PERSPECTIVE CRESTINE

Era prin 1959, la o staţiune de prin nordul Californiei.  Un tânăr ce tocmai terminase o facultate primeşte un loc de muncă la staţiune ca funcţionar la recepţie în timpul nopţii şi ajutor la îngrijirea cailor în timpul zilei.  Proprietarul staţiunii este un elveţian care are noţiuni europene despre muncă şi despre condiţiile în care munceşte cineva.  Tânărul cu pricina şi proprietarul staţiunii nu prea se aveau la inimă.  Tânărul are 22 de ani şi-i lipsit de opinii, proprietarul are 52 de ani şi-i foarte opinionat.

La masa de amiază angajaţii primeau aceeaşi mâncare în primele 5 zile ale săptămânii: doi cremvurşti, puţină varză murată şi o bucată de pâine uscată.  Costul mâncării se reţinea din salarul săptămânal.  Aşa că, tânărul era înfuriat.  Era vineri noaptea şi tânărul sta la recepţie, când veni contabilul ce verifica evidenţa staţiunii.  Tânărul se ridică pentru a merge la bucătărie să-şi ia o gustare din frigider.  Pe frigider era un mesaj de la bucătarul staţiunii, care îi anunţa pe angajaţi că şi sâmbătă şi duminică tot cremvurştii vor fi serviţi la amiază, precum şi la cină.

„Asta este!” a strigat tânărul!  „Îmi dau demisia!”

Şi, pentru că nu avea cui să se plângă, tânărul se plânse contabilului.  Tânărul îi spuse acestuia că mâine o să arunce în faţa proprietarului toţi cremvurştii şi varza din frigider.  „Sunt sătul de mizeria asta!  Nu are nimeni voie şi nici nevoie să-şi bată joc de mine!  Nu are nimeni voie să mă hrănească cu cremvurşti şi varză murată timp de 7 zile consecutive şi să-mi şi reţină banii din salariul meu!  Proprietarul e un prost, caii lui sunt nişte mârţoage, clienţii staţiunii nişte nebuni, iar eu o să-mi împachetez lucrurile dis-de-dimineaţă  şi-o să plec în Montana, unde n-o să mă mai oblige nimeni să mănânc cremvurşti şi varză murată!”

Şi-o ţinu tot aşa timp de 20 de minute.  Sfârşi discursul cu lozinci care chemau la unitate pe toţi oropsiţii lumii, ca împreună să rupă lanţurile cu care-s legaţi la locurile de muncă de către proprietari din Europa…  În timp ce tănârul îşi rostea nemulţumirile, contabilul ascultă impasibil, trăgând dintr-o ţigară şi privindu-l pe tânăr cu un fel de dezgust pe faţă.  Contabilul era evreu din Germania şi supravieţuise Auschwitz-ul.  A fost încarcerat acolo timp de 3 ani.  Venise imediat după eliberare în State.  Era foarte slab, numai piele şi os.  Tuşea mult.  Îi plăcea să lucreze noaptea, când nu prea erau mulţi prin preajmă, şi când se putea duce la frigider să se servească cu cremvurşti şi varză murată de câte ori dorea.  La Auschwitz şi-ar fi dorit el să aibă cremvruşti şi varză….

„Ai terminat?” în întrebă contabilul pe tânăr?
„Nu!  De ce ?” întrebă acesta.
„Ascultă!  Ascultă aici la mine!” zise el într-o engleză cu un puternic accent nemţesc.  „Ştii care ţi-e problema?  Nu cremvurştii şi varza sunt problema ta, nici şeful şi nici munca de aici.”
„Cum adică!  Care-i problema mea?” întrebă tânărul
„Tu crezi că ştii torul, dar habar nu ai despre diferenţa dintre o inconvenienţă şi o problemă.  Dacă-ţi frângi gâtul, atunci ai o problemă.  Dacă nu ai nimic de mâncare, atunci ai o problemă.  Dacă nu ai un acoperiş deasupra capului, atunci ai o problemă.  Toate celelalte lucruri sunt inconvenienţe.  Viaţa este plină de ele.  Viaţa este imperfectă.  Aşa că, învaţă să faci deosebirea dintre inconvenienţe şi probleme.  O să trăieşti mai mult şi mai bine.  Şi, nu o să-i mai plictiseşti pe alţii cum mă plictiseşti pe mine!  Acum, noapte bună!”

Citită undeva, şi nu-mi amintesc când şi unde…  Sigur foloseşte cuiva!

