PERSPECTIVE CRESTINE

19 Crescând la limitele potenţialului tău

Ted — Sun, 05 Jul 2009 09:11:26 +0000

Romancierul H. G. Wells a considerat că bogăţia, faima, poziţia şi puterea nu constituie nicidecum măsura succesului cuiva. Adevărata măsură a succesului este dată de raportul dintre ceea ce am fi putut fi şi ceea ce am devenit. Cu alte cuvinte, succesul esterezultatul creşterii la maximum de potenţial personal.

S-a spus că potenţialul nostru este cadoul primit de la Dumnezeu, şi ce facem noi cu el, este cadoul nostru pentru Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, potenţialul nostru este şi cea mai mare resursă ne-explorată a noastră. Henry Ford a spus: „Nu există om în viaţă care să nu fie capabil de a face mai mult decât crede el că poate”.

Noi avem potenţial aproape nelimitat, şi totuşi doar câţive adintre noi încearcă să-l atingă. De ce? Răspunsul este ascuns în expresia „noi putem face orice, dar nu putem face totul”. O mulţime de oameni permit celor din jurul lor să le dicteze agendele de viaţă. Ca rezultat, ei nu decid niciodată cu adevărat scopul LOR în viaţă. Ei devin buni la de toate dar specialişti în nimic în loc de buni la câteva lucruri, focalizat asupra unui dingur lucru.

Dacă aceasta este o descriere fidelă a ta mai mult decât ţi-ar place ţie să fie, eşti probabil gata să faci paşi către schimbarea situaţiei. Există patru principii care te pot ajuta să te pună pe drumul către creşterea potenţialului tău:

Concentrează-te asupra scopului principal
Concentrează-te asupra unei îmbunătăţiri continue
Uită trecutul
Concentrează-te asupra viitorului

Când îţi cunoşti scopul în viaţă şi creşti în atingerea potenţialului tău, atunci deja păşeşti în direcţia de a deveni un succes.

- traducere liberă din Your Road Map for Success.

Dr. House, când era doar… Hugh Laurie

Ted — Sun, 05 Jul 2009 08:34:11 +0000

Click here to view the embedded video.

Persecuţii în Pakistan

Ted — Sun, 05 Jul 2009 07:45:23 +0000

110 case de creştini au fost vandalizate zilele trecute de reprezentanţii paşnici ai islamului. Un creştin (Sardar Masih) conducând un tractor, a rugat pe un musulman pe nume Muhammad Hussein să se dea la o parte şi să-l lase să treacă. Musulmanul nu a vrut (probabil că el consideră că toate drumurile duc, mai devreme sau mai târziu, la Mecca!) şi l-a bătut pe creştin. Apoi, s-a dus la clericul din localitate (un fel de popă ortodox ca aceia ce au ordonat baterea unor evanghelici prin diverse localităţi ale Romaniei, – vezi preotul Jianu din Slobozia de Argeş, Iadomir Lucian în Caraş-Severin, Sergiu Bisca din Calinesti-Botoşani, şi alţii), care a pornit o slujbă prin difuzoarele mocheii, slujbă de acuzare a creştinilor la blasfemie a islamului. Peste 500 de credicioşi paşnici de tipul Al-Qaeda s-au pornit într-o… (cum să-i zic? Cruciadă este pentru cei ce au cruce, să fie semilunadă pentru islamici?) şi au vandalizat peste 110 case ale unor creştini. Au scos în stradă diverse obiecte şi le-au dat foc (predilecţia pentru foc a musulmanilor să aibă ceva de-a face cu focul iadului?) şi au bătut femeile (halal bărbaţi!).

Acestea s-au întâmplat la 30 Iunie. N-au auzit pakistanezii aceia ce a zis Obama? Că trebuie să ne iubim unii pe alţii? Că trebuie să trăim în pace? Să ne respectăm unii pe alţii, în pofida diferenţelor de religie?

Nu, nu au auzit. Sau dacă au auzit, ştiau că mesajul este adresat mai ales occidentului. NOI suntem agresorii, NOI trebuie să recurgem la pace, NOI trebuie… Ah, mi-e lehamite! Când vor înţelege politicienii liberali ai lumii că indiferentă câtă pace areţi musulmanilor, ei tot te vor călca în picioare, tot îţi vor scoate dinţii, tot vor ucide neputincioşi, vor arunca în aer autobuze şi clădiri, întru slava profetului… Sunt amărât! Asta este!

