PERSPECTIVE CRESTINE

În Anglia un reporter s-a infiltrat incognito la câteva slujbe religioase la una din importantele moschee din ţară.  Rezultatul este un reportaj difuzat la BBC şi ajuns (se putea!?) şi pe youtube.  Mai jos aveţi cele 5 episoade.  Pe scurt, homosexualii trebuie omorâţi, cei ce părăsesc islamul pentru o altă religie trebuie omorâţi, cei ce comit adulter trebuie omorâţi…  Cu adevărat o religie a păcii şi cooperării cu ceilalţi oameni!  Desigur, dacă ceilalţi oameni sunt şi ei de aceeaşi religie.  Cred că nu mai are nimeni (demult) nici o îndoială despre adevăratele intenţii ale musulmanilor.

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 4

Episodul 5

Sarah Palin, guvernatorul statului Alaska şi noul candidat la vicepreşedinţie, vorbeşte în biserica în care a crescut şi-n care a fost membră până-n anul 2002.  Merită văzut, ca un nou insight în viaţa şi credinţa ei.

AICI

Întrebaţi de Rick Warren ce înseamnă pentru ei că sunt creştini, Obama a răspuns că pentru el a fi creştin înseamnă că Isus a murit pentru păcatele sale pentru a fi iertat.  McCain a răspuns că pentru el a fi creştin înseamnă că este mântuit.

În cuvintele lui John Stott… „Mântuirea şi iertarea nu sunt temeni convertibili sau interschimbabili.  Mântuirea este mai mare decât iertarea… iertarea şi sfinţirea şi imortalitatea sunt aspecte ale mântuirii noastre.  Mântuirea este un cuvânt bun; denotă acel scop atot-cuprinzător al lui Dumnezeu prin care El justifică, sfinţeşte şi glorifică poporul Său: mai întâi, iertându-le păcatele şi acceptându-i ca neprihăniţi în ochii Săi; apoi, progresiv, transformându-i prin Duhul Sfânt în chipul lui Christos, până când în cele din urmă, ei devin ca Christos în ceruri, când îl vor vedea aşa cum este El, şi când trupurile lor vor fi înviate în neputrezire, după cum este şi trupul slăvit al lui Christos.  Eu tânjesc să răscumpăr „mântuirea” din conceptele înguste la care a fost redusă până şi de către unii evanghelici”

Din ‘God’s Man: Studies in 2 Timothy’, in “The Keswick Week 1969″, ed. H. F. Stevenson (London: Marshall, Morgan and Scott, 1969), p. 51.

Nu orice fel de baptist.  Unul care a acceptat credinaţ în Domnul Isus în public, fără ruşine.  În 2005 şi aşa cum dovedeşte poza de mai sus.  În apa botezului nou-testamental, preşedintele Zambiei, Dl. Levy Mwanawasa.  „Domnul Integritate” după cum a fost poreclit pentru ţinuta sa verticală vizavi de corupţie şi cinstea sa, a fost de profesie avocat şi a preluat conducerea Zambiei în Ianuarie 2002.

În timpul preşedinţiei sale Zambia a făcut progrese economice reale (o creştere de peste 5%) şi lupta împotriva corupţiei a avut ceva succese.  Inflaţia a scăzut de asemenea la nivelul cel mai jos din ultimii 30 de ani.

Venirea sa la Christos nu a fost şi fără durere: după convertire, mama preşedintelui a murit din cauza unui incendiu, un frate de-al lui a fost ucis iar un altul a murit de o boală misterioasă.  Moartea lui Levy Mwanawasa este o pierdere pentru Africa.

Sisters of Charity din Cincinati, Ohio, o mănăstire catolică oferă printre programele de „tratament” şi tehnici New Age, precum Reiki.  Reiki se bazează pe teoria că în univers există o energie (numită chi) care poate trece de la un om la altul (de la iniţiat la novice).  Conform mănăstirii, orice viaţă este „sfântă” (se subînţelege că Dumnezeu este în totul şi-n toţi).

