PERSPECTIVE CRESTINE

Recent, revista TIME (9 may a.c.) avea pe coperta ei fotografia lui Nelson Mandela, liderul sud-african, care astăzi (18 iulie) a împlinit vârsta de 90 de ani.  În revistă, un articol despre Mandela.  Mai exact, secrete ale conducerii - 8 lecţii pentru conducători.  Biograful său, Richard Stengel scrie foarte bine articolul.  Articolul este de găsit aici şi iată şi un sumar al lecţiilor învăţate pe propria piele, de Mandela:

1. Curajul nu este absenţa fricii, ci este inspirarea altora pentru a depăşi frica
2. Condu din faţă dar nu lăsa în urmă baza.
3. Condu din urmă, şi lasă-i pe alţii să creadă că ei sunt în frunte.
4. Cunoaşte-ţi duşmanul, şi învaţă care-i este sportul preferat.
5. Ţine-ţi aproape prietenii, iar rivalii chiar şi mai apropae.
6. Aparenţele contează, şi adu-ţi aminte să zâmbeşti.
7. Nimic nu este în alb şi negru.
8. Şi abandonul înseamnă a conduce.

Bobby Jindal este un tânăr de 37 de ani, ai cărui părinţi au imigrat în SUA din India şi care a ajuns guvernatorul statului Louisiana.  Va fi probabil unul dintre cei consideraţi de către john McCain ca vicepreşedinte.  Recent, Bobby Jindal a semnat un document legislativ în statul său, care permite profesorilor şcolilor publice, pe lângă urmarea programelor şcolare respective, să folosească şi alte materiale, precum lucrări despre Intelligent Design.  Profesorii pot întrebuinţa dovezi ştiinţifice adiţionale, analize şi lucrări critice cu privire la subiectele pe care le studiază elevii lor.

Scopul profesorilor trebuie să fie acela de a provoca discuţii deschise şi obiective cu privire la teoriile ştiinţifice studiate.  Elevii trebuie ajutaţi să analizeze, să gândească critic şi să priceapă ceea ce învaţă.  Iniţiativa guvernatorului este un mare pas înainte dacă luăm în considerare dogmatica liberală car consideră că teoria evoluţiei şi încălzirea globală sunt adevărate, şi care văd ca fiind „religie” orice altă părere.

Booby Jindal este catolic şi are o diplomă universitară în biologie.  Cu privire la Intelligent Design el este de acord că aceasta nu are o poziţie religioasă sau creaţionistă ci este suportată de filozofia raţională a cărtei vechime o depăşeşte pe cea a creştinismului.  Plato şi Aristotel, filozofi ai Greciei antice au gândit şi au învăţat pornind de la observarea materiei, care deşi tinde spre haos, este organizată în forme perceptibile; în lanţul de cauze trebuie să fi existat o cauză primară.

Cu tot entuziasmul unora (ca mine de exemplu) ştim că legea semnată de Guvernatorul Louisianei va suferi atacuri din partea organizaţiilor liberale şi a avocaţilor ACLU.  Până atunci însă, felicitări domnule guvernator!  Ai curaj!  Poate ajungi vice-preşedinte, şi într-o zi, chiar preşedinte!  Între un „committed Christian” cu vorba doar (ca Obama) prefer unul care nu se bate cu cărămida în piept, dar care arată cu faptele ce face un creştin: adică, este curajos!

După întâlnirea ce era să nu mai aibă loc, McCain a declarat următoarele:  „Astăzi m-am întâlnit cu Rev. Billy Graham şi cu fiul său, Franklin.  Am avut o conversaţie excelentă şi eu m-am bucurat că ne-am putut întâlni.  Billy Graham şi-a amintit cum în timpul războiului din Vietnam pe vremea când eu eram prizonier de război, i-a vizitat de două ori pe părinţii mei în Honolulu, şi cum el şi cu tatăl meu s-au rugat împreună pentru mine.  Eu i-am mulţumit pentru aceasta deja de multă vreme.”

