În calitate de proprietar al acestei companii m-am resemnat la gândul că Obama este preşedintele nostru şi ca atare, taxele şi spesele noastre către guvern vor creşte foarte mult. Pentru a compensa pentru aceste cheltuieli neaşteptate, va trebuie să creştem preţul produselor noastre cu cca. 10%. Deoarece lucrul acesta este imposibil din cauza stării căzute a economiei noastre, alternativa ce ne stă în faţă este de a concedia 60 dintre angajaţi. Concedierea aceasta mi-a dat dureri de cap şi insomnii, deoarece noi la aceasta intreprindere suntem ca o familie şi mi-ar fi foarte greu să decid cine pleacă şi cine rămâne.
Aşa că, azi dimineaţă m-am decis să umblu prin parcarea intreprinderii noastre şi să iau primele 60 de maşini care au abţibildul cu „Obama” pe bara de protecţie. Aceştia vor fi cei 60 de angajaţi pe care-i voi concedia. Cred că este foarte echitabil să procedez astfel: angajaţii aceştia au votat pentru „schimbare” şi eu o să le-o dau de îndată!
Cu ceilalţi, să ne vedem cu bine la picnicul anual al companiei.
Preşedintele Iranian Ahmadinejad a ameninţat Occidentul că, cu ocazia celeai de-a 30-a aniversări a Reoluţiei Islamice, ţara sa va da o lovitură puternică „aroganţei globale.” Aniversarea este la 11 februarie. Cu această ocazie, bieţii iranieni vor sărbători fereastra spre libertate deschisă omenirii de către Revoluţia Islamică. AICI mai pe larg.
Tocmai citeam undeva că funcţionarilor publici le-au crescut salariile în ultimul an. Astfel, de unde 14% dintre ei aveau salarii de peste $100 mii anual, acum 19% dintre ei au astfel de salarii! În timp ce unii (cam 8 milioane) îşi pierd locurile de muncă, alţii (puţini dar loiali!) prosperă! Mulţumim din inimă partidului!
Un nigerian s-a urcat cu o bombă într-un avion ce zbura din Amsterdam spre Detroit. Bomba a avut un detonator defect şi nu a explodat. Teroristul a fost prins şi deferit justiţiei.
Între timp, un kenian care-a pus mâna pe Casa Albă ne terorizează şi el cu noi reguli de călătorie cu avionul:
- prezentarea la aeroport va fi cu cel puţin 3 ore înainte de decolare.
- în timpul zborului, călătorii îşi vor ţine mâinile la vedere, în poală.
- călătorii nu au voie să-şi părăsească fotoliile cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să caute sau să scoată nimic din bagajul lor cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să ţină în poală nici perini, nici computere, nici altceva (decât mâinile lor) cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să transporte cu ei în cabina lor două bagaje (o genată de mână şi un laptop de exemplu) ci doar unul
Nu înţeleg de ce trebuie să sufere toată lumea şi nu se pot verifica mai serios cei vinovaţi de aceste atacuri teroriste? De exemplu, dacă într-un oraş acţionează un ucigaş în serie, psihologii poliţiei care alcătuiesc profilul ucigaşului nu suspectează pe toată lumea, ci rolul lor este de a izola din mulţimea de posibili suspecţi, prin caracteristici evidente, profilul suspectului căutat. Posibilitatea găsirii criminalului este mărită tocmai de această reducere a numărului de suspecţi.
De ce la aeroport suntem cu toţii suspecţi, când de fapt este evident că majoritatea teroriştilor din ultimui 20 de ani au în comun religia musulmană? De ce este percheziţionată băbuţa de 88 de ani şi-i trecut cu vederea tânărul arab, doar din cauza corectitudinii politice şi a multiculturalismului american? Orice psiholog al poliţiei studiind caracteristici comune ale actelor teroriste dinn ultimul deceniu ar descoperi imediat că teroriştii-s musulmani! Că-s tineri, că-s educaţi, radicali, militanţi. Că au legături cu imami radicali, că au participat în antrenamente pentru pregătirea actelor teroriste, pentru constuirea de bombe.
