PERSPECTIVE CRESTINE

Am urmărit un interviu al unui păstor.  TV reporterul i-a pus două întrebări, care mi s-au părut total nepotrivite, mai ales adresate unii păstor (creştin):
- crezi în naşterea din fecioară a lui Isus Christos?
- crezi în învierea din morţi?

Ciudat este că răspunsurile pastorului nu au fost cum te-ai aştepta: adică, un răzunător şi convingător „da” la ambele întrebări.  El dimpotrivă s-a lansat într-o lungă explicaţie cum că aceste două evenimente ce sunt pietrele de căpătâi a doctrinelor creştine sunt de fapt numai simbolice, că nu este important să crezi în ele, că poţi fi „om” şi fără această credinţă.

Apoi, reporterul a întrebat despre ordinarea de preoţi homosexuali în denominaţia lor.  Aici pastorul a început iarăşi o listă de explicaţii, cum că pe vremea lui Isus homosexualismul nu era o problemă între evrei, de aceea Isus nu a spus nici un cuvânt despre asta.  Şi că în cultura de atunci a altor popoare, homosexualismul nu era atât de răspândit ca în cultura noastră.  Că Biblia este o carte ca un fel de jurnal cultural al scriitorilor ei.  Dacă s-ar mai scrie azi o asemenea carte, atunci referirile la homosexualitate ar fi mult mai numeroase, deoarece este un fapt relativ răspândit şi în cultura zilelor noastre, este chiar acceptabil.  Numai retrograzii înregimentaţi prin denominaţii fundamentaliste mai cred că homosexualismul este un păcat.  Dar creştinii care gândesc, ştiu altfel.  Aşa cum acum 25 de ani era nepopular să ai femei ordinate ca preoţi sau pastori, dar lucrul acesta a devenit acceptabil şi chiar răspândit, aşa este şi cu homosexualismul.  Denominaţia lui este astăi pionieră într-un domeniu ce-n 25 de ani va fi la fel de răspândit cum este astăzi femeia-păstor sau preot.

Am ascultat cam atât, apoi gândurile m-au purtat într-un fel de disperare.  Nu am înţeles niciodată ce înseamnă ca oamenii să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce vor urma, lucruri îngrozitoare (Luca 21:26  oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate).  Acum m-a cuprins un fel de disperare.  Am mai experimentat-o în ultimele luni.  Ascultam „pe viu” cum era întoarsă Biblia cu susul în jos, şi cum ceea ce a fost întotdeauna păcat, şi este şi va fi păcat indiferent de schimbările culturilor lumii, era acum acceptat şi chiar sărbătorit.  Acultam cum unul ce trebuia să fie slujitor al adevărului şi al lui Dumnezeu, să transmită în locul lui Dumnezeu adevărul etern, îşi bătea joc de chemarea sa, de creştinism şi de Dumnezeu.

Mai este mirare de ce se golesc bisericile progresiste?  Nu, nu mai este!  Pentru că atâta timp cât omul merge la biserică pentru a sta incomod în banca sa şi pentru a asculta un mesaj despre toleranţă, pacifism, încălzirea globală şi alte puncte de discurs din discursul politicienilor şi activiştilor de stânga, nu este mai confortabil să stea acasă în fotoliu în faţa televizorului şi să asculte acelaşi mesaj predat de politicienii de profesie, ajutaţi de staţii şi programe de televiziune aservite cauzelor liberale?  Ba da!

În aceeaşi ordine de idei, este la fel de zadarnic să mergi la biserică şi să asculţi discursuri împotriva punctelor de discurs politic al celor de dreapta.  Soluţia?  Biserica să se întoarcă la predicarea mesajului lui Isus Christos, la predicarea pocăinţei, a sfinţirii, a Marii Însărcinări.  Odată acestea făcute, oamenii vor avea lumina pe baza căreia să decidă pentru ei înşişi cum stau lucrurile, vor putea face deosebirea între bine şi rău.

* **

* **

O biserică căuta un păstor nou.  Comisia alcătuită a ascultat o mulţime de candidaţi, dar niciunul nu se potrivea.  În cele din urmă, s-a primit scrisoarea unui candidat.  Acesta scria asa:

Domnilor,

înţeleg că aveţi un post vacant pentru păstor.  Eu am o mulţime de calificări: în denomiaţia în care am fost ordinat iniţial am învăţat cu cei mai mari doctori în teologie, şi sunt şi eu însumi PhD.

