„Dacă mi-aş vinde întreaga avere şi aş da banii bisericii şi săracilor, aş ajunge în cer pentru asta”? am întrebat eu copiii de la şcoala duminicală.

„Nu”! mi-au răspuns ei în cor.

„Dar dacă îmi iubesc soţia şi copiii, dacă lucrez ca să le pun pâine pe masă şi să-i îmbrac şi să le plătesc educaţia, dacă îmi tund iarba regulat, şi ajut în casă, aş ajunge în cer pentru asta”? am întrebat în continuare.

„NU”! avenit din nou răspunsul lor.

„Dar dacă aş curăţa zilnic biserica, dacă aş fi mereu prezent la toate serviciile de aici, apoi dacă aş merge în vizită la spital, dacă aş cerceta pe văduve şi pe orfani, aş ajunge în cer pentru asta”? am continuat eu.

Din nou răspunsul a fost „nu”!

„Atunci, ce ar trebui să fac ca să ajung în cer”? am continuat eu?

„Ar trebui să mori”! a răspuns un băieţel în vârstă de 5 ani.

„Dacă mi-aş vinde întreaga avere şi aş da banii bisericii şi săracilor, aş ajunge în cer pentru asta”? am întrebat eu copiii de la şcoala duminicală.

„Nu”! mi-au răspuns ei în cor.

„Dar dacă îmi iubesc soţia şi copiii, dacă lucrez ca să le pun pâine pe masă şi să-i îmbrac şi să le plătesc educaţia, dacă îmi tund iarba regulat, şi ajut în casă, aş ajunge în cer pentru asta”? am întrebat în continuare.

„NU”! avenit din nou răspunsul lor.

„Dar dacă aş curăţa zilnic biserica, dacă aş fi mereu prezent la toate serviciile de aici, apoi dacă aş merge în vizită la spital, dacă aş cerceta pe văduve şi pe orfani, aş ajunge în cer pentru asta”? am continuat eu.

Din nou răspunsul a fost „nu”!

„Atunci, ce ar trebui să fac ca să ajung în cer”? am continuat eu?

„Ar trebui să mori”! a răspuns un băieţel în vârstă de 5 ani.

La o întîlnire evenghelistică, evanghelistul îndemna pe oameni să se lase de tot felul de rele pe care le făceau.

A ajuns la o femeie pe care a întrebat-o de ce anume vrea să se lase? Femeia i-a raspuns: eu nu fac nimic şi nu vreau să mă las de asta!

Femeia fusese chemată la tribunal pentru o încălcare a legii circulaţiei: trecuse pe roşu la semafor.
- Domnule judecător spuse ea, vă rog să-mi daţi pedeapsa repede, deoarece sunt profesoară şi am ore la şcoală.
- De când aştept să-mi pice o profesoară în mână! spuse judecătorul. Treci acolo la tabla aceea şi scrie ded 500 de ori pe ea ‘am trecut pe roşu’.

MOSHE CITEŞTE UN ZIAR PALESTINIAN

Un evreu, Moshe, călătorea cu tramvaiul, citind un ziar palestinian. Un prieten de-al lui, care din întâmplare călătorea cu acelşi tramvai, văzându-l ce citeşte, exclamă surptins:
- Moshe, ţi-ai pierdut minţile? De ce citeşti un ziar palestinian?

Moshe a răspuns:
- Obişnuiam să citesc un ziar evreiesc, dar ce găseam în el? „Evreii sunt persecutaţi!” „Israelul din nou sub atac!” „Rasa evreiască dispare din cauza căsătoriilor cu păgânii şi din cauza asimilării!” „Evreii trăiesc în sărăcie!”

Aşa că am început să citesc ziarul acesta palestinian. Ce scrie în el? „Evreii sunt proprietarii tuturor băncilor!” „Evreii îşi extind controlul asupra radioului, televiziunii şi ziarelor!” „Evreii sunt bogaţi şi puternici!” „Evreii domină lumea!” Prietene, veştile din ziarul palestinian sunt mult mai bune!