Una dintre călugăriţe explică practică Reiki astfel: „Este conştienţa de Dumnezeu, REI care conduce energia vieţii, KI, în practica Reiki…. În timpul sesiunii, persoana este complet îmbrăcată.  Ea poate simţi o deschidere a energiei blocate, un sentiment de echilibru şi concentrare, o trezire a capacităţilor trupului de a se vindeca pe sine, un sentiment de bunăstare şi de pace.”  The Dome, mănăstire din Indiana oferă aceleaşi practici.

Cred că şi unii dintre evanghelici sunt muşcaţi de şarpele acesta.  Se zvoneşte că unii reprezentanţi ai Bisericii Emergente va participa la o conferinţă cu catolicii, anul viitor prin Martie.  O să vă ţin desigur la curent.

Arhiepiscopul Ugandei, Henry Orombi acuză pe primatul Anglican al Angliei (şi al Bisericii Anglicane din întreaga lume) Arhiepiscopul Rowan Williams că a „trădat” biserica şi că funcţia sa este un vestigiu al colonialismului englez.  Toată tevatura a pornit acum 5 ani când Biseria Episcopală Americană (parte din Comunitatea Anglicană) a ordinat primul episcop homosexual.  De atunci a început o hemoragie de biserici şi lucrători către biserici anglicane din Africa, ai cărei episcopi s-au ridicat împotriva acestui păcat (precum şi al altora) şi care anul acesta au refuzat să participe la Conferinţa de la Lambeth.

Printre cele mai notabile plecări a fost cea a celebrului J.I Packer acum câteva luni.  Cred că ar trebui să ne rugăm pentru cauza Adevărului în Biserica Anglicană.  Pentru ca păstorii spirituali ai turmei să se întoarcă la Christos şi la scriptură.  Pentru ca Biserica să continue să fie zidită de Domnul.

AICI aveţi un articol din London Times şi scrisoarea Arhiepiscopului Orombi.

Arhiepiscopul Peter Akinola

Cuprinsă de una dintre cele mai serioase crize de la Reformă încoace, Comuniunea Mondială a Bisericilor Anglicane este pe cale se a se frânge. Primatul Anglican Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury se pare că nu mai poate ţine biserica unită. Criza experimentată a fost determinată de ordinarea acum 5 ani a unui episcop homosexual în SUA, pe nume V. Gene Robinson.

Un document de 89 de pagini întitulat „Calea, Adevărul şi Viaţa” publicat înainte de summitul GAFCON (Global Anglican Future Conference) de săptămâna viitoare, şi semnat de episcopi conservatori, printre care cei ai Bisericilor Nigeriei, Rwandei şi Ugandei, conţine o reiterare a adevărurilor scripturii şi definirea ortodoxiei anglicane. Arhiepiscopul Peter Akinola, primatul Nigeriei spune că „nu mai există speranţă pentru o Comuniune unită.”

Colac peste pupăză, duminică unul dintre vicarii Arhiepiscopului Williams a condus o ceremonie religioasă de cununare a doi preoţi homosexuali! „Nunta” s-a desfăşurat cu fast şi-n toate tradiţiile unei nunţi la anglicani. Nici nu se putea un moment mai rău pentru Williams! Sau, deşi deplângem orice schismă, mai bun, dacă considerăm că cei ce s-au rupt doresc păstrarea adevărului şi cu privire la căsătorie.

Sursa: RNS

Episcopul homosexual (Episopal Church) V. Gene Robinson (dreapta) intră într-o „uniune civilă” cu partenerul său Mark Andrew într-o ceremonie de la St. Paul Episcopal Church din Concord, NH.  Oficiează magistratul Ronna Wise, la mijloc.

De luni încoace căsătoria homosexualilor este legală în statul California.  Nişte judecători locali au ales să decidă contra votului majorităţii (şi decizia lor va fi răsturnată cu siguranţă la alegerile de la toamnă, doar că până atunci, se vor fi „căsătorit” sute şi mii de „cupluri”) şi au legalizat căsătoria homosexualilor.  Luni funcţionarii care putea elibera certificate de căsătorie au ales să stea benevol mai multe ore peste program pentru a face faţă fluxului de amatori de certificate de căsătorie.  Tot luni avocaţii au stat pe lângă centrele care eliberau astfel de certificate, pentru a agăţa noii căsătoriţi şi a le oferi serviciile lor avocăţeşti.  Adică, vor să-i reprezinte pe cei veniţi să beneficieze de legalitatea acestei porcării în statele de unde au venit, pentru a da în judecată staul respectiv, ca să determine şi acolo recunoaşterea certificatului lor.

