„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Şomaj on Şomaj
on S.D.G. – Soli Deo Gloria on The recent State of the Union By B.H. Obama on S.D.G. – Soli Deo Gloria
on Haiti on The recent State of the Union By B.H. Obama on The recent State of the Union By B.H. Obama
Denominațiile creștine au pornit de un timp pe o pantă alunecoasă. Atunci, de ce să se întoarcă înapoi? De ce să nu alunece și mai departe, și de data asta, voit, accelerat, cu scop, pentru a ajunge cât mai jos! De ce să nu-și facă tradiție din a scăpa de tradiții!
Word Count:51 “There is a common worldly kind of Christianity in this day, which many have and think they have enough – a cheap Christianity which offends nobody, and requires no sacrifice – which cost nothing, and is worth nothing.” – J.C. Ryle, Holiness, p. 204
Word Count:44„Unul dintre voi Mă va vinde” – momentul crizei
„nu cumva sunt eu, Doamne?” – introspecţia
vă dau o poruncă nouă, să vă iubiţi unii pe alţii!” – o nouă însărcinare
Criză, introspecţie, examinare de sine. Situaţia se schimbă radical: apare un divorţ, moartea unei fiinţe iubite, apariţia unei boli incurabile, o catastrofă. Te întrebi dacă ai greşit undva, dacă ai fi putut face ceva, altceva, mai bine, pentru a evita situaţia asta. Unde te potriveşti în criza aceasta? Ce urmează? Ce va trebui să faci mai departe? Mai poţi merge înainte? Mai merită?
Oamenii din jurul tău au cuvinte frumoase, te încurajează. Dar ei nu ating nici cu degetul mic CRIZA TA! Or fi avut şi ei crizele lor la care tu ai reacţionat aşa cum reacţionează ei acum, vizavi de tine. Te uiţi la obiectele ce te înconjoară, lucruri pe care le-ai adunat dealungul anilor şi ai crezut că reprezintă ceva special. Acum, în criză, nu mai au nici o importanţă: nici bibelourile, nici ţoalele, nici bijuteriile, nici mobilele, nici produsele electronice.
Ce semnificaţie are viaţa? Să se termine totul în …nimic?
Isus le anunţă ucenicilor inimaginabilul: unul dintre cei mai apropiaţi îl va vinde. În clipa aceasta, în cine mai poţi avea încredere? Mai merită să ai prieteni, oameni apropiaţi? Să mai contezi pe cineva? Nu adună oare toţi cei ce par prietenoşi informaţii pentru a te trăda mai devreme sau mai târziu? Nu-i mai bine să te închizi în tine? Să nu împărtăşeşti?
Isus le spune ucenicilor să-şi aţintească privirile… asupra celorlalţi! Dar nu cu precauţie, nu cu circuspecţie, nu cu neîncredere, ci cu iubire!
În criză este cel mai greu să iubeşti! Atunci, tu ai nevoie de iubire! Cum poate să-ţi ceară Domnul să iubeşti? Pe cine să iubeşti? Pe cei ce acum trădează pe unul, ca mâine să te trădeze pe tine? Pe cei cărora nu le pasă de criza ta?
Şi cum să-i iubeşti? Când ai chef? Când o să te simţi mai bine? Nu, să-i iubeşti acum, cum a iubit şi iubeşte Isus. Până la capăt. Şi pe duşmani. Până la sacrificiu.
Responsabilitatea. Calea de ieşire din criză.
Word Count:346Brian McLaren, unul dintre liderii mişcării emergente din America, împreună cu alţi creştini s-au unit în postul de 30 de azile al musulmanilor, Ramadanul. McLaren spune că face aceasta din solidaritate cu musulmanii…
We, as Christians, humbly seek to join Muslims in this observance of Ramadan as a God-honoring expression of peace, fellowship, and neighborliness. Each of us will have at least one Muslim friend who will serve as our partner in the fast. These friends welcome us in the same spirit of peace, fellowship, and neighborliness.
We will seek to avoid being disrespectful or unfaithful to our own faith tradition in our desire to be respectful to the faith tradition of our friends. For example, since the Bible teaches us the importance of fasting and being generous to the poor, we can participate as Christians in fidelity to the Bible as our Muslim friends do so in fidelity to the Quran.
