Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

Viewed 157 times by 71 viewers

IDOL e un termen care produce scârbă oricărui creştin de oriunde, chiar şi din America!  Iar primul termen, AMERICAN e iarăşi un termen care produce scârbă într-o mare parte a lumii, chiar şi liberalilor din America!  Deci, ce poate ieşi bun din alăturarea acestor doi termeni?  De-acum showul aflat la a şaptea ediţie în SUA, este extrem de popular şi răspândit în variante naţionale printr-o mulţime de alte ţări. Read the rest of this entry »

Viewed 48 times by 25 viewers

Netanyahu cu soţia sa, Sarah.  Sursa fotografiei: Israel.post.com

Se ştie că pastorul John Hagee din San Antonio este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai Israelului.  Pentru sprijinul său diferitelor cauze ale evreilor, Hagee a primit diverse distincţii şi medalii.  Recent a condus o delegaţie de peste o mie de participanţi la o conferinţă organizată în Ierusalim.  Cu ocazia aceasta, unul dintre invitaţi, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu a declarat că „Israel nu are prieteni mai buni în lume decât creştinii sionişti.  Această prietenie este a inimii, o prietenie a unor rădăcini comune, o prietenie a unei civilizaţii comune.”

Să fie acestea cuvintele unui politician care ştim că ar spune orice se cuvine momentului?  Să fie cuvinte sincere?  Să fie cuvinte spuse din politeţe, unei audienţe care tocmai a donat suma de $6 milioane unor cauze israeliene?  Nu ştim.  Dar ştim că Israel are din ce în ce mai puţini prieteni adevăraţi şi din ce în ce mai mulţi duşmani.  Ameninţările împotriva lor se multiplică.

Indiferent de care ar fi poziţia noastră escatologică, indiferent de ce rol credem că va mai juca Israelul ca naţiune (dacă credem că va mai juca vreun rol sau nu) în viitor, Biblia ne învaţă pe noi, creştinii să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului (Ps 122:6).  Domnul Dumnezeu promitea lui Avraam că-l va face un neam mare şi va binecuvânta pe cine îl va binecuvânta (Gen 12:1-3).  Una dintre explicaţiile ilustraţiei Domnului Isus din Matei 25:31-46 cu privire la lucruri făcute unor neînsemnaţi fraţi ai Lui este că aceşti fraţi neînsemnaţi sunt evreii.  Iată deci suficiente îndemnuri pentru (măcar) a ne ruga pentru poporul care a dat lumii pe Mântuitorul.  Oricum, lepădarea lor temporară a făcut posibilă primirea noastră, a celor dintre neamuri.  Re-primirea lor va însemna viaţă din morţi, după cum spunea Pavel (Rom 11:15).

Viewed 139 times by 71 viewers

E așa o plăcere să citesc din când în când din „prințul predicatorilor” - Spurgeon.  Aproape fiecare paragraf este încărcat de semnificație, și cuvintele sunt puse la locul lor cu atâta măiestrie.  Uite la citatul de mai jos, în care Spurgeon vorbește despre Biblie:

„Dacă acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, ce veți deveni voi, care nu l-ați citit luna trecută?  „O lună, domnule?  Nu l-am citit de-un an!”  Da, unii dintre voi nu l-ați citit deloc!  O mulțime de oameni tratează Biblia cu multă politețe.  Au o Biblie mică, de buzunar, legată frumos; o țin învelită într-o batistă și o duc astfel la locul de închinare; când se întorc acasă, o pun într-un sertar până duminica viitoare; apoi scot din nou Biblia pentru o plimbare la capelă; e singura aerisire pe care o primește săraca Biblie.  Așa tratați voi mesagerul acesta ceresc.  Pe Bibliile voastre s-a așternut suficient praf încât să puteți scrie cu degetele voastre „condamnare”.

