PERSPECTIVE CRESTINE

Eşti păstor la o biserică.  La tine la birou vine într-o zi o femeie: o cheamă Ileana.  Ileana îţi spune că ea este creştină.  Şi că de 6 ani trăieşte împreună cu Veronica.  Ileana şi Veronica sunt lesbiene.  Veronica are două fetiţe dintr-o căsătorie mai de demult, Mihaela şi Ionela.  Ileana spune că ar vrea să înceapă să vină cu „familia” ei la tine la adunare.  Ce-i spui?  Poate să vină sau nu?

Să zicem că zici că, adunarea este oricum loc public, şi deci „familia” Ilenei poate veni.  Aşa că duminica viitoare, femeile şi fetiţele lor încep să vină.  Sunt participante active la cântare, participă la tot felul de întâlniri.  Fetiţele merg la Şcoala Duminicală cu credincioşie şi curând ele sunt cele mai active din clasa lor: ştiu pe de rost cuvântul de aur, participă la jocuri, povestesc, sunt iubite de toţi copiii.  La fel şi Ileana şi Veronica.  Dar nimeni nu realizează cu adevărat că femeile sunt lesbience.  Şi aceasta rămâneo taină cunoscută doar de tine, păstorul bisericii.

Într-o zi femeile vor să se facă membre a bisericii.  Le place aici, şi-au găsit în sfârşit ”căminul” spiritual.  Ce faci acum?  Cum reacţionezi?

Te întreb dragă prietene păstor, pentru că scenariul acesta este foarte posibil în următorii ani.  Ştiu, homosexualismul este un păcat.  Mare păcat.  Dar la fel este şi bârfa, şi ura, şi lăcomia.  În cer nu vor merge nici unii, nici alţii.  Biserica este un loc de vindecare, de pocăinţă.  Ce faci cu Ileana şi Veronica?  Lacomilor nu le interzici să devină membri, nici celor ce urăsc.  Ce faci cu aceste două femei?

Aştept răspunsul păstorilor!

* **

„Femeia” s-a născut bărbat, a avut o operaţie de schimbare de sex, a trăit 30 de ani ca femeie, a adoptat o fată care acum are 8 ani, ajunge la o biserică evanghelică, este pătrunsă de cuvânt, doreşte să se pocăiască, dar nu ştie cum şi ce trebuie să facă.  Citeşte textul de mai jos, în engleză.  Tu ce i-ai propune, cum ar trebui să procedeze în pocăinţa ei/lui?

Every year at the conclusion of Christian ethics class here at Southern Seminary, I give my students a final ethical situation to answer for their final examination. They are graded not on their conclusion, but on how they arrived there. The question below is this year’s dilemma. They’ll answer, and then we’ll discuss it communally as a class on Thursday. Here it is:

This question takes place sometime in the future, in your ministry.

Joan is a fifty year-old woman who has been visiting your church for a little over a year. She sits on the third row from the back, and usually exits during the closing hymn, often with tears in her eyes. Joan approaches you after the service on Sunday to tell you that she wants to follow Jesus as her Lord.

You ask Joan a series of diagnostic questions about her faith, and it is clear she understands the gospel. She still seems distressed though. When you ask if she’s repented of her sin, she starts to cry and grit her teeth.

“I don’t know,” she says. “I don’t know how…I don’t know where to start…Can I meet with you privately?”

You, Joan, and a godly Titus 2-type women’s ministry leader in your church meet in your office right away, and Joan tells you her story.

She wasn’t born Joan. She was born John. From early on in John’s life, though, he felt as though he was “a woman trapped in a man’s body.” Joan says, “I don’t mean to repeat that old shopworn cliché, but it really is what I felt like.”

Joan tells you that when she was twenty she began the process of “transitioning” from life as a man to life as a woman. She underwent extensive hormone therapy, followed by extensive plastic surgery—including so-called “gender reassignment surgery.” She has lived for the past thirty years—physically and socially—as a woman.

“I want to do whatever it takes to follow Jesus,” Joan tells you. “I want to repent…I just, I don’t know how to do it.”

“I am surgically now a woman. I’ve taken hormones that give me the appearance and physical makeup of a woman,” she says. “Even if I were to put on a suit and tie right now, I’d just look like a woman with a suit and tie. Not to mention the fact that, well, I am physically…a woman.”