Un ginere cumpără ca şi cadou de Crăciun pentru soacra sa un loc de mormânt într-un cimitir select al oraşului. Se întâmplă însă că anul următor el veni la petrecerea de Crăciun a soacrei cu mâinile goale, fără nici un cadou.
- Adică, anul acesta nu mi-ai cumpărat chiar nici un cadou? reproşă soacra!
- Păi, nu! Încă nu l-ai folosit pe cel de anul trecut! răspunse ginerele!

Plictiseală la predică.

Băiatul în vârstă de 5 ani al păstorului şi-a însoţit părinţii la o conferinţă. Acolo, a început să se plictisească în timpul predicii de bază. Mama sa i-a dat o hârtie şi i-a spus ca să fie atent şi să noteze de câte ori va rosti predicatorul cuvântul ˝şi˝. Copilul a notat ce a notat, apoi s-a plictisit din nou.

Mama l-a întrebat dacă vrea să urmărească un alt cuvânt. Băiatul a spus că da, că ar dori să urmărească când spune vorbitorul „amin”.

O mică Încurajare

La ieşirea din adunare, păstorul fu întâmpinat de cel mai vârstnic membru al adunării şi de soţia acestuia. Dând mâna cu păstoruil, seniorul nostru spuse:
- Predica asta a fost cea mai rea predică ce am auzit-o vreodată!

Vrând să repare gafa, soţia seniorului interveni:
- Nu-l băgaţi în seamă frate pastor că-i bătrân şi nu ştie ce zice; el doar repetă ceea ce-i aude pe alţii spunând!

La cina ocazionată de sărbătoarea mulţumirii, unui băieţel de 4 ani i s-a cerut să rostească rugăciunea de mulţumire. Toţi mesenii au plecat capul, în timp ce micuţul a început să mulţumească Domnului pentru toţi prietenii săi, numindu-i unul câte unul. Apoi a mulţumit pentru părinţi, pentru fraţii săi, pentru bunici şi pentru unchi şi mătuşe.

Rugăciunea de mulţumire s-a extins apoi la bucatele de pe masă: a mulţumit pentru curcan, pentru sosul de măcieşe, pentru prăjituri, pentru chiar tot ce era pe masă, inclusiv pentru frişcă. Apoi, a făcut o pauză, s-a uitat la mama sa şi a întrebat:
- Dacă mulţumesc şi pentru broccoli, va şti oare Dumnezeu că am minţit?

A fost o dată un împărat japonez care s-a văzut nevoit să angajeze un samurai-şef aşa că a dat anunţul în toată lumea ca cei dornici să vină cu cererile lor la curtea sa. După pre-selecţii şi selecţii îndelungate şi riguroase, făcute de subalternii împăratului, trei samurai s-au calificat pentru a demonstra măiestria şi calitatea lor în faţa împăratului: un samurai japonez, un samurai chinez şi un samurai evreu.

În ziua competiţiei dintre aceştia trei, împăratul şi curtenii săi s-au adunat să aprecieze talentele candidaţilor.

Primul samurai, cel japonez a vanit în faţa curţii, a scos dintr-o cută a chimonoului său o cutie de cribrituri, a deschis-o, din ea a zburat un bondar, şi samuraiul şi-a scos rapid sabia, a şuierat cu ea în mişcări rapide prin aer şi iată că bondarul a căzut pe pământ tăiat în două. Toată curtea a aplaudat frenetic! Aşa ceva nu se mai văzuse niciodată.

Al doilea samurai, chinezul, a venit şi el în faţa curţii, a scos şi el o cutie de chibrituri, din ea a zburat o muscă, samuraiul a făcut dpuă mişcări fulgerătoare prin aer cu sabia sa, şi iată musca căzută la picioarele sale tăiată în patru bucăţi. Aplauzele au fost interminabile.

Samuraiului evreu i-a venit şi lui rândul. A venit în faţă, a scos de-acum tradiţionala cutie de chibrituri, din ea a zburat un ţânţar. Sabia samuraiului a făcut uuşş, uuşş, uuşş prin aer, după care, ţânţarul a continuat să zboare mai departe. În curtea împăratului s-a aşternut tăcerea. Toţi se uitau întrebători către samuraiul evreu, aşteptând o explicaţie. Împăratul chiar zise: foarte ambiţios, dar de ce mai zboară ţânţarul?