Viewed 140 times by 61 viewers

Turcii dintr-un sat din Elveţia s-au decis să ridice un minaret în satul lor.  Până acum, locuitorii musulmani ai satului Wangen (la nord de Berna) se întâlneau pentru slujbele lor de vinerea într-o casă particulară, aparţinând comunităţii turce.  Slujba religioasă se ţinea în subsolul clădirii.  Asta nu ar fi produs nici un protest.  Dar gălăgia produsă de musulmani, vacarmul maşinilor şi aglomeraţia i-a făcut pe săteni să se opună proiectului de ridicare a unui minaret. Read the rest of this entry »

Viewed 29 times by 15 viewers

Mă gândeam astăzi unde eram acum şase ani.  Era cred că vreo 8 dimineaţa.  Încă nu mă sculasem.  Aveam compania de limuzine şi noaptea precedentă am avut de transportat nişte bogătani din zona Portlandului care au participat la un fund raising.  Deşi nu am stat la birou, am fost totuşi preocupat cu privire felul în care decurg lucrurile şi m-am culcat târziu, către dimineaţă.  Am vorbit pe radiotelefon cu şoferii, asigurându-mă că totul este în regulă.

Aşa cum ziceam, pe la ora 8 sună telefonul.  Este Spyros, partenerul meu.  Îmi spune să mă scol şi să dau drumul la televizor şi să mă uit la canalul 8, apoi închide.  Mă dau anevoie jos din pat şi pornesc bombănind către living room unde am televizorul.  Pornesc televizorul, îl pun pe canalul 8 şi privesc… mi se pare că este un film cu clădiri care se prăbuşesc.  O să-l sun pe Spyros să-l beştelesc.  Read the rest of this entry »

Viewed 9 times by 3 viewers

Dr. D. James Kennedy, păstorul Bisericii Prezbiteriene Coral Ridge a plecat la Domnul; era în vârstă de 76 de ani.  Acum două săptămâni şi-a dat demisia din poziţia de păstor a bisericii pe care a preluat-o acum aproape 50 de ani cu un număr de 45 de membri şi a crescut-o până la un număr de peste 10 mii de membri.  Dr. Kennedy suferea de ceva complicaţii la inimă în urma atacului de cord suferit în iarna anului trecut şi spera să se refacă pentru a reveni la amvonul bisericii sale şi la cârma lucrărilor pe care le începuse şi conduse cu atâta succes; Domnul însă a hotărât să-l ducă acasă. Read the rest of this entry »

Viewed 19 times by 9 viewers

Festivalul Speranţei ţinut recent de Franklin Graham în Ecuador a atras peste 186 de mii de oameni. Este cea mai mare strângere de oameni la un eveniment creştin. Anul trecut s-a stabilit un record în oraşul capitală al Ecuadorului, în Quito. Au participat 140 de mii de oameni. Anul acesta Festivalul s-a ţinut în Guayaquil, un oraş-port în vestul ţării.

În ultima seară, peste 16 mii de oameni au răspuns invitaţiei la pocăinţă şi mântuire. Succesul lui Franklin Graham se datorează şi faptului că el reuşeşte să unească vorbele cu faptele. „Samaritan´s Purse”, organizaţia sa de caritate a împărţit peste 90 de mii de tradiţionale „cutii de pantofi” pline cu cadouri pentru copiii săraci din Ecuador. Pentru unii dintre copii, acesta a fost primul cadou primit vreodată în viaţa lor! „Samaritan´s Purse” construieşte de asemenea 100 de case pentru victimele erupţiei vulcanului Tungurahua, hrăneşte zilnic 1500 de copii şi a acordat asistenţă medicală la peste 50 de mii de ecuadorieni.

Intre timp, Billy Graham continuă să se refacă la un spital din Virginia, după hemoragia intestinală de săptămâna trecută. Deşi nu se ştie când va fi lăsat acasă, medicii spun că recuperarea evanghelistului în vârstă de 88 de ani decurge într-un ritm satisfăcător.

Viewed 86 times by 52 viewers

Noi toţi facem greşeli şi păcătuim. În multe feluri, zice Biblia. Unele greşeli sunt mai mari, altele mai mici. La unele „păcate” suntem parcă împinşi. Înţeleptul se ruga astfel: Proverbe 30:8-9 Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. Dacă eşti sărac şi ai nevoie de pâine, se poate admite că ai fost împins să furi o bucată de pâine. Până şi judecătorul, dacă ajungi cumva în faţa lui, te condamnă, dacă trebuie s-o facă, cu inima strânsă, ca şi cum a făcut o nedreptate… Read the rest of this entry »

Viewed 52 times by 29 viewers

Peste 120 de mii de oameni au participat la evanghelizarea ţinută de Greg Laurie pe stadionul Pack Angel din California.  În timpul mesajelor sale, Laurie a cerut celor prezenţi să lase noţiunile preconcepute despre creştinism şi să se gândească la ceea ce a spus Isus despre Dumnezeu.  Dacă e vorba să-L cunoaştem pe Dumnezeu, cine ni-L poate prezenta mai bine decât Domnul Isus?