Ştiri de acestea pot publica zilnic, le găseşti pe toate canalele (aha! ai crezut că de televiziune! Nu, nicidecum! Acolo nu ajung ele! Acolo suntem preocupaţi cu lucruri mai serioase, cum ar fi să cântăm o lălăitură de slavă la adresa celui mai iubit dintre pământeni! Dar, unde am mai auzit eu expresia asta?) online de astfel de ştiri. Mai citiţi şi voi (cum ştiu că faceţi) şi vedeţi în ce lume trăim şi ce vremuri (grele) ne aşteaptă!

Măcar, bine că dincolo de uşă, se aud nişte paşi profetici. Ai unui adevărat profet, nu fals, ca Mohamed.

Efectul zgârie-norilor

Ted — Sun, 05 Jul 2009 07:10:26 +0000

Economistul Andrew Lawrence a dezvoltat o teorie cu numele din titlul meu. Cercetarea sa l-a făcut să creadă că perioadele de construire a zgârie-norilor sunt înconjurate sau urmate de colaps economic. Aceasta şi din cauza Rezervelor Federale care reglementează ratele de dobânzi pentru împrumuturi bancare, în toate domeniile dar în special în cel al cumpărărilor de case şi proprietăţi.

Rata dobânzii este aceea care determină cât şi ce se va construi. În timp ce unii constructori se îndreaptă spre case în înţelesul clasic de „casă” (plasate pe o bucată de pământ, având între un nivel -majoritatea- şi cel mult trei, cu un garaj pentru 2-3 maşini), alţi constructori preferă construcţiile de tip „bloc” care găzduiesc sute de apartamente. Ele se înalţă la zeci de etaje deasupra pământului. Subsolul este rezervat parcărilor (de obicei o maşină pentru fiecare proprietar de apartament), nivelele 1-2 pentru magazine, restaurante, saună şi sală de sport (precum şi alte servicii comunitare), restul nivelelor fiind ocupate de apartamente. Ultimul etaj este aşa-numitul „pent-house level”, adică destinat unor apartamente cu extrem de elegante, cu suprafeţe cât 3-4 apartamente obişnuite din clădire, cu vedere spre munţi, centrul oraşului, apă, etc. În timp ce un apartament obişnuit costă între $300 mii şi $1,5 milioane (vorbesc de clădiri ale căror planuri le-am citit pentru a face oferta la instalarea de finisaje interioare, obiectul afacerii noastre), pent-house-ul poate costa oriunde la la $3 la peste $10 milioane de dolari.

Construirea de blocuri înalte se datorează şi sosirii la vârsta pensionării a „baby boomers”-ilor, adică a celor ce au fost născuţi imediat după al Doilea Război Mondial şi-n următorii zece ani. Aceştia s-au realizat cât de cât financiar, copii le-au plecat de acasă, doresc să abandoneze locuirea în case şi ceea ce presupune ea (întreţinerea proprietăţilor, distanţele relativ mari ale subrbiilor în care se află aceste case şi deci necesitatea de a călători cu maşina spre centrul oraşului, etc) şi să se mute la bloc, aproape de centrul oraşului sau de anumite centre comerciale.

Pe lângă blocurile înalte pentru locuinţe, centrele oraşelor au oferă prin virtutea locaţiei şi a penuriei de pământ construibil unele din cele mai ridicate preţuri pentru pământ. Este deci logic că pe o mică bucată de pământ, nu te poţi întinde pe orizontală cu contrucţia ta, deci te deplasezi pe verticală, în sus şi în jos.

Rezervele Federale au scăzut rata de împrumut atât de jos încât aceasta, beneficiind şi de cele două necesităţi descrise mai sus, au dus la contruirea a o mulţime de zgârie-nori. Oferta nu mai este reglată de cerere, cum se întâmplă în societatea capitalistă sau de consum, ci de uşurinţa de a obţine împrumuturi. Ne-am trezit astfel cu o inflaţie de locuinţe şi de birouri în clădiri înalte. Rezervele federale ajustează rata de împrumut, chestia aceasta produce o mulţime de falimente, se produce recesiunea, după care urmează ieşirea din recesiune şi redresarea economică. Modelul acesta economic este cunoscut sub numele de Teoria Austriacă a Ciclurilor Economice.

Zgârie norii sunt investiţii bune în general, pentru un termen lung, dar necesită o mulţime de capital. Afaceriştii investesc în bunuri le termen lung atunci când ratele de dobânzi sunt scăzute. Scenariul acesta este ideal pentru aşa zisa teorie a Indexului Zgârie Norilor.

