Home > Politica
Stimularea economiei! Ce idee faină! S-au aprobat peste $7 sute de miliarde de dolari. Banii ajunşi la state se folosesc pentru re-pavarea străzilor. Cică s-au creeat locuri de muncă! Serios? Adică, te angajează cineva de pe stradă ca să conduci maşinăriile alea complicate, ce pavează străzile? Nu cred! Sau, ca să lucrezi în mijlocul străzii, printre circulaţia nebună a maşinilor, aşa fără să ai experienţă sau calificare? Nu cred! Deci, de lucru au primit tot angajaţii guvernului, care aveau de lucru oricum şi al căror servicii nu au fost oricum în pericol. O altă păcăleală.
În spiritul celor de mai sus, propun unor fraieri să-şi dea foc la case. Ele vor trebui reconstruite, şi se vor crea astfel locuri de muncă şi va fi stimulată economia. Ideea aceasta este oferită în mod gratuit; nu-mi datoraţi nimic pentru ea!
* 
**
Poate ai auzit sau văzut asta!
Cash for clunkers! Adică, dealerul de maşini îţi oferă $4,500 pentru o maşină ce-o aduci la ei, banii îi poţi folosi ca avans pentru cumpărarea unei noi maşini din lista celor aprobate de guvern, trebuie să te califici pentru rate, şi… eşti om! Lumea a început să cumpere maşini… gunoaie! De 20-30 de ani, bune de dus la fie vechi. Mergeau la dealer cu ele, şi-şi cumpărau maşini noi! (despre asta, vorbim îndată!). Apoi guvernul şi-a dat seamă că este „păcălit” şi a trasat nişte parametri pentru ce maşini se califică la a primi cei $4,500. Nu orice gunoi… doar o rablă!
Dar, lăsând la o parte faptul că se folosesc banii mei şi ai tăi de taxe pentru a finanţa maşina lui Gheorghe şi Maria (pentru că guvernul nu face bani, doar percepe taxe, guvernul nu face locuri de muncă, doar prin reducerea taxelor se încurajează investiţiile, etc) şi eu sunt absolut împotrivă, sunt contra şi la păcăleala în care sunt aduşi oamenii.
Hai s-o luăm pe îndelete: ai o maşină, după parametri guvernului, de până în 15 ani. Încă merge şi eşti mulţumit cu ea. Nu valorează decât vreo $4-5 mii. Dar te atrage posibilitatea de a conduce o maşină nouă! De când nu ai mai inspirat mirosul de piele nouă… de când nu au mai întors vecinii capul după tine cu admiraţie şi invidie… Te duci cu maşina la dealer. Despărţirea nu ţi-e uşoară! Adică, o fi veche, cu vopseaua mai ştearsă, ezită puţin la pornire, scaunele au pielea coaptă pe alocuri, dar te-a servit cu credincioşie atâţia ani! Ai fost la munte şi la mare, la socri… Ţi-ai dus copiii la şcoală, în vacanţe. Ai fost la cules de cireşe şi mere şi ai umplut-o vârf! (Pe-aici se pot culege mere şi alte cele… dacă vrei!) A pornit întotdeauna, în afară de data aceea… când a fost slabă bateria; dar ai schimbat-o şi-s iată peste 5 ani de atunci! Nici o problemă. I-ai pus cauciucuri noi de câteva ori, i-ai schimbat uleiul, câteva curele… dar în rest, nimic.
Ei, fiecare lucru îşi are vremea lui, zice Înţeleptul. Dacă ar fi ştiut, ar fi scris că „cumpăratul unei maşini noi îşi are vremea lui, despărţirea de o maşină veche îşi are vremea ei!” Ajungi la dealer, faci „tai-tai” vechiturii, alegi una nouă… faină de tot! Cât costă? A, $45, 000! Scazi mintal avansul de patru mii cinci sute primit pentru vechitura ta… rămâi cu o datorie de $40,500. Pe 5 ani, $782.98 pe lună! Wow! Ai vrea să dai înapoi, şi ai mai putea, dar maşina nouă ţi-a prins inima, şi mai ales pe cea a soţiei! O iei. Cinci ani vor trece…
Ajuns acasă, suni la compania de asigurări. Altă pleoaşcă: plăteai $50/lună asigurare totală pentru maşina veche, acum te costă $200/lună! Acum chiar nu mai poţi da înapoi! Te-ai băgat în laţ, şi trebuie să supravieţuieşti.