Laurie a recunoscut ceea ce deja se ştie despre creştini: în biserici sunt mulţi impocriţi.  Asta pentru că bisericile sunt formate din oameni reali, a continuat el.  Numai că nu te poţi scuza în faţa lui Dumnezeu în ziua judecăţii că făţarnicii întâlniţi au fost de vină!  Isus nu a spus „ia-te după oameni!” ci a spus „vino după Mine!”

Laurie a povestit printre altele propria sa experienţă a întoarcerii la Domnul.  Crescut de o mamă care a divorţat de şapte ori, pe vremea liceului Greg Laurie „şi-a predat viaţa” Domnului Isus, dar fără dorinţa de a deveni un „nebun pentru Christos.”  Avea, ca de fapt aproape toţi oamenii, o anumită imagine despre cum şi cine este Dumnezeu.  Conform părerii multora, Dumnezeu caută să distrugă vieţile oamenilor, să-i lipsească prin legi şi regulamente de orice bucurie din viaţă.

Laurie a continuat spunând că e adevărat că, să păcătuieşti poate fi distractiv pentru o vreme!  Doar că, păcatul are legat de el pedeapsa.  Păcatul promite libertatea, dar aduce sclavia.  Promite plăcere şi aduce mizeria.

Evanghelistul a făcut chemarea la pocăinţă, cerând încă o dată oamenilor să lase ceea ce gândesc ei despre biserică, creştinism şi Dumnezeu, şi să asculte ceea ce spune Isus despre Dumnezeu.  Ca în pilda fiului risipitor, Dumnezeu este ca un Tată care va spune bun-venit acasă tuturor fiilor risipitori/fiicelor risipitoare.  Aproape patru mii de suflete au primit mântuirea în cele trei zile de evanghelizare.

Viewed 58 times by 32 viewers

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read the rest of this entry »

Viewed 84 times by 36 viewers

Statuia unui sclav, sculptura neterminata, de Michelangelo 

Asurzit de vacarmul cotidian, preocupat de recentul „deces” al computerului ce mi-a robit vreo patru ani, eram gata-gata să uit de un documentar important, dat marţi, miercuri şi azi (joi) pe CNN.  Christiana Amanpour a pregătit trei prezentări a câte 2 ore sub titlul :„God´s Warrior…” adică războinicii lui Dumnezeu.  În prima seară a prezentat luptători însufleţiţi de religia evreiască, aseară terorişti musulmani şi mâine seara activişti creştini. Read the rest of this entry »

Viewed 44 times by 22 viewers

Din când în când, în biserică, apare câte un zgomot inedit, puternic. Suntem la timpul de rugăciune. (Aproape) toţi suntem cu ochii închişi şi ori ne rugăm, ori ascultăm la rugăciunea altora. Păstor grijuliu ce sunt, mai deschid ochii să văd dacă nu s-a întâmplat ceva care ar necesita intervenţia mea.

Îmi aduc aminte că în tinereţe, păstorul nostru m-a interpelat într-o zi după serviciul de dimineaţa şi m-a întrebat de ce am deschis ochii şi m-am uitat în jur la rugăciune. Mie mi-a fost ruşine şi mi-am cerut scuze, am promis că nu voi mai face. Apoi, l-am întrebat pe păstor cu nonşalanţă, de unde ştie că eu am deschis ochii? Şi mi-a spus că şi el i-a deschis, dar ca păstor, are dreptul s-o facă, aşa pentru a supraveghea turma! Am reţinut asta!