Uite, maiorul care a împuşcat mortal 13 soldaţi americani la Fort Hood şi a rănit alţi 29 a avut pe urmele sale două unităţi de FBI. Acestea au văzut că el corespondează cu clericul musulman radical Anwar al-Awlaki, că întreabă dacă sub legea islamică e un păcat să împuşte soldaţi americani, dar au raportat că ceea ce făcea maiorul Hasan se înscria în limitele cercetării pe care o făcea acesta. Apoi, Hasan avea pe cărţile sale de vizită inscripţia că el este un soldat al lui Allah… dar nici asta nu a fost luat în considerare… din cauza corectitudinii politice…
Socialismul înaintează cu paşi repezi în SUA. Ieri Casa Albă a dat dispoziţie ca celor din conducerea acelor firme care au beneficiat de ajutor de la guvern să le se taie salariile şi alte compensaţii. Liderii organizaţiilor ajutate (Bank of America, AIG, GM, Chrysler, GMAC şi Citigroup) vor pierde până la 90% din salariile şi compensaţiile lor. De asemenea, mare parte din ceea ce vor primi va fi în acţiuni la firmele conduse de ei, pentru a fi astfel cointeresaţi în performanţa acestora.
Firmele de mai sus sunt privite cu ochi răi de către americanul obişnuit. Ele au fost acuzate de situaţia economică jalnică a SUA. Astfel, nimeni nu va murmura împotriva măsurii de tăiere a salariilor, deoarece omul de pe stardă gândeşte că aşa le trebuie, o merită! Dar oamenii nu-şi dau seama că acesta este doar începutul. După ce se va crea precedentul, cât va mai dura până când guvernul va stabili cât poate fi plătit orice angajat al oricărei firme?
În altă ordine de idei, sunt şi eu d acord cu tăierea salariilor acestor şefi: aşa le trebuie! De ce s-au lăsat ajutaţi de guvern? Ce-au crezut ei, că există ceva ce poţi primi degeaba de la guvern? Nici vorbă! Orice guvern îţi dă cu o mână doar pentru ca mai apoi să-ţi poată lua cu 10! Într-o economie de piaţă, guvernul nu are ce să se bage în afaceri.
Şi, am o întrebare: dacă un individ care să zicem câştiga 7 milioane pe an şi plătea taxe după ei, va câştiga numai 700 mii pe an, de unde va recupera guvernul diferenţa de taxe? La 7 milioane taxele plătite ar fi fost de peste 1 milion, la 700 de mii vor fi doar de mai puţin de 100 de mii. Deci să-i pedepsim pe directori! Dar cine va plăti diferenţa de 900 de mii lipsă de la buget?
Lordul Christopher Monckton, fost consilier ştiinţific al lui Margaret Thatcher a ţinut o prelegere la Minesota Freemarket Institute Conference. Mai jos este textul în engleză. În articol Lordul Monckton vorbeşte despre semnificaţia Conferinţei de la Copenhaga pentru Schimbare a Climei, conferinţă ce va avea loc în Decembrie curent. Printre altele, se stipulează crearea unui guvern mondial unic, care să urmărească aplicarea condiţiilor acestui acord, şi care să supravegheze tranferul de bani de către Occident către ţările lumii a treia (re-distribuirea averilor) sub motivul că Occidentul, care arde CO2, datorează bani acestor ţări care nu ard CO2.
Lordul Mockton presupune că Obama va semna acordul, acesta va deveni o lege mai presus de Constituţia SUA şi din el nu se va mai putea evada de viitoare guverne americane, deoarece ieşirea de sub obligaţiile contractuale nu se poate face decât cu aprobarea celorlalţi semnatari. Şi, cine va lăsa America, cel mai valoros contribuabil monetar, să scape din contract? Aici ai tot articolul, precum şi alte comentarii pertinente.
At [the 2009 United Nations Climate Change Conference in] Copenhagen, this December, weeks away, a treaty will be signed. Your president will sign it. Most of the third world countries will sign it, because they think they’re going to get money out of it. Most of the left-wing regime from the European Union will rubber stamp it. Virtually nobody won’t sign it.
