Oct 08 2007
Emil Silvestru
Interviu cu Emil Silvestru
Part 1
Part 2
Part 3
Part 4
Last Part
Emil Silvestru: Rocks and Clocks
Archive for the 'Intrebari si Raspunsuri' Category
Jun 03 2007
DESPRE ISLAM - 5
(partea a cincea)
Fiecare musulman trebuie să adere la următoarele credinţe de bază; iată care sunt acestea:
Credinţa în Allah: Allah este dumnezeul suprem şi nu este alt dumnezeu în afară de el.
Credinţa în îngeri: Allah este slujit de îngeri, cum a fost Gabriel, cel ce a adus revelaţia Coranului la Mahomed.
Credinţa în Cărţile sfinte: Cartea de bază, Coranul, vine ca revelaţia finală a lui Allah, care a mai dat anterior Coranului şi alte revelaţii,dar nu de aceeaşi statură, cum ar fi Vechiul Testament şi Noul Testament. Despre cele două părţi ale Bibliei, musulmanii cred că au fost alterate de interpretarea lui Christos şi a creştinilor, deci numai Coranul rămîne pur şi nealterat.
Credinţa în profeţi: din cei peste 124 mii de profeţi trimişi de Allah în omenire, numai vreo 25 sunt amintiţi de Coran. Cei mai importanţi profeţi sunt următorii 6: Adam - alesul lui Allah; Noe - predicatorul lui Allah; Avraam - prietenul lui Allah; Moise - cel ce a vorbit pentru Allah; Isus - Cuvântul lui Allah, şi Mahomed - apostolul lui Allah. Mahomed mai este supra-numit şi sigiliul profeţilor, pacea lumii şi alte peste 200 de nume.
Jun 02 2007
DESPRE ISLAM - 4
(partea a patra)
ISLAMUL IN STATELE UNITE (continuare)…
Răspândirea mahomedanismului în Statele Unite a început la 1913. Se crede că Timothy Drew Ali, care a întemeiat The Moorish Science Temple în New Jersey ar fi fost primul american convertit la Islam şi cel ce a introdus mulţi americani de culoare în această religie. Din grupul acesta au rezultat diferite mişcări, cum ar fi şi Nation of Islam, întemeiată de W. D. Fard (Fard Muhammad) la 1930 în Detroit. Printre altele, Fard învăţa că primii stăpânitori ai pământului au fost negrii. Albii i-au răpit şi i-au adus la o viaţă de sclavagism în Statele Unite. Fard credea că negrii trebuie să se convertească la religia lor originală (Islamul), să vorbească limba originală (araba) şi să-şi schimbe numele în nume musulmane.
Fard credea că albii nu aparţin rasei umane, nu sunt o creaţie a lui Dumnezeu ci a diavolului. Albii şi restul raselor de altă culoare decât neagră sunt rezultatul unui experiment desfăşurat în Insula Patmos de un om de ştiinţă negru, pe nume Yakub. Albilor li s-a dat şase mii de ani de stăpânire a pământului, timp în care negrii vor fi într-o stare de “adormire”. Acum, Alah a venit la poporul său în persoana lui Fard pentru a-i trezi. In cele din urmă albii vor fi stârpiţi şi pământul va deveni un paradis al negrilor în care va domni egalitatea şi dreptatea.
Jun 01 2007
DESPRE ISLAM - 3
(partea a treia) Expansiunea Islamului a continuat şi în secolul al douăzecilea. Multe dintre statele aderente la Islam au un subsol bogat în zăcăminte minerale, în special în petrolul atât de necesar dezvoltării economice din Occident. Numai embargoul din 1973 a scuturat Occidentul până la trezire, arătându-i ce pârghie economică puternică stă în spatele politicii şi economiei acestor state islamice. Diferite democraţii din vest suportă diferite dictaturi din lumea Islamului pentru interese economice naţionale sau/şi personale. Numai că deşi banii Occidentului sunt bineveniţi, cultura occidentală devine o ameninţare la legea Islamului: oamenii de rând ar putea aspira la libertate şi s-ar putea să iasă de sub asuprirea constângerii religiei Islamice şi aceasta ar fi de nedorit pentru clasa conducătoare.