Zic deci, mă mai uit la rugăciune. Şi ce văd? N-o să vă spun tot ce văd, doar aşa, câteva chestii, ca să iscăm poate o discuţie pe tema asta! Unii se roagă încruntaţi. De ce ne încruntăm la rugăciune? Nu ar trebui ca momentul acesta să fie momentul cel mai destins al vieţii noastre? Doar ne aflăm în prezenţa Tatălui! Aici, orice griji am fi avut înainte (acum vorbesc ca şi când NU am fi tot timpul în prezenţa Lui! Dar noi ŞTIM că El nu ne părăseşte niciodată, pentru că aşa a promis, şi El se ţine de cuvânt, nu-i aşa?) dispar şi putem fi calmi, liniştiţi. Noi alegem să ne încruntăm.
OK. O să-mi ziceţi că ne încruntăm pentru că ne concentrăm. Am văzut că unii, la examen, în timp ce scriu scot un colţ de limbă. Din cauza concentrării. De ce nu scoatem limba la rugăciune, dacă suntem concentraţi? Alţii, tot la examene îşi muşcă buzele. Alţii transpiră abundent. Alţii (dacă pot) trag cu coada ochiului la lucrarea vecinului, ca să copieze. De ce nu ne muşcăm buza, de ce nu transpirăm la rugăciune? De ce nu copiem rugăciunea celui dinaintea noastră (a celui care urmează după noi, n-o putem copia, nu-i aşa)? De ce nu ne scărpinăm vârtos în ceafă sau oriunde în altă parte, între urechi? Alţii se bat cu capul de masă.. de ce nu ne…

De ce ne încruntăm la rugăciune? De câte ori vorbim cu soţul/soţia/prietenul/prietena ne încruntăm? Sau numai când vorbim cu Domnul o facem? De ce? Înţeleg să plângi sau să zâmbeşti la rugăciune, sau să ai faţa calmă… dar de ce să te rogi încruntat?
Dar de ce ne rugăm cu ochii închişi? Cineva mi-a spus că tot din cauza că suntem concentraţi, atenţi. Dar de ce nu conducem maşina cu ochii închişi? Ce, când suntem la volan, nu suntem atenţi? Dar când mergem pe trotuar? De ce nu mergem cu ochii închişi? A! ca să nu ne lovim de oameni! Am înţeles. De Dumnezeu, care este DUH nu ni-e frică că ne… ciocnim? Păi eu mă rog adesea cu ochii deschişi şi am descoperit că atunci când o fac am nu mai multe distracţii ci mai multe motive de mulţumire!

Şi de ce stăm în genunchi la rugăciune? Din umilinţă, ar zice cineva. Din reverenţă, ar zice altcineva. Dar atunci, de ce nu alegem poziţia cea mai umilită şi reverentă, adică de ce nu ne rugăm proşternuţi cu faţa la pământ? Dacă tot ne umilim, de ce-o facem pe jumătate? De ce nu mergem „până la capăt”?

Şi de ce ne rugăm cu mâinile împreunate? De ce nu le ţinem în buzunar? Aha! Vorbim cu Dumnezeu şi nu ar fi „civilizat” să vorbim cu mâinile în buzunar. Ce, cu directoru´ de la fabrică vorbim cu mâinile în buzunar? Păi, nu! Atunci? Dar ce, cu directoru´ de la fabrică vorbim cu mâinile împreunate, la piept?

De ce nu ridicăm mâinile la rugăciune? Cei din vechime o făceau frecvent! Poate nu ar fi rău să încercăm şi noi! Nu, să nu începem s-o facem în adunare, doamne fereşte! Că s-ar poticni cineva sau cineva ar crede că ne-am pierdut minţile, sau am devenit carismatici! Dar aşa, când ne rugăm singuri, în cămăruţa noastră… acolo unde nu ne vede nimeni!? Cum, NU ne rugăm acasă, în cămăruţă? Dar de ce ne rugăm atunci la adunare? De ce nu suntem consecvenţi: nu ne rugăm nici acasă, nici la adunare! Nu ne rugăm deloc, niciodată!
Păi, vin examenele, vine operaţia aia, o să-mi zici tu. Mai avem nevoie câteodată şi de Domnul. De cele mai multe ori, ne descurcăm singuri… dar când trebe să umblăm pe apă… mai bine să fim siguri. Da, la operaţie, mergem la doctorul cel mai bun cu mâna cea mai sigură şi cu cea mai mare experienţă. 99% ne încredem în doctor, dar nu se ştie niciodată! 1% acela care a mai rămas, ne poate da peste cap! Nu se zice că buturuga mică… aşa că pentru acel 1% apelăm la Dumnezeu. De-aia ne rugăm la biserică! Să nu pierdem de tot legătura cu Domnul. Să nu uite de noi! Şi, să ne vadă fraţii cât suntem de religioşi! De-aia ne rugăm la biserică!