Legea californiană va da naştere la o mulţime de procese, îndreptate împotriva nu doar a unor state, ci şi a unor instituţii care nu acceptă angajarea homosexualilor, cum ar fi Boys Scouts şi … Bisericile!  Vai şi-amar!  Fără nici o referire la vaisamar.wordpress.com!

Preşedintele Bush este plecat prin Europa într-un turneu de rămas-bun.  Sunt convins că popoarele Europei se bucură să-l vadă plecat de la Casa Albă!   Printre europenii mai aproape de politica internaţională a lui Bush (adică mai aproape decât predecesorul său) este Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri Bush a făcut o vizită la Vatican, unde a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea.  Dorind să-I întoarcă preşedintelui american favorurile primite cu ocazia vizitei sale în SUA, Benedict l-a purtat pe Bush într-o plimbare privată prin Grădinile Vaticanului - loc care este păstrat doar pentru oaspeţi aleşi pe sprânceană.  Apoi cei doi au povestit în Turnul St. Ioan de pe balconul căruia au privit cei peste 180 de acri de grădini.  Întâlnirea s-a încheiat cu un concert privat în Capela Sixtină, concert susţinut de corul Capelei.

Toate cele de mai sus şi altele, au făcut să înceapă să apară discuţii pe tema convertirii lui Bush la catolicism.  Se ştie că Jeb Bush, fostul guvernator al Floridei s-a convertit, la fel şi Tony Blair, fostul prim-ministru al Marei Britanii.  În timp ce disuţiile Papei cu Bush rămân secrete, ceea ce au dezvăluit ei publicului este că au povestit despre apărarea valorilor morale fundamentale a vieţii, precum şi despre problema Orientului Mijlociu şi a păcii în Israel.

Unii apropiaţi ai lui Bush de la Washington, printre care şi Richard Neuhaus, editorul publicaţiei „First Things” (domnul Neuhaus este preot catolic şi a fost consultat de Bush în trecut cu diferite ocazii) au spus că nici nu poate fi vorba de o convertire a lui Bush!  Bush este metodist.  El a aderat la religia aceasta pentru că aici aparţinea soţia sa, Laura.  Pentru a deveni metodist Bush a renunţat la religia Episcopaliană.

Recent, o femeie pe nume Josie Gurney din Nanaino s-a trezit în poştă cu un plic de la organizaţia misionară a tele-evanghelistului Peter Popoff.  Crezând că este un nou apel pentru donaţii, era gata-gata să-l arunce la gunoi, când i s-a părut că plicul nu conţine materiale obişnuite.  Curioasă l-a deschis şi astfel a descoperit în el un cec pentru $69 şi o scrisoare de la Popoff care explica că banii reprezintă rambursarea donaţiei femeii făcută cu un timp în urmă.

Doamna Gurney protestase public împotriva practicilor de strângere de fonduri practicate de Peter Popoff (şi alţii).  El vinde de obicei flacoane cu un fel de „apă sfinţită” şi alte matrapazlîcuri la programe difuzate pe staţii locale de televiziune, de obicei după miezul nopţii.  Se pare că doamna Gurney cumpărase un asemenea flacon de apă sare nu a produs efectul scontat şi ea s-a plâns.  Popoff i-a returnat banii, deşi doamna Gurney afirmă că nu va depune cecul la bancă, ci-l va păstra ca amintire şi dovadă că ea a „învins” sistemul lui Popoff.