Mergi la benzinărie. Altă descoperire. Maşina nouă nu e cu mult mai economică decât cea veche. Poate economiseşti vreo $2-300 pe an… dacă atâta!
Oamenii nu învaţă că în relaţia cu un guvern, guvernul nu pierde niciodată! Individul pierde mereu, dar nu se învaţă minte. Constatarea mea e că e plină lumea de… am vrut să zic naivi, dar termenul cel mai potrivit este PROŞTI!
* **
Postam aici un povestea vieţii (reală) unui personaj, căruia nu-i dădeam numele. Postul era întitulat GHICITOARE. Şi promiteam să dau răspunsul. Iată-l:
Este vorba despre… Adolf Hitler! Înspăimântătoare asemănare cu… cine au crezut unii dintre voi!
* **
Citiți cele de mai jos, apoi răspundeți cine credeți că este personajul descris. Eu voi răspunde până Sâmbătă.
M-am născut într-o țară, dar am fost crescut într-alta. Tatăl meu a fost și el născut într-altă țară. Eu nu am fost singurul său copil. Tata a avut mai mulți copii cu mai multe femei.
Am devenit apropiat de mama mea, pentru că tata nu mi-a arătat nici un interes. Mama a murit destul de tânără, din cauza cancerului.
Mai târziu oamenii s-au întrebat care este adevăratul meu nume.
Informațiile despre nașterea mea au fost puține și nu a putut nimeni să ofere un certificat de naștere legitim, de încredere.
Am crescut practicând o religie dar m-ai târziu m-am convertit la creștinism, deoarece acesta era acceptat la scară largă în țara în care trăiam; totuși am practicat credințe ne-tradiționale și nu am urmărit creștinismul ăndeaproape, decât de ochii lumii.
Ca tânăr am muncit și am trăit între oamenii din clasele de jos, deghizat ca unul căruia îi păsa cu adevărat de ei. Asta a fost înainde de a mă decide să devin serios cu privire la viață și să îmi aleg o carieră.
Am scris o carte despre luptele mele din timpul creșterii. Celor ce mi-au citit memoriile le-a fost clar că nu mi-a venit ușor faptul că tata m-a abandonat în copilărie.
După ce am împlinit 30 de ani am devenit activ în politică, beneficiind și de ajutor din spatele scenei. În jurul vârstei de 40 de ani am fost catapultat pe scena politică a țării mele, în calitate de candidat pentru o poziție națională. Se spunea despre mine că aș avea o gură de aur și că aș putea convinge pe oricine cu privire la orice. Asta m-a ajutat în înșelăciunea ce-o pueam la cale.
Curiculum vitae al meu a fost aproape inexistent, aveam puțină experiență de muncă, și nu aveam experiență nici în conducerea vreunei organizații. Dar eram un orator puternic și cetățenii erau atrași spre mine ca niște cuie înspre un magnet.
Cuvântările mele atrăgeau mulțimi mari de oameni. Lucrul acesta mi-a exacerbat eul. Mai întâi, campania mea politică s-a concentrat asupra politicii externe a țării mele. Am devenit foarte critic asupra poziției țării mele în războiul anterior și nu am pierdut nici o ocazie de a-mi critica țara.
Dar ceea ce mi-a ajutat ridicarea la nivel național au fost vederile mele asupra economiei. Am pretins că am un plan foarte bun de recuperare economică a țării. Am promis că fiecare sărac va fi hrănit și va avea casă gratis.
Am știut cine era de vină de ajungerea țării în această situație critică. Erau piața liberă, băncile și corporațiile. Am hotărât că-i voi face pe cetățeni să urască aceste categorii și știam că dacă săracii vor invidia pe cei cărora le mergea bine, planul meu va avea reușită.
