Obama și Huckabee

La ora la care scriu, caucusul din Iowa s-a consumat și de partea republicanilor Huckabee a luat cei mai mulți delegați, urmat de Mitt Romneay, Thompson și alții, iar de partea democraților, Obama a luat locul întâi, urmat de Edwards, de Clinton și de alții.  Desigur că e posibil ca rezultatele de mai sus să nu însemne nimic nici pentru câștigători nici pentru „învinși”. Read the rest of this entry »

Viewed 73 times by 46 viewers

Salt Lake City - Templul Mormon

Tocmai am terminat de citit aseară capitolul despre mormoni din cartea lui Ron Rhodes (The Challenge of the Cults and New Religions - Zondervan - 2001) ca să mă edific mai bine despre credința mormonă. Nu de alta dar la anul va trebui să votăm un nou președinte în America. Eu sunt Republican și sunt curios pe cine va alege partidul ca să candideze.Știți deja că sunt la candidatura din partea republicanilor mai mulți: printre aceștia, mai cunoscuți, John McCain, Mitt Romney, Rudi Giuliani și un pastor baptist, Hyckabee. Lunile următoare vor avea loc „caucus”-urile din mai multe state (primul, conform tradiției, în statul Iowa). Caucus-urile sunt întâlniri a reprezentanților unui partid pentru alegerea politicii partidului și selectarea candidaților la diverse funcții. De asemenea vor avea loc alegeri primare în diferite state. Se așteaptă ca cel mai târziu în Martie-Aprilie să avem un candidat republican. Din partea democraților, se pare că nu vor fi obstacole majore în nominalizarea lui Hillary Clinton (ferească Dumnezeu!) la candidatura partidului.

În condițiile acestea, am vrut să mă edific cu privire la credința mormonă. Mitt Romney are șanse să devină candidatul republicanilor. Romney (și alții) susține că el este „creștin”. Este mormonismul o formă de creștinism? Pentru mine, nu este! Dar, voi vota cu el, dacă este mormon? Contează credința lui la guvernare? Bush este protestant… a contat mult credința sa religioasă în deciziile pe care le-a luat?

În timp ce subiectul acesta este important și interesant de dezbătut într-un eseu mai larg, când voi avea puțin timp, deocamdată doar doresc să spun că în timpul cercetărilor mele, am dat peste un articol care face o paralelă între mormoni și… musulmani! Îl găsiți AICI.

Extrag din el pe scurt, următoarele asemănări:

- mormonii cred că Joseph Smith a fost ultimul profet, musulmanii cred că Mahomed a fost ultimul profet.

- mormonii cred că după moarte, o să primești propriul tău „univers”, musulmanii cred că o să primești propriul tău harem de 72 de fecioare,

- mormonii cred că Isus a fost doar un copil spiritual al lui „dumnezeu” și ca om, a fost cu nimic deosebit de ceilalți oameni. Și pentru musulmani, Isus a fost doar un profet, nu mai mare decât alți profeți, cu nici un caz mai mare decât Mahomed.

- Joseph Smith a practicat poligamia, Mahomed a practicat poligamia.

- Cartea de bază a mormonismului, opera lui Joseph Smith pornește de la o cunoaștere inexactă a Bibliei și istoriei, cartea de bază a musulmanilor este la fel de ignorantă cu privire la credința pe care pretinde că s-a zidit.

Deocamdată, atât! Urmează să revin.

Viewed 205 times by 132 viewers

De-acum știe o lume întreagă.  Benazir Bhutto, prima femeie prim ministru într-o țară musulmană, și nu o dată ci de două ori, întoarsă acasă dintr-un exil auto-impus pentru a organiza alegerile politice de la anul și desigur, pentru a candida, a fost ucisă într-un atentat acum câteva ore. Read the rest of this entry »

Viewed 146 times by 92 viewers

Turcii dintr-un sat din Elveţia s-au decis să ridice un minaret în satul lor.  Până acum, locuitorii musulmani ai satului Wangen (la nord de Berna) se întâlneau pentru slujbele lor de vinerea într-o casă particulară, aparţinând comunităţii turce.  Slujba religioasă se ţinea în subsolul clădirii.  Asta nu ar fi produs nici un protest.  Dar gălăgia produsă de musulmani, vacarmul maşinilor şi aglomeraţia i-a făcut pe săteni să se opună proiectului de ridicare a unui minaret. Read the rest of this entry »