Nu cred că întâlnirea să fi convins pe mulţi evanghelici să i se alăture lui McCain.  Nu deocamdată!

Sursa: RNS

Episcopul homosexual (Episopal Church) V. Gene Robinson (dreapta) intră într-o „uniune civilă” cu partenerul său Mark Andrew într-o ceremonie de la St. Paul Episcopal Church din Concord, NH.  Oficiează magistratul Ronna Wise, la mijloc.

De luni încoace căsătoria homosexualilor este legală în statul California.  Nişte judecători locali au ales să decidă contra votului majorităţii (şi decizia lor va fi răsturnată cu siguranţă la alegerile de la toamnă, doar că până atunci, se vor fi „căsătorit” sute şi mii de „cupluri”) şi au legalizat căsătoria homosexualilor.  Luni funcţionarii care putea elibera certificate de căsătorie au ales să stea benevol mai multe ore peste program pentru a face faţă fluxului de amatori de certificate de căsătorie.  Tot luni avocaţii au stat pe lângă centrele care eliberau astfel de certificate, pentru a agăţa noii căsătoriţi şi a le oferi serviciile lor avocăţeşti.  Adică, vor să-i reprezinte pe cei veniţi să beneficieze de legalitatea acestei porcării în statele de unde au venit, pentru a da în judecată staul respectiv, ca să determine şi acolo recunoaşterea certificatului lor.

Legea californiană va da naştere la o mulţime de procese, îndreptate împotriva nu doar a unor state, ci şi a unor instituţii care nu acceptă angajarea homosexualilor, cum ar fi Boys Scouts şi … Bisericile!  Vai şi-amar!  Fără nici o referire la vaisamar.wordpress.com!

Preşedintele Bush este plecat prin Europa într-un turneu de rămas-bun.  Sunt convins că popoarele Europei se bucură să-l vadă plecat de la Casa Albă!   Printre europenii mai aproape de politica internaţională a lui Bush (adică mai aproape decât predecesorul său) este Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri Bush a făcut o vizită la Vatican, unde a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea.  Dorind să-I întoarcă preşedintelui american favorurile primite cu ocazia vizitei sale în SUA, Benedict l-a purtat pe Bush într-o plimbare privată prin Grădinile Vaticanului - loc care este păstrat doar pentru oaspeţi aleşi pe sprânceană.  Apoi cei doi au povestit în Turnul St. Ioan de pe balconul căruia au privit cei peste 180 de acri de grădini.  Întâlnirea s-a încheiat cu un concert privat în Capela Sixtină, concert susţinut de corul Capelei.

Toate cele de mai sus şi altele, au făcut să înceapă să apară discuţii pe tema convertirii lui Bush la catolicism.  Se ştie că Jeb Bush, fostul guvernator al Floridei s-a convertit, la fel şi Tony Blair, fostul prim-ministru al Marei Britanii.  În timp ce disuţiile Papei cu Bush rămân secrete, ceea ce au dezvăluit ei publicului este că au povestit despre apărarea valorilor morale fundamentale a vieţii, precum şi despre problema Orientului Mijlociu şi a păcii în Israel.

Unii apropiaţi ai lui Bush de la Washington, printre care şi Richard Neuhaus, editorul publicaţiei „First Things” (domnul Neuhaus este preot catolic şi a fost consultat de Bush în trecut cu diferite ocazii) au spus că nici nu poate fi vorba de o convertire a lui Bush!  Bush este metodist.  El a aderat la religia aceasta pentru că aici aparţinea soţia sa, Laura.  Pentru a deveni metodist Bush a renunţat la religia Episcopaliană.

Grupul celor 8 (G8 - adică statele dezvoltate din punct de vedere industrial) ar putea în curând deveni G9 - adică grupul celor 9.  Astfel, datorită preţului benzinei din ce în ce mai ridicat, ar fi posibil ca Arabia Saudită să devină membră a grupului.  Dintre cei 8 (SUA, Japonia, Rusia, Germania, Franţa, Italia, Canada, Marea Britanie) doar Rusia este producătoare semnificativă de petrol.