Campania mea am numit-o “o campanie a poporului” și asta a plăcut oamenilor.
Am fost un candidat surpriză pentru că am apărut din afara politicienilor tradiționali și astfel am obținut un larg sprijin popular. Știam că dacă voi oferi oamenilor “speranță”, împreună vom putea transforma țara noastră și lumea întreagă.
Deci am început să-mi alcătuiesc astfel discursurile încât să pară că ele sunt de partea celor disperați, a săracilor, a ignoranților și a “minorităților persecutate”, cum ar fi evreii. Adevăratele mele convingeri nu erau cunoscute de nimeni și trebuia să mi le țin ascunse, până când voi deveni liderul național.
Trebuia să ascund cu grijă realitatea, deși oricine ar fi putut descoperi convingerile mele cu ușurință, dacă mi-ar fi citit cărțile cu atenție și ar fi studiat oamenii cu care am fost asociat. Îmi pare bine că nu i-a păsat nimănui. Așa am devenit cel mai puternic om din lume. Și atunci, lumea a aflat adevărul despre mine.
Întrebare: CINE SUNT EU?
* **
Un anunț de atenționare providențial:
Mulțumesc, IB!
* **
Archived in the category:
6 - Stiri crestine,
Comentarii,
Crestinism,
Cultura,
Despre Bani,
Dezbateri,
Diverse,
Ecumenism,
Politica,
Religie,
Stiri Generale
De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice ale vremurilor de pe urmă. Conform acestor scenarii, graniţele ţărilor vor dispare, un lider carismatic va apare şi va prelua conducerea întregii lumi (numele său va fi Anticrist), iar oamenii lumii vor fi uniţi într-o singură religie (închinarea la diavolul şi la Anticrist). Unul dintre lucrurile care vor uni pe oameni (pe lângă acelaşi conducător şi aceeaşi religie) va fi şi aceeaşi monedă. De ani buni, dolarul american este moneda în care se păstrează rezervele mai multor ţări, precum şi moneda de plăţi în schimburi cum ar fi petrolul de exemplu. Căderea dolarului vizavi de alte monede, sitoaţia economică a SUA precum şi presiuni din partea Chinei şi a altor naţiuni a făcu că unii economişti şi lideri de ţări să discute posibilitatea unei monede internaţionale unice.
Rusia s-a urcat şi ea în acest tren, şi zilele trecute la întâlnirea celor 20 din Italia, preşedintele Rusiei, Medvedeev a „dezvelit” o posibilă monedă internaţională unică: o puteţi vedea mai jos. Doar atâta mai e de spus că, probabil că spusele dispensaţionaliştilor nu au meritat să fie luate în râs… Poate că cine râde la urmă, râde mai bine!
* **
Ruth Bader Ginsburg a dat zilele trecute un interviu. Minune mare, că nu în orice zi poţi obţine un interviu de la un membru al Curţii Supreme de Justiţie! Şi-n acest interviu, doamna Ginsburg a afirmat că ea a crezut că în decizia procesului Roe vs. Wade, decizie prin care s-au liberalizat avorturile în SUA, intenţia a fost de a folosi avorturile ca pe o metodă de a controla numărul acelor oameni pe care nu-i vrem în Amercia. În cuvintele ei, Frankly I had thought that at the time Roe was decided, there was concern about population growth and particularly growth in populations that we don’t want to have too many of. Adică, poate negri, sau asiatici, sau săraci, sau idioţi, sau cu sindromul Down, sau neputincioşi…
Şi de ce să nu stabilim nişte lagăre de concentrare pentru aceste categorii nedorite? Şi de ce să nu folosim eugenia pentru eliminarea progresivă a idioţilor! Dar, să începem cu idioţii de la Curtea Supremă!
* **
economia.