* **

Se spune că un băieţel a fost întrebat dacă e mândru de tatăl său.  El a răspuns că da.  Apoi a fost întrebat că de ce anime este mândru, care-a fost cel mai bun, mai eroic lucru pe care l-a făcut tatăl său.  Băieţelul a răspuns fără să clipească: „s-a căsătorit cu mama!”

Iarăşi o fetiţă a fost întrebată dacă sărbătoreste ziua taţilor.  E a răspuns că da.  Şi apoi, a urmat întrebarea, cum este ziua taţilor?  E a răspuns, „asemănătoare zilei mamelor, doar cu cadouri mai ieftine!”

Sunt o mulţime de avantaje în a fi bărbat.  Dintre acestea, amintim azi numai câteva:

1. Ştii amănunte despre tancuri

2. Poţi merge la baie fără prieteni

3. Dacă uită cineva să te invite la vreo onomastică, încă mai puteţi rămâne prieteni

4. Poţi să te opreşti neanunţat la un prieten, şi poţi s-o faci fără a aduce un cadou

5. Dacă la aceeaşi petrecere vine un alt bărbat, îmbracat exact ca tine, nu vă urâţi ci dimpotrivă, puteţi deveni cei mai buni prieteni

6. Nu ai nevoie decât de un portmoneu, o pereche de pantofi şi o curea de pantaloni, într-o singură culoare, pentru orice anotimp

7. Ai şi tu acasă o încăpere întregă pentru tine, în care nu se bagă nimeni: garajul

8. Prietenii tăi n-o să te întrebe niciodată: „spune-mi, ai observat ceva diferit la mine?”

9. Dacă ceva nu mai funcţionează, îi poţi da una cu ciocanul şi să-l arunci apoi de perete

10. Îţi poţi face unghiile cu briceagul

11. Termini de vorbit la telefon în 1 minut

12. Ţi-ajunge o valiză mică pentru un concediu de 2 săptămâni

13. Îţi poţi deschide propriile tale borcane

14. Cu $6.95 cumperi trei schimburi de lenjerie

15. Tot ce-i pe faţa ta, rămâne în culoarea originală cât timp trăieşti

Da, pare că sunt unele avantaje în a fi bărbat.  Dar cel mai mare avantaj este că bărbaţii pot deveni taţi!  Ştiu că în lumea de azi a fi tată nu reprezintă mare lucru!  Ba locul lui, zice lumea, poate fi înlocuit de un tată vitreg, sau de un prieten al mamei (boyfriend) sau de încă o mamă (în cazul a două lesbiene).  Dacă lumea merge la fel, în încă 30 de ani de-acum se va vorbi despre „tata” ca despre un donator de spermă, cel mult.  Figura lui va fi perimată ca ceva arhaic şi rău şi se va abandona până şi amintirea lui!

Noi creştinii avem de la cine învăţa cum să fim şi să rămânem taţi buni: de la Tatăl Nostru!  Datoria noastră este nu doar să fim taţi buni, ci şi să menţinem exemplul unor taţi aşa cum se cere de la un tată în lumea noastră.  În familia creştină, tatăl are ca model şi rol pe Tatăl Ceresc.  Isus ne-a învăţat să ne rugăm, „Tatăl Nostru”.  Dumnezeu este un Tată şi El poate fi şi trebuie copiat de către toţi taţii noştri.

Aşa că, având în vedere treaba serioasă şi monumentală ce stă în faţa noastră, spunem un scurt şi din inimă „Happy Father’s Day!” tuturor taţilor din familia creştină şi,… la lucru!

* **

Ascultam fără să vreau la o discuţie între două tinere.  Uneia dintre ele îi murise mama şi-i spunea celeilalte c-o înceracă nişte sentimente de „grief and regrets”.  Astea-s dou chestii foarte diferite!  Supărarea că a murit cineva apropiat, poate fi mare!  Mă gândeam zilele trecute la celebrul boxer american Mike Tyson, a cărui fiică de numai 4 ani a fost găsită strangulată în ceva cordoane a unui aparat de exerciţii fizice.  Săracu’ Tyson, de câte ori pare a intra cu viaţa în normalitate, de atâtea ori apare ceva ce-l face KO.  Nu cred că există dureremai mare decât să-i moară unui părinte un copil.  De durerea morţii unui părinte, mai scapi în timp.  Aşa suntem noi făcuţi să putem uita despărţirile „normale”.  Nu că moarte ar fi ceva normal, că dacă ar fi fost, nu am mai căuta şă prelungim viaţa, nu ar mai exista spitale, nu ar mai fi în majoritatea oamenilor „gândul veşniciei”.  Dar copii îşi au viaţa lor.  La majoritatea, după şcoală, începutul carierei, apare începutul unei familii şi apoi, adăugarea la familie a propriilor lor copii.  Cam atunci le mor părinţii, şi durerea aceasta poate fi depăşită.

