Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca.  De ce?  Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei.  taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.

De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi.  Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine!  Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii.  Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.

Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.

Manuel Zelaya, fostul preşedinte al Hondurasului a fost exilat în urma unei lovituri de stat.  Dar ce i-a supărat pe concetăţenii săi şi pe militari?  Ah, o bagatelă!  Ar fi dorit să modifice constituţia pentru a putea fi reales fără limită de termen… adică pe viaţă!   Hondurasul avea ca şi America, un sistem de conducere tricameral: executivul (preşedintele şi guvernul său), Judiciarul (Curtea Supremă) şi Legislativul (Congresul).  Astfel, în faţa ilegalităţii flagrante, Curtea Supremă a dat ordin armatei ca Zelaya să fie înlăturat, iar Congresul l-a înlocuit cu un preşedinte interimar, Roberto Micheletti.

Ghici cine a comentat evenimentul fără întârziere?  Aţi ghicit!  Cei cu musca pe căciulă:  Chavez al Venezuelei şi Castro al Cubei!  Şintr-o plăcută prietenie cu ei, Barack Hussein Obama!  Da, acel Obama care, când Iranienii cputau libertate şi dreptate, tăcea chitic.  Problema este că Chavez a ameninţat că va invada Honduras.  Acum, poate s-o facă şi pe baza cuvintelor lui Obama.

Apropo: marxismul este bine merci în America, şi am constatat cu plăcere că comuniştii americani îl susţin pe Obama cu plăcere şi entuziasm: aici.   Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti.

Conform unui articol din Washington Post, regimurile totalitare ale Chinei, Cubei şi Burmei au cenzurat ştirile din Iran.  Nu de alta, dar istoria are caracterul de a se repeta.  Noi ştim cum de-a ajuns să explodeze mămăliga românească pe la 1989, luîndu-se după polonezi, maghiari (ăştia de pe la 1956 se tot luptau cu totalitarismul), germani şi Perestroika lui Gorbaciov.

Păcat că suportul american a fost atât de târziu şi aşa de puţin!  Mă gândesc că de aceea erau atâtea panouri şi afişe scrise în engleză, ca să le citească restul lumii şi SUA!  Şi ce folos că am tăcut?  Că acum, şi aşa Ahmadinejad dă vina pe SUA!  Energia atâtor demonstranţi trebuie deturnată de la nemulţumirea cu distatoria la ura împotriva Americii!  Şi poate că pentru moment, se va lăsa liniştea.  Dar ştiu precis că dorinţa de libertate a omului e mai puternică decât orice oprimare şi încătuşare politică sau socială.

Sper că după plecarea americanilor din Irak, aceştia să-şi găsească un ritm propriu de manifestare a libertăţii.  Şi sper de asemenea că ceea ce s-a început zilele trecute în Iran să ducă în cele din urmă la răsturnarea dictaturii prin ayatolahi şi la restaurarea unei democraţii.

China, Cuba şi Burma nu-s departe nici ele.  După vizita recentă din China mi-am dat seama că temporal, chinezii sunt preocupaţi de dezvoltarea economică ce-a devenit posibilă prin relaxarea legilor privind proprietatea individuală şi schimburile comerciale.  Dar majoritatea covârşitoare a chinezilor trăiesc în sărăcie şi-n apăsare socială.  Poate că vom vedea în următorul deceniu o explozie a mămăligii (pardon, tofu-ului) chinezeşti şi a celei cubaneze.

Ceea ce nu înţeleg însă, este cum de mai existăp popoare fascinate de socialism, când acesta a fost falimentar în repetate rânduri şi-n atâtea ţări!  Singura explicaţie este că, pe platforma socialismului este posibilă dictatura personală.  De aici cred că provine atracţia liderilor.  Iar masele, ele sunt dornice de … pâine şi circ!  Dacă guvernul le promite gratuităţi, le-a prins!  Masele!  Proşti, da mulţi, sau mulţi, da proşti!  Cum doreşti!

În tot răul, şi-un bine!  Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile.  Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia.  Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi.  La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.

Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi.  Asta este o scădere cu 5%.  În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.

Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice.  E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu.  E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii!  Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri.  Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale.  Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită.  E bine şi aşa!

Copyright 2009 Carl De Souza / Getty Images

Copilul fără copilărie, cu un talent ce l-a făcut să-şi petreacă pe scenele Americii anii pe care alţii îi petrec jucându-se cu jucării  a plecat să-şi întâlnească Făcătorul.  Continuu neliniştit, nemulţumit cu sine şi cu ceea ce era, căutând mereu să fie altceva.  Locuind pe o proprietate numită „Neverland” cu o grădină zoologică şi cu jucării gigantice, petrecându-şi vremea cu copii dar trăind majoritatea timpului singur şi singuratic, Regele Pop-ului nu şi-a mai revenit nici cu sănătatea nici cu banii după procesul de pedofilie din 2005, proces care l-a achitat de acuzaţii.  A urmat mutarea în Dubai, aderarea la Islam, probleme majore de sănătate şi acum, moartea!

O mulţime de oameni şi fani aşteptau ca „regele” să se răscumpere cumva după căderea de la 2005 încoace.  Cumva să revină sau să facă ceva demn de… un rege!  Concertele programate în Anglia cu începere de luna viitoare s-au vândut în 5 ore de la punerea în vânzare a biletelor.  Dar n-a fost să fie!  Jacko a plecat dintre noi.  Unii spun că într-un loc mai bun, dar de ştiut, nu ştie nimeni.  Youtube a fost asaltat de doritorii de muzică de-a lui Jackson.  Fanii s-au adunat la spitalul unde a murit, prin Time Square in New York şi prin alte oraşe mari ale SUA. Cu timpul, va deveni şi Jacko ceea ce au devenit Elvis sau Sinatra după moarte: o imagine a unei muzici şi perioade irepetabile în istoria Americii şi a lumii.

Eu încă mai cred că nu ne rugăm suficient de mult pentru astfel de oameni celebri.  Citim despre ei, le ascultăm muzica, le vedem filmele, le citim operele dar nu ne rugăm pentru ei.

Mai întâi, o glumă.  Se zice că era odată un căpitan de vas de piraţi foarte curajos.  Venea aghiotantul la el şi-i zicea, „căpitane, suntem atacaţi de un alt vas de piraţi!” şi curajosul căpitan cerea cămaşa roşie.  După câteva ocazii, aghiotantul îl întrebă curios, de ce cere mereu o cămaşă roşie de câte ori sunt în faţa luptei cu un alt vas de piraţi?  La care căpitanul răspunse că, dacă va fi rănit în luptă, roşul va ascunde vederea culorii sângelui şi astfel va evita să-i descurajeze pe marinarii săi aflaţi în luptă.

Într-o zi, aghiotantul veni repede şi spuse „căpitane, suntem atacaţi de zece nave cu piraţi!” La care căpitanul ceru: „adu-mi pantalonii maro!”

Lăsând gluma la o parte, Coreea de Nord tocmai a anunţat că va şterge America de pe faţa pământului!  Serios?  Cu ce?  Acum, nu neg că s-au mai văzut buturugi miculuţe răsturnând ditamai căruţe!  Dar rachetele lansate de Coreea de N în probele nucleare de până acum au făcu „plici” în balta din faţa casei lor la câteva secunde de la lansare.  Ameninţarea asta sună a „luaţi-l de pe  mine că-l omor!”

Nu, nu neg posibilitatea unei confruntări armate cu Coreea de Nord.  SUA are în Coreea de Sud peste 28 de mii de soldaţi.  Dar tocmai existenţa lor îi împiedică pe cei din nord să invadeze sudul.  În timp ce fiecare dintre părţi (mai mult coreenii din nord) flutură securea războiului, eu cred că Kim Jong-il ar trebui să-şi pregătească pantalonii maro!

De-acum, se ştie.   Guvernatorul statului Carolina de Sud a dispărut timp de vreo 7 zile, fără ca cineva sî ştie unde este.  Unii au zis că este prin munţi, la căţărat.  Soţia a zis că probabil s-a retras la vreun hotel, pentru a scrie.  Alţii au zis că se reface undeva.  Dar precis, nu a ştiut nimeni unde este Mark Sanford.

Cert este doar faptul că Sanford era privit de către mulţi republicani ca un potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din 2012.  Acum, de când Sanford a reapărut, şi a spus că în timpul lipsei sale a făcut o călătorie să îşi vadă o concubină din Argentina, misterul a fost elucidat, dar s-a mai dus la canal încă o luminoasă carieră politică, a mai rămas o soţie rănită şi patru fii bulversaţi.  Păcat.

Ce m-a frapat însă a fost că, un comentator politic a afirmat că-n secolul acesta în care, datoriă scrutinului mediei totul se află şi se desopere cu viteza luminii, oamenii ar trebui să aibă standarde morale mai înalte.  Serios?  Adică, cei ce trăiau pe vremea când încă nu era radiou şi televiziune, celulare şi maşini de fax nu erau obligaţi la asemenea standarde morale ca cei din zilele noastre?  Adică, sfinţii de odinioară, să se răsucească în morminte că au trăit prea… sfinţi, când ar fi putut lăsa-o mai moale cu morala, că şi aşa nu avea cum afla poporul?

Lipsa de morală asociată cu trăirea după statistici, după ce zice sau nu zice, ce ştie sau nu ştie presa e o boală degenerativă a societăţii zilelor noastre.  Plus, acoperirea urmelor pentru câştigarea de timp, minţirea până-n ultima clipă, apoi recunoaşterea cu lacrimi de crocodil, dezlănţuirea de argumente semantice de genul „depinde ce înseamnă este” (vezi cazul Clinton care susţinea că suxul oral nu este sex, şi că totul depinde de „what the word IS means).

Trist este că procedura aceasta nu este străină bisericilor, unde adesea de la vlădică până la opincă, păcătuim ca apoi să negăm vehement, iar când negarea nu mai are rost că totul e prea evident, plângem şi recunoaştem formal o „greşeală” doar pentru a dori să o mcomitem din nou cu prima ocazie.  Astea nu-s standarde morale vrednice de Dumnezeu!  Vorbesc pentru noi, creştinii!  Că lumea va avea parte de judecata ei!  Doar că judecata va începe de la noi!

Ar fi fost bine ca Obama să fi zis măcar un cuvânt de încurajare în favoarea protestatarilor din Iran.  Nu că oponentul lui Ahmadinejad ar fi mai bun, deoarece nu este!  Dar el a oferit o speranţă mulţimilor: speranţa că se poate schimba ceva.  Când eşti închis într-o cutie şi apare o breşă, o gaură undeva, prin care se strecoară o rază de lumină, se aprind dintr-o dată visele şi imaginaţia!  Începi să-ţi închipui că ai putea scăpa, că breşa s-ar putea lărgi pentu a te strecura afară.

Poate să se fi copt vremea pentru reforme în Iran.  Sau poate s-au inspirat de la vecinii irakieni… Cine ştie?  SUA mai este încă o apărătoare a celor ce se luptă pentru libertate, şi un semn de aprobare ar fi contat mult.  Dar acesta nu a venit, şi azi aiatolahul Khamenei a vorbit şi le-a spus protestatarilor să înceteze cu prostiile şi să-şi vadă de treabă, nu au fost fraude electorale!  Şi ca de obicei, a încheiat cu un discurs împotriva Americii, ca să le ofere un ţap ispăşitor celor ce au prea multă ură.

Vom vedea ce va aduce ziua de mâine, dar părerea mea este că s-a irosit o ocazie de schimbare.

Secretarul Apărării Gates a dat dispoziţie ca unităţi portabile antibalistice să se îndrepte către insulele Hawaii.  Conform unui cotidian japonez, Coreea de Nord a ameninţat că în jur de 4 Iulie (ziua naţională a Americii) va lansa o rachetă de tip Taepodong 2 peste Japonia şi peste Oceanul Pacific.  Racheta cu pricina are o rază de acţiune de până la 4 mii de mile.  Deşi nu este sigur că racheta va ajunge la destinaţie (alte încercări de lansare au eşuat) e bine să fii pregătit pentru orice eventualitate.  Coreea s-a ţinut de cuvânt cu alte ocazii, aşa că nu are de ce să dezamăgească acum.  Guvernul de la Pyongyang este în corzi din cauza atâtor sancţiuni economice şi consideră sancţiunile ca un act de război împotriva ţării lor, de aceea vor răspunde cu agresiune la agresiune.

E probabil ca tensiunile din zonă să escaladeze în următorii ani şi nu ar fi exclus ca nordul să atace sudul (e mult mai uşor, deoarece nu are nevoie de rachete balistice intercontinentale, ci doar de … o armată numeroasă şi flămândă, lucru de care nordul dispune berechet).  Rămâne de văzut cum va reacţiona restul lumii la un asemenea atac, ţi în special ce va face America, având la conducere un preşedinte care speră să rezolve prin cuvântări promiţătoare conflictele lumii.

Oricum, noi trebuie să ne rugăm pentru Coreea de Nord.   Nu doar pentru apce ci şi pentru creştinii de acolo, ei fiind unii dintre cei mai persecutaţi creştini din lume.

Trei musulmani slujesc în guvernul Obama, ajutând la realizarea afirmaţiei lui Obama, cum că America ar fi una dintre cele mai mari ţări musulmane din lume.  Iată dovada:

Deci, Barack Hussein Obama a fost în Egipt.  Acum nu mai trebuie să ne reţinem de la a folosi numele mijlociu al preşedintelui.  În alegeri, am fost mustraţi aspru de către acoliţii lui Obama că cei ce folosim acest nume vrem să-i speriem pe alegători.  Acum nu se mai sperie nimeni, deoarece ceea ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numeşte!  Şi, noi ne-am făcut-o!

Iată că putem să-i zicem „alesului” Hussein, şi de asemenea nu mai este nici un pericol să amintim faptul că a fost crescut în casa unor musulmani în ţări musulmane.  Pe vremea alegerilor, asemenea menţionări erau şi ele tabu.

Ce se poate citi în rândurile şi printre rândurile mesajului lui Obama de la Cairo?

1. Eu citesc că lui Obama îi place să spună adevărul.  Asta m-a surprin destul de tare, deoarece sunt deja obişnuit că Obama NU spune adevărul.  Îl spune ciuntit, parţial, de convenienţă, după cum cere ocazia sau este cazul.  Nu ne-a spus adevărul despre unde s-a născut, unde a studiat,cine-i sunt colegii (dar nici aceştia nu iasă la suprafaţă!), care-i sunt lucrările de diplomă (deşi-i place să promoveze alte scrieri de-a sale, cum a făcut-o recent la Universitatea Notre Dame), care i-au fost relaţiile cu comuniştii, socialiştii, teroriştii, şi JeremiahWright, cine i-a finanţat studiile pentru că e clar că el nu a avut mijloace financiare.  Ca să amintim doar câteva domenii în care preşedintele Obama nu a spus (încă) adevărul.

2. Apoi citesc că preşedintele vrea să aibă parte de un nou început.  Dar cum?  Vorbind mereu America de rău?  Cerând mereu scuze?  Început cu cine?  Deoarece lumea musulmană (deşi el o priveşte ca un tot unitar), este foarte fragmentată.  Şi chiar cei cărora li s-a adresat Obama, adică reprezentanţi ai Arabiei Saudite, Egiptului, universităţilor şi clerici musulmani, chiar ei ţin aprinsă flacăra extremismului (cum în repetate rânduri l-a numit Obama, evitând să folosească cuvântul mai potrivit „terorişti”).  Discursuri ideologice, strângere de fonduri, instigare la ură şi violenţă, sunt modurile de operare a celor cărora Obama le vorbeşte de un nou început.  Domnule Obama, aceştia vor accepta un singur nou început: când Israel nu va mai fi, şi de SUA nu va mai fi nevoie, atunci musulmanii vor avea parte de începutul pentru care se luptă de secole.

Noul început spunea Obama, trebuie să fie bazat pe respect reciproc.  Care dintre musulmani respectă SUA?

3. Un termen frecvent folosit de Obama este „pace”.  Despre „pace, pace” citesc din copilărie!  Să fi venit oare vremea aceea?  Că sincer să fiu, eu o aştept!  Numai că acea „pace” despre care vorbeşte Obama şi nu doar el, ci şi chiar unii din lumea evanghelică, NU SE POATE REALIZA cu mijloace omeneşti.  Nu cu discursuri, nu prin conferinţe, nu în Absenţa Prinţului Păcii.   Pacea adevărată şi reală apare numai când unul dintre duşmani va fi înfrânt pentru totdeauna.  În timp ce Obama VORBEŞTE despre pace, consens şi diplomaţie, Coreea de Nord se joacă cu armament nuclear, la fel şi Iranul.

Obama a amintit Dialogul Inter-religios promovat de Arabia Saudită şi Alianţa Civilizaţiilor promovată de Turcia.  Nu spun că nu au fost încercări în găsirea unui teren comun între creştinism şi islam.  Anii recenţi au fost presăraţi cu întâlniri în cadrul Dialogului Creştino-Musulman.  S-au schimbat declaraţii.  Una dintre acestea, semnată de câţiva evanghelici a făcut să curgă multă cerneală pro şi contra.  Toate aceste iniţiative caută să definească punctele comune, care pot deveni bazele unui dialog civilizat care să ducă la înţelegere.  Puncte comune există, aşa cum s-a arătat adesea şi din abundenţă: monoteismul ambelor religii, credinţa într-un dumnezeu personal, care a creat lumea şi pe om, promovarea unei atitudini de compasiune pentru cel lipsit, şi alte câteva.  Nu punctele comune ne fac probleme, ci diferenţele!  Şi acestea vor fi insurmontabile, cât vor ţinea vremurile.  Printre acestea, avem deosebiri teologice (la care evanghelicii ţin mai puternic decât reprezentanţii bisericilor tradiţionale şi emergente) şi avem atitudinea faţă de Israel.  Mare parte din creştini susţin dreptul la existenţă al Israelului, mare parte dintre musulmani susţin dreptul la… inexistenţă al Israelului.  În domeniul acesta, Obama vrea şi să aibă prăjitura, şi s-o mănânce.  De aceea, „pace” nu va fi.