Biden a recunoscut astăzi că administraţia şefului său nu a citit corect economia şi că efectele pachetului de stimuli economici (care a cheltuit deja 787 miliarde de dolari) nu a avut efectul scontat. Rata de şomaj este la peste 9.5% (deşi Obama a spus că datorită stimulului economic aceasta nu va depăşi 8%) şi căderea în gol a economiei continuă vertiginos. Se aşteaptă o nouă „citire” a economiei (probabil la fel de defctuoasă ca şi prima, că tot obamuniştii o fac) şi mai multă cheltuială. De hârtie. Cheltuială de hârtie şi cerneală. Că banii vărsaţi în economie or fost bani tipăriţi. Din aceia fără acoperire la trezoreria statului, din aceia care măresc „umflaţia” (cum zicea un vecin de-al meu), dar care fără îndoială bagă la datorii inimaginabile copiii noştri (acum e printre puţinele dăţi în care mă bucur că nu am copii).
Ce alte greşeli (de citire) a mai făcut Obama? Eu cred că atunci când l-o citit pe Marx o crezut că a inventat roata şi că până la el, n-o mai încercat nimeni socialismul! Sau a crezut că Das Kapital o fi fost o carte de ştiinţă, şi nu una de ficţiune, cum şi este!
* **
Senatul conduce audieri ale medicului oncolog Dr. Gary D Kao de la spitalul pentru veterani din Philadelphia. Oncologul a greşit tratamentul pentru prostată a 92 de cazuri din 116 (peste 75% din total). Pentru neştiutori şi proşti, cam aşa va arăta asigurarea medicală şi tratamentele oferite de aceasta sub cârmuirea guvernului. În plus, vom avea o mulţime de medici din lumea a 3-a, subcalificaţi şi care nu vorbesc limba, sau medici autohtoni plătiţi prost şi necăutând performanţa, se vor introduce ciubucurile şi atenţiile, etc. Brâââ! Teribilă imagine!
* **
Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca. De ce? Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei. taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.
De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi. Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine! Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii. Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.
Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.
* **
Manuel Zelaya, fostul preşedinte al Hondurasului a fost exilat în urma unei lovituri de stat. Dar ce i-a supărat pe concetăţenii săi şi pe militari? Ah, o bagatelă! Ar fi dorit să modifice constituţia pentru a putea fi reales fără limită de termen… adică pe viaţă! Hondurasul avea ca şi America, un sistem de conducere tricameral: executivul (preşedintele şi guvernul său), Judiciarul (Curtea Supremă) şi Legislativul (Congresul). Astfel, în faţa ilegalităţii flagrante, Curtea Supremă a dat ordin armatei ca Zelaya să fie înlăturat, iar Congresul l-a înlocuit cu un preşedinte interimar, Roberto Micheletti.
Ghici cine a comentat evenimentul fără întârziere? Aţi ghicit! Cei cu musca pe căciulă: Chavez al Venezuelei şi Castro al Cubei! Şintr-o plăcută prietenie cu ei, Barack Hussein Obama! Da, acel Obama care, când Iranienii cputau libertate şi dreptate, tăcea chitic. Problema este că Chavez a ameninţat că va invada Honduras. Acum, poate s-o facă şi pe baza cuvintelor lui Obama.
Apropo: marxismul este bine merci în America, şi am constatat cu plăcere că comuniştii americani îl susţin pe Obama cu plăcere şi entuziasm: aici. Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti.
* **
Conform unui articol din Washington Post, regimurile totalitare ale Chinei, Cubei şi Burmei au cenzurat ştirile din Iran. Nu de alta, dar istoria are caracterul de a se repeta. Noi ştim cum de-a ajuns să explodeze mămăliga românească pe la 1989, luîndu-se după polonezi, maghiari (ăştia de pe la 1956 se tot luptau cu totalitarismul), germani şi Perestroika lui Gorbaciov.
Păcat că suportul american a fost atât de târziu şi aşa de puţin! Mă gândesc că de aceea erau atâtea panouri şi afişe scrise în engleză, ca să le citească restul lumii şi SUA! Şi ce folos că am tăcut? Că acum, şi aşa Ahmadinejad dă vina pe SUA! Energia atâtor demonstranţi trebuie deturnată de la nemulţumirea cu distatoria la ura împotriva Americii! Şi poate că pentru moment, se va lăsa liniştea. Dar ştiu precis că dorinţa de libertate a omului e mai puternică decât orice oprimare şi încătuşare politică sau socială.