Mie mi-a murit tata când eram de 26 de ani.  Au trecut de atunci 30 de ani.  Ani de zile nici nu l-am visat măcar (în afară de un vis la doar 6 luni, foarte semnificativ, care poate o să-l povestesc cândva).  Dar primele luni, mi se părea că-l văd pe stradă.  Dacă vedeam pe cineva cu un mers şi alură asemănătoare cu ale sale, tresăream: e tata!  Apoi încet-încet, am uitat durerea.  M-am vindecat.  Şi drept să spun, parcă nu mai am nici cicatrice în locul rănii lăuntrice.  Apoi de vreo câţiva ani, am început să încerc să mi-l amintesc.  M-am uitat la poze şi aşa, cumva, mi s-a făcut dor de el… dar nu era durere ci o dorinţă a reunirii, reunire ce într-o zi, se va întâmpla!

Recent mi-a murit mama.  Am putut face comparaţie între ce simte un om la 26 de ani şi la 54 de ani când îi moare un părinte.  Desigur că datele problemei erau diferite, deoarece vârsta era diferită şi adesea legăturile copilului cu părintele decedat sunt diferite.  De mama am fost mai legat decât de tata.  Totuşi, m-a durut mai puţin.  Probabil că vârsta îşi spunea cuvântul.  Şi depărtarea la care trăiam de peste 20 de ani.  Distanţa a făcut să murim unul faţă de celălalt puţin câte puţin.

Încercam cândva să consolez un prieten căruia îi murise o fetiţă, spunându-i că ştiu şi înţeleg prin ce trece, deoarece mi-a murit şi mie tata (atunci era mort de curând).  El mi-a răspuns cu reproş că nu ştiu despre ce vorbesc: este una să-ţi moară un părinte, e alte să-ţi moară un copil!  Normal e ca părinţii să fie îngropaţi de copil, nu invers!

La ambele morţi ale părinţilor mei am experimentat durerea despărţirii!  Dar am avut şi regrete.  Ei, regretele sunt un cu totul alt fel de animal.  Acestea stăruiesc în inimă mult timp după ce durerea se estompează.  Regrete că nu ai făcut destul, că nu ai oferit destul, că nu ai iubit destul.  Că ai fi putut petrece mai mult timp cu cel plecat, că i-ai fi putut oferi mai multă înţelegere, că i-ai fi putut face şederea sumară aici în lumea aceasta mai suportabilă.  Că ai fi putut scrie mai des, suna mai des, face convorbirile mai puţin telegrafice, ca şi cum tu ai avea tot timpul ceva mai important decât să stai de vorbă cu cei iubiţi, să fii mai personal, mai deschis, mai vulnerabil.  Să-i fi invitat mai mult în viaţa ta, în gândurile şi sentimentele tale, dacă ar fi fost necesar.  Să păstrezi legăturile de familie mai strânse, mai apropiate.

Să fi ajutat mai mult, să fi făcut cadouri, chiar dacă nu scumpe, dar semnificative, care să vorbească despre aprecierea ta.  Să nu fi dezamăgit atâta, să nu fi produs mai multe lacrimi decât vrea un părinte sau o fiinţă iubită să verse pentru tine…

Toţi cei ce citesc aceste rânduri vor trece prin clipe de despărţire, şi vor avea durere şi regrete.  Durerea n-o putem evita.  E înscris în fiinţa noastră să ne doară, să plângem…  Dar regretele pot fi evitate!  Aşa că, poate nu-i târziu ca acum să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să faci o vizită, să încerci să eviţi regretele de mai târziu.  Nu, nu atât de dragul tău, ci de dragul celuilalt.

* **

Geneza 3 ne vorbeşte despre 4 alienări majore:

1. Alienarea spirituală – separarea de Dumnezeu
2. Alienarea psihologică – tensiuni lăuntrice
3. Alienarea socială – neînţelegeri sociale
4. Alienarea naturală – natura ne este nesupusă

Cele patru alienări creează NEVOI.  Scriptura ne oferă soluţiile lui Dumnezeu la NEVOILE reale ale fiinţei umane.