De ce Arabia Saudită?  Pentru că în contextul preţului produselor petroliere, când cei 8 se întrunesc pentru a rezolva o problemă, se descoperă adesea că soluţia nu-i între cei 8 ci în afara lor.  Astfel, membralitatea Arabiei Saudite ar putea însemna o mai mare producţie de petrol, deşi faptul acesta nu ar duce neaparat la scăderea preţului petrolului.  Dar ar însemna că vechi baricade se dărâmă, şi globalismul cucereşte noi redute.

Am auzit un zvon recent, cum că cineva a încercat să-i aducă pe candidatul republican la preşedinţia Americii John McCain cu Billy şi Franklin Graham.  McCain a refuzat întâlnirea, deşi republicanul nu are suportul multor dintre creştinii evanghelici şi o astfel de întâlnire probabil că l-ar fi ajutat.  Dar după ce McCain a acceptat suportul a două figuri mai controversate a lumii evanghelice (Parsley şi Hagee), s-a văzut obligat să le renege.  Şi cred că acum va încerca să stea departe de liderii reilgioşi.  Eu cred că cei doi Grahami sunt figuri suficient de moderate pentru a ajuta un candidat, şi orice candidat ar fi fericit să se întâlnească cu patriarhul care a fost„păstorul Americii” şi al multor preşedinţi.

Contrastează chestia de mai sus cu o scrisoare primită de preşedintele Nixon, dacă-mi aduc bine aminte, de la cineva care-l ruga pe preşedinte să-i aranjeze o întâlnire cu Billy Graham!

Pentru cei ce se decid mai greu…  Multumesc Wes!

Acum câţiva ani când statul Oregon a fost primul stat care a votat legalitatea eutanasiei eu care locuiam acolo şi am votat împotriva legii, ştiam că ceea ce se întâmpă acum va fi mai devreme sau mai târziu, inevitabil.  Este uşor de dedus că orice redută a moralităţii căzută deschide breşe pentru intrarea unor şi mai mari căderi.  De exemplu, după legalizarea căsătoriei homosexualilor, vor urma (nu neaparat în ordinea aceasta) legalizarea poligamiei, pedofiliei, zoofiliei, şi a altor devieri sexuale.  Legalizarea avortului a premers legalizarea eutanasierii, şi aceasta va fi urmată de tentative de legalizare a eliminării persoanelor cu handicap, a celor slabi şi nedoriţi, şi-n cele din urmă la legalizarea omuciderii! Continue Reading »

Într-un articol publicat în ziarul Granma al Partidului Comunist din Cuba Fidel Castro a afirmat că nu-i poartă ranchiună lui Obama (pentru afirmaţia lui Obama că va menţine embargoul economic vechi de 50 de ani împotriva Cubei) dar nu-l poate nici apăra, deoarece asta l-ar dezavantaja în faţa adversarilor săi.  Castro a continuat spunând că Obama este un candidat puternic, progresiv din punct de vedere uman şi social.

Aveţi mai jos un video clip care reprezintă reclama ce şi-o face Obama în statul Kentucky, pentru alegerile din 20 mai.  Am doar o simplă întrebare: de ce tot o ia pe ocolite?  De ce nu recunoaşte de la bun început că vrea să fie Mesia?  Adică… anti-Mesia?