Among the core values of Ramadan are self control, expressing kindness, and resolving conflicts. For this reason, if we are criticized or misunderstood by Christians, Muslims, or others for this endeavor, we will avoid defending ourselves or engaging in arguments. Instead, we will seek to explain ourselves humbly, simply, and briefly when necessary, connecting with empathy to the needs and feelings of others as we express our own.
Our main purpose for participating will be our own spiritual growth, health, learning, and maturity, but we also hope that our experience will inspire others to pray and work for peace and the common good, together with people of other faith traditions.
May God bless all people, and teach us to love God and love one another, and so fulfill our calling as human beings.
Word Count:281 - Avocatul: şi cum s-a sfârşit prima dumneavoastră căsnicie?
- Martorul: prin moarte.
- Moartea soţiei, presupun?
fărâmituri
Matei 15:26-28 Isus i-a răspuns: “Nu se cade să iei pâinea de la copii și s-o arunci cățelușilor!” “Da, Doamne, a zis ea, dar și cățelușii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!” Atunci Isus i-a răspuns: “O, femeie, mare este credința ta! Va fi așa cum vrei!” Și fiica ei s-a făcut bine chiar atunci.
O mamă bolnavă de cancer terminal. Dacă moare, rămân copii orfani şi un soţ cam neajutorat. Mama a fost „stâlpul” casei, nu soţul! Acum pronosticul e rău de tot. Biserica se roagă, copiii se roagă, pietenii şi rudeniile se roagă lui Dumnezeu. Cerşesc cu toţii doar o fărâmitură. O fărâmitură din ce are Dumnezeu este mai mult decât tot ce are sau poate oferi lumea aceasta! Şi toate rugăciunile acestea întind spre cer mâna credinţei: va fi credinţa suficient de mare pentru a obţine de la Dumnezeu fărâmiturile dorite?
O altă femeie, însărcinată. A încercat mulţi ani să aibă un copil şi acum, în sfârşit, minunea s-a petrecut! A rămas însărcinată! Dar va putea oare duce sarcina la capăt? Sau o va pierde timpuriu, cum a mai pierdut atâtea sarcini! Viitorii părinţi se roagă ca Domnul să păstreze nădejdea lor neînfrântă până la capăt! Viitorii bunici se roagă, rudeniile, prietenii. Ce cer ei? Fărâmituri!
O altă femeie, căsătorită. Cu un copil, o fetiţă. Inteligentă, frumoasă. Adică, fetiţa dar şi mama. Bărbatul a dat în patima beţiei. Când vine acasă este ba violent, ba indiferent. Bani nu mai aduce de mult şi mama şi fetiţa trăiesc din ce apucă. Rudeniile nu o înţeleg. Chiar o acuză! Cei din biserică nu au nici inimă, nici interes în soarta ei. Încet, interesul pentru biserică se stinge. Dar mai rămâne rugăciunea: ar fi bune nişte fărâmituri! Fărâmituri să vindece soţul, şi căsătoria! Vor veni la timp, înainte ca să se rupă tot felul de fire?
Un bărbat. Soţia l-a părăsit pentru un alt bărbat. Când era acasă, nu-i prea păsa de ale casei. Se aranja, era mereu gătită laultimul răcnet. Nici bărbatul nu era prea atent cu ea. Seri cu prietenii, joc de golf de câteva ori pe sptămână… Băieţii familiei nu au fost un liant destul de puternic. Femeia a plecat cu un coleg de muncă. Soţul a rămas devastat. Copiii sunt pasaţi de la un părinte la altul. Confuzia este totală. Soţul s-a trezit, dar cam târziu. Acum strigă către Dumnezeu ca El să intervină şi să repare căsnicia. Cere fărâmituri!
Poţi pune istoriile din viaţa ta sau a cunoscuţilor tăi în oricare din aceste modele. Boli şi suferinţe, lipsuri şi sărăcie, relaţii distruse, confuzie, întrebări fără răspuns…
Nu, nu eşti căţel. Eşti fiu sau fiică! Şi deşi ceri fărâmituri, şi crezi şi tu că fărâmiturile ţi-ar satisface cererea, asigurarea lui Dumnezeu este că împreună cu darul lui Isus Christos, tu ai primit toate lucrurile (Rom 8:32). Continuă să ceri, să stăruieşti! Din experienţă, în cele mai multe cazuri, cei ce strigă, cei ce stăruiesc, primesc lucrul cerut! Deoarece, cine caută găseşte, cine cere capătă şi celui ce bate, i se va deschide!
Word Count:507
new life church
Cea mai mare biserică evanghelică din Belarus este în pericol de a i se confica clădirea în care se adună cei peste o mie de credincioşi. Pastorul acesteia, Slava Goncharenko s-a întâlnit în 25 August la ambasada franceză din Minsk cu ambasadori la EU din mai multe ţări, printre care şi România, pentru a-i informa cu privire la situaţia bisericii.
Dorinţa enoriaşilor de la Biserica Viaţa Nouă este ca să obţină fie un teren nou ori o altă clădire potrivită nevoilor adunării. Autorităţile au interzis bisericilor protestante să închirieze spaţii în Minsk. Între 1999 şi 2002 Biserica Viaţa Nouă a ţinut întâlniri în aer liber. Apoi la 2002 a cumpărat un grajd pentru vite pe care l-a trasformat în sanctuar. Acum însă li s-a dat dispoziţie de a părăsi localul până la 20 August a.c.
În situaţia aceasta sunt zeci de pastori evanghelici, care sunt ameninţaţi de autorităţi, amendaţi şi cărora li se interzice ţinerea de servicii divine „ilegale”. Să ne rugăm pentru schimbarea regimului tiranic al lui Lukashenko şi pentru libertatea de a se aduna la închinare a creştinilor evanghelici din Belarus.
Word Count:187 
soccer players
Matei 4:12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
Matei 4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Domnul ne cuprinde pe dinainte şi pe dinapoi (Psalmi 139:5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine). Se poate spune că El merge înaintea noastră şi vine după noi.
Isus era înainte de Ioan, şi venea după Ioan. Ioan a fost un caracter interesant: de la naştere şi până la moarte caracterizat de ciudăţenii. Gălăgios, dur, obişnuit cu greul, cu foamea, cu stresul, opinionat, fără pardon. Hainele, alimentaţia, comportamentul, ciudate. Dar mesajul său era unul pentru reconciliere a rămăşiţei lui Israel cu Dumnezeu. „Pocăiţi-vă…!”
După ce degetul lui Ioan s-a îndreptat acuzator spre Irod, zilele lui Ioan au început să se numere. Ioan este închis şi mai târziu, ucis. Ce se va alege de lucrarea începută de el? Cine va continua?
Isus, vărul mai tânăr al lui Ioan o va face! Dar cei doi nu se potrivesc prea mult. Isus este mai tăcut, meditativ, plin de har şi iertare, înţelegător. Va apela la duritate ici-colo, va fi ferm uneori, dar în general va fi prietenos. Nu va sta prin pustiuri ci prin cetăţi, nu va mânca lăcuste ci alături de păcătoşi, şi pe aceştia, mai întâi îi va ierta, apoi îi va trimite cu porunca de a nu mai păcătui. Isus va vindeca pe bolnavi, va hrăni mulţimile, va fi ca un bun păstor pentru nişte oi împrăştiate şi confuze.
Mesajul cu care va începe Isus însă, va fi identic cu al lui Ioan. Şi astfel, cel ce a fost înainte de Ioan, vine după Ioan. Ca un fel de… rezervă! Este ca acel jucător ce-i introdus în meci cu 3 minute înainte de fluierul final. Echipele sunt la egalitate, şi jucătorii caută care mai de care să marcheze golul câştigător. Una dintre echipe îl introduce pe acest jucător, care merge şi bagă golul necesar câştigării. Jucătorul acesta este super-rezerva!
Ei, de câte ori am dat-o-n bară, doar pentru ca mai apoi să vină Isus şi să salveze situaţia! De câte ori am greşit ţinta, până când El şi-a pus mâinile peste ale noastre, ca săgeata să nimerească în mijlocul ţintei! Isus a plecat la cer spunând că ne va trimite în Duhul Sfânt un ajutor potrivit (Ioan 14:16). În sensul celor de mai sus, Duhul Sfânt în noi şi cu noi este garantul câştigării vieţii noi. Este cel ce merge înaintea noastră ca o Călăuză, cel ce vine după noi ca un Apărător. Este super-rezerva duhovnicească.
Word Count:434 California a primit ordinul de la un tribunal de apel să reducă populaţia închisorilor cu 40 de mii de puşcăriaşi. De ce? Cică închisorile ar fi supra-populate şi puşcăriaşii nu au parte de îngrijire medicală corespunzătoare. Schwarzenegger se opune măsurii venite de sus în jos, dar de altă parte recunoaşte că populaţia închisorilor ar trebui redusă pentru a economisi bani ce acum sunt cheltuiţi cu puşcăriaşii.
Problema are mai multe ramificaţii:
1. mare parte din cei eliberaţi vor recidiva în următoarele câteva luni. Asta va însemna bani cheltuiţi cu prinderea lor (faza de investigaţie), cu judecarea lor şi cu apărarea lor (mulţi neavând bani, deci li se vor da avocaţi din oficiu să-i apere, ori aceştia sunt plătiţi tot de stat). Şi-n mai puţin de un an cei eliberaţi umplu din nou închisorile.
2. dacă mare parte din cei eliberaţi vor recidiva, victimele crimelor lor suntem noi, populaţia care căutăm să trăim liniştiţi, văzându-ne de treabă. Ordinul acesta vine cum nu se poate mai rău, acum când Phillip Garrido, un infractor sexual a fost eliberat timpuriu apoi lăsat nesupravegheat şi acum 18 ani a rpit o fetiţă de 11 ani, pe care a violat-o repetat, apoi i-a făcut doi copii. Acum câteva zile s-a predat poliţiei recunoscând totul.
3. eliberaţii nu vor avea mai bun adăpost, mâncare şi îngrijire medicală în mijlocul populaţiei obişnuite. Cu siguranţă nu vor avea nici un fel de îngrijire medicală, decât cea de urgenţă, pentru tratarea vreunei răni produsă de cuţit sau glonte…
Răutatea omului este într-o creştere vertiginoasă. Cum se spunea în Scripturi, se umple pământul de silnicie (Gen 6:13). Şi oamenii vor ajunge să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce se vor întâmpla pe pământ (Luca 21:26). Am ajuns să nu mai ascult radioul şi să nu mai urmăresc ştirile: veştile sunt doar rele, pretutindeni! Ce-i de făcut?
Word Count:300 Profesorul Igor Panarin de la Academia pentru diplomați a Rusiei, având antecedente în prezicerea colapsului Uniunii Sovietice, și-a încercat recent capacitatea de a prezice asupra viitorului SUA. El crede că pe la mijlocul anului viitor, Statele Unite se vor dezintegra și că America va colapsa din cauza imoralității, a imigrației și a situației economice, toate acestea catalizate de o slabă conducere a SUA.
Șansele ca predicțiile sale să se împlinească sunt de peste 50% zice Panarin. Procesul a început odată cu catastrofa produsă de uraganul Katrina. De la catastrofă încoace, zice profesorul, toate sunt în declin. Datoria Americii s-a înmulțit de 7 ori în ultimii 11 ani. Închisorile sunt pline. Familiile se dezintegrează. SUA are prea mulți homosexuali. Tinerii sunt înclinați spre violență. Economia este pe chituci. Obama este un politician care vorbește bine dar care nu a condus nici o afacere niciodată.
Acum, Panarin este un rus copleșit de mândrie națională. Predicția sa cu privire la SUA poate fi pusă pe seama dorinței sale de a vedea Rusia numărată încă o dată printre supra-puterile lumii. Și cu toate că părerile sale sunt considerate marginale și fără valoare pentru specialiști, o mulțime de ruși le vântură în presa scrisă și vorbită dintr-o speranță că Panarin ar putea avea dreptate, spre gloria Rusiei.
Acum, eu nu știu de unde am tot auzit în ultima vreme că anul ce vine va fi mult mai dificil pentru America decât a fost anul acesta. Deși economia dă semne de înviere, pe alocuri este dezastru. Statul Michigan are rata de șomaj la peste 14%. Piața de case particulare a scăzut dramatic. Poți cumpăra cu 10-20 de mii case ce acum doi ani erau 200 de mii.
Situația morală este mult mai gravă decât a văzut-o Panarin. Să nu uităm că avem de-a face cu un Dumnezeu care nu poate privi nelegiuirea în ochii Săi și care ia măsuri atunci când răutatea ajunge strigătoare la cer. Trăiesc aici și aș vrea ca prezicerile să fie neadevărate. Dar pe de altă parte, am un dram de îngrijorare că ne așteaptă ani grei. Și să nu se bucure nimeni pentru soarta Americii, dacă prezicerile lui Panarin s-ar împlini măcar parțial, pentru că asta va însemna dezastru și pentru restul lumii.
Aveți AICI articolul mult mai detaliat în engleză.
Word Count:375 
math
Trecem prin viaţă şi dintr-o fază într-alta fără să ne dăm seama. Copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea. Şi apoi? Fiecare fază se dizolvă în cealaltă. În fiecare fază avem de îndeplinit câte ceva, pentru a putea trece în cealaltă mai împliniţi. Dacă lăsăm ceva nefăcut, lucrurile nerezolvate în faza lor ne urmăresc uneori întreaga viaţă. Carenţe din fazele anterioare ne îngreunează umblarea.
Trecerea prin viaţă ne lămureşte într-o oarecare măsură faza anterioară şi rostul ei. Dar după ce trecem de maturitate şi ne apropiem de bătrâneţe, ne pândeşte de după colţ destinaţia finală: moartea. Să fie aceasta oare faza pentru care ne pregătim întreaga viaţă? Eu cred că da. Altfel ecuaţia existenţei rămâne nerezolvată. Dizolvarea unei faze în cealaltă nu are logică dacă ultima fază se dizolvă în inexistenţă, în nimic.
În moarte ducem cu noi realizările şi nerealizările din viaţă. Primele ne dau aripi, ultimele ne împovorează. De partea aceasta a existenţei ne naştem păcăătoşi şi ducem păcatul cu noi dincolo, dacă nu prindem prilejul de a rezolva problema acestuia. Aceasta este „devenirea” pe care trebuie s-o avem în faza din partea aceasta a existenţei.
Ştiu că acum nu vedem clar, şi că nu pricepem totul. Pavel recunoaşte că într-o fază a copilăriei cunoaştem în parte, vedem neclar (1 Cor 13). Am şi eu întrebări în inimă la care mintea nu le-a găsit răspunsul. De aceea, nu mă bazez pe ce spun unii şi alţii, ci pe ce a spus Acela ce m-a ajutat să rezolv problema ce trebuia rezolvată în această fază a vieţii. Isus a spus că El trăieşte, şi de aceea voi trăi şi eu (ioan 14:19). El a spus că El este Calea, aşa că nu am nevoie să cunosc o altă cale. El a spus că este Adevărul şi nu am nevoie de alt adevăr. El este viaţa, de partea aceasta şi de cealaltă, în efemeritate şi-n eternitate!
Ştiu că e şi-n inima ta dorul după veşnicie. Indiferent ce afirmi cu buzele, în adâncul tău, e pus gândul veşniciei. Fără veşnicie, viaţa nu are nici un sens, nici o rezolvare. Casele, averea, stelele, sunt toate trecătoare. Tu eşti veşnic! Eşti rupt din Cel veşnic şi trebuie să te întorci la El. Acesta e rolul vieţii, asta e soluţia.
Nu vrei să rezolvi problema vieţii tale? Să ştii pentru ce trăieşti? Să ştii că viaţa ta are rost şi continuitate într-o calitate superioară şi infinită cu Isus? Lucrurile astea sunt mai mult decât propagandă religioasă: sunt adevărul şi tu o ştii în inima ta!
Word Count:833 
Cicatrice
Cred că ştim cu toţii ce înseamnă să fii rănit de către cineva. Avem cu toţii cicatricele rănilor mai proaspete sau mai vechi. Unele răni rămân deschise mai multă vreme. Fie că le păstrăm noi, fie că ni le zgândăre alţii. Dar mai devreme sau mai târziu, rănile se vindecă. Nu mai rămân din ele decât cicatricele. Mici urme pe piele, dâlme de piele trandafirie, sensibile pentru un timp, apoi integrându-se în relieful corpului. Câteodată ne mai întreabă unul sau altul, de unde le avem, ce s-a întâmplat. Atunci ne amintim, dar parcă durerea de odinioară s-a dus… nu a mai rămas decât o povestire.
Le am şi eu. În palma stângă, între degetul mic şi inelar, către mijlocul palmei o cicatrice. De vreo 5cm. Patru copcii pe ea. Părinţii erau la rugăciune, fratele meu cu 3 ani mai mic, voia să adauge o gâză la insectarul său. Eu aveam vreo 12-13 ani. Insectarul era pe dulapul din bucătărie, cu capacul de sticlă glisând între nişte canale. Sticla glisa către o latură care acum era înspre marginea de afară a dulapului. Fratele meu, mai scund, se ridică pe un scaun să-şi ia cutia, când capacul alunecă spre capul lui. Eu eram în apropiere şi am întins o mână să prind sticla ca să nu-l lovească. Sticla era cu marginile neşlefuite şi mi-a tăiat palma. Adânc, până la os.
Am „sânge bun”; adică, se vindecă repede. Am prezenţă de spirit. Am pus spirt medicinal pe rană, mi-am legat mâna sub cot ca să opresc sângerarea, am pus pe rană praf de sulfamidă. Am sunat la un unchi ce locuia în vecini. El a venit să mă ducă la spital, la urgenţă. Pe când am ajuns acolo, sângele se închegase… Doctorul mi-a deschis rana, a mai spălat-o şi a pus copciile. Părinţii ne-au găsit dormind. A doua zi, aveam doar nişte povestiri. A rămas o cicatrice ce-mi aminteşte că am salvat poate o rană mai gravă, o rană a unui frate. Port cicatricea ca pe un semn de onoare.
Aşa-s unele răni. Altele însă ne amintesc de altfel de… răniri. Făcute de prieteni, ne dor mai tare, se vindecă mai greu. Ne zdruncină încrederea în valoare şi rostul prieteniei. Făcute de soţi, ne fac să ne gândim că unirea unui soţ şi soţii într-un singur trup, făcută de Dumnezeu, nu este nici ea… perfectă! Sau mai bine zis, este şi ea coruptă de păcat. Făcute de părinţi sau copii, le purtăm cu ruşine, cu mânie şi dezamăgire.
Cicatrice rămase în urma unor operaţii ce ne-au scăpat de la moarte. Cicatricele unor cezariene ce au adus pe lume fiinţe preaiubite. Cicatricele unor traume în timpul cărora ne-am pierdut un degen, picior sau alt mădular. Cicatrice.
Cicatrice… Isus le-a avut şi El. Făcute de ai lui, de prieteni. Primite pentru prieteni sau duşmani. Prin acestea s-a transferat salvarea înspre noi Cineva m-a întrebat astăzi ce cred eu despre cicatricele lui Isus. Vor dăinui ele prin veşnicie? Eu cred că da. Cel ce este 100% Dumnezeu şi 100% om, va rămâne „noul Adam” prin întreaga veşnicie. Trupul Său deşi „vindecat” şi glorificat, ne va aminti prin cicatricele lui dragostea ce ne-a salvat de la pierzare. Cât despre noi, eu cred că trupurile noastre nu vor mai purta nici o amintire a ceea ce a fost. Nici o cicatrice, nici o durere, nici o lacrimă.
Word Count:558 Nu de mult a avut loc „Leadership Summit” la biserica Willow Creek a lui Bill Hybels. Printre participanţi, multe nume de oameni celebri. Iată câteva dintre „zicerile” acestora găsit la tonimorganlive:
1. “Sometimes the comfortable thing to do isn’t the right thing to do.” -Tony Blair
2. “What I really find hard to take is lifeless ceremony.” -Bono
3. “If you want to go fast, go alone. If you want to go far, go together.” -David Gergen quoting unknown person
4. “In God’s economy, vision should move from the fringes to the middle.” -Dave Gibbons
5. “When an organization misses the future, it’s not because it was unknown–it was because it’s inpalatable.” -Gary Hamel
6. “When you find the bright spot, study it and clone it.” -Dan Heath
7. “When I listen to God slowly, he speaks more frequently.” -Bill Hybels
8. “People consider it compassionate not to be honest with people. It’s not. That’s disrespectful.” -Carly Fiorina on dealing with poor performance
9. “People who believe the Gospel are utterly different.” -Tim Keller
10. “There is no country in the world that has developed through handouts.” -Andrew Rugasira
11. “What’s your cause? Does it move you to tears? What is it that moves you passionately?” -Wess Stafford
Ştiu că aţi mai auzit piesa asta… dar mie mi s-a părut de data asta tare faină şi… necesară!
Word Count:19 Creştinul nu trebuie să se plângă niciodată dacă viaţa este lipsită de extraordinar; viaţa creştină este oricum extraordinară. Este cerul tău gri? Este numai şes viaţa ta? Este absolut obişnuită? Nu te plânge. Fii gata, fii binevoitor şi credincios să slujeşti Domnului în locul în care te-a chemat. Neobişnuitul poate fi după colţ.
In loc de a căuta dificultatea în fiecare ocazie, mai bine caută ocazia în fiecare dificultate. Domnul îţi poate pune dinainte o uşă deschisă pe care să nu o poată închide nimeni. In loc de a vedea spini în fiecare trandafir, mai bine să vezi un trandafir în fiecare spin. Pavel este de după gratii când afirmă: “POT TOTUL IN CRISTOS CARE MA INTARESTE. El nu se uită la gratii ci la Cristos. Cristos este liber nu este închis.
Noi nu ne jucăm cu cuvintele. Vreau să ştii că suntele orgii nu sunt date de tuburile sonore aflate la vedere. Unele tuburi care nu se văd sună mai plăcut şi mai frumos decât cele de la vedere. Nu trebuie să vezi crinul pentru a-i simţi mirosul: acesta pătrunde şi dacă crinul este nevăzut.
Nu-i necesară publicitatea pentru succesul adevărat. Noi nu suntem niciodată afară din privirea lui Dumnezeu. Nu fi robul împrejurărilor. Transformă dificultăţile în ocazii. Este mai important ce suntem decât ce facem.
In slujba lui Cristos, este importantă conductivitatea. Noi transmitem ceva ce are Isus Cristos. De fapt, lumea nu are nevoi de mine şi de tine: ea are nevoie de Cristos.
- Nu încerca să trăieşti o viaţă sfântă: trăieşte sfânt un minut numai.
- Fii gata să fii folosit de Domnul. Fii un vas de cinste şi curat.
- Totul depinde de tine. Trăieşte astfel.
Word Count:275 Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
Luke 2:49 And he said unto them, How is it that ye sought me? wist ye not that I must be about my Father’s business?(KJV).
M-am mirat întotdeauna cu privire la traducerea KJV a versetului de mai sus. Isus era angajat în… afacerea Tatălui Său! Eu cred că această abordare nu este (total) greşită, deoarece într-un anume sens, „marfa” creştinului este… mântuira oferită de Dumnezeu. Faptele noastre şi cuvintele noastre vorbesc despre asta. Ceea ce face creştinul arată mereu către calitatea mărfii. Creştinul este ca un spot publicitar ambulant.
Kartika Sari Dewi Shukarno - Sursa fotografiei: AP
Lucrul acesta trebuie să se vadă mai bine în biserică. Gândindu-mă zilele acestea la creşterea influenţei islamului într-o mare parte a lumii (de exemplu, foto-modelul Kartika Sari Dewi Shukarno a fost condamnată la bătaie cu nuiele ca pedeapsă pentru că a băut bere în public. Musulmanii sunt o minoritate în Malaezia… dar ştiu cum să îşi promoveze religia) şi nu doar la creşterea islamului ci şi a altor religii false (mormonii, martorii, etc), m-am gândit la ce se întâmplă în creştinism.
Uite, oamenii ce vin la bisericile creştine nu-s interesaţi în părerile politice ale pastorului lor. Aceste păreri, de stânga sau de dreapta sunt propagate zi şi noapte pe zeci de canale de televiziune şi de radio. Oamenii vin la biserică să fie învăţaţi despre Dumnezeu, despre adevărul transcendent. Pe ei nu-i interesează să audă despre război sau pace, homosexualism, dreptate socială, încălzirea globală, protejarea bufniţei cu pete, a balenelor şi altele de genul acesta. Opinia păstorului contează prea puţin pentru ei. Ei vor să audă Evanghelia, despre iertarea lui Dumnezeu, despre soluţia împotriva păcatului şi pierzării. Vor să-l cunoască pe Dumnezeu.
Bisericile care au abandonat acest mesaj (episcopaliene, prezbiteriene USA, United Methodist, Church of Christ) au pierdut sute de mii de membri în ultimii zece ani (conform unui studiu din anul 2000 publicat de Glenmary Research Center, studiu care se publică o dată la zece ani). Presbyterian Church USA a pierdut 11.6% din membri, United Methodist 6.7%, Episcopal Church 5.3%, Church of Christ 14.8%.
Dar sunt oare şi biserici care au crescut? Da! Ştii care? Bisericile conservatoare, cu o învăţătură mai „fundamentalistă”: Southern Baptist au crescut 5%, Traditionalist Presbyterian Church cu 42.4%, Evangelical Free Church cu 57.2%, Pentecostal denominations cu 18.5%, Church of God (tot penticostali) 40.2% şi Christian and Missionary Alliance cu 21.8%. Bisericile care cer ceva de la membrii lor, cresc! Ce anume să ceară? Dedicare, moralitate, nevoia de mântuire personală, seriozitate în ceea ce priveşte slujirea voluntară şi zeciuielile, toate acestea însoţite de o învăţătură conservativă. Bisericile progresive, liberale şi chiar şi cele moderate au pierdut membri. Bisericile care s-au definit ca „inclusive” şi „tolerante”, bisericile care au lăsat ca să fie modelate de cultura politică imorală au pierdut membri!
La 1967 Southern Baptists au avut o mare luptă între tradiţionalişti şi progresivi. Aceştia din urmă au pierdut. Ceea ce a urma este uimitor: în anii următori, Southern Baptists se înmulţeau cu o rată de 750 membri şi cu 5 biserici săptămânal. În aceeaşi perioadă, Assemblies of God (penticostali) au crescut cu 121%, Adventiştii cu 92%, Church of God cu 183%, Nazarene Church cu 63%.
Concluzia? Bisericile care se aseamănă din ce în ce mai mult cu nişte organizaţii de caritate ce oferă doar servicii sociale, vor pierde membri, cele conservatoare vor câştiga membri. Aceasta este o prezicere bazată pe istoria mai recentă a bisericilor din America. Şi chestia aceasta o puteţi pune într-un seif şi s-o scoateţi de acolo peste 10 ani. Va fi adevărată.
De aceea cresc musulmanii şi alţii ca ei: aceştia cer ceva de la membrii lor. Ceea ce cer este riguros şi legalistic. Dar este ancorat în tradiţia lor, cere dedicare, perseverare, seriozitate. De aşa natură era „afacerea” (cum zice KJV) în care era angajat Isus. Era afacerea Tatălui, şi era, ca orice afacere, serioasă! Tatăl nu angajează diletanţi, voluntari, oameni care muncesc după ureche, după curentul la modă în politica zilei sau după cum cred ei că e mai potrivit. Numai după prescripţii. Numai după Biblie 100%.
Ştiu că printre bloggeri sunt unii care mă critică ca fiind „fundamentalist” şi că m-aş afla în „cantonament ideologic”. E în regulă. Mai bine să stau mai departe de buza prăpastiei decât să mă aventurez prea aproape de ea! Oricum eu nu mă pregătesc să-mi iau zborul de unul singur sau de capul meu, ci împreună cu Isus. Şi, mai vreau să duc cu mine cât mai mulţi oameni! Cred că aceasta este afacerea Tatălui nostru. Doamne ajută-ne pe toţi!
Word Count:766 Fapte 9:10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el.
Anania este unul dintre exemplele cele mai pline de inspiraţie dintre toţi oamenii “mărunţi” pe care i-a folosit Domnul vreodată. El este un creştin obişnuit, chemat să trăiască viaţa de credinţă în mijlocul unor împrejurări obişnuite.
Câţi oameni trăiesc şi astăzi în astfel de împrejurări obişnuite şi gândesc că tocmai împrejurările acestea sunt o piedică în afirmarea lor pentru Cristos? Câţi nu ar dori să aibă mai mulţi bani ca să facă ceva cu ei pentru Domnul? Si totuşi, Evanghelia înaintează cu banii celor săraci şi ai văduvei!
Câţi nu ar dori să aibă mai mult timp să facă ceva pentru Domnul, şi totuşi cele mai mari lucruri au fost îndeplinite de cei mai ocupaţi dintre oameni? Câţi nu ar dori să aibă mai multă şcoală biblică pentru a face ceva profesional, şi totuşi Evanghelia a înaintat cel mai mult prin intermediul celor mulţi şi lipsiţi de educaţia biblică savantă.
VIATA OBISNUITA ESTE ADESEA MAI GREU DE TRAIT DECIT VIATA EXTRAORDINARA. In viaţa această există puţini stimuli exteriori şi de aceea sunt necesare o credinţă mai mare şi o hotărâre mai puternică.
Noi avem nevoie de creştini care să trăiască viaţa obişnuită în cel mai neobişnuit mod. Insuşi Domnul a avut cuvinte de laudă pentru cel ce a fost credincios peste puţine lucruri. De aceea ar trebui să începem să renunţăm la a dispreţui lucrurile obişnuite. Ele au jucat rolul cel mai mare în întreaga istorie a omenirii.
Word Count:254