Acum istoria aceasta mă face să mă întreb (şi nu neaparat cu privire la bani cu care cumperi de la biserică sau organizaţii religioase produse de care mai apoi eşti nemulţumit) ce se întâmplă dacă dai bani bisericii căreia eşti membru, apoi te gândeşti să pleci datorită vreunei nemulţumiri?  Îţi ceri banii înapoi?  Ceri despăgubiri?  E adevărat că donaţia ta a contribuit la plătirea unor cheltuieli de funcţionare, poate a salariilor, sau au fost daţi mai departe unor nevoiaşi.  Din banii tăi s-a plătit păstorul care a ţinut predicile şi te-a păstorit.  Deci cumva ai „cumpărat” servicii cu banii.  Trebuie să ţi-i primeşti înapoi?  Nu au fost daţi Domnului?  Dacă păstorul a fost un păstor rău?  Dacă banii daţi au fost cheltuiţi pe lucruri cu care tu nu ai fi fost de acord?  (Ştiu de adunări care au luat banii şi i-au investit la bursă, ca banii să producă… alţi bani!  Şi, unii au câştigat, alţii i-au pierdut!  Că, aşa e la bursă: paguba unuia câştigul altuia).

Dacă tu dai bani „Domnului” şi cel căruia îi dai îi cheltuieşte nepotrivit, cine răspunde în faţa Domnului în cele din urmă?  Just Thinking!

Foto de Jeremiah Sullivan

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai New Age-ului, Deepak Chopra a lăudat conţinutul şi pe semnatarii „Manifestului Evanghelic.”  El afirmă că a remarcat nota conciliantă a manifestului, şi faptul că semnatarii acestuia nu vor să atace alte credinţe nici să le excludă.  A remarcat de asemenea recunoaşterea că trăim într-o „global era” (o epocă globală) care arată că evanghelicii de astăzi au înţeles că pământul (creaţia lui dumnezeu, în cuvintele lui Chopra) trebuie respectat şi îngrijit.  „Dacă vrei să salvezi pământul, atunci nu are rost să ataci restul omenirii, care se închină unui alt dumnezeu” a spus Chopra. Continue Reading »

Semnatarii Charterului Manifestului sunt creştini din întreg spectrul teologic evanghelic, de la liberali (Jim Wallis) la conservatori (Os Guinness).  În versiunea originală a Manifestului, unul dintre semnatari era Dr. Ergun Caner de la Liberty University.  Dr. Caner este turc şi s-a întors la Christos dintre musulmani.  Numele său a fost în cele din urmă retras de pe lisat originală, deoarece, deşi Dr. Caner a fost consultat cu privire la Maniefst, nu şi-a dat niciodată consimţământul pentru acesta.

De ce?  Iată explicaţia dânsului aici:

Pe scurt,  ceea ce reproşează Dr. Caner Manifestului, sunt următoarele:

- Nu există nici o confuzie cu privire la ceea ce înseamnă a fi „evanghelic”.  Evanghelicii ştiu că numai Isus Christos este Domnul şi-n afară de El nu există mântuire.  Biblia ESTE Cuvântul lui Dumnezeu şi cu privire la aceasta nu există nici o confuzie.

- Ca baptist, Dr. Caner nu se consideră a fi în tradiţia protestantă pe care o asumă Manifestul.  Din punct de vedere istoric, baptiştii au fost dezidenţi şi ca atare au fost vânaţi şi prigoniţi de către reformatori.  De aceea dânsul nu crede cum se scrie pe pagina 10 a Manifestului că „evanghelic” este sinonim cu „protestant.”

- Apoi, Dr. Caner nu evde de ce ar trebui evanghelicii să se scuze pentru poziţia pe care au adoptat-o în public cu privire la avorturi, căsătorie şi rugăciune.  Evanghelicii sunt pentru rugăciune, pentru căsătoria tradiţională şi contra avorturilor.  Logica simplă spune că dacă eşti pentru ceva, eşti contra opusului acelui lucru.

- Evanghelicii nu sunt „proprietatea” unui anume partid politic, dar vor susţine acei candidaţi care susţin valorile evanghelicilor şi care sunt împotriva acelor valori care sunt ne-biblice, precum avortul şi homosexualismul.

- Scopul evanghelicilor nu este să fie populari ci acela de a mântui suflete pentru ceruri.  O cultură nu se schimbă prin renunţare.  Dr. Caner va sta în agora publică şi se va lupta pentru idelaurile înaintaşilor (el aminteşte numele lui Jerry Falwell, Adrian Rogers, D. James Kennedy, James Dobson şi alţii), fără să-şi ceară scuze.