I read that treaty. And what it says is this, that a world government is going to be created. The word “government” actually appears as the first of three purposes of the new entity. The second purpose is the transfer of wealth from the countries of the West to third world countries, in satisfication of what is called, coyly, “climate debt” – because we’ve been burning CO2 and they haven’t. We’ve been screwing up the climate and they haven’t. And the third purpose of this new entity, this government, is enforcement.
How many of you think that the word “election” or “democracy” or “vote” or “ballot” occurs anywhere in the 200 pages of that treaty? Quite right, it doesn’t appear once. So, at last, the communists who piled out of the Berlin Wall and into the environmental movement, who took over Greenpeace so that my friends who funded it left within a year, because [the communists] captured it – Now the apotheosis as at hand. They are about to impose a communist world government on the world. You have a president who has very strong sympathies with that point of view. He’s going to sign it. He’ll sign anything. He’s a Nobel Peace Prize [winner]; of course he’ll sign it.
[laughter]
And the trouble is this; if that treaty is signed, if your Constitution says that it takes precedence over your Constitution (sic), and you can’t resign from that treaty unless you get agreement from all the other state parties – And because you’ll be the biggest paying country, they’re not going to let you out of it.
So, thank you, America. You were the beacon of freedom to the world. It is a privilege merely to stand on this soil of freedom while it is still free. But, in the next few weeks, unless you stop it, your president will sign your freedom, your democracy, and your prosparity away forever. And neither you nor any subsequent government you may elect will have any power whatsoever to take it back. That is how serious it is. I’ve read the treaty. I’ve seen this stuff about [world] government and climate debt and enforcement. They are going to do this to you whether you like it or not.
But I think it is here, here in your great nation, which I so love and I so admire – it is here that perhaps, at this eleventh hour, at the fifty-ninth minute and fifty-ninth second, you will rise up and you will stop your president from signing that dreadful treaty, that purposeless treaty. For there is no problem with climate and, even if there were, an economic treaty does nothing to [help] it.
So I end by saying to you the words that Winston Churchill addressed to your president in the darkest hour before the dawn of freedom in the Second World War. He quoted from your great poet Longfellow:
Sail on, O Ship of State!
Sail on, O Union, strong and great!
Humanity with all its fears,
With all the hopes of future years,
Is hanging breathless on thy fate!
Acum câteva luni în urmă, la un sondaj de opinie, majoritatea americanilor considerau Iranul ca un duşman al Americii. Astfel, 80% dintre americani considerau că dacă Iranul va deţine armament nuclear ar fi un potenţial pericol, şi 57% dintre americani aprobau un atac israelian împotriva Iranului, în vederea distrugerii instalaţiilor nucleare ale acestuia.
De peste opt luni de-acum, politica lui Obama de a face pace cu mullahii şi de a-şi cere scuze pretutindeni, în special în lumea arabă a fost percepută de către iranieni drept slăbiciune şi dovada este nu doar spiciul lui Ahmadinejad de la ONU ci şi acţiuni recente ale sale. Astfel, în ultimele opt luni centrifugele de îmbogăţire a uraniului de la Natanz au ajuns la 5 mii, şi peste 2500 sunt deja gata să intre în funcţiune. Ahmadinejad l-a numit pe Ahmad Vahidi, suspect de a fi condus atacul împotriva centrului evreiesc AMIA din Buenos Aires de la 1984 (85 de morţi), şi atacul de la Khobar Towers din Arabia Saudită de la 1996 (19 morţi) în funcţia de ministru al apărării.
Este clar că tactica pacifistă a lui Obama nu a dat rezultate. Aşa că, recent, Obama a cerut Israelului ca să înceteze construcţiile evreilor din Ierusalim, Gaza şi Samaria, în schimbul adoptării de către Casa Albă a unei politici mai dure vizavi de Iran. Netanyahu nu ar trebui să accepte oferta lui Obama şi nici nu cred că o va adopta, după cele întâmplate la ONU, când Ahmadinejad a spus deschis că el nu crede să fi existat Holocaustul. Răspunsul lui Netahyahu a fost dur şi răspicat faţă de cei ce nu au luat nici o atitudine vizavi de Ahmadinejad.