Sper că după plecarea americanilor din Irak, aceştia să-şi găsească un ritm propriu de manifestare a libertăţii. Şi sper de asemenea că ceea ce s-a început zilele trecute în Iran să ducă în cele din urmă la răsturnarea dictaturii prin ayatolahi şi la restaurarea unei democraţii.
China, Cuba şi Burma nu-s departe nici ele. După vizita recentă din China mi-am dat seama că temporal, chinezii sunt preocupaţi de dezvoltarea economică ce-a devenit posibilă prin relaxarea legilor privind proprietatea individuală şi schimburile comerciale. Dar majoritatea covârşitoare a chinezilor trăiesc în sărăcie şi-n apăsare socială. Poate că vom vedea în următorul deceniu o explozie a mămăligii (pardon, tofu-ului) chinezeşti şi a celei cubaneze.
Ceea ce nu înţeleg însă, este cum de mai existăp popoare fascinate de socialism, când acesta a fost falimentar în repetate rânduri şi-n atâtea ţări! Singura explicaţie este că, pe platforma socialismului este posibilă dictatura personală. De aici cred că provine atracţia liderilor. Iar masele, ele sunt dornice de … pâine şi circ! Dacă guvernul le promite gratuităţi, le-a prins! Masele! Proşti, da mulţi, sau mulţi, da proşti! Cum doreşti!
* **
Mai întâi, o glumă. Se zice că era odată un căpitan de vas de piraţi foarte curajos. Venea aghiotantul la el şi-i zicea, „căpitane, suntem atacaţi de un alt vas de piraţi!” şi curajosul căpitan cerea cămaşa roşie. După câteva ocazii, aghiotantul îl întrebă curios, de ce cere mereu o cămaşă roşie de câte ori sunt în faţa luptei cu un alt vas de piraţi? La care căpitanul răspunse că, dacă va fi rănit în luptă, roşul va ascunde vederea culorii sângelui şi astfel va evita să-i descurajeze pe marinarii săi aflaţi în luptă.
Într-o zi, aghiotantul veni repede şi spuse „căpitane, suntem atacaţi de zece nave cu piraţi!” La care căpitanul ceru: „adu-mi pantalonii maro!”
Lăsând gluma la o parte, Coreea de Nord tocmai a anunţat că va şterge America de pe faţa pământului! Serios? Cu ce? Acum, nu neg că s-au mai văzut buturugi miculuţe răsturnând ditamai căruţe! Dar rachetele lansate de Coreea de N în probele nucleare de până acum au făcu „plici” în balta din faţa casei lor la câteva secunde de la lansare. Ameninţarea asta sună a „luaţi-l de pe mine că-l omor!”
Nu, nu neg posibilitatea unei confruntări armate cu Coreea de Nord. SUA are în Coreea de Sud peste 28 de mii de soldaţi. Dar tocmai existenţa lor îi împiedică pe cei din nord să invadeze sudul. În timp ce fiecare dintre părţi (mai mult coreenii din nord) flutură securea războiului, eu cred că Kim Jong-il ar trebui să-şi pregătească pantalonii maro!
* **
Ar fi fost bine ca Obama să fi zis măcar un cuvânt de încurajare în favoarea protestatarilor din Iran. Nu că oponentul lui Ahmadinejad ar fi mai bun, deoarece nu este! Dar el a oferit o speranţă mulţimilor: speranţa că se poate schimba ceva. Când eşti închis într-o cutie şi apare o breşă, o gaură undeva, prin care se strecoară o rază de lumină, se aprind dintr-o dată visele şi imaginaţia! Începi să-ţi închipui că ai putea scăpa, că breşa s-ar putea lărgi pentu a te strecura afară.
Poate să se fi copt vremea pentru reforme în Iran. Sau poate s-au inspirat de la vecinii irakieni… Cine ştie? SUA mai este încă o apărătoare a celor ce se luptă pentru libertate, şi un semn de aprobare ar fi contat mult. Dar acesta nu a venit, şi azi aiatolahul Khamenei a vorbit şi le-a spus protestatarilor să înceteze cu prostiile şi să-şi vadă de treabă, nu au fost fraude electorale! Şi ca de obicei, a încheiat cu un discurs împotriva Americii, ca să le ofere un ţap ispăşitor celor ce au prea multă ură.