Îţi aduce aminte de tipul acela, care a venit la biserică şi a îngenunchiat şi s-a rugat astfel: Doamne, nu te-am deranjat deloc timp de 30 de ani, dar mâine o să fiu operat la inimă, şi dacă mă scapi din asta cu viaţă, îţi promit că nu o să te mai deranjez încă 30 de ani!

La rugăciune! Câte întrebări! Poate, îndrăzniţi vreun răspuns, aşa ca să „strike a conversation”? Acum mă duc să mă îmbrac, că plec la adunare… să mă rog! Nu, nu o să fiu încruntat! Şi o să ridic mâinile! Şi o să zâmbesc în faţa Domnului că-s bucuros că El e al meu şi că eu sunt al Lui! Aleluia!

Viewed 105 times by 62 viewers

Ca unul care am călătorit foarte mult (şi încă mai călătoresc din când în când) şi am dormit la hoteluri sau moteluri, am avut mereu ocazia să găsesc în camera mea o Biblie. Anii trecuţi era traducerea King James, în anii mai recenţi este traducerea New King James, într-o engleză mai modernă. Cine o punea acolo? Că unele hoteluri (din ce în ce mai multe) sunt în proprietatea unor emigranţi (din India, Pakistan, sau arabi) şi proprietarii hotelurilor sigur nu au inteanţia de a promova creştinismul! Pe pagina de la început a fiecărei Biblii vei găsi cine este responsabil de plasarea Cărţii Sfinte în camerele de hotel: Gideons International.

Misiunea a fost ideea a doi oameni de afacere creştini, care au trebuit să petreacă noaptea în aceeaşi cameră de hotel, din cauza aglomeraţiei. Domnii erau John Nicholson şi Samuel Hill. În seara aceea au citit amândoi Biblia şi s-au rugat. Din această întâmplare, cei doi s-au decis să formeze o asociaţia a oamenilor de afacere care călătoresc şi care în timpul călătoriei lor ajută la propagarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Anul era 1899 şi întâlnirea era în statul Wisconsin. Dintre cei invitaţi la întâlnirea iniţială a mai fost doar încă un participant, William Knights. Cei trei au devenit primii membrii ai comitetului ce au constituit asociaţia creştină Gideons. Numele a fost adoptat după judecătorul lui Israel care s-a caracterizat prin umilinţă, curaj şi ascultare şi sugera că noua asociaţie va avea caracteristicile omonimului biblic. Read the rest of this entry »

Viewed 42 times by 23 viewers

Urmărim de un timp încoace frământările din sânul uneia dintre cele mai liberale denominaţii creştine, Biserica Episcopală.  Este acea denominaţie care a admis în August 2003 primul episcop homosexual (Rev. Gene Robinson, episcop al statului New Hampshire) şi care de atunci încoace a experimentat desprinderea a zeci de biserici locale şi preoţi din sânul ei.

Ieri (30 iulie)  au început în Bedford, Texas lucrările grupului The Anglican Communion Network, grupare formată din peste 80 de lideri Anglicani ortodocşi care-s nemulţumiţi cu direcţia în care a pornit denominaţia căreia îi erau afiliaţi (Biserica Episcopală este ramura americană a Bisericii Anglicane). Read the rest of this entry »

Viewed 18 times by 11 viewers

1. Când eram copil, am fost obligat să mă spăl şi am dezvoltat ură faţă de spălat
2. Cei ce se spală sunt ipocriţi - ei se cred mai curaţi decât ceilalţi oameni!
3. Există atâtea tipuri de săpun!  Nu mă pot decide care-i mai bun!
4. Am obişnuit să mă spăl, dar spălatul a devenit plictisitor, şi am renunţat!
5. Mă spăl doar la ocazii speciale: la crăciun şi la paşte
6. Nici unul dintre prietenii mei nu se spală
7. O să încep să mă spăl când o să fiu mai bătrân şi mai murdar
8. Nu am timp pentru spălat
9. Baia nu-i destul de caldă iarna, sau destul de rece vara
10. Cei ce fabrică săpunul, o fac doar pentru bani!