Economistul Mark Thornton priveşte câteva perioade economice marcate de probleme financiare (cum a fost Marea Depresiune) şi crede că vede corelaţia dintre colaps economic şi clădirile până la ceruri (ca să nu mai amintim aici că, tentativa de a zidi un zgârie nori la Babel, pe vremea lui Nimrod, a dus la ceva mult mai mult decât o chestie economică: a împrăştiat pur şi simplu populaţia pământului, pe limbi, popoare, ţări, ş.a.m.d.). În perioada premergătoare Marii Depresiuni s-au planificat/construit clădirile 40 Wall Tower, Chrysler şi Empire State.

Anul 2008 a fost deosebit de bogat în construcţia de zgârie nori. Zece din cele mai înalte clădiri au fost cu peste 100 ft (30 m) mai înalte decât media precedentă de înălţime a zgârie norilor (Shanghai World Center şi Almas Tower – Dubai).

Dacă indexul acesta este sau nu corect, rămâne de verificat de către genraţiile viitoare. Dar cert este că amestecul artificial al guvernelor în afaceri (guvernele NU ŞTIU să facă afaceri!) duce mereu şi mereu la situaţii economice disperate. Aşa că nu-i de mirare că acum guvernul american deţine acţiuni în bănci, industria de automobile, cea de asigurări şi altele. Când rata de împrumut este scăzută, ar fi mai bine ca populaţia să economisească şi să se pregătească pentru zile negre. Zile negre, până la cer! SURSA

Ateismul (mai) deranjează pe unii

Ted — Sun, 05 Jul 2009 07:02:28 +0000

În Ft Lauderdale, Florida, nişte atei au pus o pancartă într-un cartier. Mesajul acesteia spune, „nu ai nevoie de Dumnezeu pentru a fi un om bun. Nu crezi în Dumnezeu? Află că nu eşti singur”. Trecătorii şi oamenii din cartier, stânjeniţi de reclamă, au început să frecventeze tot mai puţin afacerile şi restaurantele din zonă. Proprietarii de afaceri au început să piardă bani; sunt puţini cei ce vor să facă afaceri cu.. ateii! Aşa că vecinii au cerut ca pancarta să fie dată jos. Mai laes, zic ei, când cartierul lor este o comunitate spirituală.

18 Îndreaptă-te spre ţintă

Ted — Sat, 04 Jul 2009 08:00:57 +0000

Dacă te-ai putea duce undeva, unde te-ai duce? Nu pentru vacanţă, ci în viaţa ta. Răspunsul la această întrebare va determina succesul tău sau lipsa ta de succes. Vezi, noi suntem cu toţii într-o călătorie, fie că ne dăm seama sau nu. Noi călătorim inevitabil spre sfârşitul vieţii noastre. Deci marea întrebare pentru noi este dacă am ales o ţintă şi ne îndreptăm spre ea, sau dacă ne lăsăm purtaţi de valuri şi-i lăsăm pe alţii să ne determine destinaţia. Alegerea ne aparţine în totalitate.

- Traducere liberă după Your Road Map to Success

Independence Day, sau despre libertate

Ted — Sat, 04 Jul 2009 07:08:17 +0000

Azi este Independence Day, ziua naţională a SUA.

SUA are peste două milioane de oameni în închisori. Cam 700 de oameni la fiecare 100 de mii sunt la închisoare pentru una sau alta. Câțiva sunt nevinovați, unii susțin că-s nevinovați dar sunt vinovați, altora nu le pasă că-s vinovați, alții își poartă vinovăția ca pe-o medalie, întrecându-se cu alții în care a făcut mai mult rău!

Asta despre cei ce-s după gratii. Ne uităm adesea la ei, și gândim „a, eu n-o să ajung niciodată acolo!” și ne ferim de a face ceva rău… ca să nu ajungem „acolo”. Doar că, „acolo” nu înseamnă întotdeauna după gratii fizice. Pot fi gratii spirituale, sentimentale, financiare, habituale și altele de genul acesta. Unele se văd, altele nu se văd cu ochiul liber!

Și apoi sunt gratiile și mai sofisticate ale personalității noastre. Căci fiecare dintre noi suntem o lume de contradicții! Pe de o parte, noi credem. Pe de alta, ne rugăm în noi înșine „Doamne, ajută necredinței mele!” Pe de o parte, ca și Domnul Isus știm ce rol avem, ce chemare în viață (El venise să moară, știa că de aceea a venit); dar, vine clipa când stăm chiar în fața a ceea ce trebuie să facem, și ne rugăm: „dacă e posibil, să treacă paharul acesta de la mine…”

Într-o clipă, Duhul Sfânt este în și cu noi și spunem lucruri cerești: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”; în secunda următoare, ne ies de pe buze cuvinte pe care le regretăm… O lume de contradicții în noi. Ne bucurăm de libertatea de a fi iertați pe de o parte, pe de alta ne gândim: „cine ne va scăpa de trupul acesta de moarte…?”