Iată aici textul complet în engleză al Dr. Caner:

In recent days, I became aware that my name is on the list of “Charter Signatories” for the Evangelical Manifesto (EM). There is only one problem: I never signed it. A few months ago, I was consulted by a member of the steering committee, and invited to read through a rough draft. At that time, I stated in an email that I felt the language concerning the forefathers of evangelicalism was too dismissive and too harsh. Men such as the founder of our University, Dr. Jerry Falwell, acted with courage in putting evangelical Christianity on the frontlines of the American dialogue. I was saddened to read that this language was not changed. Then I became angered by the tone of the presentation at the National Press Club (NPC). I must state for the record, the EM does NOT reflect my position, and the speakers at the NPC do NOT reflect my position concerning the current state of Evangelicalism. Even in the preface, I disagree fundamentally with a number of assumptions, namely, (1) that there is any confusion at what being evangelical means, and (2) that we stand in the tradition of the Protestant Reformation. First, I do not see any “confusion” concerning the term- we have always been clear what it means. We are conservatives who believe that Jesus alone is Lord, and the Bible is the only Word of God. The only confusion occurs when a non-evangelical wants to muddy the waters in order to become one of us, since we are such a large constituency. Secondly, as a Baptist, I do not stand in the “Protestant” tradition. Historically Baptists are dissenters, and were hunted by many of the Reformers. I do not believe, as the longer version of the Manifesto reads, that “evangelical is synonymous with Protestant” (p. 10). Further, reading the document sounds like an extended apology, and I do not apologize for the stance we have taken for decades: evangelicals are unapologetically and unabashedly pro-life, pro-marriage and pro-prayer. We believe that Christianity has been pushed out of the public square, and I do not believe such a “manifesto” will accomplish the aim of bringing prayer back in schools or rescuing the unborn. Simple logic states that standing for something requires standing against something else. This was the genius of men such as Dr. Jerry Falwell, D. James Kennedy, Tim LaHaye, James Dobson, Pat Robertson, Adrian Rogers and others. They accepted the challenge of an unabashedly secular society without hesitation and without reservation. We are not “owned” by any political party, but we will stand with and for candidates that are for our values, and against those values that we see as unbiblical, such as homosexuality and abortion. I absolutely stand against the tenor of the NPC meeting that seemed to distance itself from our forefathers in evangelicalism. Men such as James Dobson and Jerry Falwell stood for truth and righteousness. I not only thank God for these men, I believe we must carry on this fight. It is our duty to continue their stance, not run from it when criticism makes us unpopular. Popularity is not the goal of an evangelical; Converted souls in heaven are the ultimate goal. You do not change a culture by surrender. This is precisely what the document seems to do. Thankfully, the aforementioned forefathers raised up a generation of men and women who continue to speak in the public square, and build great institutions that do the same. I shall continue to stand in the public square, without apology. I ask that my name be STRICKEN from the charter list of the Evangelical Manifesto. This is NOT a movement with which I am comfortable. I am more than happy to discuss these differences with any member of the EM body, either publicly or privately. My email is ecaner@liberty.edu. Dr. Ergun Mehmet Caner President and Dean?Liberty Baptist Theological Seminary and Graduate School?Liberty University

Înainte de a merge mai departe, să ne oprim puţin ca un concept care deja l-am anunţat în portul trecut.

Creştinismul exclusivist, aşa cum am arătat are la baza sa afirmaţii de genul „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.  Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).  Sau, „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12).  Sau „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2:5).  Afirmaţiile lui Isus Christos despre sine şi ale apostolilor săi au fost temeiul considerării creştinismului ca fiind unica credinţă care cunoaşte pe Dumnezeu şi mântuirea Lui.  Dumnezeul Bibliei este singurul Dumnezeu adevărat, Isus Christos este Trimisul lui Dumnezeu care a venit la oameni atât pentru a-L revela pe Dumnezeu cât şi pentru a îi mântui prin moartea sa ca jertfă pentru păcatul omenirii.