“To complicate matters further,” Joan says through tears, “I adopted my daughter, Clarissa, when she was eight months old and she’s ten years old now. She doesn’t know about my past life as…as a man. She just knows me as her Mom.”

“I know the sex change surgery was wrong. I know that my life is twisted. I’m willing to do whatever Jesus would have me to do to make it right,” she says. “But what would Jesus have me to do?”

Joan asks you, “Am I too messed up to repent and be saved? If not, what does it mean for me to repent and live my life as a follower of Jesus? What is right for me to do?”

Show me, step-by-step, what you would say to Joan. Show me what you would tell her to do, short-term and long-term, and show me why in terms of a Christian ethic. Use Scripture, Christian theology, and wisdom to demonstrate not just your final decisions, but how you arrived at them.

You may use any resource that would be available to you in a real life pastoral situation. This includes Holy Scripture, books, articles, and the seeking of outside counsel from others.

Furthermore, show me how you would lead the rest of your congregation to think through and act in this situation with the mind of Christ.

* **

M-a întrebat cineva despre principiile Noului Testament asupra zeciuielii.  Aş putea bdesigur să elaborez aici răspunsul meu.  Şi sunt convins că majoritatea celor ce mă citesc au auzit învăţături pe tema aceasta de nenumărate ori. Read more »

* **

Interviu cu Emil Silvestru
Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Last Part

Emil Silvestru: Rocks and Clocks

* **

(partea a cincea)

Fiecare musulman trebuie să adere la următoarele credinţe de bază; iată care sunt acestea:

Credinţa în Allah: Allah este dumnezeul suprem şi nu este alt dumnezeu în afară de el.

Credinţa în îngeri: Allah este slujit de îngeri, cum a fost Gabriel, cel ce a adus revelaţia Coranului la Mahomed.

Credinţa în Cărţile sfinte: Cartea de bază, Coranul, vine ca revelaţia finală a lui Allah, care a mai dat anterior Coranului şi alte revelaţii,dar nu de aceeaşi statură, cum ar fi Vechiul Testament şi Noul Testament. Despre cele două părţi ale Bibliei, musulmanii cred că au fost alterate de interpretarea lui Christos şi a creştinilor, deci numai Coranul rămîne pur şi nealterat.

Credinţa în profeţi: din cei peste 124 mii de profeţi trimişi de Allah în omenire, numai vreo 25 sunt amintiţi de Coran. Cei mai importanţi profeţi sunt următorii 6: Adam – alesul lui Allah; Noe – predicatorul lui Allah; Avraam – prietenul lui Allah; Moise – cel ce a vorbit pentru Allah; Isus – Cuvântul lui Allah, şi Mahomed – apostolul lui Allah. Mahomed mai este supra-numit şi sigiliul profeţilor, pacea lumii şi alte peste 200 de nume.

Read more »

* **

(partea a patra)

ISLAMUL IN STATELE UNITE (continuare)…

Răspândirea mahomedanismului în Statele Unite a început la 1913. Se crede că Timothy Drew Ali, care a întemeiat The Moorish Science Temple în New Jersey ar fi fost primul american convertit la Islam şi cel ce a introdus mulţi americani de culoare în această religie. Din grupul acesta au rezultat diferite mişcări, cum ar fi şi Nation of Islam, întemeiată de W. D. Fard (Fard Muhammad) la 1930 în Detroit. Printre altele, Fard învăţa că primii stăpânitori ai pământului au fost negrii. Albii i-au răpit şi i-au adus la o viaţă de sclavagism în Statele Unite. Fard credea că negrii trebuie să se convertească la religia lor originală (Islamul), să vorbească limba originală (araba) şi să-şi schimbe numele în nume musulmane.

Fard credea că albii nu aparţin rasei umane, nu sunt o creaţie a lui Dumnezeu ci a diavolului. Albii şi restul raselor de altă culoare decât neagră sunt rezultatul unui experiment desfăşurat în Insula Patmos de un om de ştiinţă negru, pe nume Yakub. Albilor li s-a dat şase mii de ani de stăpânire a pământului, timp în care negrii vor fi într-o stare de “adormire”. Acum, Alah a venit la poporul său în persoana lui Fard pentru a-i trezi. In cele din urmă albii vor fi stârpiţi şi pământul va deveni un paradis al negrilor în care va domni egalitatea şi dreptatea.

