Turcii dintr-un sat din Elveţia s-au decis să ridice un minaret în satul lor.  Până acum, locuitorii musulmani ai satului Wangen (la nord de Berna) se întâlneau pentru slujbele lor de vinerea într-o casă particulară, aparţinând comunităţii turce.  Slujba religioasă se ţinea în subsolul clădirii.  Asta nu ar fi produs nici un protest.  Dar gălăgia produsă de musulmani, vacarmul maşinilor şi aglomeraţia i-a făcut pe săteni să se opună proiectului de ridicare a unui minaret. Read the rest of this entry »

Anul trecut prin septembrie, Howie Gardner, păstor al bisericii Bel Air Assembly of God din Maryland a compus o scrisoare pe care a adresat-o Ligii Lumii Musulmane din Arabia Saudită.  Aici poţi citi scrisoarea în forma ei actuală, la care s-a ajuns după mai multe retuşări la care au contribuit diferiţi misionari creştini în lumea musulmană şi teologi creştini.  Scrisoarea a avut un larg răsunet între creştini; trei colegii biblice au cerut permisiunea de a folosi scrisoarea în programa lor de învăţământ. Read the rest of this entry »

Conform unui articol publicat de ABC News (http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=3555811) Scientologia, secta la care aparțin staruri ale cinematografiei, cum sunt Tom Cruise și John Travolta este dată în judecată în Belgia pentru fraudă și înșelăciune. Un procuror al statului a condus o investigație pe parcursul a peste 10 ani și a conchis că secta este o organizație criminală.

Printre capetele de acuzare sunt practicarea medicinei cu metode neștiințifice, violarea legilor intimității și întrebuințarea unor contracte de afacere ilegale. Scientologia a fost considerată de către Parlamentul belgian ca „sectă” în anul 1997, când a început investigarea practicilor financiare ale religiei, cum ar fi testele de personalitate la care au fost supuși noii membri. Investigarea a fost inițiată după mai multe plângeri ale foștilor membri cum că ar fi fost victime ale intimidării și înșelăciunii.

Birourile mai multor firme de consultanță care aveau legături cu secta au fost cercetate de poliția belgiană. În alte țări, cum ar fi Germania, Scientologia este considerată o intreprindere comercială care se folosește de oamenii vulnerabili.

Departamentul de Stat al US a condamnat acțiunile poliției belgiene. Americanii au spus că Belgia ar trebui să protejeze libertatea de gândire, de conștiință și de religie, conform documentelor internaționale la care a aderat Belgia.

Scientologia a fost fondată la anul 1954 de către L. Ron Hubbard care a folosit inițial metode psihoterapeutice numite „dianetics”. Dianetics folosește psihologia regresivă (întoarcerea în trecut la o stare de comportament sau sentimente mai puțin adaptate, sau neafectate de cauze ulterioare). În timp, Scientologia a fost denumită religie, pentru a beneficia de statutul de care beneficiază religiile în SUA (religiile sunt scutite de taxe).

Scientologia numără peste 10 milioane de membri în lumea întreagă și este în expansiune în unele țări europene, și datorită celebrităților care-i aparțin.

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read the rest of this entry »

Matei 16:6  Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor…

Cine-s fariseii?  Pe vremea lui Isus erau o clasă de oameni religioşi care pretindea că sunt separaţi de lume în vederea unei trăiri religioase curate ( în ebraică înseamnă separat).  Dealungul timpului Fariseii au incorporat pe lângă dimensiunea lor religioasă şi aspecte politice, sociale, juridice şi de guvernământ.  Fariseii erau educaţi în teologia ebraică, erau de obicei rabini, aveau şcoli de ucenici, erau înstăriţi şi alcătuiau o castă nobiliară.

Noul Testament ni-i prezintă pe farisei în continuă opoziţie cu Christos.  Ei sunt făţarnici, obraznici, mândri, se auto-îndreptăţesc, sunt inflexibili, legalişti, aroganţi.  Obsedaţi de Legea lui Moise, fariseii credeau că EI pot face ceva pentru a fi justificaţi (drepţi) înaintea lui Dumnezeu.  Accentul era pus pe EU (vezi întâmplarea cu păcătosul şi farieul la rugăciune, din Luca 18:10-14 „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.  Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” se ruga Fariseul).

Fariseii au devenit astfel epitomul auto-îndreptăţirii, a auto-justificării înaintea lui Dumnezeu.  Aceentul era pus mereu pe SINE, pe EU.  Astăzi nu se cheamă nimeni „fariseu”.  Este un peiorativ ocolit şi de cei mai legalişti dintre religioşii vremii.  Este o jignire să faci pe cineva fariseu!  Cu toate acestea, mare parte din învăţăturile iudaismului modern îşi are originea în gândirea fariseică.