Scrise de un păstor plictisit de scuzele unora care nu mai vin la biserică.

Viewed 12 times by 7 viewers

Asiriologul de origine austriană Dr. Michael Jursa a descoperit în urma descifrării unei tăbliţe cu scriere cuneiformă numele unui personaj amintit în Biblie, în Ieremia 39:3 (Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului). Sarsechin este menţionat în pasajul de mai sus ca unul dintre cei ce l-au însoţit pe Nebucadneţar în asediul Ierusalimului. Tăbliţa respectivă datează din anul al X-lea al domniei lui Nebusadneţar (anul 595 î.Hr.) şi conţine numele lui „Nebo-Sarsechim” care a fost prezent la asediul Ierusalimului de la anul 587 î.Hr.

”Este extrem de rară găsirea unor referinţe cuneiforme la acele timpuri remarcabile iar descoperirea în surse extra biblice a numelui unui individ numit în Biblie este şi mai rară”! Traducerea tabletei cu scriere cuneiformă făcută de Dr. Jursa dovedeşte realitatea numelui lui Sarsechim (pronunţat în realitate Nabu-sharussu-ukin) şi de asemenea menţionează că el este şeful eunucilor (famenilor) lui Nebucadneţar.

Dr. Jursa este profesor la Universitatea din Viena şi spune că descifrarea scrierii cuneiforme este o muncă extrem de laborioasă, dar este răsplătită prin satisfacţia de a descoperi astfel de informaţii. „A descoperi ceva asemănător acestei tăbliţe, în care să vezi menţionarea numelui unui personaj amintit în Biblie cum face plata unei dări la templul din Babilon precum şi amintirea datei exacte este un fapt extraordinar!” a spus Dr. Jursa. El studiază scrierea cuneiformă pe tăbliţele de la British Museum din anul 1991. Scrierea cuneiformă este extrem de veche, greu de citit (există numai un mic număr de cercetători care o pot descifra) şi a fost întrebuinţată de pe la anul 3200 î.Hr. până prin secolul al II-lea d.Hr.

Aici se pot vedea exponate cu scriere cuneiformă: http://www.thebritishmuseum.ac.uk/explore/themes/writing/historic_writing.aspx

Sursa imaginii: http://www.thebritishmuseum.ac.uk/explore/highlights/highlight_image.aspx?image=ps342775.jpg&retpage=18702

Viewed 35 times by 18 viewers

Festivalul Omaha Heartland din capitala statului Nebraska, sponsorizat de cunoscutul evanghelist american de origine argentiniană a atras zilele astea peste 100 de mii de oameni din împrejurimile Omahei.  Peste 275 de biserici din zonă au participat la evenimentul care s-a ţinut în aer liber şi s-a încheiat duminica trecută.  Palau a spus despre festival: „A fost o sărbătoare glorioasă.  Cooperarea şi unitatea dintre biserici, oficilaităţi ale oraşului, lideri civici şi oameni de afacere a fost spectaculoasă.  Suntem încrezători că, prin harul lui Dumnezeu, spiritul de unitate şi de scop care s-a născut din festival va continua în Heartland în anii următori”.

Participarea la festival a fost gratuită şi sponsorii au contribuit cu apropae două milioane de dolari la cheltuieli şi cu peste doi ani de planificare şi organizare.

Luis Palau este privit de către mulţi creştini ca a fi asemănător lui Billy Graham din multe puncte de vedere.  Chiar dacă Franklin Graham continuă la cârma BGEA (Billy Graham Evangelistic Association) şi este succesorul tatălui său, Luis Palau este un evanghelsit de mare succes care în cei peste 55 de ani de predicare a Evangheliei a dus vestea bună la milioane şi milioane de oameni de pe toate continentele; Luis Palau este astfel considerat adevăratul continuator al evanghelismului de tip Billy Graham.

Viewed 14 times by 8 viewers

continuare de ieri

4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii.  Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”).  În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei.  Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie.  Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate  i-a radicalizat.  Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea.  Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor.  Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor, şi resping ideea că homosexualismul este rău.  Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit. Read the rest of this entry »

Viewed 18 times by 7 viewers

prelucrare după un articol scris de Albert Mohler în 2004

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care re-înviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA.  „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă.  Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false, şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS. Read the rest of this entry »

Viewed 16 times by 6 viewers