Pentru ca o jertfă pentru păcat să fie acceptabilă, jertfa trebuia să fie a unei persoane infinite, fără păcat şi aparţinând omenirii.  Isus este singurul care a împlinit cele trei condiţii: El este 100% Dumnezeu, a trăit fără păcat o viaţă în care s-a întrupat ca om.  De aici exclusivismul creştinismului.

Obiecţii:
- pretenţia creştinismului de a fi singura religie adevărată este prea îngustă.  Dar aşa sunt lucrurile pe care te bazezi în viaţă, nu-i aşa?  Viaţa nu este o ruletă rusească.  Nu vrei să conduci o maşină la care frânele prind 95% din ocazii.  Dacă unul din cele 5 procente frâna te lasă pe marginea prăpastiei?  Apoi, 1+1=2 întotdeauna, nu?  Destul de… îngust!  Dar, adevărat!

- adevărul depinde de fiecare din nou: ce-i adevărat pentru tine nu este adevărat şi pentru mine.  Numai că unele lucruri sunt adevărate şi dacă eu nu cred că-s adevărate.  Dacă prind în mână firele din priza cu electricitate, voi muri indiferent ce cred eu despre firele respective.  Dacă sar de la etajul 10 al blocului, mă voi face praf indiferent dacă cred sau nu în legea gravitaţiei!  Dacă eu cred sau nu că Isus este singura cale, nu afectează cu nimic adevărul afirmaţiei.

- nu contează ce crezi, câtă vreme crezi sincer.  Argumentul acesta cade, ca şi cel de mai sus pentru aceleaşi motive: adevărul nu depinde de sinceritatea cuiva.  Cineva poate crede cu sinceritate o minciună, sinceritatea nu va transforma minciuna în adevăr.

- este aroganţă din partea creştinilor să susţină că doar religia lor este adevărată.  Nu neaparat.  Dacă creştinii ar căuta avantaje din propagarea creştinismului, dacă ei ar fi inventat sau descoperit pretenţiile creştinismului atunci probabil că pretenţiile cu privire la creştinism nu ar fi pure.  Dar uită-te la suferinţele creştinilor de 2000 de ani pentru ideile în care cred şi pe care le propagă!  Apostolii Domnului din primul secol au fost daţi cu toţii morţii pentru mesajul lor!  Ei au fost martorii oculari ai evenimentelor în mijlocul cărora Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos a trăit ca om fără păcat, a fost dat morţii şi a înviat a treia zi.  Toate acestea au fost cunoscute pe larg de către evrei de mii de ani, pentru că au fost prevestite de către proorocii lor.  Apostolii Domnului au înţeles cele prevestite, au văzut împloinirea lor, au auzit afirmaţiile lui Isus şi le-au crezut.  Apoi au mers în lumea întreagă să le spună tuturor.  Ar fi nesăbuinţă şi cruzime din partea cuiva să vadă o casă în flăcări, să vadă ieşirea şi să nu spună celor din casă că vor muri, dar că există o ieşire dintre flăcări; nu ar fi aroganţă, nu-i aşa?

Evenimentele din Seattle nu au fost, cum zic unii, doar nişte manifestări sociale! De exemplu, la evenimente au participat printre alţii formaţia muzicală „Dave Matthews Band”. Blogul „Live Daily” spune că manifestările au fost „centered on His Holiness the Dalai Lama” (în jurul Sfinţeniei sale, Dalai Lama). Continue Reading »

Tags: , adevar, Crestinism, Ecumenism, fals

Astăzi e 1 Mai şi-n SUA este Ziua Naţională de Rugăciune. Subiectul rugăciunilor este… rugăciunea! Una dintre cele mai uitate discipline spirituale, o activitate despre care s-a scris pe larg, despre care s-au făcut afirmaţii mari, dar care ne scapă mereu şi mereu. Continue Reading »