4. Obama a vorbit despre democraţie.  Conceptul de democraţie trebuie că este străin societăţilor islamice.  ISLAM înseamnă supunere, şi supunerea este importantă şi pentru cei ce supun, şi pentru supuşi.  Ancorat adânc în perioada formării islamului, ţările musulmane nu îmbrăţişează democraţia şi fie dictatura, fie haosul.  Acuzarea de către Obama a colonialismului şi a interzicerii musulmanilor la progres şi oportunităţi a dat apă la moara multora.  Doar că, Obama a uitat că America nu a avut nici o colonie în nici o ţară musulmană.  Dar pentru Obama, asta puţin contează.  Democraţia este o temă utilă, deoarece chiar şi vizita aceasta şi spiciul de la Cairo are în vedere nu realizarea unor lucruri concrete (spiciul a fost îmbibat în generalităţi) ci promovarea unei personalităţi: a lui Obama.  Interesele Americii sunt susţinute de Obama doar atâta vreme cât acestea coincid cu ale sale.  Şi deocamdată, SUA i-a oferit platforma de a ieşi la scena internaţională.

T-shirt popular prin Egiptul zilelor noastre.  El spune, „Obama, noul Tutankhamon al lumii”.

Hugo Chavez a spus recent, într-un show televizat în care discuta cu Fidel Castro, că „tovarăşul Obama” este mai de stânga decât cei doi dictatori comunişti, şi dacă nu au ei grijă, o să se trezească mult la dreapta „tovarăsului Obama”.  Vorbeau despre naţionalizarea companiei GM, unul dintre simbolurile economiei americane.

Începe să-mi pară foarte rău după Bush!  Preferam să fie considerat prost (deşi nu era), decât să am un comunist la conducere, pe care Chavez îl consideră mai de stânga decât el şi Castor!

Porţiuni ale postului nu sunt pentru cei sub 18 ani, nici pentru cei slabi de înger!

Acum după uciderea lui Tiller, cel ce a provocat se zice 60 de mii de avorturi în trimestrul al treilea, un prieten de-al lui, dr. Carhart s-a oferit să continue cu avorturile…  Numai că nu are unde, deoarece familia lui Tiller a închis clinica particulară.  Dar durerea de inimă a lui carhart nu-i că nu poate ucide pruncii, ci că este penurie de medici care să ştie cum să provoace avorturile în trimestrul al treilea.

Cât despre aceste avorturi, deoarece fătul este mare, după ce se provoacă dilatarea cervixului femeii însărcinate, se introduc chimicale în trupul fătului pentru a-i înmuia ţesuturile.  Apoi se provoacă travaliul.  Fătul va fi scos cu picioarele înainte, lăsând în uter doar capul lui.  Deoarece majoritatea feţilor sunt încă vii, se face o gaură în craniul lor, la baza capului, se extrage creierul, apoi se scoate cadavrul fătului şi se aruncă.

Mă bucur că nu se găsesc medici şi clinici pentru procedura de mai sus.  Ea pare ruptă din experimentele lui Mengele şi-mi lasă impresia că sămânţa hitleristă nu a pierit.

Italienii şi francezii nu prea au reuşit pe piaţa americană de automobile.  De fapt, ce zic eu!  Nici americanii nu au reuşit aici!  Japonezii şi germanii s-au dovedit mai buni!  Şi la maşini, şi la reclame, şi la… mă rog, la toate.  Eu m-am ţinut cu dinţii de Lincolnul meu.  Apoi iarna trecută a fost zăpadă mare şi mi-a fost greu să plec de acasă şi să mă întorc acasă aici pe dealul pe care am casa.  Aşa că mi-am luat un 4wd, un Honda Pilot.  E prima maşină japoneză pe care o am.  Am reuşit să stau departe de japoneze 20 de ani, dar acum am cedat.  Nu e grozavă, dar stă bine pe şosea, şi la 3500 cmc câţi are motorul, are 265 de cai putere!  Este un SUV de 7 locuri (scaunele din rândul al treilea se pot plia în podea) care merge cu benzină normală (spre deosebire de celelalte SUV-uri japoneze sau germane, care merg numai cu premium).  Apoi, mai un un bimer, dar care vreau să-l vând (îmi ajunge o maşină, că doar eu conduc… şi-n condiţiile economice de astăzi, nu are rost să păstrez mai multe maşini).  Deunăzi am vândut Lincolnul.

În sfârşit, azi urmăream ştirile despre industria americană de maşini.  Fordul se mai ţine cât poate pe linia de plutire.  Cred că le pare rău că acum un an interveneau la guvern ca acesta să ajute GM-ul!  Nu ştiu de ce au făcut-o!  Probabil doar pentru că UAW (sindicatul muncitorilor din industria auto) care se întinde în toate companiile producătoare de maşini le-a cerut-o.  Acum însă cred că le va pare rău.  De ce?  Pentru că ieri GM a dat faliment.  Se va restructura, iar Obama va avea majoritatea acţiunilor în companie.  Şi guvernul nu joacă cinstit şi va trage sforile în favoarea GM (pentru ca să-şi poată recupera investiţia!).  Aşa că, pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti!  În capitalism, GM trebuia să moară de mult!

Chrysler a fost cumpărat de FIAT.  Producătorul italian restructurează fabrica.  Până atunci, cam în 18 luni, dilerii de maşini Chrysler vor primi primul eşantion de maşini FIAT 500.  Poza e mai jos.  Ne năpădesc maşinile mini!  Cred că Obama nu va mai putea de bucurie.

Litrajul micuţului este de 1400cmc, cu cutie manuală (nu prea va avea clienţi în SUA… unde-s căutate automatele!), cu 99 CP, cu un consum de benzină de peste 35 mile/galon.  Să vedem dacă de data asta FIAT vine să stea, sau va pleca pe unde a venit!  Mie personal, mi-e absolut indiferent!

Microsoft a prezentat astăzi un nou motor de căutare, despre care susţine că ar fi mai deştept decât Google sau Yahoo.  Şi compania este gata să cheltuiască 100 milioane de dolari pentru a-i face reclamă.  Noul motor se numeşte Bing şi va fi „live” de la 3 iunie încolo.  Iniţial, proiectul s-a numit Kumo, apoi s-a ales numele de Bing, care chipurile ar fi mai uşor de memorat pe meridianele lumii.

Acum, se va vedea dacă Bing va reuşi să străpungă armura lui Google, care deţine peste 90% din piaţa motoarelor de căutare.  Ce pare a avea în plus faţă de Google, este posibilitatea de a oferi un „snap shot” a site-ului asupra căreia îţi plimbi mouse-ul.  Cei ce folosesc Wordpress cunosc plug-in-ul care facilitează snap shot.  De asemenea, dacă cauţi spre exemplu zboruri ale companiilor aeriene între două oraşe, se va deschide şi o fereastră care să-ţi prezinte nu doar orarul, ci şi preţurile oferite.

Între timp, Google a prezentat tot recent un nou produs, numit Google Wave.  Deşi Wave va fi disponibil spre sfârşitul anului, prezentarea precoce a avut rolul de a invita programatorii să creeze soft care să se integreze cu Wave (Wave fiind parţial „open sourse”).  Wave este un hibrid între emailuri şi IM.  Chat-ul va fi redat în „real time”, nu trebuie să aştepţi să scrie celălalt ca să apese send pentru ca să vezi ce a scris… ci vei citi ceea ce se scrie pe măsură ce se scrie.  Blogging-ul va fi de asemenea ajutat de Wave, ceea ce este o veste bună pentru noi!

Viitorul softurilor va aparţine aplicaţiilor dezvoltate în browsere.  Probabil că-n următorii 10 ani nu va conta ce fel de sistem de operare ai (windows sa OS) deoarece va conta ce browser foloseşti şi aplicaţiile dezvoltate pentru internet, nu pentru un anume computer/sistem de operare.  Deocamdată, Google dezvoltă HTML5 care va face posibil ceea ce se poate vedea în demonstraţia Wave.  Internet Explorer refuză să dezvolte HTML5, şi asta va fi în detrimentul IE.  De cealaltă parte, Google dezvoltă în continuu chestii ca Wave sau Facebook, chestii ce ne va atrage mereu către Google.

Aşa că, dacă Bing va reuşi să acapereze un mic procent din piaţa motoarelor de căutare, va putea să exclame cu mândrie: Bingo!  Dar eu sunt sceptic…

Titlul va produce stupoare în cei ce nu beau, și cred că băutul de vin e păcat.  De asemenea, va produce euforie în cei ce ar dori să bea, dar nu se simt confortabil s-o facă, din cauza felului în care și-au programat conștiința.  Iar alții, care beau pe ascuns, neavând nici o treabă cu conștiința lor, doar cu a altora, au răsuflat ușurat: nu mai trebuie să se ascundă!