Aşa că eu prevăd o răcire a relaţiilor dintre SUA şi Israel în viitorul apropiat. Dacă Israel nu va accepta oferta lui Obama atunci acesta, pentru că nu poate admite greşelile din politica sa externă, va da vina pe Israel. Învinovăţirea Israelului, va da curaj palestinienilor Libanului şi Siriei. Israel se va găsi singur împotriva acestor duşmani, la care se adaugă Iranul, şi va trebui să se apere.
Astfel, la orizont începe să facă sens de ce în suveranitatea Sa, Dumnezeu a admis ascensiunea lui Obama la Casa Albă:
- trecerea într-un plan secund a Americii. Oricum, în profeţiile biblice, se pare că SUA nu apare de loc.
- ascensiunea la prim-plan a Europei şi Rusiei, precum şi a unor ţări din „răsărit”, precum China şi India (vezi împărăţii ce vor veni din răsărit, Apoc 16:12). Aceste ţări apar în profeţia biblică.
- abandonarea Israelului de către SUA şi alte puteri, pentru ca acesta să se găsească singur în faţa duşmanilor săi. Israelul va fi atacat (vezi Obadia, Psalmul 83 şi Ieremia 49) de către ţări dimprejur. Israel va birui, şi asta va face să locuiască în pace (pentru un scurt timp). În timpul acesta va fi atacat de către împăraţii răsăritului, Rusia, reprezentanţi ai Europei şi alte ţări.
- Profeţiile biblice vor ajunge la deplina lor împlinire, iudeii se vor întoarce în masă la Isus, şi va veni sfârşitul.
Scenariul de mai sus este simplu şi simplist, dar urmăriţi-l. Pentru o vreme, vom fi în mijlocul evenimentelor. Doamne ajută!
Se tot vorbeşte cât de ghrozav este sistemul de asigurare medicală din alte ţări dezvoltate, precum Canada. Uite aici un clip de 20 de minute care arată cum este sistemul de asigurare medicală din Canada. Enjoy! Or,… be scared! Really scared!
Cândva clasele la şcolile publice începeau cu citirea unui pasaj din Scripturi. Apoi sfârşeau cu o rugăciune, de obicei „Tatăl Nostru”. Citirea şi rugăciunea era făcute de învăţători sau profesori, dar ajutau şi copiii. Apoi mai exista jurământul faţă de steagul Americii. Aceste două lucruri cred eu, au făcut America să crească la ceea ce am cunoscut acum câţiva ani, când veneam aici: devotamentul faţă de Dumnezeu şi devotamentul faţă de ţară (în această ordine!).
Pe vremea aceea mai era un avantaj să-ţi declari credinţa. Cu cât erai mai „fundamentalist” cu atât se ştia că eşti mai serios, mai sâguincios, mai de bază. Îţi vei face treaba încredinţată. Dedicarea faţă de Domnul producea dedicare la locul de muncă şi-n societate. Te ofereai voluntar la biserică, la cantina săracilor, şi în orice altă parte. era o datorie să faci asta. Apoi, s-au scos din şcoli citirea Bibliei şi rugăciunea. Odată cu dispariţia devotamentului faţă de Dumnezeu, a dispărut şi devotamentul faţă de patrie. Şi acum culegem roadele acestor fapte.