Adevărul este că fiecare dintre noi are slăbiciunile sale. Fiecare are lucruri pe care le ascundem de alții și ne-ar fi rușine dacă alții ar afla despre ele. Hai să fiu și mai direct: fiecare dintre noi avem fățărniciile noastre. Fiecare dintre noi am condamnat cândva un lucru sau o atitudine de care poate suntem și noi vinovați.

Ai condamnat bârfa? Nu ai bârfit niciodată? Zgârcenia? Nu ai fost zgârcit? Pofta. Nu ai poftit?

De ce am făcut incursiunea aceasta în cotloanele ființei noastre? Pentru că avem de-a face unii cu alții, și suntem tentați să judecăm pe altul mai aspru decât pe noi înșine. Isus a spus cândva: „am fost la închisoare și m-ați vizitat”. Când vezi pe altul greșind, manifestând o slăbiciune, consideră că ești în vizită la prietenul tău, în închisoarea sa! Fii îngăduitor. Fii bun. Milostiv. Înțelege. Nu uita, că cum cântărești, așa ți se va cântări și ție. Chiar dacă nu de către o altă ființă omenească, cu siguranță de Dumnezeu! Iartă și ți se va ierta. Simplu, nu-i așa? Da… simplu de spus! Succes!

Şi, dacă ai scăpat la loc larg, dacă ai ajuns eliberat de ceea ce te ţinea după gratii cândva, stai în libertatea aceasta! Stai în adevărata libertate şi independenţă: aceea în care eşti independent de păcat şi dependent de VIAŢA care a fost arătată!

17 Spune-le celorlalţi că ai nevoie de ei

Ted — Fri, 03 Jul 2009 08:45:22 +0000

Explicaţie: acum un an (la 19 Mai 2008) am postat al 16-lea articol inspirat din lucrările lui John C. Maxwell. După ce am anunţat că abandonez subiectul pentru moment, am primit mai multe comentarii de la cititori dezamăgiţi. Le-am promis că voi relua subiectele, şi acum mă ţin de promisiune. Vom mai face câteva incursiuni în scrierile lui Maxwell în următoarele săptămâni, apoi vom mai lua o pauză.

Ziua în care am descoperit că nu pot face totul de unul singur a fost un pas uriaş în dezvoltarea mea ca persoană şi ca lider. Viziune am avut întotdeauna, am avut o mulţime de idei şi o cantitate vastă de energie. Dar când viziunea devine mai mare decât tine însuţi, rămâi doar cu două alternative: renunţi la viziune sau ceri ajutor. Eu am ales opţiunea de la urmă.

Nu contează cât succes ai, nu contează cât de realizat eşti, tu AI nevoie de alţii! De ceea trebuie să le spui că tu nu poţi învinge fără ei. Preşedintele Woodrow Wilson a spus: „Noi trebuie să folosim nu numai toată materie cenuşie ce-o avem, ci şi aceea pe care o putem împrumuta”. Dar de ce să ne oprim doar la creieri? Înscrie şi inimile şi mâinile oamenilor! Un alt preşedinte, Lyndon Johnson a avut dreptate când a spus: „Nu sunt probleme pe care să nu le putem rezolva împreună, şi numai câteva pe care le putem rezolva singuri”.

- Traducere liberă după 25 Ways to Win with People

Sfaturi cu privire la bani

Ted — Fri, 03 Jul 2009 07:05:06 +0000

Mulţumesc, DF!

Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos. Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante. Cu italice…

writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand. Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK! Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money. Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content. Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff. Află ceea ce contează cu adevărat. Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay. Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late. Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty. Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast. Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand. Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it. Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have. Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”. Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched. Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it! Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford. Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending. Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you. Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?” Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it. Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it! Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out. Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!

Nenoroc

Ted — Thu, 02 Jul 2009 09:46:07 +0000

„De ce eşti atât de vesel?” întrebă o bătrână pe un moş de 98 de ani.

„Am spart o oglindă!” spuse el zâmbind.

„Păi, asta înseamnă că vei avea parte de nenoroc timp de 7 ani!” zise baba.

„Şi ăsta nu-i un lucru minunat?!” zise moşul.

Avocăţei, avocăţeşti

Ted — Thu, 02 Jul 2009 07:53:12 +0000

Le-am primit prin email… poate au sosit şi la tine. Dacă nu, iată-le aici! Mulţumesc lui JD pentru ele.