În general, pe unde am lucrat, am fost destul de apreciat ca pastor, dar cred că sunt mai apreciat ca scriitor religios.  Unii spun că sunt un bun organizator.  Pe unde am lucrat, am fost mereu şef.  Am peste 50 de ani dar niciodată nu am avut răbdarea de a sta într-o biserică mai mult de trei ani: ceva mă atrăgea mereu către aventură şi noutatea necunoscutului!  În câteva rânduri am fost nevoit să părăsesc oraşul în care îmi ţinusem predicile pentru că acestea au provocat scandaluri şi nemulţumiri.  O dată sau de două am provocat demonstraţii pe stradă, când unora li s-a părut că predicile şi că serviciile mele atacă sindicatul local, deşi mărturisesc că eu nu m-am implicat în politică.

Aici trebuie să fiu sincer şi să recunoasc că am fost şi la închisoare de vreo trei-patru ori, dar să ştiţi că niciodată pentru vreo crimă majoră, doar pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Cu sănătatea nu prea stau bine, am ceva probleme, mai ales de când pe vremea când eram mai tânăr, am avut un accident de călărie.  Văd slab cu ochii şi din când în când fac nişte crize, ca acelea de epilepsie.  Cu toate acestea, încă am destulă putere şi sunt capabil de mult efort fizic.

Am slujit numai în biserici micuţe, dar să ştiţi că acestea au fost aşezate în oraşe mari!  Prin aceste oraşe însă, nu m-am înţeles bine cu ceilalţi lideri religioşi.  Unii dintre aceştia m-au ameninţat şi au recurs şi la atacuri fizice împotriva mea.

La capitolul relaţii cu membrii bisericilor, trebuie să recunosc că nu mă pricep la întocmirea dosarelor acestora.  Chiar am obiceiul să uit pe cine am botezat, deşi am ţinere de minte pentru cei ce mi-au făcu vreun bine sau vreun rău. Compensez lacunele din acest domeniu cu predici elevate, filozofice, cu fraze lungi şi expresii pe care nu le poţi pricepe decât dacă ştii limba greacă.  Nişte predicatori cunoscuţi au spus că predicile mele sunt greu de înţeles.

În încheiere, vreau să vă spun că dacă aveţi nevoie de mine, vă promit că voi face tot ce-mi stă în putinţă să vă slujesc bine, să nu vă dezamăgesc şi pe voi cum i-am dezamăgit pe alţii şi să vă predic pe Christos.

Contrariaţi despre candidatul care a trimis o astfel de cerere de angajare, cei din comisie au întrebat pe cel ce o citise, cine este impertinentul semnatar?  Acesta a zis că pe acesta îl cheamă Apostolul Pavel.

* **

Prezentarea unor pastori de prin bisericile române din SUA este de plâns.  Oamenii aceștia, nu doar că nu știu (multă) teologie, dacă știu ceva, dar sunt adesea de o incultură crasă.  Nu citesc nimic, și dacă au știut ceva, au uitat și ce auștiut, nu-i interesează să învețe nimic nou, nu sunt curioși, întrebători, nu vor decât să-și ia bănuțul (dacă îi plătește biserica) și viața să meargă înainte.  Dacă apare cineva mai citit, mai erudit, mai documentat, care știe teologie, care e cult, se pregătește, predică relevant și cu ungere, păstorul se simte amenințat, scaunul i se clatină, iar el se ține de acesta cu ambele mâini.

Poate unora li se pare exagerată și dură caracterizarea făcută unor păstori… dar uitați-vă la exemplul de mai jos, și mai vorbim.

Un păstor avea o predică împotriva curviei și a preacurviei.  După ce a sfârșit de explicat curvia, a trecut la preacurvie.  Aceasta, conform acestei definiții a acestui păstor, era păcatul bisexualilor.  Ce-s bisexualii?  Bărbați cărora nu le mai ajung propriile neveste, și au nevoie de doi sau mai mulți parteneri pentru sex.