Ştiu că ceea ce ofer aici este o explicaţie foarte simplistă, dar oferiţi-mi una mai complexă. Ştiu că se pot aduce obiecţii, cum că devotamentul faţă de Dumnezeu nu a dispărut din vieţile oamenilor, dacă a dispărut din şcoli. Că mai există oameni cu frică de Dumnezeu, oameni buni, morali, care fac bine. Şi nu neg că aceştia există. Dar numărul lor este pe cale de dispariţie. Şi până şi aceştia au început să chestioneze nu atât existenţa lui Dumnezeu, cât Biblia ca standard de viaţă, de credinţă şi de morală. Adică, unii dintre ei cred că putem trăi cu porţiuni din Biblie, în timp ce altele mai problematice le putem elimina. Putem trăi cu ceea ce a făcut şi spus Isus, făr nevoia de a aminti mântuirea, păcatul şi pedeapsa. Putem trăi şi fără o credinţă cretşină la care să aderi până la moarte sau cu preţul vieţii, în schimbul unei credinţe care tolerează, acceptă şi nu se mai „crede” chiar atât de sigură pe sine. Adică, dacă nu este singura cale la „Dumnezeu?” Şi, dacă nu există rai, nici iad, ci ambele se întâmplă aici, pe pământ, şi dacă noi producem iadul sau raiul, în funcţie de cum tratăm mediul, animalele (că suntem şi noi o specie de animale) şi pe celelalte „animale” evoluate la nivelul nostru, adică ceilalţi oameni?
Dacă devotamentul faţă de Biblie şi Dumnezeu a început să lipsească din şcoli, cu siguranţă a început să lipsească din familiile noastre, din vieţile noastre, ale fiecăruia. De asta decade America! Şi din această cauză vor decade împreună cu ea şi celelalte naţiuni. Până vom deveni toţi „o apă şi-un pământ”. One world. New World. New Age world.
Se pare că mii de americani bogați renunță la cetățenia americană (ei, și câți românași am venit pe-aici pentru această cetățenie, și câți ne-am scos pieptul cu mândrie când am obținut-o!) pentru a nu mai plăti taxe către statul American. Lunile trecute banca UBS a dat în vileag departamentului de taxe numele a peste 5 mii de americani ce-și țineau banii în bănci elvețiene. Acum aceștia sunt cercetați pentru evaziune fiscală. Așa că, bogații au decis să renunțe la a mai fi americani, pentru a nu mai plăti taxe. Ai aici articolul cu mai multe informații.
Am urmărit un interviu al unui păstor. TV reporterul i-a pus două întrebări, care mi s-au părut total nepotrivite, mai ales adresate unii păstor (creştin):
- crezi în naşterea din fecioară a lui Isus Christos?
- crezi în învierea din morţi?
Ciudat este că răspunsurile pastorului nu au fost cum te-ai aştepta: adică, un răzunător şi convingător „da” la ambele întrebări. El dimpotrivă s-a lansat într-o lungă explicaţie cum că aceste două evenimente ce sunt pietrele de căpătâi a doctrinelor creştine sunt de fapt numai simbolice, că nu este important să crezi în ele, că poţi fi „om” şi fără această credinţă.
Apoi, reporterul a întrebat despre ordinarea de preoţi homosexuali în denominaţia lor. Aici pastorul a început iarăşi o listă de explicaţii, cum că pe vremea lui Isus homosexualismul nu era o problemă între evrei, de aceea Isus nu a spus nici un cuvânt despre asta. Şi că în cultura de atunci a altor popoare, homosexualismul nu era atât de răspândit ca în cultura noastră. Că Biblia este o carte ca un fel de jurnal cultural al scriitorilor ei. Dacă s-ar mai scrie azi o asemenea carte, atunci referirile la homosexualitate ar fi mult mai numeroase, deoarece este un fapt relativ răspândit şi în cultura zilelor noastre, este chiar acceptabil. Numai retrograzii înregimentaţi prin denominaţii fundamentaliste mai cred că homosexualismul este un păcat. Dar creştinii care gândesc, ştiu altfel. Aşa cum acum 25 de ani era nepopular să ai femei ordinate ca preoţi sau pastori, dar lucrul acesta a devenit acceptabil şi chiar răspândit, aşa este şi cu homosexualismul. Denominaţia lui este astăi pionieră într-un domeniu ce-n 25 de ani va fi la fel de răspândit cum este astăzi femeia-păstor sau preot.
