unde ţi-a barba!?” întrebă mama lui de cum îl văzu.
„Mamă, în America nu poartă barbă nici un rabin.”
„Dar Sabatul, este respectat în America?” întrebă mama.
„Mamă, afacerile-s afaceri.  Nu respectă nimeni Sabatul!”
”Dar mâncare kosher, mai mănânci?” continuă mama din ce în ce mai îngrijorată.
„Mamă, îmi pare rău dar e foarte greu de găsit mâncare kosher în America!”

Bătrâna doamnă se gândi o clipă la răspunsurile fiului ei, după care, aplecându-se spre urechea lui, întrebă în şoaptă:
„Isaac, spune-mi te rog… mai eşti tăiat împrejur?”

Noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei, ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.

„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”

„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.

„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.

„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Isus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”

„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştinil, deci şi tu eşti creştin! Dar dacă mama ta ar f o idioată, şi tatăl tău un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.

„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul