Deci, Barack Hussein Obama a fost în Egipt. Acum nu mai trebuie să ne reţinem de la a folosi numele mijlociu al preşedintelui. În alegeri, am fost mustraţi aspru de către acoliţii lui Obama că cei ce folosim acest nume vrem să-i speriem pe alegători. Acum nu se mai sperie nimeni, deoarece ceea ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numeşte! Şi, noi ne-am făcut-o!
Iată că putem să-i zicem „alesului” Hussein, şi de asemenea nu mai este nici un pericol să amintim faptul că a fost crescut în casa unor musulmani în ţări musulmane. Pe vremea alegerilor, asemenea menţionări erau şi ele tabu.
Ce se poate citi în rândurile şi printre rândurile mesajului lui Obama de la Cairo?
1. Eu citesc că lui Obama îi place să spună adevărul. Asta m-a surprin destul de tare, deoarece sunt deja obişnuit că Obama NU spune adevărul. Îl spune ciuntit, parţial, de convenienţă, după cum cere ocazia sau este cazul. Nu ne-a spus adevărul despre unde s-a născut, unde a studiat,cine-i sunt colegii (dar nici aceştia nu iasă la suprafaţă!), care-i sunt lucrările de diplomă (deşi-i place să promoveze alte scrieri de-a sale, cum a făcut-o recent la Universitatea Notre Dame), care i-au fost relaţiile cu comuniştii, socialiştii, teroriştii, şi JeremiahWright, cine i-a finanţat studiile pentru că e clar că el nu a avut mijloace financiare. Ca să amintim doar câteva domenii în care preşedintele Obama nu a spus (încă) adevărul.
2. Apoi citesc că preşedintele vrea să aibă parte de un nou început. Dar cum? Vorbind mereu America de rău? Cerând mereu scuze? Început cu cine? Deoarece lumea musulmană (deşi el o priveşte ca un tot unitar), este foarte fragmentată. Şi chiar cei cărora li s-a adresat Obama, adică reprezentanţi ai Arabiei Saudite, Egiptului, universităţilor şi clerici musulmani, chiar ei ţin aprinsă flacăra extremismului (cum în repetate rânduri l-a numit Obama, evitând să folosească cuvântul mai potrivit „terorişti”). Discursuri ideologice, strângere de fonduri, instigare la ură şi violenţă, sunt modurile de operare a celor cărora Obama le vorbeşte de un nou început. Domnule Obama, aceştia vor accepta un singur nou început: când Israel nu va mai fi, şi de SUA nu va mai fi nevoie, atunci musulmanii vor avea parte de începutul pentru care se luptă de secole.
Noul început spunea Obama, trebuie să fie bazat pe respect reciproc. Care dintre musulmani respectă SUA?
3. Un termen frecvent folosit de Obama este „pace”. Despre „pace, pace” citesc din copilărie! Să fi venit oare vremea aceea? Că sincer să fiu, eu o aştept! Numai că acea „pace” despre care vorbeşte Obama şi nu doar el, ci şi chiar unii din lumea evanghelică, NU SE POATE REALIZA cu mijloace omeneşti. Nu cu discursuri, nu prin conferinţe, nu în Absenţa Prinţului Păcii. Pacea adevărată şi reală apare numai când unul dintre duşmani va fi înfrânt pentru totdeauna. În timp ce Obama VORBEŞTE despre pace, consens şi diplomaţie, Coreea de Nord se joacă cu armament nuclear, la fel şi Iranul.
Obama a amintit Dialogul Inter-religios promovat de Arabia Saudită şi Alianţa Civilizaţiilor promovată de Turcia. Nu spun că nu au fost încercări în găsirea unui teren comun între creştinism şi islam. Anii recenţi au fost presăraţi cu întâlniri în cadrul Dialogului Creştino-Musulman. S-au schimbat declaraţii. Una dintre acestea, semnată de câţiva evanghelici a făcut să curgă multă cerneală pro şi contra. Toate aceste iniţiative caută să definească punctele comune, care pot deveni bazele unui dialog civilizat care să ducă la înţelegere. Puncte comune există, aşa cum s-a arătat adesea şi din abundenţă: monoteismul ambelor religii, credinţa într-un dumnezeu personal, care a creat lumea şi pe om, promovarea unei atitudini de compasiune pentru cel lipsit, şi alte câteva. Nu punctele comune ne fac probleme, ci diferenţele! Şi acestea vor fi insurmontabile, cât vor ţinea vremurile. Printre acestea, avem deosebiri teologice (la care evanghelicii ţin mai puternic decât reprezentanţii bisericilor tradiţionale şi emergente) şi avem atitudinea faţă de Israel. Mare parte din creştini susţin dreptul la existenţă al Israelului, mare parte dintre musulmani susţin dreptul la… inexistenţă al Israelului. În domeniul acesta, Obama vrea şi să aibă prăjitura, şi s-o mănânce. De aceea, „pace” nu va fi.
4. Obama a vorbit despre democraţie. Conceptul de democraţie trebuie că este străin societăţilor islamice. ISLAM înseamnă supunere, şi supunerea este importantă şi pentru cei ce supun, şi pentru supuşi. Ancorat adânc în perioada formării islamului, ţările musulmane nu îmbrăţişează democraţia şi fie dictatura, fie haosul. Acuzarea de către Obama a colonialismului şi a interzicerii musulmanilor la progres şi oportunităţi a dat apă la moara multora. Doar că, Obama a uitat că America nu a avut nici o colonie în nici o ţară musulmană. Dar pentru Obama, asta puţin contează. Democraţia este o temă utilă, deoarece chiar şi vizita aceasta şi spiciul de la Cairo are în vedere nu realizarea unor lucruri concrete (spiciul a fost îmbibat în generalităţi) ci promovarea unei personalităţi: a lui Obama. Interesele Americii sunt susţinute de Obama doar atâta vreme cât acestea coincid cu ale sale. Şi deocamdată, SUA i-a oferit platforma de a ieşi la scena internaţională.
Recent Comments