Guvernele, şi chiar indivizii, au „resurse”.  Şi acestea trebuiesc cheltuite.  Dar cheltuirea nu este întotdeauna justificată, mai ales în absenţa unei nevoi reale.  Aşa că ne apucăm să fabricăm nevoi.  Femeia cumpără o poşetă maro, că „trebuie”.  Aprobăm cheltuirea câr-mâr, doar pentru că „trebuie”.  Pacea şi liniştea noastră de acasă, o cere!  Dar această achiziţie creează o nouă „nevoie”: acum ne trebuie pantofi de culoare maro!  Apoi un pardesiu maro.  Şi aşa mai departe, până se schimbă moda.  Moda aduce cu sine noi nevoi.  Trendurile sociale şi culturale, noi nevoi.  Ce vedem la Tanţa şi Costel, noi nevoi.  Reclamele de la TV, noi nevoi!  E o inflaţie de nevoi pretutindeni în jurul nostru!

Câte însă sunt nevoi REALE?  Câte se adresează celor patru nevoi de mai sus?  Iată o sită serioasă, cu care putem discerne tot ceea ce este important de tot ceea ce este un moft.  Am scris despre nevoi, nu despre mofturi.

* **

Organizaţia Wycliffe USA a fost fondată la anul 1942 de către misionarul american Cameron Townsend, care a văzut la prima-mână nevoie de Biblii traduse în limbile şi dialectele tuturor popoarelor lumii.  Organizaţia poartă numele celui ce a tradus de prima dată Biblia în limba engleză, în secolul al 14-lea. Read more »

* **

Ne apropiem de sfârşitul experimentului cu citirea zilnică a Cuvântului.  De-acum într-o lună, cei care aţi citit împreună cu mine, aţi parcurs Biblia într-un an.  A meritat?  Desigur!  Read more »

* **

* **

„Banii pot cumpăra un pat, dar nu somnul; cărţi dar nu minte; mâncare dar nu apetit; rafinament dar nu frumuseţe; o casă dar nu un cămin; medicamente dar nu sănătate; obiecte de lux dar nu cultură; amuzament dar nu fericire; religie dar nu mântuire – un paşaport spre orice destinaţie, dar nu spre viaţa veşnică!” - Necunoscut

* **

Isus ne spune „Ioan 10:10  Hoţul nu vine decât să fure”. Hoţul fură bucuria, pacea cu Domnul, viitorul, viaţa!

Acum, hoţul are acoliţii săi, sau altfel spus, „fură” prin intermediari.  Ai mai jos o listă de parteneri într-ale furtului.  Poate completezi lista!?  Ordinea este aleatorie.

1. Păcatul
2. Vinovăţia (în urma păcatului comis)
3. Mândria
4. Nemulţumirea
5. Amărăciunea
6. Lipsa de recunoştinţă.
7. Neîncrederea în Dumnezeu
8. Frica
9. Starea de descurajare
10. Neiertarea
11. Lenea
12. Gelozia (invidia)
13. Lipsa de disciplină spirituală
14. Trăirea fără scop

* **

Recent, revista TIME (9 may a.c.) avea pe coperta ei fotografia lui Nelson Mandela, liderul sud-african, care astăzi (18 iulie) a împlinit vârsta de 90 de ani.  În revistă, un articol despre Mandela.  Mai exact, secrete ale conducerii – 8 lecţii pentru conducători.  Biograful său, Richard Stengel scrie foarte bine articolul.  Articolul este de găsit aici şi iată şi un sumar al lecţiilor învăţate pe propria piele, de Mandela:

1. Curajul nu este absenţa fricii, ci este inspirarea altora pentru a depăşi frica
2. Condu din faţă dar nu lăsa în urmă baza.
3. Condu din urmă, şi lasă-i pe alţii să creadă că ei sunt în frunte.
4. Cunoaşte-ţi duşmanul, şi învaţă care-i este sportul preferat.
5. Ţine-ţi aproape prietenii, iar rivalii chiar şi mai apropae.
6. Aparenţele contează, şi adu-ţi aminte să zâmbeşti.
7. Nimic nu este în alb şi negru.
8. Şi abandonul înseamnă a conduce.