Cu o plecăciune adâncă, samuraiul evreu explică: tăierea împrejur nu a fost menită să ia viaţa ţânţarului!

Sfârşitul este Aproape!

Un pastor şi cu un preot au plecat la pescuit într-o zi. După un timp, au creiat amândoi o pancartă, pe care au scris cu litere de o şchioapă: Sfârşitul este aproape! Întoarce-te până nu este prea târziu! şi s-au aşezat cu ea pe marginea drumului. De cum a apărut prima maşină, au început amândoi prelaţii să facă semne agitate cu mână la şofer şi arătau disperaţi către pancartă. Şoferul a claxonat la ei, zicând către soţie: nebunii aceştia religioşi! Nu scapi de ei nici când eşti în concediu!

După numai câteva secunde, se auzi un pleoscăit teribil: maşina căzu în apă. La care preotul se uită către păstor, şi-l întrebă: nu crezi că ar fi fost mai bine să scriem pe pancartă: STOP! Podul peste râu s-a rupt!?

La regele Solomon au venit două femei, târând între ele pe un tânăr avocat, îmbrăcat la un costum fin de tot.
- Bărbatul acesta a cerut mâna fiicei mele! zise prima dintre femei.
- Ba nu! A cerut mâna fiicei mele! zise a doua. Şi aşa a continuat cearta şi acuzaţiile între ele, până când regele Solomon a cerut să se facă linişte.

- Aduceţi-mi o sabie mare, a zis Solomon, şi tăiaţi în două pe avocat; daţi apoi o jumătate a acestuia primei femei şi o jumătate celei de-a doua!

Prima femeia a zis: foarte bine! Aşa să se facă! Aşa trebuie!
A doua femeia a stat un moment tăcută, apoi a zis: nu, nu e bine aşa! De ce să se piardă viaţa tânărului în felul acesta! Lăsaţi-l întreg şi daţi-l primei femei! La care Solomon a proclamat: avocatul să se căsătorească cu fiica primei femei!

Sfetnicul împăratului s-a apropiat şi i-a şoptit la ureche lui Solomon: dar rege, prima femeie a fost de acord ca tânărul să fie tăiat în două!
- Într-adevăr! zise Solomon! Asta dovedeşte că ea este adevărata soacră!

Rabinul Levy a fost bolnav şi a stat un timp spitalizat la spitalul catolic din localitate. Acolo s-a împrietenit cu sora medicală de serviciu. Aceasta, venind în camera bolnavului într-o dimineaţă, constată că crucifixul de pe perete lipsea. Întrebându-l dacă ştie ceva despre lipsa crucixului, rabinul răspunse:
- Eu l-am luat jos. Am considerat că e suficient să fie un singur evreu suferind în încăperea asta!

Rabinul Levy a fost bolnav şi a stat un timp spitalizat la spitalul catolic din localitate. Acolo s-a împrietenit cu sora medicală de serviciu. Aceasta, venind în camera bolnavului într-o dimineaţă, constată că crucifixul de pe perete lipsea. Întrebându-l dacă ştie ceva despre lipsa crucixului, rabinul răspunse:
- Eu l-am luat jos. Am considerat că e suficient să fie un singur evreu suferind în încăperea asta!

Tânărul păstor se lupta din greu ca să ţină cheltuielile sub control, pentru a face faţă vieţii cu un salar mic de începător. Într-o zi, soţia lui veni acasă cu o rochie de $200. Stupefiat, păstorul se uită la rochie, la eticheta cu preţul acesteia, şi apoi livid, către soţie, strigând:
- Cum ai putut face una ca asta!
- Nu ştiu cum s-a întâmplat! replică soţia. Eram în faţa magazinului, priveam rochia în vitrină, când deodată m-am trezit în magazin, făcându-i proba! Mi se părea că Diavolul îmi şopteşte în ureche: „areţi fabulos în rochia aceea! Cumpăr-o!”
- Doar tu ca soţie de păstor, ştii cum trebuie tratată ispita! Trebuia să zici: „înapoia mea, Satano!” zise păstorul.
- Păi asta am zis şi eu! răspunse soţia.
- Şi? întrebă păstorul.
- Şi diavolul mi-a răspuns: „îţi vine bine rochia şi de-aici, din spate”!