Viewed 30 times by 15 viewers

Congresul american a luat în considerare luna aceasta adăugarea la o categorie specială de încălcări a legii ura.  Până acum, ura nu era o fărădelege (din punctul de vedere a legilor omeneşti, că dintr-a lui Christos, ura era la fel de vinovată ca şi transpunerea ei în faptă).  Din punct de vedere omenesc, dacă ura se tranforma în ucidere, să zicem, atunci uciderea era judecată.  Sentimentul de ură însă nu era judecat.  De ce? Read the rest of this entry »

Viewed 25 times by 12 viewers

Mă gândeam astăzi unde eram acum şase ani.  Era cred că vreo 8 dimineaţa.  Încă nu mă sculasem.  Aveam compania de limuzine şi noaptea precedentă am avut de transportat nişte bogătani din zona Portlandului care au participat la un fund raising.  Deşi nu am stat la birou, am fost totuşi preocupat cu privire felul în care decurg lucrurile şi m-am culcat târziu, către dimineaţă.  Am vorbit pe radiotelefon cu şoferii, asigurându-mă că totul este în regulă.

Aşa cum ziceam, pe la ora 8 sună telefonul.  Este Spyros, partenerul meu.  Îmi spune să mă scol şi să dau drumul la televizor şi să mă uit la canalul 8, apoi închide.  Mă dau anevoie jos din pat şi pornesc bombănind către living room unde am televizorul.  Pornesc televizorul, îl pun pe canalul 8 şi privesc… mi se pare că este un film cu clădiri care se prăbuşesc.  O să-l sun pe Spyros să-l beştelesc.  Read the rest of this entry »

Viewed 10 times by 3 viewers

Statuia unui sclav, sculptura neterminata, de Michelangelo 

Asurzit de vacarmul cotidian, preocupat de recentul „deces” al computerului ce mi-a robit vreo patru ani, eram gata-gata să uit de un documentar important, dat marţi, miercuri şi azi (joi) pe CNN.  Christiana Amanpour a pregătit trei prezentări a câte 2 ore sub titlul :„God´s Warrior…” adică războinicii lui Dumnezeu.  În prima seară a prezentat luptători însufleţiţi de religia evreiască, aseară terorişti musulmani şi mâine seara activişti creştini. Read the rest of this entry »

Viewed 46 times by 22 viewers

Am ascultat acum două zile la un interviu dat de Karl Rove, fostul consilier personal al preşedintelui Bush într-un interviu dat celebrului Rush Limbaugh. Am reţinut următoarele lucruri spuse de Karl Rove despre preşedintele Bush şi despre sine. Poate că ştie Karl despre ce vorbeşte! Doar e prieten cu Bush de peste 30 de ani!

- Preşedintele are obiceiul de a reacţiona la critici în felul următor: „noi am venit aici pentru un scop. Noi avem o obligaţie faţă de ţară, nu faţă de fiecare ziarist sau oponent politic. Nu vă îngrijoraţi: vom fi judecaţi de istorie şi probabil că după ce nu vom mai fi aici sau pe lumea aceasta, istoria ne va face dreptate!”

- Karl Rove are o relaţie de prietenie cu preşedintele pe care nu toţi cei care lucrează la Casa Albă o au; dar preşedintele Bush ştie cum să-l facă pe fiecare participant la politică şi hotărâri să se simtă important! Stă de vorbă cu fiecare, le cunoaşte aspiraţiile, visurile, frustrările şi-i face să se simtă bine prin încurajări repetate. Read the rest of this entry »

Viewed 35 times by 21 viewers

Un republican şi un democrat mergeau împreună pe trotuar, când au dat peste un cerşetor.  Republicanul s-a oprit lângă el, i-a dat cartea sa de vizită şi i-a spus să treacă mâine pe la biroul său să îi dea de lucru.  Apoi, a băgat mâna în buzunar, a scos o bancnotă de $20 şi i-a dat-o cerşetorului să aibă pentru astăzi.

Democratul a vrut să arate şi el bunăvoinţă unui cerşetor.  Aşa că, la următorul cerşetor, democratul s-a oprit lângă acesta, i-a dat îndrumări precise cum se ajunge la oficiul de asistenţă socială, apoi a băgat mâna în buzunarul republicanului, a scos o bancnotă de $20, din care $5 i-a dat cerşetorului ca ajutor iar $15 a păstrat pentru acoperirea cheltuielilor administrative.

Acum ştiţi deosebirea dintre republicani şi democraţi.

