Psalmi 35

1 (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3 Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: „Eu Sunt mântuirea ta!”
4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşuească cei ce-mi gândesc peirea!
5 Să fie ca pleava luată de vânt, şi să-i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8 să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
11 Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
16 Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi Sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, cei ce mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
22 Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică „L-am înghiţit!”
26 Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”
28 Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.

Psalmi 36

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui Sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale Sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
7 cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; Sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

Fapte 25

1. Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea în Ierusalim.
2. Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,
3. şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuşi are să plece în curând acolo.
5. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.”
6. Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezarea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.
7. Când a sosit Pavel, Iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.
8. Pavel a început să se apere, şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.”
9. Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?”
10. Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.”
12. Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”
13. După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.
14. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om,
15. împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii Iudeilor, şi i-au cerut osândirea.
16. Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea nici un om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât.
17. Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.
18. Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le închipuiam eu.
19. Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.
20. Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului, şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.”
22. Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.”
23. A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25. Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit.
26. Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27. Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 33

1  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2  Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.
3  Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4  Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5  El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6  Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
7  El îngrămădeşte apele mării într-un morman, şi pune adâncurile în cămări.
8  Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9  Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
10  Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
11  Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12  Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!
13  Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14  Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.
15  El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.
16  Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17  calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18  Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19  ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
20  Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
21  Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
22  Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!

Psalmi 34

1  (Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2  Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4  Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5  Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6  Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.
7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.
8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9  Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10  Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11  Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12  Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13  Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14  Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
15  Ochii Domnului Sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16  Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17  Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor.
18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19  De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20  Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărîme.
21  Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană Sunt pedepsiţi.
22  Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.

Fapte 24

1. După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.
2. Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.
4. Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5. Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
6. şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
7. dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă,
8. şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”
9. Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.
10. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod.
13. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
15. şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17. După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.
18. Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19. Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.
20. Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Soborului,
21. afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ,Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”
22. Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias.”
23. Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24. După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
25. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
26. Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27. Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 31

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
2  Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3  Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4  Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6  Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.
7  Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
8  şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9  Ai milă de mine, Doamne, căci Sunt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s-au topit de întristare;
10  mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
11  Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă, fug de mine.
12  Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.
13  Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14  Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15  Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16  Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17  Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
18  Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19  O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20  Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.
21  Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.
22  În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
23  Iubiţi, deci, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24  Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Psalmi 32

1  (Un psalm al lui David. O cântare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!
2  Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3  câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4  Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
5  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
6  De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7  Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.
8  „Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9  Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
10  De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană

Fapte 23:16-35

16. Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.
17. Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”
18. Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.”
19. Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”
20. El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.
21. Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc, şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.”
22. Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23. În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezarea.”
24. Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.
25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorât de ei; şi eu m-am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este Roman.
28. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.
29. Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârşise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.
30. Mi s-a dat însă de ştire că Iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.”
31. Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.
32. A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.
33. Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.
34. Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,
35. „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 29

1  (Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste.
2  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
3  Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari.
4  Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.
5  Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului;
6  îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
7  Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc,
8  glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades.
9  Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
10  Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
11  Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.

Psalmi 30

1  (Un psalm. O cântare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat, şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
2  Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.
3  Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.
4  Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
5  Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.
6  Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!”
7  Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare… dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m-am tulburat.
8  Doamne, eu am strigat către tine, şi m-am rugat Domnului, zicând:
9  „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?
10  Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!” -
11  Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, şi m-ai încins cu bucurie,
12  pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Fapte 23:1-15

1. Pavel s-a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”
2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”
4. Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5. Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: ,Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
6. Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.”
7. Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.
8. Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9. S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida Fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”…
10. Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.
11. În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”
12. La ziuă, Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel.
13. Cei ce făcuseră legământul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.
14. Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.
15. Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 26

1  (Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
2  Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!
3  Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.
4  Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
5  Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.
6  Îmi spăl mâinile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
7  ca să izbucnesc în mulţumiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.
8  Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta.
9  Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,
10  ale căror mâni Sunt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită!
11  Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
12  Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.

Psalmi 27

1  (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2  Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad.
3  Chiar o oştire de ar tăbărâ împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4  Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5  Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.
6  Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7  Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8  Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9  Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10  Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11  Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12  Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.
13  O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
14  Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

Psalmi 28

1  (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămânea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
2  Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel Sfânt.
3  Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor şi, când colo, au răutate în inimă.
4  Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mânilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5  Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mânilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
6  Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7  Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi Sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.
8  Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.
9  mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.

Fapte 22

1. „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”
2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3. „Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
5. Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7. Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’
8. ,Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.”
9. Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10. Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?’ ,Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.
12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
13. El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.
14. El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.
16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
17. Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18. şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”
19. Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:
20. şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”
21. Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”
22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”
23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit?”
26. La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27. Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut Roman.”
29. Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Bradley LaShawn Fowler, cel ce a dat în judecată Zondervan spune că familia sa crede Biblia şi l-a ostracizat pentru păcatul homosexualităţii. Fowler se simte respins, a fost abuzat verbal când a fost făcut „păcătos” şi a fost ameninţat cu… iadul! Pe lângă bani, Fowler solicită ca Zondervan să-şi ceară scuze.