Am ascultat cam atât, apoi gândurile m-au purtat într-un fel de disperare. Nu am înţeles niciodată ce înseamnă ca oamenii să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce vor urma, lucruri îngrozitoare (Luca 21:26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate). Acum m-a cuprins un fel de disperare. Am mai experimentat-o în ultimele luni. Ascultam „pe viu” cum era întoarsă Biblia cu susul în jos, şi cum ceea ce a fost întotdeauna păcat, şi este şi va fi păcat indiferent de schimbările culturilor lumii, era acum acceptat şi chiar sărbătorit. Acultam cum unul ce trebuia să fie slujitor al adevărului şi al lui Dumnezeu, să transmită în locul lui Dumnezeu adevărul etern, îşi bătea joc de chemarea sa, de creştinism şi de Dumnezeu.
Mai este mirare de ce se golesc bisericile progresiste? Nu, nu mai este! Pentru că atâta timp cât omul merge la biserică pentru a sta incomod în banca sa şi pentru a asculta un mesaj despre toleranţă, pacifism, încălzirea globală şi alte puncte de discurs din discursul politicienilor şi activiştilor de stânga, nu este mai confortabil să stea acasă în fotoliu în faţa televizorului şi să asculte acelaşi mesaj predat de politicienii de profesie, ajutaţi de staţii şi programe de televiziune aservite cauzelor liberale? Ba da!
În aceeaşi ordine de idei, este la fel de zadarnic să mergi la biserică şi să asculţi discursuri împotriva punctelor de discurs politic al celor de dreapta. Soluţia? Biserica să se întoarcă la predicarea mesajului lui Isus Christos, la predicarea pocăinţei, a sfinţirii, a Marii Însărcinări. Odată acestea făcute, oamenii vor avea lumina pe baza căreia să decidă pentru ei înşişi cum stau lucrurile, vor putea face deosebirea între bine şi rău.
Profesorul Igor Panarin de la Academia pentru diplomați a Rusiei, având antecedente în prezicerea colapsului Uniunii Sovietice, și-a încercat recent capacitatea de a prezice asupra viitorului SUA. El crede că pe la mijlocul anului viitor, Statele Unite se vor dezintegra și că America va colapsa din cauza imoralității, a imigrației și a situației economice, toate acestea catalizate de o slabă conducere a SUA.
Șansele ca predicțiile sale să se împlinească sunt de peste 50% zice Panarin. Procesul a început odată cu catastrofa produsă de uraganul Katrina. De la catastrofă încoace, zice profesorul, toate sunt în declin. Datoria Americii s-a înmulțit de 7 ori în ultimii 11 ani. Închisorile sunt pline. Familiile se dezintegrează. SUA are prea mulți homosexuali. Tinerii sunt înclinați spre violență. Economia este pe chituci. Obama este un politician care vorbește bine dar care nu a condus nici o afacere niciodată.
Acum, Panarin este un rus copleșit de mândrie națională. Predicția sa cu privire la SUA poate fi pusă pe seama dorinței sale de a vedea Rusia numărată încă o dată printre supra-puterile lumii. Și cu toate că părerile sale sunt considerate marginale și fără valoare pentru specialiști, o mulțime de ruși le vântură în presa scrisă și vorbită dintr-o speranță că Panarin ar putea avea dreptate, spre gloria Rusiei.
Acum, eu nu știu de unde am tot auzit în ultima vreme că anul ce vine va fi mult mai dificil pentru America decât a fost anul acesta. Deși economia dă semne de înviere, pe alocuri este dezastru. Statul Michigan are rata de șomaj la peste 14%. Piața de case particulare a scăzut dramatic. Poți cumpăra cu 10-20 de mii case ce acum doi ani erau 200 de mii.
Situația morală este mult mai gravă decât a văzut-o Panarin. Să nu uităm că avem de-a face cu un Dumnezeu care nu poate privi nelegiuirea în ochii Săi și care ia măsuri atunci când răutatea ajunge strigătoare la cer. Trăiesc aici și aș vrea ca prezicerile să fie neadevărate. Dar pe de altă parte, am un dram de îngrijorare că ne așteaptă ani grei. Și să nu se bucure nimeni pentru soarta Americii, dacă prezicerile lui Panarin s-ar împlini măcar parțial, pentru că asta va însemna dezastru și pentru restul lumii.
Aveți AICI articolul mult mai detaliat în engleză.