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
……………………………………
AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
………………………………………
AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
………………………………………
AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
………………………………………
AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
………………………………………….
AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
……………………………………………
AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
………………………………………………
AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
………………………………………………..
AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu
………………………………………………..
AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zbat prea mult !
………………………………………………..
AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.
…………………………………………………
AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
………………………………………………
AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
…………………………………………………
Si … cireasa de pe tort !!!
AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

Înfrumuseţarea urâtului

Ted — Wed, 01 Jul 2009 09:07:16 +0000

Nu, nu ne place urâtul. Sub nici o formă! Ori păcatul este urât. Nu mă refer la „păcatul” mărturisit adesea între noi, creştinii.

„Ştii, trebuie să vă mărturisesc un păcat murdar care m-a doborât” zice unul, şi urechile tuturor curioşilor de bârfă se ciulesc. „Nu mai citesc regulat Biblia” vine mărturisirea. Şi noi care credeam că subiectul s-a dat la pornografie, a curvit, sau a făcut vreun păcat mai… mortal! Uăăă! Nu mai citeşti Biblia! Să te pocăieşti şi până atunci să nu mai vii printre noi!

Dar cam asta mărturisim noi: păcăţele. Păcatele serioase rămân ascunse. Le înfundăm în adâncimile sufletului nostru. Şi dacă vreodată lăsăm să se înţeleagă că le avem, nu le zicem pe nume. Le dăm nume care să le înfrumuseţeze. Spunem că,

avem probleme,
am întâmpinat piedici,
avem lupte,
am căzut,
purtăm cu noi bagaje,
am făcut greşeli (toată lumea greşeşte),
nu am reuşit,
nu am încercat destul de serios,
etc, etc.

Când a sosit Christos, El a preluat mesajul verişorului Ioan Botezătorul şi ne-a spus, „pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape!” Ce a vrut El să spună cu asta? Nu să identificăm problema şi să o aducem la cruce? Indiferent cât de urâtă ar fi? Noi preferăm să o redefinim, s-o înfrumuseţăm. Şi operaţia asta este şi mai păcătoasă decât păcatele însăşi.

O minciună neagră despre urşii albi (polari)

Ted — Tue, 30 Jun 2009 08:41:51 +0000

Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca. De ce? Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei. taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.

De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi. Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine! Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii. Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.

Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.

Şi-n Honduras explodează mămăliga

Ted — Tue, 30 Jun 2009 06:55:32 +0000

Manuel Zelaya, fostul preşedinte al Hondurasului a fost exilat în urma unei lovituri de stat. Dar ce i-a supărat pe concetăţenii săi şi pe militari? Ah, o bagatelă! Ar fi dorit să modifice constituţia pentru a putea fi reales fără limită de termen… adică pe viaţă! Hondurasul avea ca şi America, un sistem de conducere tricameral: executivul (preşedintele şi guvernul său), Judiciarul (Curtea Supremă) şi Legislativul (Congresul). Astfel, în faţa ilegalităţii flagrante, Curtea Supremă a dat ordin armatei ca Zelaya să fie înlăturat, iar Congresul l-a înlocuit cu un preşedinte interimar, Roberto Micheletti.

Ghici cine a comentat evenimentul fără întârziere? Aţi ghicit! Cei cu musca pe căciulă: Chavez al Venezuelei şi Castro al Cubei! Şintr-o plăcută prietenie cu ei, Barack Hussein Obama! Da, acel Obama care, când Iranienii cputau libertate şi dreptate, tăcea chitic. Problema este că Chavez a ameninţat că va invada Honduras. Acum, poate s-o facă şi pe baza cuvintelor lui Obama.

Apropo: marxismul este bine merci în America, şi am constatat cu plăcere că comuniştii americani îl susţin pe Obama cu plăcere şi entuziasm: aici. Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti.

Mămăliga… chinezească şi cubaneză

Ted — Sun, 28 Jun 2009 08:29:25 +0000

Conform unui articol din Washington Post, regimurile totalitare ale Chinei, Cubei şi Burmei au cenzurat ştirile din Iran. Nu de alta, dar istoria are caracterul de a se repeta. Noi ştim cum de-a ajuns să explodeze mămăliga românească pe la 1989, luîndu-se după polonezi, maghiari (ăştia de pe la 1956 se tot luptau cu totalitarismul), germani şi Perestroika lui Gorbaciov.