Viewed 15 times by 9 viewers

Pentru cei mai mulţi dintre oameni, alegerea la care wc să scapi de deşeuri este un lucru extrem de simplu: bărbaţi sau femei.  Scris pe uşile respectivelor aşezăminte, în limba ţării în care te afli, este clar ca lumina zilei.  Pentru cei ce nu ştiu să citească, este pus un abţibild sau o placă cu imaginea unei persoane in pantaloni (pentru bărbaţi) şi cu fustă (pentru femei).  Acum, chestia asta de la urmă poate fi discutată, deoarece pantaloni poartă şi femeile!  Şi-n tot mai multe case, poartă şi pălăria!  Dar asta e o altă discuţie.

Aşa că acum într-o zi, ieşind de la un wc m-am întâlnit prin parc cu un travestit mergând către respectivele încăperi.  M-am oprit, m-am întors şi vă mărturisesc sincer curiozitatea, am stat să văd unde va intra: la femei (era îmbrăcat ca femeie - vezi poza) sau la bărbaţi (era bărbat).  Adică, straiul (şi ceea ce credea el că este „în suflet” cum zic ei) determina unde se va uşura, sau ceea ce era el în realitate.  A intrat la femei.  Oare cum se simţeau femeile dinăuntru în prezenţa unui bărbat?  Am scuturat din cap a nedumerire şi mai mult, a „nu vreau nici măcar să mă gândesc” şi am plecat în drumul meu!

Eu aş propune, ca să fim corecţi din punct de vedere politic să se creieze un al treilea wc: pentru travestiţi!  În el ar fi mai în elementul lor bărbaţii îmbrăcaţi ca femei şi femeile ce se dau drept bărbaţi!  Adică, debusolaţi şi confuzi ar fi şi unii şi alţii.  Într-atât de debusolaţi cu privire la propria persoană încât nu vor avea timp să se ocupe de alţii.

Da, cine va suporta cheltuielile construirii a celei de-a treia încăperi?  Proprietarul biznisului?  Statul?  Travestitul?  O să propun să se discute asta în Congresul american.  O să trimit un email reprezentantului meu.  Chestie seriosă, nu credeţi?

Viewed 19 times by 12 viewers

Majoritatea liberală a Congresului statului Washington a votat ieri o lege care permite celor ce trăiesc împreună ca homosexuali aceleaşi drepturi ca ale celor căsătoriţi legal.  Azi dimineaţă la orele 4, deja era coadă la biroul de înregistrări.

150 de cupluri s-au înregistrat astăzi, ca nu cumva să piardă o zi de „beneficii”.  Printre acestea, dreptul de a-ţi vizita „partenerul” la spital ca „rudenie”, dreptul de a participa în deciziile medicale (dacă de exemplu unul dintre cei doi/cele două este pe „life support” sau pe ventilator şi nu mai are speranţă de viaţă, „partenerul” are dreptul de a solicita întreruperea asisitenţei medicale, chiar dacă familia reală a bolnavului mai doreşte continuarea asistenţei medicale), dreptul de a moşteni pe cel decedat. Read the rest of this entry »

Viewed 17 times by 10 viewers

Continuare de ieri 

7. Fii atent să nu fii dus de mulţime.  Întrecându-se pentru a captura atenţia privitorilor, industria mass-media, fiind de natură comercială, se străduieşte să facă cât mai mulţi clienţi.  Astfel, canalele care produc cele mai controversate emisiuni, care transmit evenimentele cele mai senzaţionale şi mai dramatice, atrag cel mai mare humăr de privitori.  La fel şi cu ziarele: cele care sunt cele mai senzaţionale, şi cele mai superficiale, atrag cei mai mulţi cititori.  Cu alte cuvinte, mulţimea e atrasă de spectacol, ca în vechea Romă.  Read the rest of this entry »

Viewed 11 times by 4 viewers

continuare de ieri

4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii.  Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”).  În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei.  Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie.  Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate  i-a radicalizat.  Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea.  Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor.  Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor, şi resping ideea că homosexualismul este rău.  Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit. Read the rest of this entry »

Viewed 19 times by 7 viewers

prelucrare după un articol scris de Albert Mohler în 2004

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care re-înviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA.  „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă.  Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false, şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS. Read the rest of this entry »