Probleme cu darea în judecată? Destule! Nu editurile respective sunt autorii materialului jignitor, ci Dumnezeu este! Apoi, America este o ţară în care libertatea de expresie este garantată. Şi nu în ultimul rând, când va urma să fie dată Biblia în judecată de către mincinoşi, curvari, lacomi, neasultătorii de părinţi, lăudăroşi, şi alţii? Doar şi acestea-s înfierate ca păcate, şi cei ce le fac, sunt ameninţaţi şi ei cu iadul!

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Recent, revista TIME (9 may a.c.) avea pe coperta ei fotografia lui Nelson Mandela, liderul sud-african, care astăzi (18 iulie) a împlinit vârsta de 90 de ani.  În revistă, un articol despre Mandela.  Mai exact, secrete ale conducerii - 8 lecţii pentru conducători.  Biograful său, Richard Stengel scrie foarte bine articolul.  Articolul este de găsit aici şi iată şi un sumar al lecţiilor învăţate pe propria piele, de Mandela:

1. Curajul nu este absenţa fricii, ci este inspirarea altora pentru a depăşi frica
2. Condu din faţă dar nu lăsa în urmă baza.
3. Condu din urmă, şi lasă-i pe alţii să creadă că ei sunt în frunte.
4. Cunoaşte-ţi duşmanul, şi învaţă care-i este sportul preferat.
5. Ţine-ţi aproape prietenii, iar rivalii chiar şi mai apropae.
6. Aparenţele contează, şi adu-ţi aminte să zâmbeşti.
7. Nimic nu este în alb şi negru.
8. Şi abandonul înseamnă a conduce.

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 23

1 (O cântare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Psalmi 24

1 (Un psalm al lui David.) Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
2 Căci El l-a întemeiat pe mări, şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? -
4 Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.
5 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6 Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
8 „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
10 „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! (Oprire).

Psalmi 25

1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci Sunt veşnice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10 Toate cărările Domnului Sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13 El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara.
14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci Sunt părăsit şi nenorocit.
17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cât de mulţi Sunt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!
22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Fapte 21:18-40

18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
20. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
21. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23. Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
24. Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.
25. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”
26. Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
27. Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el,
28. şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfânt.”
29. În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30. Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31. Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32. Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
33. Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34. Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35. Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărâtat;
36. căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!”
37. Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38. Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?”
39. „Eu sunt Iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

- Să dormi suficient; un creier obosit şi somnoros gândeşte încet şi fără claritate

- Să mănânci echilibrat; fructe, legume sar şi suficiente proteine

- Să renunţa la nicotină, alcool şi să ai grijă la consumul de cafeină

- Să faci exerciţii fizice - păstrează şi fizicul dar şi mintea sănătoase

- Să menţii zilnic contactul cu alţi oameni;

- Să-ţi recreezi mintea

- Să practici meditaţia, să aprofundezi subiectele asupra cărora te apleci, să reflectezi

Nu-i rău! Eu sunt deficitar la #1… aşa că vă las pe voi să cujetaţi la kestiunile de mai sus!

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze  cu mânie la vederea nedreptăţii, a oprimării, a exploatării de oameni, pentru ca astfel să te lupţi pentru dreptate, libertate şi pace.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu vărsarea de lacrimi pentru cei ce suferă din cauza durerii, respingerii, foametei şi războiului, pentru ca astfel să îţi întinzi mâna să-i mângăi şi să transformi durerea în bucurie.

Şi fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu suficientă nebunie pentru a crede că poţi aduce o schimbare în lume, pentru ca astfel să faciu ceea ce alţii susţin că nu se poate face.

©2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.

Psalmi 20

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
2  să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfânt, şi să te sprijinească din Sion!
3  Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.)
4  Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
5  Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
6  Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7  Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
8  Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.
9  Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne când Te chemăm!

Psalmi 21

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
2  I-ai dat ce-i dorea inima, şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.
3  Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună din aur curat.
4  Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.
5  Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
6  Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvântări, şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.
7  Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.
8  mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
9  şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.
10  Le vei şterge sămânţa de pe pământ, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11  Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
12  Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
13  Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.

Psalmi 22

1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2  Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3  Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4  În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
5  Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6  Dar eu Sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7  Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8  „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” -
9  Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
10  de când eram la sînul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11  Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12  O mulţime de tauri Sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13  Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
14  Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
15  Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16  Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
18  îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19  Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20  Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
21  Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22  Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24  Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25  În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26  Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
27  Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28  Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29  Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30  O sămânţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31  Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Fapte 21:1-17

1. După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
2. Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
3. Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4. Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
6. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.
7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
8. A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9. El avea patru fete fecioare care proroceau.
10. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,
11. şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ,Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al c