Păcat că suportul american a fost atât de târziu şi aşa de puţin! Mă gândesc că de aceea erau atâtea panouri şi afişe scrise în engleză, ca să le citească restul lumii şi SUA! Şi ce folos că am tăcut? Că acum, şi aşa Ahmadinejad dă vina pe SUA! Energia atâtor demonstranţi trebuie deturnată de la nemulţumirea cu distatoria la ura împotriva Americii! Şi poate că pentru moment, se va lăsa liniştea. Dar ştiu precis că dorinţa de libertate a omului e mai puternică decât orice oprimare şi încătuşare politică sau socială.

Sper că după plecarea americanilor din Irak, aceştia să-şi găsească un ritm propriu de manifestare a libertăţii. Şi sper de asemenea că ceea ce s-a început zilele trecute în Iran să ducă în cele din urmă la răsturnarea dictaturii prin ayatolahi şi la restaurarea unei democraţii.

China, Cuba şi Burma nu-s departe nici ele. După vizita recentă din China mi-am dat seama că temporal, chinezii sunt preocupaţi de dezvoltarea economică ce-a devenit posibilă prin relaxarea legilor privind proprietatea individuală şi schimburile comerciale. Dar majoritatea covârşitoare a chinezilor trăiesc în sărăcie şi-n apăsare socială. Poate că vom vedea în următorul deceniu o explozie a mămăligii (pardon, tofu-ului) chinezeşti şi a celei cubaneze.

Ceea ce nu înţeleg însă, este cum de mai existăp popoare fascinate de socialism, când acesta a fost falimentar în repetate rânduri şi-n atâtea ţări! Singura explicaţie este că, pe platforma socialismului este posibilă dictatura personală. De aici cred că provine atracţia liderilor. Iar masele, ele sunt dornice de … pâine şi circ! Dacă guvernul le promite gratuităţi, le-a prins! Masele! Proşti, da mulţi, sau mulţi, da proşti! Cum doreşti!

Economia (proastă) şi viaţa de familie

Ted — Sun, 28 Jun 2009 07:34:45 +0000

În tot răul, şi-un bine! Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile. Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia. Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi. La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.

Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi. Asta este o scădere cu 5%. În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.

Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice. E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu. E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii! Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri. Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale. Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită. E bine şi aşa!

Anglicanii din SUA au părăsit Biserica Episcopală

Ted — Sun, 28 Jun 2009 07:10:18 +0000

După ani de zile de lupte şi discuţii pe tema admiterii păstorilor homosexuali şi adoptarea unor poziţii neortodoxe cu privire la Biblie, Biserica Anglicană din SUA (ACNA) a părăsit Biserica Episcopală. Adresându-se noii organizaţii, Rick Warren (de la Saddleback Church) a amintit celor din audienţă că Dumnezeu ne-a dat Marea însărcinare, şi doar onorând-o vom putea creşte o biserică puternică. „Noi vom sta solidari cu voi şi vom privi cum va lucra Domnul între voi” a spus Warren. El a continuat, „Dumnezeu nu a chemat ACNA (Anglican Church of North America) să fie un grup reacţionar. În primul rând, nu voi i-aţi părăsit pe ei”.

Să ne rugăm pentru cei ce s-au separat ca Domnul să le dea pace şi să stea tare lângă Scriptură. Ei au o şansă unică de a revigora Anglicanismul în America.

O posibilitate de răscumpărare

Ted — Sat, 27 Jun 2009 10:49:02 +0000

Vorbeau despre sex premarital. Şi anume, dacă există vreo religie care să interzică sexul premarital. Unul zicea că el ştie că mormonii îl interzic. Altul că musulmanii. Apoi au râs. Cum e posibil ca-n veacul acesta să mai fie cineva atât de înapoiat încât să interzică aşa ceva! Doar toată lumea îl practică!

Serios? Toată lumea îl practică? Şi cum de nu ştiau oamenii aceştia că aici în SUA, există şi o entitate care nici măcar nu le-a venit în minte, care ia atitudine faţă de suxul premarital? Cum de nu s-au gândit la creştini?

Răspunsul nu e greu: pentru că şi „creştinii” practică sexul premarital! Guvernatorul Carolinei de Sud, cel ce nu de mult a plecat în Argentina să-şi vadă metresa în timp ce acasă avea soţie şi 4 copii, în explicaţia dată presei a amintit de câteva ori despre pastorul său… şi consilierea la care participă cu acesta. Imaginea lui Clinton, ieşind din biserică cu o Biblie mare sub un braţ şi nevasta la celălalt, după ce a spus privind direct în camerele de filmat „I did not have sex with that woman, Miss Lewinski!” este încă folosită pentru a ridiculiza creştinii nominali.

Prin bisericile noastre nu se mai vorbeşte împotriva păcatelor. Creştinismul nu mai confruntă păcătosul. Şi noua generaţie de creştini este ignorantă cu privire la păcat, necesitatea de a se pocăi, de a trăi o viaţă sfântă. Situaţia este de plâns, e întuneric total! Sau, este?