Tags: Obama, Politica, Stiri

Soulforce este o organizaţie activistă care promovează stilul de viaţă homosexual.  Fondată de un pastor (Dr. Mel White) şi cu ajutorul altor pastori şi prelaţi (printre care şi Arhiepiscopul Anglican Desmond Tutu), sau familii tradiţionale care închid ochii la stilul de viaţă al homosexualilor, Soulfoce intră în dialog cu alte organizaţii, şcoli creştine de învăţământ superior, şi acum cu biserici, pentru a obţine de la acestea recunoaşterea că stilul de viaţă homosexual este condamnat pe baza unei explicaţii greşite a Bibliei.  Dacă şcolile sau organizaţiile creştine refuză dialogul, atunci Soulforce apelează la ajutorul unor avocaţi pentru a găsi nod în papură organizaţiilor respective şi a le atrage în procese judiciare lungi şi costisitoare. Continue Reading »

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

După comentariile sale de la San Francisco despre locuitorii oraşelor mici din „middle America”, s-a creeat harta aceasta care ilustrează concepţia lui Obama despre SUA.  Sticla de „bitter elitist” se explică astfel: e un joc de cuvinte: bitter înseamnă şi amar - Obama a declarat că locuitorii oraşelor mici suferă de amărăciune şi de aceea se ţin de religia sau de armele lor.  Remarca este elitistă, de unde bitterul elitist).

Călcând din străchini în străchini, liberalul Jimmy Carter a răspuns recent întrebărilor unor ziarişti (vezi aici tot articolul) că atunci când ai o democraţie, nu trebuie să vorbeşti cu liderul (ales) pentru a afla ce simte ţara, în timp ce când ai o dictatură, vorbeşti numai cu dictatorul, deoarece acesta reprezintă vocea poporului.  Adică, Jimmy Carter preferă dictatorii, deoarece ei simplifică procesul comunicaţiei, nu-i aşa?   Just thinking…

În altă ordine de idei, afirmaţia lui Carter lămureşte pe oricine că în anumite condiţii, el nu ar vizita pe  teroristul Palestinina Khaled Mashal (şeful Hamas-ului) decât ca simplu cetăţean american; adevărat căreprezentant al unei extreme liberale (doi dintre reprezentanţii acestei extreme, Obama şi Hillary caută să ajungă la Casa Albă în toamnă!) minoritare, dar simplu cetăţean, fără doar şi poate!  Singura problemă este că Jimmy Carter NU este un simplu cetăţean: a fost preşedintele SUA şi asta ar trebui să-i dea de gândit de zece ori înainte ca să-l ia gura pe dinainte sau de a face mişcări binevoitoare faţă de terorişti!

Recent, într-un discurs ţinut în San Francisco în faţa unor oameni selectaţi pe sprânceană, Obama a rostit cuvinte care nu ar fi trebuit să iasă din sală, dar totuşi au ieşit!  A spus în principiu că oamenii din oraşele mici se agaţă din frustrare şi amărăciune fie de religia lor, fie de armele lor.  Acum, ce fel de religie are Obama?  Pentru că după comentariile sale recente el se pare că crede că religia este doar o cârjă pentru frustrările şi amărăciunile unora.  Adică, ei ar avea nişte probleme psihologice!  Adică, el nu concepe că unii, ca mine de exemplu, cred în Dumnezeu pentru că Dumnezeu este real şi adevărat!

Desigur că Obama a vorbit împotriva creştinilor.  Dar ce fel de creştin este Obama?  Că tot recent se tot bătea cu cărămida în piept că el este… creştin!?  Este clar că „creştinismul” lui Obama este doar de circumstanţă… Are nevoie de câţiva amărâţi şi frustraţi care se sprijină pe religie, să voteze pentru el!  Că la numărul voturilor, creştinii-s buni, nu-i aşa?

Netanyahu cu soţia sa, Sarah.  Sursa fotografiei: Israel.post.com

Se ştie că pastorul John Hagee din San Antonio este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai Israelului.  Pentru sprijinul său diferitelor cauze ale evreilor, Hagee a primit diverse distincţii şi medalii.  Recent a condus o delegaţie de peste o mie de participanţi la o conferinţă organizată în Ierusalim.  Cu ocazia aceasta, unul dintre invitaţi, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu a declarat că „Israel nu are prieteni mai buni în lume decât creştinii sionişti.  Această prietenie este a inimii, o prietenie a unor rădăcini comune, o prietenie a unei civilizaţii comune.”