Cât e voie să bem?  12 sticle de vin roșu pe zi.  Da!  Nu orice fel de vin, ci din cel roșu!  E prea mult?  De ce?  Așa dintr-una?  Da!  Nu poți?  Ți-e frică că te îmbeți?  A, atunci e o altă soluție: Resveratrol.  O pastilă conținând extrase din vin roșu, care se pare că are efecte ciudate asupra corpului.  Nu e drog, e produs natural.  Te face mai sănătos, adaugă ani la viața ta (tinerețe fără bătrânețe și viață… mă rog), și chipurile nu trebuie neaparat să flămânzești ca să slăbești.  Sau altfel spus, poți să te îngrași (io aici mi-am luat liber de mult) deoarece Resveratrolul te va face oricum mai sănătos (tre  să mă interesez să văd dacă lucrează și post-îngrășare).

Ideea descoperirii acestui produs le-a venit cercetătorilor într-ale sănătății de mulți ani, după ce au observat că-n ciuda regimului alimentar bogat în proteine și grăsimi, italienii și franțuzii trăiesc mai mult și au mai puține probleme cu bolile de inimă.  Singurul lucru ce-l făceau diferit de confrații americani (care au hamburgheri de câte 2500 de calorii!) era consumul de vin după mai toate mesele.  Așa s-a descoperit că-n boabele de struguri roșii este un produs care se ocupă de sănătatea boabei și a… consumatorului acesteia sub formă lichidă.

Mai multe amănunte în clipul de mai jos.  După cum arată reporterul Morley Safer, se pare că el a consumat destul Reveratrol lichid…  Pentru un dinozaur, arată destul de sănătos

Abia am lipsit un pic din State și deja niște oameni de știință (vezi aici) au și anunțat că-n următorii 5 la 10 ani se va creea viață artificială!  Și dacă se va ajunge ca să se facă o astfel de viață, atunci cum vor arăta organismele care o vor avea?  Și se va creea o amoebă, lăsând ca aceasta să evolueze, pentru demonstrarea teoriei lui Darwin?  Iar dacă se va da această viață unor… oameni creați și ei în laborator, atunci de ce nu ar fi putut Dumnezeu face … oameni mari, cu capacitățile ce iată, astăzi pretind că pot face… viață!?

De fapt chestia asta vine pe urmele ridicării de către Obama a restricției impuse de Bush cu privire la repartizarea de fonduri de la guvern pentru cercetarea celulară care impune distrugerea embrionilor umani.  Speranța oamenilor de știință este de a se dezvolta din „stem cells” (celule de bază care se găsesc în mai toate organismele multicelulare, și care au o capacitate de înmulțire miotică, precum și de devenire a lor în apropae orice fel de altă celulă sau chiar organ) tot felul de organe necesare transplanturilor.  Cu privire la distrugerea embrionilor umani pentru a se colecta celulele, lumea este destul de împărțită, și nu doar cei religioși.  Majoritatea evanghelicilor sunt împotriva folosirii acestor embrioni, fiind și împotriva avorturilor.  Prin aprobarea fondurilor de la guvern, clinicile de avorturi pot deveni adevărate pepiniere de astfel de embrioni.  Femeile dornice de avor vor putea avea unul chiar gândind că fac un gest nobil, o favoare științei, punând la dispoziția acesteia materia primă pentru cercetare și dezvoltare.

Recent s-au obținut realizări și din celulele de adult, așa că nu ar fi fost cazul să se distrugă embrionii pentru acestea.  dar lumea merge într-o singură direcție: din rău în mai rău.  Esta ca și când omenirea și-ar căuta cu lumânarea pedeapsa lui Dumnezeu.

Dacă se va obține vreodată viață în laborator?  Nu cred.  Mai întâi va trebui să se răspundă corect la întrebarea, Ce este viața?  Din punctul de vedere al ateului, între viața unei celule și viața ta și a mea nu există nici o diferență.  Ba mai mult, după ce John Stuart Mill în cartea sa Utilitarianism a revitalizat ideile filozofice a lui Epicur cu privire la importanța plăcerii/durerii în viață, și a aplicat principiul Celei Mai Mari Fericiri la întreaga existență și deci la toate viețuitoarele, calitatea fericirii și a durerii este judecatăm de toate viețuitoarele.  Dar cum știm noi oamenii, ce înseamnă „durerea” deoarece noi reprezentăm o infimă minoritate în raport cu alte viețuitoare, care experimentează și ele fericire și durere?  Ideile lui JS Mill au fost prelaute de apărătorii moderni ai animalelor, aceia care pretind că este o cruzime să tai găina pentru hrană, deoarece îi provoci durere.