Trezirile din trecut s-au folosit de astfel de împrejurări. Lumina străluceşte mai puternic în întuneric. Poate că creştinismul poate să reînvieze, acum când este atât de uitat încât oamenii nici nu mai ştiu ce crede sau nu crede un creştin. Dacă ne-am educa într-ale Bibliei şi a adevăratei vieţi, dacă ne-am umple de Duhul Sfânt, am avea ocazia să începem să spunem lumii despre adevăratul creştinism, nu despre caricatura care a fost prezentată în ultimii ani. Şi cred că asta e valabil şi pentru România, nu doar pentru SUA.

Şi regii mor…

Ted — Fri, 26 Jun 2009 07:24:10 +0000

Copilul fără copilărie, cu un talent ce l-a făcut să-şi petreacă pe scenele Americii anii pe care alţii îi petrec jucându-se cu jucării a plecat să-şi întâlnească Făcătorul. Continuu neliniştit, nemulţumit cu sine şi cu ceea ce era, căutând mereu să fie altceva. Locuind pe o proprietate numită „Neverland” cu o grădină zoologică şi cu jucării gigantice, petrecându-şi vremea cu copii dar trăind majoritatea timpului singur şi singuratic, Regele Pop-ului nu şi-a mai revenit nici cu sănătatea nici cu banii după procesul de pedofilie din 2005, proces care l-a achitat de acuzaţii. A urmat mutarea în Dubai, aderarea la Islam, probleme majore de sănătate şi acum, moartea!

O mulţime de oameni şi fani aşteptau ca „regele” să se răscumpere cumva după căderea de la 2005 încoace. Cumva să revină sau să facă ceva demn de… un rege! Concertele programate în Anglia cu începere de luna viitoare s-au vândut în 5 ore de la punerea în vânzare a biletelor. Dar n-a fost să fie! Jacko a plecat dintre noi. Unii spun că într-un loc mai bun, dar de ştiut, nu ştie nimeni. Youtube a fost asaltat de doritorii de muzică de-a lui Jackson. Fanii s-au adunat la spitalul unde a murit, prin Time Square in New York şi prin alte oraşe mari ale SUA. Cu timpul, va deveni şi Jacko ceea ce au devenit Elvis sau Sinatra după moarte: o imagine a unei muzici şi perioade irepetabile în istoria Americii şi a lumii.

Eu încă mai cred că nu ne rugăm suficient de mult pentru astfel de oameni celebri. Citim despre ei, le ascultăm muzica, le vedem filmele, le citim operele dar nu ne rugăm pentru ei.

Inegalabilul Divertis

Ted — Thu, 25 Jun 2009 07:10:04 +0000

Click here to view the embedded video.

Warren Buffett despre economie

Ted — Thu, 25 Jun 2009 07:05:57 +0000

Unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, Warren Buffett a fost întrebat recent ce crede despre economia americană. El a răspuns că anul acesta şi „well beyond” (adică mult în urma lui) vom avea o economie slabă, în ruine. Păi, dacă aşa zice el… ce să mai zicem noi?

Click here to view the embedded video.

Bine vede Newt Gingrich

Ted — Thu, 25 Jun 2009 05:51:31 +0000

Nu de mult, Newt Gingrich, cel ce a stabilit şi pus în practică „Contractul cu America” la a993 când era Speaker-ul Camerei reprezentanţilor din Congresul SUA a afirmat într-unspici ţinut într-o biserică evanghelică americană că SUA este asediată de păgânism şi că adevărata luptă în America este o luptă spirituală, cu forţe care doresc să-L scoată pe Dumnezeu din America. iată mai jos clipul video:

Click here to view the embedded video.

Aduceţi pantalonii maro!

Ted — Wed, 24 Jun 2009 22:48:14 +0000

Mai întâi, o glumă. Se zice că era odată un căpitan de vas de piraţi foarte curajos. Venea aghiotantul la el şi-i zicea, „căpitane, suntem atacaţi de un alt vas de piraţi!” şi curajosul căpitan cerea cămaşa roşie. După câteva ocazii, aghiotantul îl întrebă curios, de ce cere mereu o cămaşă roşie de câte ori sunt în faţa luptei cu un alt vas de piraţi? La care căpitanul răspunse că, dacă va fi rănit în luptă, roşul va ascunde vederea culorii sângelui şi astfel va evita să-i descurajeze pe marinarii săi aflaţi în luptă.