Nu ați știut definiția aceasta?  Dacă nu aș ști că cele de mai sus sunt adevărate, aș crede că e un banc; dar nu este!  RUȘINE!

* **

Am primit un email de la Ioana Pop care îmi semnala un articol ce a stârnit multă vâlvă de ambele părţi ale oceanului, vâlvă materializată prin peste 100 de comentarii.

Eu, neavând la dispoziţie nici spaţiul, nici talentul Ioanei, nici posibilităţile ei, nici o acuitate a spiritului de observaţie ce o caracterizează şi nici colaboratorii acelei reviste, nu îmi permit decât să dau replica printr-o caricatură, ce ilustrează perfect pe marea majoritate a predicatorilor români ce NU s-au mutat (definitiv) în SUA, dar care vin de câte ori pot, pentru…  Dar, mai bine imaginea, care vorbeşte cât o mie de cuvinte

* **

Auzeam odată că prin ceva sat, undeva în Transilvania, într-o bisericuţă de la ţară, un oarecare frate, să-i zicem ”Ion”, (şi nu are absolut nici o legătură cu cilalţi IONI din lumea asta!), rosti o predică într-o duminică.  Ca exemplu, apoi zise: „când am fost eu student la Oxford…”.  La sfârşit fraţii l-au luat la rost, când a fost el student la Oxford, că el nu are decât 8 clase!  La care „Ion” le-a spus că e adevărat că el nu a fost, dar predica spusă era învăţată de pe o casetă de-a fratelui Ţon, şi aşa era dat exemplul acela pe casetă. Read more »

* **

Zilele trecute am descoperit că un „pastor” de primprejur lansa zvonuri şi intrigi pentru a destabiliza o lucrare cu care era la concurenţă.  Cineva a remarcat: „cum poate face aşa ceva domnule, doar are doctoratul!”  Eu am tăcut chitic şi am început a mă gândi. Read more »

* **

Am pus recent la Blogroll un link nou, numit „Schiţe de Predici”. M-am inspirat după fratele Daniel, am deschis un site nou şi o să postez ca ajutor pentru predicatori diverse schiţe şi idei pentru predici. Menirea acestora este să vă inspire. Luaţi-le dacă că sunt de folos, şi personalizaţi-le. Îmbunătăţiţi-le! Şi Domnul să vă dea mult har în predicarea Cuvântului!

* **

Am auzit de undeva că pastorul şi profesorul Eugene Peterson, cunoscut pentru traducerea The Message a Bibliei a fost întrebat odată, la sfârşitul unei prelegeri ţinute în faţa unui grup de seminarişti dacă are un sfat special de oferit studenţilor.  Peterson a spus (parafrazez): Sfatul meu este ca să vă desfăşuraţi lucrarea de slujire într-o singură biserică.  Trăiţi-vă viaţa slujind aceeaşi adunare.  Păstorii de altă dată se gândeau la chemarea la slujire ca la un fel de căsătorie.  Ei se simţeau „căsătoriţi” cu biserica lor.  Căutaţi-vă cu grijă chemarea şi apoi trăiţi-vă viaţa acolo. Read more »

* **

Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.

* **

Aşa cum spuneam într-un post anterior, în SUA duminica viitoare este ziua tatălui. Vreau să vă povestesc în continuare o întâmplare citită undeva.

Dr. Fred Craddock povesteşte o întâmplare frumoasă. Intr-o vară, Craddock şi soţia erau în concediu în Gatlinburg, statul Tennessee. Seară fiind, au dat peste un restaurant liniştit şi discret. Cei doi s-au aşezat la o masă anticipând o seară plăcută şi o mâncare bună. În timp ce-şi aşteptau mâncarea, au observat un domn în vârstă, cu părul alb şi o figură plină de caracter, trecând de la o masă la alta şi întreţinându-se cu mesenii. Craddock s-a aplecat către soţie şi a şoptit “Sper să nu vină şi la masa noastră!”. Nu ar fi vrut ca să le fie tulburată seara. Dar, bărbatul acela veni şi la masa lor. “De unde sunteţi voi, oameni buni?” întrebă el cu o voce prietenoasă. “Din Oklahoma” răspunse scurt Craddock.

Read more »

* **