Este viața unei găini identică cu viața unui om?  Deci, ce este viața?  Și ce fel de viață se va realiza în laborator?  O protocelulă?  Un ribozom?  Viața de.. găină?  De om?

Și dacă Se va face viață, cui i se va da această viață?  Oh, dar prea tare ne complicăm.  Și fiecare monedă are două fețe.  Pe de o parte, m-aș bucura dacă unul ce așteaptă de ani de zile să apară un organ de care are nevoie în vederea unui transplant l-ar putea obține fără să aștepte, să existe o bancă de organe pentru transplant.  Unul care suferă de Parkinson, sau de alte maladii incurabile să găsească soluție la boala lor.  Dar de cealaltă parte, nu aș vrea ca să se instaureze o cultură a morții, ca acelea ce au mai apărut dealungul istoriei omenirii, cum a fost pe vremea lui Hitler.  Că dacă azi distrugi un embrion prin avort, mâine, în condiții economice precare vei elimina un bătrân ce a devenit o povoară, apoi o rasă ce te stânjenește…  Și toate acestea nu sunt decât ramificații ale ateismului și darwinismului.

Conform acestora, nu există nici Dumnezeu, nici păcat originar.  Și dacă nu există Dumnezeu, atunci devenim noi dumnezei, iar dacă nu există  păcat, nu avema de-a face nici cu pedeapsa pentru păcat (boala face parte din această pedeapsă) și atunci trebuie să facem tot ce putem pentru a elimina efectele (boala) în absența cauzei (păcatul).  Boala e doar o chestie socială, o alterare a organismului datorită stilului de viață, a alimentației, a nefuncționării legii evoluției care pretinde că nu supraviețuiește decât cel mai tare…

Sycloria Williams, o fată de 18 ani din Florida s-a dus la doctor pentru a avorta nsarcine de 23 de săptămâni.  Doctorul a întârziat, surorile medicale i-au dat medicamente pentru dilatare, Sycloria a intrat în naștere și a născut o fetiță.  Una din patroanele clinicii a tăiat cordionul ombilical, apoi a pus copilul într-un sac de plastic și l-a aruncat la gunoi.

Câteva zile mai tîrziu, poliția a primit un pont de la cineva, a recuperat cadavrul și s-a făcut o autopsie.  Copilul și-a folosit plămânii și a respirat, a fost descoperirea medicului legist.  Deși șansele de supraviețuire ale copilului ar fi fost minime, a fost totuși o ființă umană!

Când este drept ca alții să decidă pentru cei slabi, neputincioși, nemaidoriți, bătrâni și handicapați dacă mai merită ca aceștia să trăiască sau trebuie suprimați?  Niciodată!  Până și pedeapsa cu moartea a unui criminal înrăit te face să te gândești bine dacă e drept să iei viața cuiva!  Interesant că oameni care susțin avorturile, sunt împotriva pedepsei capitale!  Adică, vinovatul trebuie cruțat, nevinovatul suprimat!

Sycloria Williams s-a trezit față în față cu o altă ființă umană, cu propria ei fiică.  Și conștiința pe care a adormit-o cu ajutorul celor ce conciliază în favoarea avorturilor s-a trezit dintr-o dată la realitate!  Ceea ce s-a ucis, a fost o altă ființă umană, carne din carnea ei!

Ți-e și groază să te gândești la tot scenariul acesta!  Brrrr!

De cinci zile locuitorii statului Kentucky sunt în frig şi întuneric.  O furtună de iarnă puternică s-a abătut peste ei şi acum este stare de urgenţă.  Când Bush a întârziat să trimită ajutoare şi FEMA la victimele Katrinei, democraţii au strigat cât au putut că lui Bush nu-i pasă de populaţia de culoare, că nu trimite ajutoare, că nu a vizitat zonele afectate de furtună, etc.

Acum sunt 5 zile de când dezastrul a lovit Kentucky.  Obama nu a vizitat statul, nu a trimis ajutoare, nu a trimis FEMA.  Concluzia?  Îi urăşte pe albi!  Dar, media democrată nu va zice nimic: Obama este idolul lor.  Şi nu-i nici un preşedinte republican care trebuia discreditat.