Acum, întrebarea mea este, când devine cineva fariseu?  Când se potriveşte tiparului prezentat nouă de Evanghelii?  Eu cred că de câte ori limităm sau obligăm pe Dumnezeu prin ceea ce facem noi şi credem că El nu poate să lucreze din cauza a ceva ce am făcut sau nu am făcut eu, suntem în pericol de a deveni farisei.  Singura lucrare pe care o cere Domnul de la noi, este să credem!  Restul izvoreşte din credinţă şi este susţinut de credinţă.  Faptele ce decurg din credinţa noastră sunt energizate de credinţă şi duc la credinţă.  Dar ele nu obţin favoruri de la Domnul.

Isus poate fi obstrucţionat de lipsa noastră de credinţă (ca pe vremea când s-a întors în comuna natală şi acolo nu a putut face multe minuni din cauza necredinţei lor… deşi eu nu cred că NU A PUTUT ci NU A VRUT, stabilind astfel principiul că Domnul răspunde favorabil la credinţă.  Credinţa este punctul de contact dintre om şi Dumnezeu.  Dumnezeu dă omului o măsură de credinţă ca omul să poată prin credinţă să se apropie de Dumnezeu), sau poate fi „motivat” de prezenţa credinţei (Matei 15:28  Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.”).

Dar a face ceva, pentru a-L obliga pe Dumnezeu ca să reacţioneze la ceea ce tu faci într-un anume fel… asta este fariseism!
- Dă bani lui Dumnezeu ca El să îţi dea înapoi!
- Posteşte 2-3 zile ca să obligi astfel pe Domnul să-ţi asculte rugăciunea!
- Vezi dacă nu ai venit regulat la adunare?  Domnul te-a pedepsit!
- Hai să ne rugăm acum înainte de călătoria asta ca să nu ni se întâmple vreu rău (de obicei nu ne rugăm într-o zi „obişnuită”, dar acum e o zi specială!  Pornim într-o călătorie lungă şi periculoasă!  Trebuie măsuri sporite de precauţie divină!  Să-i aducem aminte lui Dumnezeu că suntem şi noi pe-aicea!).

Oare câte lucruri FACEM ca să obţinem ceva în schimb de la Domnul?  Ca să-L obligăm?  Astea-s lucruri care au EUL la mijloc: ce pot face EU ca să obţin ceva de la Domnul.  Este fariseism.  Întrebarea unui fariseu care se pocăieşte de faptele şi concepţiile sale este: „Doamne, CE VREI TU ca să fac acuma? (Fapte 9:6).  Dragostea lui Dumnezeu rămâne astfel nemeritată, harul Său rămâne mereu… HAR!

Tu ce părere ai?

I-am promis prietenului meu Emi că o să spun o istorisire despre adventişti. Iat-o:

Mama se trage dintr-o localitate, Milaş acum în judeţul Bistriţa-Năsăud. Bunicul meu, întors la Domnul după primul război mondial (război în care şi-a pierdut o mână) şi om înstărit a construit biserica baptistă din localitate pe terenul său. Clădirea o concura pe cea a bisericii ortodoxe, construită pe un deal opus celui pe care-şi avea bunicul casa şi unde construise şi biserica. Era cu turn şi cruce, aşa cum zic, la concurenţă cu biserica ortodoxă.

Ei… multe vacanţe am petrecut eu acolo! Bunicul era un om sever dar drept. Imi plăcea să-l urmăresc cum muncea fără un braţ. Mâna lipsă de la umăr a fost înlocuită cu o proteză pe care învăţase să o folosească cu mare dexteritate. Aproape nu era lucrare care să n-o poată face bunicul. Citea zilnic ore în şir din Biblie şi cânta. Imi plăcea să mă uit la obiectele sale: la binoclul militar, la puşca de vânătoare, la orologiul uriaş cu pendulă care anunţa sferturile de oră şi ora exactă. Imi plăcea să mă joc în clădirea morii bunicului (pe care venirea comuniştilor au oprit-o dar în care au lăsat pietrele de moară, Read the rest of this entry »

Thomas E. Trask, superintendetul asociaţiei de biserici penticostale Assemblies of God (AG) se retrage din funcţia sa şi cu ocazia celui de-al 52-lea Consiliu General al AG ţinut anul acesta la Indianapolis, a spus următoarele, în ultima sa predică în calitate de superintendent: “Multe biserici americane ne oferă azi o religie nouă care nu garantează nici un iad şi nu cere nici o sfinţenie.  Este un creştinism olog, fără coloană vertebrală care nu confruntă păcatul de teama de a nu fi considerat prea intransingent.  Este o evanghelie impotentă care spune oamenilor că orice merge.”