Să fie acestea cuvintele unui politician care ştim că ar spune orice se cuvine momentului?  Să fie cuvinte sincere?  Să fie cuvinte spuse din politeţe, unei audienţe care tocmai a donat suma de $6 milioane unor cauze israeliene?  Nu ştim.  Dar ştim că Israel are din ce în ce mai puţini prieteni adevăraţi şi din ce în ce mai mulţi duşmani.  Ameninţările împotriva lor se multiplică.

Indiferent de care ar fi poziţia noastră escatologică, indiferent de ce rol credem că va mai juca Israelul ca naţiune (dacă credem că va mai juca vreun rol sau nu) în viitor, Biblia ne învaţă pe noi, creştinii să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului (Ps 122:6).  Domnul Dumnezeu promitea lui Avraam că-l va face un neam mare şi va binecuvânta pe cine îl va binecuvânta (Gen 12:1-3).  Una dintre explicaţiile ilustraţiei Domnului Isus din Matei 25:31-46 cu privire la lucruri făcute unor neînsemnaţi fraţi ai Lui este că aceşti fraţi neînsemnaţi sunt evreii.  Iată deci suficiente îndemnuri pentru (măcar) a ne ruga pentru poporul care a dat lumii pe Mântuitorul.  Oricum, lepădarea lor temporară a făcut posibilă primirea noastră, a celor dintre neamuri.  Re-primirea lor va însemna viaţă din morţi, după cum spunea Pavel (Rom 11:15).

 50 de mii de oameni au particiapt la un meci de fotbal.  Au fost vândute bilete de $10, $25, $50, $75 şi loje de lux la $150 bucata.  Din nefericire, o ploaie torenţială a făcut ca meciul să nu mai poată fi jucat în localitate şi astfel s-a decis ca să se înapoieze banii tuturor spectatorilor.  Pe când erau gata contabilii echipei să trimită banii înapoi, au intervenit reprezentanţii Partidului Democrat (Hillary şi Obama) şi au cerut voie să înapoieze ei banii, după principiul democratic al rambursării de taxe.

Democraţii au decis conform politicii lor că nu-i cinstit şi nici egal ca să se dea înapoi fiecăruia cât a plătit pentru bilete.  Iată cum au dat înapoi banii:

- Cei ce au plătit $10, vor primi înapoi $15.  Oricum, ei şi aşa nu au destui bani ca să meargă la meci.  Diferenţa se va numi „credit câştigat al biletului de meci”.  Câştigarea acestui credit se obţine prin lene, obiceiuri proaste vizavi de muncă, ambiţie scăzută, darea vinei pe alţii.  Restul de bani vor fi rambursaţi astfel:

- cei ce au plătit $25 vor primi înapoi $25; aşa e cinstit.

- Cei ce au plătit $50 vor primi înapoi $1, deoarece deja ei câştigă destui bani pentru a merge la meci cu bilete scumpe.  Dacă au $50 pentru un bilet, cu siguranţă nu plătesc destule taxe.

- Cei ce au plătit $75, vor fi penalizaţi şi mai trebuie să trimită încă $25 de căciulă.  Aşa este corect şi numai aşa se vor putea da cei extra $5 celor ce nu au avut bani decât pentru bilete de $10.

- Cei ce au putut plăti lojele de lux la $150 bucata vor fi daţi în urmărire penală.  Departamentul de taxe se va ţine scai de ei, până ce vor fi obligaţi să-şi mute investiţiile, conturile bancare şi fabricile în Mexic, China şi Malayesia.  Odată ajunşi acolo, vor fi bârfiţi în fiecare zi că angajează oameni cu $2/oră în condiţii de muncă fără aer condiţionat şi că nu-s patrioţi, deoarece la mutarea fabricilor, au lăsat fără muncă atâţia americani.

- Se prevede un cadou de $10 celor ce au trecut doar pe lângă stadion, chiar dacă nu au plătit nimic sau nu au avut intenţia de a participa la meci.  Asta pentru că există un program special numit „Affirmative Action” - program destinat celor împotriva cărora s-au produs discriminări.  Stadionul având numai 50 de mii de locuri, a discriminat împotriva tuturor celorlalţi americani, chiar dacă aceştia nu au voit să vadă meciul; deci discriminaţii merită o recompensă de la guvern.