Într-o zi, aghiotantul veni repede şi spuse „căpitane, suntem atacaţi de zece nave cu piraţi!” La care căpitanul ceru: „adu-mi pantalonii maro!”

Lăsând gluma la o parte, Coreea de Nord tocmai a anunţat că va şterge America de pe faţa pământului! Serios? Cu ce? Acum, nu neg că s-au mai văzut buturugi miculuţe răsturnând ditamai căruţe! Dar rachetele lansate de Coreea de N în probele nucleare de până acum au făcu „plici” în balta din faţa casei lor la câteva secunde de la lansare. Ameninţarea asta sună a „luaţi-l de pe mine că-l omor!”

Nu, nu neg posibilitatea unei confruntări armate cu Coreea de Nord. SUA are în Coreea de Sud peste 28 de mii de soldaţi. Dar tocmai existenţa lor îi împiedică pe cei din nord să invadeze sudul. În timp ce fiecare dintre părţi (mai mult coreenii din nord) flutură securea războiului, eu cred că Kim Jong-il ar trebui să-şi pregătească pantalonii maro!

Standarde morale

Ted — Wed, 24 Jun 2009 22:28:46 +0000

De-acum, se ştie. Guvernatorul statului Carolina de Sud a dispărut timp de vreo 7 zile, fără ca cineva sî ştie unde este. Unii au zis că este prin munţi, la căţărat. Soţia a zis că probabil s-a retras la vreun hotel, pentru a scrie. Alţii au zis că se reface undeva. Dar precis, nu a ştiut nimeni unde este Mark Sanford.

Cert este doar faptul că Sanford era privit de către mulţi republicani ca un potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din 2012. Acum, de când Sanford a reapărut, şi a spus că în timpul lipsei sale a făcut o călătorie să îşi vadă o concubină din Argentina, misterul a fost elucidat, dar s-a mai dus la canal încă o luminoasă carieră politică, a mai rămas o soţie rănită şi patru fii bulversaţi. Păcat.

Ce m-a frapat însă a fost că, un comentator politic a afirmat că-n secolul acesta în care, datoriă scrutinului mediei totul se află şi se desopere cu viteza luminii, oamenii ar trebui să aibă standarde morale mai înalte. Serios? Adică, cei ce trăiau pe vremea când încă nu era radiou şi televiziune, celulare şi maşini de fax nu erau obligaţi la asemenea standarde morale ca cei din zilele noastre? Adică, sfinţii de odinioară, să se răsucească în morminte că au trăit prea… sfinţi, când ar fi putut lăsa-o mai moale cu morala, că şi aşa nu avea cum afla poporul?

Lipsa de morală asociată cu trăirea după statistici, după ce zice sau nu zice, ce ştie sau nu ştie presa e o boală degenerativă a societăţii zilelor noastre. Plus, acoperirea urmelor pentru câştigarea de timp, minţirea până-n ultima clipă, apoi recunoaşterea cu lacrimi de crocodil, dezlănţuirea de argumente semantice de genul „depinde ce înseamnă este” (vezi cazul Clinton care susţinea că suxul oral nu este sex, şi că totul depinde de „what the word IS means).

Trist este că procedura aceasta nu este străină bisericilor, unde adesea de la vlădică până la opincă, păcătuim ca apoi să negăm vehement, iar când negarea nu mai are rost că totul e prea evident, plângem şi recunoaştem formal o „greşeală” doar pentru a dori să o mcomitem din nou cu prima ocazie. Astea nu-s standarde morale vrednice de Dumnezeu! Vorbesc pentru noi, creştinii! Că lumea va avea parte de judecata ei! Doar că judecata va începe de la noi!

Doi băieţi sfinţi

Ted — Tue, 23 Jun 2009 17:27:02 +0000

Două mame vorbeau despre fii lor. Prima mamă zice, „Băiatul meu e foarte cuminte! Lucrează din greu, merge şi la şcoală şi şi-o plăteşte singur, nu fumează, nu bea, şi nici nu cred că s-a uitat către vreo femeie în ultimii doi ani!”

Cealaltă mamă, spune şi ea, Ce să mai spun despre băiatul meu: el este ca un sfânt! Nici el nu bea, nici măcar un picur de alcool, şi nici el nu s-a uitat la vreo femeie în ultimii trei ani! E foarte cuminte şi se abţine de la orice excese!”

Prima mamă se uită cu admiraţie la a doua mamă şi spune, „cred că eşti foarte mândră şi mulţumită de fiul tău!”

„Da zice mama a doua, atât de mulţumită încât luna viitoare când scapă de la închisoare o să facem o petrecere în cinstea lui!”