Viewed 17 times by 6 viewers

John Edwards, candidat din partea liberalilor la președinția Americii a anunțat deunăzi că unui om bogat (cum este el, care locuiește într-o casă de peste 2600 mp, care plateste $400 pentru o tunsoare, etc. etc.) poate sa-i pese de săraci!  De aceea, a anunțat că se va retrage de la activitățile de strângere de fonduri pentru câteva zile, ca să se dedice unui „Tur al Sărăciei”.  Astfel, el va vizita câteva state mai sărace (din delta râului Mississippi și din jurul Marilor Lacuri) și se va fotografia în mine de cărbuni, în fabrici și uzine, în ferme agricole, în cartiere sărace, școli și clinici.  El face astfel „un efort! să arate restului americanilor că 37 milioane dintre ei trăiesc în sărăcie. Read the rest of this entry »

Viewed 13 times by 6 viewers

La 4 Iulie 1776 Statele Unite îşi dobândeau independenţa de către Mare Britanie şi se puneau bazele uneia dintre societăţile care va domina scena lumii din aproape toate punctele de vedere, până în zilele noastre. La 14 Iulie 1789 Franţa sărbătoreşte căderea Bastiliei, şi începutul Revoluţiei Franceze. Ambele ţări pretind că evenimentele amintite adineaori au pus bazele democraţiei lor. Să fie oare adevărat? Read the rest of this entry »

Viewed 7 times by 3 viewers

Vreau să continui aici câteva gânduri începute ieri.

După părerea mea, căsătoria şi familia heterosexuală (mie îmi place să-i spun tradiţională, sau biblică) este singurul garant al egalităţii omeneşti.  De asemenea ea şi numai ea ţese în mod normal pânza societăţii umane.  Căsătoria asigură creşterea normală a copiilor şi-i ajută să-şi găsească la rândul lor, identitatea sexuală, socială şi familială.

Uniunile civile, găselniţa mişcării de emancipare a femeii sunt modalitatea creierii unei societăţi bazate pe clase sexuale, în care femeile vor deţine controlul asupra familiei, copiilor şi în cele din urmă asupra societăţii.  Bărbaţii homosexuali au căzut în plasa mişcării feministe când au solicitat şi ei recunoaşterea uniunii civile a doi bărbaţi.  Uniunea civilă a homosexualilor, şi din acest punct de vedere, chiar şi a lesbienelor, nu este decât un mijloc necesar atingerii unor alte scopuri.  Mişcarea de eliberare a femeii a solicitat la începuturile ei uşurarea divorţurilor ca apoi să dorească să se valideze căsătoria între aceleaşi sexe.  A alungat bărbaţii din această cursă a căsătoriei, ca acum să dorescă să intre în căsătorie câte două femei!  A solicitat libertatea de a avorta ca apoi să solicite posibilitatea de a a dopta sau de a fi înseminate artificial. Read the rest of this entry »

Viewed 14 times by 8 viewers

Lupta s-a dus pe alte planuri până acum: trebuia ca reprezentanţii homosexualilor şi lesbiencelor să câştige drepturi!  Pe acest front comun împotriva valorilor tradiţionale are unei societăţi zidite pe principiile iudeo-creştine, homosexualii erau gata să se căsătorească în numere record.  Canada le oferea posibilitatea legalizării unei asemenea căsătorii, apoi state americane au sucombat pe rând sub presiunea ACLU (Uniunea americană pentru libertăţi civile), sau a unui lobby puternic, sau a unor conducători de oraşe sau state cu o morală dubioasă.  Primul stat care a acordat aceleaşi drepturi unor cupluri de homosexuali trăind într-o aşa-numită „civil union”ca şi cuplurile din căsătoriile tradiţionale a fost Vermont, urmat apoi de Connecticut, New Hampshire şi New Jersey.  Alte state acordă doar drepturi limitate parteneriatului a doi homosexuali trăind împreună într-o „familie”.

Guvernul federal nu recunoaşte astfel de „căsătorii” şi nici statele nu sunt obligate să recunoască uniunea încheiată de un alt stat.  Printre drepturile în discuţie sunt: dreptul de a moştenire asupra proprietăţii partenerului decedat, dreptul de a participa în asigurările medicale şi/sau sociale ale partenerului care munceşte (sau care are asigurări mai bune), dreptul de a plăti taxele ca o familie (familiilor li se aplică un cod de taxe mai scăzut), dreptul de a adopta copii (sau în cazul cuplurilor lesbiene, de a însămânţa artificial una dintre femei pentru a da naştere la un copil).

Nu este nici locul nici timpul de a discuta aici implicaţiile şi ramificaţiile recunoaşterii uniunii civile a homosexualilor.  Read the rest of this entry »

Viewed 14 times by 8 viewers

Se zvoneşte că în New York bolnavii suferinzi de boli mintale nu vor avea voie să voteze la alegerile din 2008.  Astea-s veşti foarte proaste pentru democaraţi şi liberali!  Îşi vor pierde pest 75% dintre votanţi!