Îngrozitor! Un doctor din Oregon a sperat că un nou medicament să-i ajute pacientei sale, Barbara Wagner, bolnavă de cancer. Asigurată printr-o asigurare de stat( ca aceea pe care o va pune Obama la dispoziţia americanilor!), Wagner a aflat cu stupoare că statul Oregon va plăti pentru sinuciderea asistată dar nu şi pentru tratamentul ei. „Eu nu sunt gata să mor! Nu sunt gata să mor! Aş mai vrea să fac unele lucruri!” spune ea postului de televiziune KATU din Portland, OR.
Doamna Wagner nu este singură: Randy Stroup din Dexter, Oregon, în vârstă de 53 de ani nu poate plăti nici el chemoterapia. Comitatul Lane în care locuieşte i-a trimis o scrisoare asemănătoare. Oribil! Nu degeaba le este frică mai ales bătrânilor de asigurarea medicală a lui Obama! Ca să economisească bani, guvernul va reduce cheltuielile cu tratarea bolii şi va îndrepta pacienţii spre moarte. Staţi să mă gândesc un pic… unde am mai auzit eu de chestia asta? Hmm… Unde oare?
Nu mă aşteptam ca guvernul american să-şi arate deficienţele chiar atât de repede!
Despre ce este vorba: am mai vorbit pe blog despre faptul că guvernul american, pentru a încuraja pe cetăţeni să renunţe la maşinile vechi (şi care chipurile consumă prea mult combustibil) şi să le ducă la dealer. Acolo cetăţeanul va primi circa $4,500 pe maşină, bani ce-i poate întrebuinţa ca avans la cumpărarea unei maşini noi. Procedura aceasta avea în vedere şi stimularea economiei prin creşterea cererii pentru maşini noi. De fapt, şi Ford şi GM au anunţat creşteri ale producţiei în zilele trecute.
Problema: cei $4,500 trebuie să vină la dealer de la guvern. Şi banii nu mai vin! Aşa că, sute de dealeri de maşini au renunţat să mai ofere programul de „cash pentru rable”. Chestia asta îmi aduce aminte de zecile de mii de dolari pe care i-am pierdut în Romania cu afacerea de farmacie. Farmacia trebuia să dea medicamente la oameni. Acestea erau subvenţionate de statul român. Doar că banii de la guvern întârziau câte 6 luni. Noi trebuia să cumpărăm medicamente mereu. Acestea se vindeau pe valută forte! Când veneau banii de la guvern, şi-i transformam în valută, trecerea excesivă a timpului făcea ca să nu mai putem cumpăra mai nimica pe ei.
Spuneţi-mi o singura intreprindere supravegheată de guvernul american care funcţionează!
- Spitalul militar Walter Reed a fost găsit anii tecuţi (2007)într-o stare jalnică. Birocraţie excesivă, clădiri părăginite, asistenţă medicală sub orice critică. Până şi ministrul armatei Gen. Maj. George Weightman şi-a dat demisia!
- Medicare, asigurarea medicală oferită de guvernul american persoanelor de 65 de ani şi peste (care îndeplinesc anumite condiţii) va rămâne fără bani până în 2017. Conform GAO (Government Accountability Office) Medicare trebuie reformat din cauza predispoziţiei sistemului la fraudă. Numai sub 5% din dosare sunt revizuite.
- Medicaid, ajutorul financiar în vederea îngrijirii medicale oferit de guvern celor cu mijloace materiale insuficiente. Pentru a te califica, trebuie să ai câştig, dar acesta trebuie să fie sub anumite limite. Programul este oferit de state şi nu de guvernul federal. Cam 20% din bugetul statelor se duce pe oferirea acestui serviciu. Între 45 şi 50 de milioane de cetăţeni americani primesc anual îngrijire sub acest program. Cu toate acestea, banii sunt insuficienţi şi programul creează un sistem birocratic care are menirea de a descuraja apelarea la sistem.
- USPS, poşta americană este falimentară. Asta a spus-o chiar Obama, la un spici recent, comparând poşta cu UPS şi FedEx (care sunt companii private şi merg de zbârnăie!). În curând câteva mii de oficii poştale se vor închide din lipsă de bani. Anii recenţi poşta a ridicat preţul unui timbru clasa I de la 37 cenţi (cât era când am sosit eu în SUA) la 44 cenţi. Creşterea a fost de 1 cent anual, dar tot nu sunt destui bani.