- Cine nu înţelege nici acum cum va funcţiona codul de taxe al democraţilor, să scrie lui Hillary Clinton şi lui Barak Obama.

Recent, candidatul Obama spunea: “I’ve got two daughters, 9 years old and 6 years old. I am going to teach them first of all about values and morals. But if they make a mistake, I don’t want them punished with a baby” - adică, „am dou fiice, de 9 ani și de 6 ani. Mai întâi de toate am să le învăț despre valori și morală. Dar, dacă ele fac vreo greșeală, nu vreau să fie pedepsite cu un copil.”

Obama era (și încă este pentru mulți) ca un fel de „mesia”. Vorbește bine. În stilul predicatorilor de culoare, cu nuanțări de cuvinte, prelungiri de silabe, fraze aproape cântate, repetări de cuvinte, etc. Când a ținut spiciul în care a încercat să explice tiradele anti-americane ale pastorului său, am fost dezamagit. Nu din cauza ideilor, ci pentru că discursul a fost sacadat, a șchiopătat între mișcările ochilor lui Obama de la un ecran al teleprompter-ului la celălalt (echipament video folosit de cei ce țin discursuri, pentru a-și proiecta textul pe niște ecrane din plastic polarizat și transparent, montate de o parte și alta a podiumului de unde se vorbește. Vorbitorul vede textul, dă impresia că se uită la public realizând contactul cu ochii ascultătorilor, care nu văd textul ci prin plastic, văd vorbitorul). Obama mi-a făcut impresis că citește textul la prima vista.

Apoi (cred că) am început să-l înțeleg pe candidat. Părerea mea este că nu-i posibil ca să stai atâția ani într-o biserică ca a sa, cu un asemenea pastor anti-american și rasist, cu o teologie discutabilă, pastor care îți este și mentor și prieten, și să nu știi despre ce păreri are acesta, și să nu fii influențat de părerile lui. Așa că, cred că Obama are în anturajul său și-n staff-ul campaniei electorale oameni care-i scriu discursurile și-l țin din scurt cu ceea ce trebuie să spună. El trebuie să aibă un mesaj care este dorit de ascultătorii săi! Doar se urmărește obținerea de voturi!

Cred însă că Obama este foarte liberal. Dacă ar fi lăsat „de capul lui” să-și vorbească inima și morala, ar vorbi exact ca-n exemplu de mai sus, în care consideră că o (eventuală) sarcină a vreunei fiice de-a sale ar fi o pedeapsă. Ori Biblia spune clar că, (indiferent dacă copii sunt concepuți planificat sau neplanificat, sunt așteptați sau ne-așteptați, doriți sau nedoriți) copiii sunt o moștenire de la Domnul (Ps 127:3). Orice altă poziție, nu este creștină.

Acum, să presupunem că (doamne ferește!) una dintre fiicele lui Obama ar rămâne însărcinată în afara căsătoriei… și sarcina ar fi considerată o pedeapsă: cum propune Obama să se scape de pedeapsă? Oare prin avort? Just asking.  Că dacă aceasta ar fi soluția la care ar recurge candidatul Obama, ar dovedi o atitudine destul de crudă și de păgână față de miracolul vieții și una dintre expresiile cele mai frumoase a acesteia, copiii!

Al Gore apare din nou destul de des în tot felul de interviuri.  Asta mai ales și pentru că se vehiculează mereu numele său ca o eventuală candidatură a democraților la președinție care să taie nodul gordian al impasului dintre Obama și Hillary.  Și pentru că discuția nu poate să se axeze numai pe șansele ca Al Gore să candideze, aceasta se învârte desigur și în jurul unor subiecte dragi inimii în-nobel-ate a lui Gore: încălzirea globală. Continue Reading »