Viewed 17 times by 8 viewers

Deschizând poșta astăzi, am observat un plic de la guvern. Astea au o culoare specială și le cunoști de la mare distanță. De câte ori apare un asemenea plic, mă trece un fior pe șira spinării. Nu! Nu cunoscsă fiu vinovat de nimic. Imi plătescs taxele la timp, încerc să nu calc regulile de circulație, îmi mențin în ordine asigurările de toate felurile, actele de identitate, etc. Dar chestia asta cu fiorul pe șira spinării mi se trage de la cei peste 30 de ani trăiți în România!

Pe când eram acolo, am experimentat viața ținută sub lupă și microscop. Eram cu toții urmăriți de apropae. Simțeam în ceafă respirația supravegherii acerbe. Câteodată îi miroseam duhoarea de cavou. Asta ne-a făcut să privim mereu peste umăr și de jur-împejur. Să vorbim în șoaptă. Să ascultăm radioul în surdină, și dacă nu ascultam “Europa Liberă” sau “Vocea Americii”.

Îmi amintesc când am plecat din România către America. Am plecat cu trenul de la Timișoara, prin Stamora-Moravița către Belgrad. Acolo am așteptat trenul ce ne ducea în Italia, la Roma. Așteptarea a fost de vreo 5 ore. Stăteam pe o bancă de pe peron cu soția și povesteam în șoaptă. Ne uitam mereu în jur dacă nu ne spionează cineva, dacă nu ascultă cineva la discuția noastră invidioasă pe cele câteva magazine de lângă gară, la care ne-am dus ca să mai omorâm timpul, și care aveau vitrinele pline de lucruri la care românii nici nu visau! Așa că chestia asta cu corespondența de la guvern e o deformație dobândită în comunism, un reflex condiționat de împrejurările în care am trăit atâția ani.

Am deschis deci plicul cu pricina, și am văzut că trebuia să plătesc o taxă suplimentară pentru luna trecută. Taxele se majoraseră și eu nu am știut: crescuseră cu 0,001%. Mare scofală, or zice unii, care probabil văd prețurile sau taxele crescând cu 50-100% peste noapte! Dar pe mine m-a deranjat și fracțiunea aceea de un procent, și faptul că au crescut și faptul că eu nu am știut de chestia asta.

Fiind trimis spre educare la o pagină de web a guvernului local, m-am dus și m-am edificat: fondurile acumulate din taxa asta se vor folosi pentru sănătatea mintală a americanilor! Am aflat astfel că tot mai mulți americani au boli mintale. Și că acestea, conform guvernului, se manifestă prin folosirea drogurilor. Ori, aceasta va duce în cele din urmă la o și mai accentuată pierdere a minții. Un cerc vicios, ce mai! Eu mai am o șansă! Nu-s american pur-sânge! Și nu comsum nici droguri!

Dar nu-i așa ce ușor știm să găsim țapul ispășitor? Responsabilitatea personală pentru deciziile luate este tot mai des aruncată în seama unor deficiențe de tot felul: boli mintale, pierderea temporală a facultăților mintale, enervarea și pierderea controlului, acționarea sub un impuls necontrolat, acționarea sub imboldul fricii, etc. Ca și cum toți acești factori nu ar fi intrinsec și ontologic aparținând ființei umane. Ca și când aceștia ar fi niște extratereștri care ne invadează la discreția lor și noi nu avem nici o responsabilitate pentru acțiunile noastre.

Apoi, nu doar că noi nu suntem repsonsabili pentru ceea ce facem dar mai apelăm și la clemența și înțelegerea celor ce ne judecă și cântăresc faptele. La judecătorie una dintre cele mai folosite scuze pentru justificarea crimelor este nebunia! Temporală, desigur, că cine ar vrea să fie nebun permanent?

Și nu în ultimul rând, așa cum am văzut acum din scrisoarea de la guvern, nu doar că nu suntem vinovați, nu doar că cerem clemență dar mai și facem pe alții responsabili de vindecarea noastră! Să plătească alții pentru nebunia noastră! Scriind aceste rânduri, stau să mă gândesc că nu știu cine e mai nebun: cel “bolnav mintal” care face ceea ce face că nu vrea să se controleze, guvernul, care e de acord să preia nota de plată, sau eu, care iată o să-mi plătesc și taxa aceasta, ca să nu mă pun rău cu guvernul!

Viewed 5 times by 4 viewers