Tags: , C.S. Lewis, Comentarii, Crestinism, Rugaciune

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

IDOL e un termen care produce scârbă oricărui creştin de oriunde, chiar şi din America!  Iar primul termen, AMERICAN e iarăşi un termen care produce scârbă într-o mare parte a lumii, chiar şi liberalilor din America!  Deci, ce poate ieşi bun din alăturarea acestor doi termeni?  De-acum showul aflat la a şaptea ediţie în SUA, este extrem de popular şi răspândit în variante naţionale printr-o mulţime de alte ţări. Continue Reading »

Netanyahu cu soţia sa, Sarah.  Sursa fotografiei: Israel.post.com

Se ştie că pastorul John Hagee din San Antonio este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai Israelului.  Pentru sprijinul său diferitelor cauze ale evreilor, Hagee a primit diverse distincţii şi medalii.  Recent a condus o delegaţie de peste o mie de participanţi la o conferinţă organizată în Ierusalim.  Cu ocazia aceasta, unul dintre invitaţi, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu a declarat că „Israel nu are prieteni mai buni în lume decât creştinii sionişti.  Această prietenie este a inimii, o prietenie a unor rădăcini comune, o prietenie a unei civilizaţii comune.”

Să fie acestea cuvintele unui politician care ştim că ar spune orice se cuvine momentului?  Să fie cuvinte sincere?  Să fie cuvinte spuse din politeţe, unei audienţe care tocmai a donat suma de $6 milioane unor cauze israeliene?  Nu ştim.  Dar ştim că Israel are din ce în ce mai puţini prieteni adevăraţi şi din ce în ce mai mulţi duşmani.  Ameninţările împotriva lor se multiplică.

Indiferent de care ar fi poziţia noastră escatologică, indiferent de ce rol credem că va mai juca Israelul ca naţiune (dacă credem că va mai juca vreun rol sau nu) în viitor, Biblia ne învaţă pe noi, creştinii să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului (Ps 122:6).  Domnul Dumnezeu promitea lui Avraam că-l va face un neam mare şi va binecuvânta pe cine îl va binecuvânta (Gen 12:1-3).  Una dintre explicaţiile ilustraţiei Domnului Isus din Matei 25:31-46 cu privire la lucruri făcute unor neînsemnaţi fraţi ai Lui este că aceşti fraţi neînsemnaţi sunt evreii.  Iată deci suficiente îndemnuri pentru (măcar) a ne ruga pentru poporul care a dat lumii pe Mântuitorul.  Oricum, lepădarea lor temporară a făcut posibilă primirea noastră, a celor dintre neamuri.  Re-primirea lor va însemna viaţă din morţi, după cum spunea Pavel (Rom 11:15).

E așa o plăcere să citesc din când în când din „prințul predicatorilor” - Spurgeon.  Aproape fiecare paragraf este încărcat de semnificație, și cuvintele sunt puse la locul lor cu atâta măiestrie.  Uite la citatul de mai jos, în care Spurgeon vorbește despre Biblie:

„Dacă acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, ce veți deveni voi, care nu l-ați citit luna trecută?  „O lună, domnule?  Nu l-am citit de-un an!”  Da, unii dintre voi nu l-ați citit deloc!  O mulțime de oameni tratează Biblia cu multă politețe.  Au o Biblie mică, de buzunar, legată frumos; o țin învelită într-o batistă și o duc astfel la locul de închinare; când se întorc acasă, o pun într-un sertar până duminica viitoare; apoi scot din nou Biblia pentru o plimbare la capelă; e singura aerisire pe care o primește săraca Biblie.  Așa tratați voi mesagerul acesta ceresc.  Pe Bibliile voastre s-a așternut suficient praf încât să puteți scrie cu degetele voastre „condamnare”.

Turcii dintr-un sat din Elveţia s-au decis să ridice un minaret în satul lor.  Până acum, locuitorii musulmani ai satului Wangen (la nord de Berna) se întâlneau pentru slujbele lor de vinerea într-o casă particulară, aparţinând comunităţii turce.  Slujba religioasă se ţinea în subsolul clădirii.  Asta nu ar fi produs nici un protest.  Dar gălăgia produsă de musulmani, vacarmul maşinilor şi aglomeraţia i-a făcut pe săteni să se opună proiectului de ridicare a unui minaret. Continue Reading »