Pat nu se simţea prea bine, aşa că se hotărâ să se ducă la medic.

Aşteptându-şi rândul în anticamera medicului, fu martor la ieşirea unei călugăriţe din cabinetul acestuia, tocmai înainte de a intra el la consultaţie. Călugăriţa părea devastată, era pământie la faţă şi pe obraz îi curgeau lacrimile.

Intrând în cabinetul medicului, Pat exclamă:
- Tocmai am văzut ieşind de-aici o călugăriţă care arăta teribil! Nu cred că am văzut vreodată vreo femeie care să arate mai deznădăjduită!
- Da, chiar i-am adus la cunoştinţă că este însărcinată! zise de doctorul.
- Şi chiar este? întrebă Pat.
- Nu, dar trebuia s-o vindec cumva de sughiţul de care suferea!

Băieţelul şedea pe covor în faţa biroului pe care tatăl său, păstorul, îşi pregătea predica de duminică.

- De unde ştii ce să scrii? întrebă băieţelul.
- Dumnezeu îmi spune ce să scriu! răspunse tatăl.
- Dacă Dumnezeu îţi spune, de ce ştergi mereu ceea ce scrii? continuă mirat băiatul.

Am plecat la magazin, cu lista de cumpărături a soţiei în mână.

Primul articol: legume. În raionul de legume, pe când să iau pachetul de morcovi, am auzit aşa, ca un tunet îndepărtat, şi apoi o briză dulce şi rece a început să cadă peste vegetale. Mirosea a aer proaspăt.

M-am dus la următorul raion, să cumpăr lactate. S-a auzit dintr-o dată un muget de vite, şi nişte aparate răspândeau mirosul de fân proapăt cosit. Am zâmbit, m-am uitat pe listă şi am plecat către următorul obiectiv: ouă. Când m-am apropiat de raionul lor, am auzit cum aparatele răspândeau în aer cotcodăcit de găini şi miros de ouă prăjite cu slănină.

M-am uitat pe listă, pentru următorul raion: trebuia să cumpăr hârtie igienică. Şi am refuzat să merg la raionul de hârtie igienică.

Un tânăr savant evreu a fost invitat să fie rabinul unei mici comunităţi din Chicago. La cel dintâi sabat, a izbucnit o ceartă în adunarea sa, cu privire la cum ar trebui să stea memebrii adunării în timpul citirii celor zece porunci: în picioare sau aşezaţi.

A doua zi, tânărul rabin se duse să-l viziteze pe decanul de vârstă al adunării, rabinul Katz, care avea 98 de ani şi trăia într-un cămin de bătrâni.

- Domnule Katz, vă întreb pe dumneavoastră, cel mai bătrân membru al comunităţii noastre să-mi spuneţi care este obiceiul sinagogii pentru poziţia corectă în timpul citirii celor zece porunci?
- De ce mă întrebi? răspunse domnul Katz.
- Pentru că ieri am citit cele zece porunci. Unii dintre membri şedeau în bancă, alţii s-au ridicat în picioare. Cei ce erau ridicaţi în picioare au început să strige la cei aşezaţi spunându-le să se ridice şi ei. Cei aşezaţi aun început să ţipe la cei ridicaţi să se aşeze…
- Păi, zise bătrânul, acela este obiceiul sinagogii noastre!

Un membru al sinagogii se duce la rabinul său zicându-i:
- Rabine, se întâmplă ceva teribil, şi trebuie să-ţi cer neaparat părerea.
Rabinul întrebă:
- Dar ce se întâmplă?
- Soţia mea mă otrăveşte! răspunse omul.
Foarte surprins, rabinul exclamă:
- Extraordinar! Dar cum se poate întâmpla una ca asta!
- Acesta este adevărul! Ai cumva vreun sfat pentru mine? întrebă omul?
- O să vorbesc eu cu ea să văd dacă este adevărat, şi-ţi voi spune ce părere am - zise rabinul.

Ziua următoare, rabinul îl cheamă pe om la biroul său şi-i zice:
- Am vorbit cu soţia ta ieri, la telefon. Convorbirea a durat peste trei ore. Mai vrei să ştii care-i sfatul meu?
- Da, desigur! răspunse omul.
- Mai bine să iei otrava! răspunse rabinul.