Vom vedea ce va aduce ziua de mâine, dar părerea mea este că s-a irosit o ocazie de schimbare.
* **
Deci, Barack Hussein Obama a fost în Egipt. Acum nu mai trebuie să ne reţinem de la a folosi numele mijlociu al preşedintelui. În alegeri, am fost mustraţi aspru de către acoliţii lui Obama că cei ce folosim acest nume vrem să-i speriem pe alegători. Acum nu se mai sperie nimeni, deoarece ceea ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numeşte! Şi, noi ne-am făcut-o!
Iată că putem să-i zicem „alesului” Hussein, şi de asemenea nu mai este nici un pericol să amintim faptul că a fost crescut în casa unor musulmani în ţări musulmane. Pe vremea alegerilor, asemenea menţionări erau şi ele tabu.
Ce se poate citi în rândurile şi printre rândurile mesajului lui Obama de la Cairo?
1. Eu citesc că lui Obama îi place să spună adevărul. Asta m-a surprin destul de tare, deoarece sunt deja obişnuit că Obama NU spune adevărul. Îl spune ciuntit, parţial, de convenienţă, după cum cere ocazia sau este cazul. Nu ne-a spus adevărul despre unde s-a născut, unde a studiat,cine-i sunt colegii (dar nici aceştia nu iasă la suprafaţă!), care-i sunt lucrările de diplomă (deşi-i place să promoveze alte scrieri de-a sale, cum a făcut-o recent la Universitatea Notre Dame), care i-au fost relaţiile cu comuniştii, socialiştii, teroriştii, şi JeremiahWright, cine i-a finanţat studiile pentru că e clar că el nu a avut mijloace financiare. Ca să amintim doar câteva domenii în care preşedintele Obama nu a spus (încă) adevărul.
2. Apoi citesc că preşedintele vrea să aibă parte de un nou început. Dar cum? Vorbind mereu America de rău? Cerând mereu scuze? Început cu cine? Deoarece lumea musulmană (deşi el o priveşte ca un tot unitar), este foarte fragmentată. Şi chiar cei cărora li s-a adresat Obama, adică reprezentanţi ai Arabiei Saudite, Egiptului, universităţilor şi clerici musulmani, chiar ei ţin aprinsă flacăra extremismului (cum în repetate rânduri l-a numit Obama, evitând să folosească cuvântul mai potrivit „terorişti”). Discursuri ideologice, strângere de fonduri, instigare la ură şi violenţă, sunt modurile de operare a celor cărora Obama le vorbeşte de un nou început. Domnule Obama, aceştia vor accepta un singur nou început: când Israel nu va mai fi, şi de SUA nu va mai fi nevoie, atunci musulmanii vor avea parte de începutul pentru care se luptă de secole.
Noul început spunea Obama, trebuie să fie bazat pe respect reciproc. Care dintre musulmani respectă SUA?
3. Un termen frecvent folosit de Obama este „pace”. Despre „pace, pace” citesc din copilărie! Să fi venit oare vremea aceea? Că sincer să fiu, eu o aştept! Numai că acea „pace” despre care vorbeşte Obama şi nu doar el, ci şi chiar unii din lumea evanghelică, NU SE POATE REALIZA cu mijloace omeneşti. Nu cu discursuri, nu prin conferinţe, nu în Absenţa Prinţului Păcii. Pacea adevărată şi reală apare numai când unul dintre duşmani va fi înfrânt pentru totdeauna. În timp ce Obama VORBEŞTE despre pace, consens şi diplomaţie, Coreea de Nord se joacă cu armament nuclear, la fel şi Iranul.