Trask a implorat pe cei prezenţi la adunare să nu lase acest tip de creştinism să se strecoare în bisericile AG.  “Fie ca (acest fel de creştinism) să nu invadeze niciodată AG!” a încheiat Trask, care în timpul administraţiei sale a fost recunoscut pentru pasiunea sa pentru sufletele pierdute.  El a crezut dintotdeauna că AG are responsabilitatea de a aduce Evanghelia la milioanele care nu-l cunosc pe Christos.

“Preocuparea noastră nu este de a-i face pe păcătoşi să arate mai bine, de a-i face să se simtă confortabil” a mai amintit Trask penticostalilor, spunându-le că mulţimile L-au urmat pe Isus în pofida faptului că El le-a confruntat cu privire la păcat.  Biserica va continua să fie anemică şi fără putere până când amvonul va deveni o voce constantă împotriva răului.

Dupa Trask, cinci lucruri sunt vinovate de colapsul moral al Americii:  în primul rând, o etică de situaţie, în care absolutul biblic este respins chiar şi de către unele biserici.  Apoi este seducţia culturală datorită căreia s-a sters diferenţa între rolul sexelor în familie şi societate, s-a admis “căsătoria” între oameni de acelaşi sex şi s-a admis coabitarea în afara legamântului căsătoriei.  “Sodoma şi Gomora au fost distruse pentru astfel de păcate” a adăugat Trask.

Al treilea vinovat este complacerea.  Scripturile sunt privite ca fiind demodate în ceea ce priveşte părerea despre avort, băutură şi divorţ.  Al patrulea vinovat este mântuirea inclusivă conform căreia toată lumea merge la ceruri.  Trask a amintit participanţilor la conferinţă că Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru teologia care mulţumescte pe păcătos în timp ce el continua să meargă spre iad.  Ultimul lucru amintit de Trask a fost nevoia de a deveni încă o dată un popor pasionat dupa Domnul, după o Evanghelie autentică şi vestitori ai acesteia plini de Duhul Sfânt.

Personal subscriu la ceea ce a spus Thomas E. Trask, până duminică preşedintele denominaţiei care are peste 3 milioane de membri în SUA şi apropae 60 de milioane în luma întreagă.

A doua rundă de convorbiri între teologi adventişti de ziua a şaptea şi teologi reprezentând World Evangelical Alliance (WEA) s-au încheiat recent la Andrews University din Berrien Springs, Statul Michigan. În urma întâlnirii se aşteaptă ca în următoarele luni participanţii să semneze o declaraţie comună care să identifice scopuri comune şi să comunice rezultatele discuţiilor purtate până acum.

Prima rundă de convorbiri a avut loc în 2006 în Praga şi convorbirile recente au mers pe linia recomandărilor întâlnirii din 2006. Scopul principal al discuţiilor este de a elimina prejudecăţile dintre evanghelici şi adventişti. De asemenea, adventiştii au folosit ocazia de a îşi explica teologia pentru a evita pe viitor părerile izvorâte din terţe surse.

Adventiştii au căzut de acord cu declaraţia de credinţă a evanghelicilor care declară că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, care declară credinţa în Trinitate, în persoana şi lucrarea mântuitoare a Domnului Isus Christos, în justificarea prin credinţă, în rugăciune, pocăinţă, sfinţire şi a doua venire a lui Christos.

Puncte discordante s-au datorat crediţei adventiştilor cu privire la judecata de dinainte de a doua venire, locul lui Ellen G. White (a cărei scrieri a iniţiat şi inspirat mişcarea adventistă) şi rolul zilei de sabat. Concluzia a fost că în lucrurile în care se crede la fel, adventiştii şi WEA pot coopera.

WEA se laudă cu 420 milioane de membrii în diverse denominaţii răspândite în peste 120 de ţări, adventiştii se mândresc cu 15 milioane de membri în peste 200 de ţări.

Titlul e o întrebare, fără semnul de întrebare după ea! Cum ne îmbrăcăm pentru biserică? Păi asta depinde de o mulţime de factori. Când eram în ţară mergeam la biserică îmbrăcaţi (bărbaţii) în costume faine, cămaşă şi cravată, pantofii de duminca în picioare. Duminica şi mâncarea era „de duminica”: adică, supă de ceva carne, friptură cu pireu de cartofi, sarmale, prăjitură. Îmi amintesc că odată, când eram cam de 18 ani, am rămas până mai târziu la adunare (nu locuiam departe) şi acolo am văzut un frate care a răams şi el mai la urmă. Era necunoscut. L-am întrebat de unde e, ce treabă are prin oraş, mi-a spus că de la ţară şi-şi vizitează sora la spitalul judeţean. Dar vizita e de la două la patru şi că până atunci aşteaptă… I-am spus că o să închid adunarea şi că îl invit la noi acasă să mănânce un blid de zeamă, şi apoi se poate duce la spital. Read the rest of this entry »

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Read the rest of this entry »