- Amtrak, corporaţia pentru transportul persoanelor pe calea ferată este falimentar. Guvernul nu ştie şi nu poate conduce afacerea, care este supra-numită „o maşină de ars banii”.
- Social Security, un serviciu asemănător unui fond de pensii, prin care se oferă bani celor ce nu au suficientă pensie. Unii au calculat că banii vor fi suficienţi până prin 2039, dar alţii spun să ne gândim la 2016. Cu creşterea vâstei de bătrâneţe şi implicit cu creşterea numărului de pensionari, este improbabil ca fondurile să fie suficiente până la 2040. E un alt sistem supus fraudei şi folosit la maxim de către escroci! Unii economişti îl consideră un fel de „caritas” prin care se iau banii de la cei ce lucrează astăzi şi se dau la cei ce-s la pensie, cu nădejdea că pe când vor ajunge pensionari muncitorii de azi, alţii vor munci şi aproviziona fondul.
Acum guvernul vrea să preia sistemul de asigurări medicale! Să fim serioşi! Pe tema asta voi scrie mai amănunţit în viitor. Până atunci însă, postez această „flegmă” într-o categorie specială, dedicată domnului Dănuţ Mănăstireanu, care a categorisit într-un comentariu la articolul linkat, astfel de materiale drept „flegme”.
“(Canadians) have to understand that the system that we have right now – if it keeps on going without change – is not sustainable,” said Doig. Canadienii trebuie să înţeleagă că sistemul pe care-l avem acum, nu mai poate fi susţinut fără modificări. Cuvintele aparţin Dr. Anne Doig, viitoarea preşedintă a organizaţiei Canadian Medical Association. Articolul întreg îl găsiţi aici.
Am uitat să precizez că, programul de oferire de bani pentru maşinile vechi pentru ca omul să-şi cumpere una nouă a necesitat angajarea de personal care să supravegheze rularea miliardelor alocate de guvern acestui program. Astfel, se estimează că în realitate se cheltuiesc în loc de $4,500 cu o maşină $6,000. Şi „succesul” guvernului în acest domeniu încurajează ca guvernanţii să se aventureze într-un alt domeniu: casele.
Sunt sute de mii de case care nu s-au vândut şi au fost preluate de bănci. Băncile nu le-au vândut că nu au personalul necesar. Când va începe vânzarea acestor case, preţurile caselor în SUA vor cădea sub preţuri cum nu s-au mai auzit. Criza va atinge adâncimi în anul viitor şi poate se va revărsa şi în 2011. Cine va cumpăra atâtea case? Probabil că… aţi ghicit! Guvernul! Şi ce va face cu ele? Le va distruge!
În Victorvilla, California băncile nu au mai vândut puzderia de case ci le-au demolat cu excavatorul. Era mai ieftin… Se vorbeşte la fel despre oraşul Flin din Michigan. Aici se vizitează idea de a pune buldozerul pe circa 40% dintre case! Reducerea se presupune că ar face oraşul mai tare! La 1993 guvernul a distru industria forestieră din Oregon. La 1933 guvernul a distrus agricultura americii: fermierii erau obligaţi să-şi ardă recoltele pentru a creşte preţurile alimentelor. Încă mai am cunoştinţe care au terenuri cultivabile în Idaho (statul care cultivă mult cartof) şi care iau de la guvern zeci de mii de dolari anual ca să nu cultive!
Acum anul acesta au început distrugerea industriei auto, apoi vor urma casele. Crezi că va rămâne poatră pe piatră după ce Obama va dispare de la preşedinţie? Nu ştiu ce să zic! Nu-s disperat, dar puţin mă îngrijorez. Ca republican dar mai ales conservator, mă doare să văd cum ceva ce funcţiona bine se distruge în timpul vieţii mele! Probabil iremediabil! Să fie astea zilele din urmă? Cât de de pe urmă?
on 
on 
on 