Obama a amintit Dialogul Inter-religios promovat de Arabia Saudită şi Alianţa Civilizaţiilor promovată de Turcia. Nu spun că nu au fost încercări în găsirea unui teren comun între creştinism şi islam. Anii recenţi au fost presăraţi cu întâlniri în cadrul Dialogului Creştino-Musulman. S-au schimbat declaraţii. Una dintre acestea, semnată de câţiva evanghelici a făcut să curgă multă cerneală pro şi contra. Toate aceste iniţiative caută să definească punctele comune, care pot deveni bazele unui dialog civilizat care să ducă la înţelegere. Puncte comune există, aşa cum s-a arătat adesea şi din abundenţă: monoteismul ambelor religii, credinţa într-un dumnezeu personal, care a creat lumea şi pe om, promovarea unei atitudini de compasiune pentru cel lipsit, şi alte câteva. Nu punctele comune ne fac probleme, ci diferenţele! Şi acestea vor fi insurmontabile, cât vor ţinea vremurile. Printre acestea, avem deosebiri teologice (la care evanghelicii ţin mai puternic decât reprezentanţii bisericilor tradiţionale şi emergente) şi avem atitudinea faţă de Israel. Mare parte din creştini susţin dreptul la existenţă al Israelului, mare parte dintre musulmani susţin dreptul la… inexistenţă al Israelului. În domeniul acesta, Obama vrea şi să aibă prăjitura, şi s-o mănânce. De aceea, „pace” nu va fi.
4. Obama a vorbit despre democraţie. Conceptul de democraţie trebuie că este străin societăţilor islamice. ISLAM înseamnă supunere, şi supunerea este importantă şi pentru cei ce supun, şi pentru supuşi. Ancorat adânc în perioada formării islamului, ţările musulmane nu îmbrăţişează democraţia şi fie dictatura, fie haosul. Acuzarea de către Obama a colonialismului şi a interzicerii musulmanilor la progres şi oportunităţi a dat apă la moara multora. Doar că, Obama a uitat că America nu a avut nici o colonie în nici o ţară musulmană. Dar pentru Obama, asta puţin contează. Democraţia este o temă utilă, deoarece chiar şi vizita aceasta şi spiciul de la Cairo are în vedere nu realizarea unor lucruri concrete (spiciul a fost îmbibat în generalităţi) ci promovarea unei personalităţi: a lui Obama. Interesele Americii sunt susţinute de Obama doar atâta vreme cât acestea coincid cu ale sale. Şi deocamdată, SUA i-a oferit platforma de a ieşi la scena internaţională.
* **
Se zice că Obama vrea să numească un hispanic la Curtea Supremă, acum când Justice Souter se va pensiona. Dar nu cu mult timp în urmă, când Bush a numit pe Mihuel Estrada ca judecaător la Curtea Supremă de apel a DC-ului, democraţii s-au împotrivit şi au blocat votarea înplenul senatului, ştiind că dacă o vor permite, domnl Estrada va fi nominalizat. Acum Obama vrea şi el să onoreze contribuţia hispanicilor la cultura americană. Dacă-i propus de Obama este bun? Dar propus de Bush, nu a fost bun? Hmm.
PS. Despre Obama nu am mai scris de mult… că nu este nimic nou! Tot către socialism mergem…
* **
Joia trecută, Comitetul Judiciar din Congresul American a votat cu o majoritate de 15 la 12 un proiect de lege cu privire la „hate crimes” (crime provocate de ură). Printre cei asupra cărora se pot comite asemenea crime, homosexualii, lesbiencele şi trans-sexualii. Proiectul va fi trimis la plenul Congressului, şi dacă va fi votat acolo (ceea ce-i posibil, datorită majorităţii confortabile de care se bucură democretinii în acesta) va merge la Senat (acolo de asemenea majoritate demo) apoi la Obama. Ha! Obama-l va semna 100%! Aşa că, atenţiune dragi păstori! Nu veţi mai putea predica împotriva homosexualităţii! Nu veţi mai putea înfiera acest păcat, deoarece veţi fi pasibili la pedeapsă!
Încă o palmă dată celui de-al doilea amendament, cel care protejează dreptul la libera exprimare a opiniilor. Nu toate opiniiloe sunt la fel de libere, pentru că nu toate sunt la fel de egale. unele-s mai egale între ele ca altele.
* **
on 
on 
iată ce înseamnă (deocamdată) schimbarea!