In multe dintre statele musulmane a fost astfel necesară o mişcare de înviorare a religiei fapt care a dus la dezvoltarea extremismului (sau fundamentalismului cum i se mai spune) islamic. Două personalităţi de seamă a două state islamice şi anume, Anwar Sadat din Egipt şi Reza Pahlavi Aryamer din Iran cad victime acestor mişcări; cel dintâi îşi va pierde viaţa, al doilea va fugi în exil. Rezultatul mişcării de înviorare a Islamului a dus la apariţia unor state teocratice: Sudanul, Iranul şi Afganistanul sunt exemple a acestor transformări. Produsele secundare al mişcării au fost (şi sunt) terorismul, intoleranţa şi exportul de revoluţie. Revoluţia islamică a Iranului sub Ayatolahul Khomeini în 1979 a dat şi mai mult avânt mişcărilor musulmane radicale. Ca să nu mai vorbim de alte situaţii care au contribuit la aceasta, cum ar fi frecuşurile dintre palestinieni şi evrei, ocuparea Afganistanului de către sovietici şi aspiraţiile imperiale ale lui Saddam Hussein al Irakului. Continue Reading »
May 31 2007
DESPRE ISLAM - 2
partea a doua
Iudaismul, Creştinismul şi Islamul împărtăşesc câteva trăsături comune, care nu se regăsesc în religiile Orientului, în Hinduism, Budism, Confucianism sau Taoism. Să încercăm să delimităm câteva dintre aceste asemănări.
A. Ele sunt religii istorice. Fiecare dintre ele are pretenţia că Dumnezeu a acţionat în mod decisiv în istoria omenirii. Desigur că felul de acţionare al lui Dumnezeu diferă la cele trei religii. In Iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea când evreii erau robi în Egipt şi când prin Moise Domnul a spus lui Faraon să lase pe poporul Său să plece. In Creştinism, intervenţia majoră a lui Dumnezeu a fost cu ocazia încarnării Fiului Său, Domnul Isus Christos. In Islam, intervenţia majoră a lui Dumnezeu în istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trăit între anii 570-632.
Islamul incorporează parţial iudaismul şi creştinismul (cel puţin teoretic). Ei consideră că Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu Legea. Isus a fost şi el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Când Isus a promis că va trimite un alt Mângăietor, deşi noi ne gândim la Duhul Sfânt, Isus s-a gândit la Mahomed. Continue Reading »
May 30 2007
Despre ISLAM - 1
Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au aruncat lumea întreagă, şi cu atît mai mult, poporul american într-o stare de criză. Este aproape imposibil de priceput cum de un eveniment relativ neînsemnat, în comparaţie cu măreţia acestei ţări, a aruncat pentru o clipă totul într-o stare de haos. Desigur, au murit mii de oameni şi noi am fost paralizaţi psihic în faţa televizoarelor, privind desfăşurarea ‘live’ a unui atac terorist fără precedent împotriva libertăţii, atac ce a dus nu numai la prăbuşirea celor doi zgîrie-nori ai World Trade Center ci implicit şi prăbuşirea parţială a unei economii, a unor certitudini, a unei siguranţe cu privire la lumea viitorului.
Confruntaţi cu un duşman pînă acum bănuit de unii (care au avertizat dar care au fost consideraţi ‘guri rele’ şi ‘hiper-sensibili’ şi ca atare au rămas nebăgaţi în seamă), dar necunoscut de marea majoritate a americanilor, o mare parte a intelectualităţii a purces la cercetarea motivaţiei, religiei, forţelor ce au stat în spatele celor ce au efectuat atacul. Nu puţini dintre cei menţinaţi adineaori au purces la cercetarea religiei Islamului.