* **

Înainte de a trimite emailul, verifică dacă:

1. Adresezi emailul unei singure persoane? (dacă da, sari la întrebarea #10)
2. Ai verificat cine este pe lista grupului căruia îi adreseazi emailul?
3. Copiile trimise sunt BCC (blind copies)?
4. Persoanele cărora le trimiţi emailul, sunt interesate cu adevărat în conţinutul acestuia?  Adică, l-au cerut?
5. Adică, îţi vor reproşa că nu l-au primit?
6. Vezi #5: dacă nu-ţi vor reproşa, scoate-le de pe lista grupului
7. Adică, dacă trimiţi corespondenţă în masă unui grup de bloggeri, doar pentru că au blog şi tu ai adresa lor de email, nu-i ok!
8. Punct adiţional – definiţia permisiunii de a trimite emailuri pentru marketing: Mesaje anticipate, personale şi relevante trimise unor oamnei care doresc să le primească.  Definiţia aceasta nu spune nimic despre tine şi nevoile tale, ci doar despre nevoile destinatarului.
9. Este emailul expediat de la o persoană?  Adică, dacă destinatarul face click pe „return” va sosi răspunsul la expeditor?  Dacă nu trimiţi de la o persoană, atunci fă modificarea necesară înainte de expedierea emilului!
10. Ai mai corespondat cu destinatarul emailului vreodată?
11. Chiar?  Adică, chiar ţi-a răspuns?  Pentru că dacă nu ţi-a răspuns, atunci probabil că ar trebui să reconsideri trimiterea acestui email!
12. Dacă nu ai mai corespondat cu destinatarul, şi dacă emailul este bine-venit la celălalt capăt, şi dacă nu este spam, atunci nu are rost să îţi ceri scuze!  Dacă trebuie să-ţi ceri scuze, atunci probabil că este spam, sau nu este bine-venit sau nu ai mai corespondat cu destinatarul!
13. Eşti supărat?  Dacă da, scrie emailul, lasă-l în folderul „draft” şi revino mâine asupra lui, când vei fi mai… răcorit!
14. Poţi rezolva mai eficient problema cu un telefon?
15. Deci, trimiţi copii BCC (blind copies, operaţie care rămâne secretă în faţa destinatarului) altor persoane: ce-ar zice destinatarul dacă ar afla că emailul trimis lui, l-ai trimis în secret şi altora, de exemplu, şefului destinatarului?
16. Există ceva în conţinutul emailului care ar trebui să rămână neştiut de procuratură, de şeful meu sau al destinatarului, de media?  Dacă da, şterge emailul şi nu-l mai expedia!
17. Este vreun segment al emailului scris cu litere mari (capital letters)?  Adică, ridici tonul la destinatar?  Dacă da, schimbă paragraful acela!
18. Sunt fonturile cu care scrii exagerat de mari (si nu esti orb sau handicapat vizual!)?  Schimă-le la normal.
19. Am pus la sfârşitul emailului tău informaţia despre tine: numele, telefonul si/sau emailul?  Dacă nu, pune-le!
20. Ai plasat cumva la sfârşit sloganul: „Te rog salvează planeta!  Nu tipări acest email!”?  Dacă da, nu mai trimite emailul, şi schimbă-ţi meseria: fă-te pădurar.
21. Poate fi scurtat emailul?
22. Trimit emailul cuiva căruia nu ar trebui să i-l trimit?
23. Am ataşat file care-s prea mari?  Unele servicii de email au retricţii la mărimea acestor file.
24. Am ataşat file care ar fi mai mici în format PDF?  Atunci, transformă-le şi ataşează PDF-ul.
25. Conţine emailul emoticoane?  Şterge-le!  Învaţă să transmiţi  sentimente prin cuvinte!
26. Este emailul tău un „forward” al emailului altcuiva?  Trimiţi adresa expeditorului emailului original?  Ar fi fericit acel expeditor dacă ar descoperi că tu-i dezvălui adresa unor necunocuţi?
27. Re-transmiţi un email despre vreun virus?   Ai căutat pe snopes.com să verifici dacă nu-i vreo păcăleală?
28. Ai apăsat pe „reply all” (adică, răspunzi tuturor cărora le-a fost adresată corespondenţa la care răspunzi): sunt ceilalţi fericiţi să primească… răspunsul tău?  Este expeditorul original fericit că tu ai răspuns tuturor destinatarilor corespondenţei sale?
29. Există nişte creaturi simpatice în subsolul emailului tău, creaturi care dau din coadă, din urechi, clipesc din ochi, etc.?  Nişte pisoi adorabili?  Nişte animale din ceva specii pe cale de dispariţie?  Păi, să dispară complet din email!
30. Există vreo precizare juridică la sfârşitul emailului?  De ce?
31. Conţine spaţiul aferent subiectului suficiente informaţii, pentru a preveni cititorul cu privire la conţinut şi pentru a-l ajuta să pună emailul în folderul corespunzător (dacă-l va păstra, desigur!)?
32. Dacă ai avea banii necesari trimiterii unei scrisori, ai mai trimite emailul, sau ai scrie o scrisoare?

* **