Read more »

* **

(partea a treia) Expansiunea Islamului a continuat şi în secolul al douăzecilea.  Multe dintre statele aderente la Islam au un subsol bogat în zăcăminte minerale, în special în petrolul atât de necesar dezvoltării economice din Occident.  Numai embargoul din 1973 a scuturat Occidentul până la trezire, arătându-i ce pârghie economică puternică stă în spatele politicii şi economiei acestor state islamice.  Diferite democraţii din vest suportă diferite dictaturi din lumea Islamului pentru interese economice naţionale sau/şi personale.  Numai că deşi banii Occidentului sunt bineveniţi, cultura occidentală devine o ameninţare la legea Islamului: oamenii de rând ar putea aspira la libertate şi s-ar putea să iasă de sub asuprirea constângerii religiei Islamice şi aceasta ar fi de nedorit pentru clasa conducătoare. 

In multe dintre statele musulmane a fost astfel necesară o mişcare de înviorare a religiei fapt care a dus la dezvoltarea extremismului (sau fundamentalismului cum i se mai spune) islamic.  Două personalităţi de seamă a două state islamice şi anume, Anwar Sadat din Egipt şi Reza Pahlavi Aryamer din Iran cad victime acestor mişcări; cel dintâi îşi va pierde viaţa, al doilea va fugi în exil.  Rezultatul mişcării de înviorare a Islamului a dus la apariţia unor state teocratice: Sudanul, Iranul şi Afganistanul sunt exemple a acestor transformări.  Produsele secundare al mişcării au fost (şi sunt) terorismul, intoleranţa şi exportul de revoluţie.  Revoluţia islamică a Iranului sub Ayatolahul Khomeini în 1979 a dat şi mai mult avânt mişcărilor musulmane radicale.  Ca să nu mai vorbim de alte situaţii care au contribuit la aceasta, cum ar fi frecuşurile dintre palestinieni şi evrei, ocuparea Afganistanului de către sovietici şi aspiraţiile imperiale ale lui Saddam Hussein al Irakului.  Read more »

* **

partea a doua

Iudaismul, Creştinismul şi Islamul împărtăşesc câteva trăsături comune, care nu se regăsesc în religiile Orientului, în Hinduism, Budism, Confucianism sau Taoism. Să încercăm să delimităm câteva dintre aceste asemănări.

A. Ele sunt religii istorice. Fiecare dintre ele are pretenţia că Dumnezeu a acţionat în mod decisiv în istoria omenirii. Desigur că felul de acţionare al lui Dumnezeu diferă la cele trei religii. In Iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea când evreii erau robi în Egipt şi când prin Moise Domnul a spus lui Faraon să lase pe poporul Său să plece. In Creştinism, intervenţia majoră a lui Dumnezeu a fost cu ocazia încarnării Fiului Său, Domnul Isus Christos. In Islam, intervenţia majoră a lui Dumnezeu în istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trăit între anii 570-632.

Islamul incorporează parţial iudaismul şi creştinismul (cel puţin teoretic). Ei consideră că Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu Legea. Isus a fost şi el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Când Isus a promis că va trimite un alt Mângăietor, deşi noi ne gândim la Duhul Sfânt, Isus s-a gândit la Mahomed. Read more »

* **

Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au aruncat lumea întreagă, şi cu atît mai mult, poporul american într-o stare de criză. Este aproape imposibil de priceput cum de un eveniment relativ neînsemnat, în comparaţie cu măreţia acestei ţări, a aruncat pentru o clipă totul într-o stare de haos. Desigur, au murit mii de oameni şi noi am fost paralizaţi psihic în faţa televizoarelor, privind desfăşurarea ‘live’ a unui atac terorist fără precedent împotriva libertăţii, atac ce a dus nu numai la prăbuşirea celor doi zgîrie-nori ai World Trade Center ci implicit şi prăbuşirea parţială a unei economii, a unor certitudini, a unei siguranţe cu privire la lumea viitorului.

Confruntaţi cu un duşman pînă acum bănuit de unii (care au avertizat dar care au fost consideraţi ‘guri rele’ şi ‘hiper-sensibili’ şi ca atare au rămas nebăgaţi în seamă), dar necunoscut de marea majoritate a americanilor, o mare parte a intelectualităţii a purces la cercetarea motivaţiei, religiei, forţelor ce au stat în spatele celor ce au efectuat atacul. Nu puţini dintre cei menţinaţi adineaori au purces la cercetarea religiei Islamului.

Read more »

* **