La aceeaşi conferinţă la care Biserica Episcopală a decis să ordineze homosexualii, doamna Katharine Jefferts Schori, episcopul ce a condus Conferinţa a afirmat că, mântuirea este o uriaşă erezie a Occidentului. Erezie este că noi putem fi mântuiţi în mod individual, că oricine dintre noi poate fi într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Shori a afirmat de asemenea că este erezie a crede că o rugăciune personală (de pocăinţă) poate aduce mântuirea.
„În anumite cercuri întâlnim caricaturizarea prin care se insistă că mântuirea depinde de recitarea unei formule verbale specufuce cu privire la Isus. Această preocupare individualistă este o formă de idolatrie deoarece mă pune pe mine şi cuvintele mele în locul pe care nu-l poate ocupa decât Dumnezeu, adică în centrul existenţei…”
Nu-i destul că criza Episcopalienilor este adâncă, că bisericile care ţin la ortodoxia doctrinei s-au despărţit, acum vine bomba asta! Erezie a crede în Isus? A avea o relaţie personală şi individuală cu Dumnezeu? A te ruga pentru pocăinţă şi a obţine mântuirea printr-o simplă rugăciune!? Dar nu s-a rugat tâlharul de pe cruce, şi Domnul i-a răspuns că chiar în aceea zi el va fi cu Domnul în paradis?
Este clar că Episcopalienii sunt în cădere liberă! În timp ce personal cred că există amplu loc şi rol pentru femei în lucrarea bisericii, nu cred că o femeie poate fi pusă în fruntea unei denominaţii creştine. De aici până la afirmaţiile lui Schori nu mai este decât un pas. Orice abatere de la Scripturi, fie aceasta cât de măruntă, produce un efect enorm. Doamna Schori ar trebui să îşi citească afirmaţiile în lumina Sfintelor Scripturi, şi atunci s-ar vedea cine este adevăratul eretic.
În încheiere, iată o analiză bună a celor de mai sus oferită de Albert Mohler aici.
Prezentarea unor pastori de prin bisericile române din SUA este de plâns. Oamenii aceștia, nu doar că nu știu (multă) teologie, dacă știu ceva, dar sunt adesea de o incultură crasă. Nu citesc nimic, și dacă au știut ceva, au uitat și ce auștiut, nu-i interesează să învețe nimic nou, nu sunt curioși, întrebători, nu vor decât să-și ia bănuțul (dacă îi plătește biserica) și viața să meargă înainte. Dacă apare cineva mai citit, mai erudit, mai documentat, care știe teologie, care e cult, se pregătește, predică relevant și cu ungere, păstorul se simte amenințat, scaunul i se clatină, iar el se ține de acesta cu ambele mâini.
Poate unora li se pare exagerată și dură caracterizarea făcută unor păstori… dar uitați-vă la exemplul de mai jos, și mai vorbim.
Un păstor avea o predică împotriva curviei și a preacurviei. După ce a sfârșit de explicat curvia, a trecut la preacurvie. Aceasta, conform acestei definiții a acestui păstor, era păcatul bisexualilor. Ce-s bisexualii? Bărbați cărora nu le mai ajung propriile neveste, și au nevoie de doi sau mai mulți parteneri pentru sex.
Nu ați știut definiția aceasta? Dacă nu aș ști că cele de mai sus sunt adevărate, aș crede că e un banc; dar nu este! RUȘINE!
Episcopii participanţi la Covenţia denominaţiei ce-a avut loc în Anaheim, California au votat 2/3 contra 1/3 pentru ordicnarea episcopilor homoseuali care sunt într-o relaţie de durată cu partenerul lor. În anticiparea acestui vot, acum nu de mult bisericile Episcopale ortodoxe au fosmat o nouă denominaţie, the Anglican Church in North America (ACNA). Rowan Williams, arhiepiscopul de Canterbury, fiind şi liderul spiritual al tuturor anglicanilor, a participat şi el la conferinţă. El a sperat până în ultima clipă că votul acesta va avea un alt rezultat, care să nu mărească schisma din sânul denominaţiilor anglicane. Lucru acesta nu s-a întâmplat însă.
Biserica episcopală din SUA se situează astfel printre cele mai liberale şi „de stânga” biserici creştine. Şi, trebuie să afirm că am scris „creştine” cu strângere de inimă!
Un grup de clerici ortodocşi din Grecia sub conducerea a trei arhiepiscopi au publicat un manifest conform căruia ei se opun oricărtei forme de ecumenism cu bisericile protestante sau catolice.
„Singura modalitate în care comuniunea cu ereticii poate fi restabilită este dacă aceştia renunţă la falsitatea lor şi se pocăiesc” au spus autorii manifestului care se întitulează „marturisirea de credinţă împotriva ecumenismului”.
„Biserica Ortodoxă nu este numai biserica adevărată; ea este singura biserică. Doar ea a rămas fidelă Evangheliei, sinoadelor şi părinţilor (bisericeşti), deci numai ea reprezintă adevărata biserică catolică a lui Christos” mai zice documentul. Autorii documentului nu vor să aibă legături cu cei ce recurg la inovaţii cu privire la credinţă.
Şase mitropoliţi, 49 de arhimandriţi şi alţi prelaţi sus-puşi au fost printre semnatarii documentului. Aici puteţi citi mai multe.
Ortodocşii au mai mult bun simţ şi respect faţă de felul în care înţeleg ei Scripturile decât mulţi baptişti, penticostali şi carismatici, care s-au repezit buluc să semneze tot felul de documente de cooperare cu Islamul, de exemplu, abandonând principiul conform căruia între întuneric şi lumină nu există nici un pact sau comuniune.
Tânăra a cărei ucidere a circulat pe toate canalele de TV şi pe youtube, care a devenit un simbol al luptei de eliberare a ianienilor se pare că a fost creştină. Site-ul jihadwatch.com are o poză a tinerei, poză în care Neda apre cu o cruciuliţă la gât. Este clar că musulmanii nu poartă aşa ceva, deci posibil ca Neda să fi fost creştină.
Site-ul Vocea Martirilor ne reaminteşte despre două creştine iraniene, Maryam şi Marzieh, aflate într-o închisoare iraniană pentru credinţa lor. Autorul articolului presupune că acum, cu tulburările politice şi demonstraţiile de stradă din Iran lumea va uita de cele două. Probabil că şi noi, creştinii, avem tendinţa de a uita de ai noştri şi de a fi preocupaţi de ceea ce este „breaking news”. Să ne rugăm pentru cele două creştine.
De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice ale vremurilor de pe urmă. Conform acestor scenarii, graniţele ţărilor vor dispare, un lider carismatic va apare şi va prelua conducerea întregii lumi (numele său va fi Anticrist), iar oamenii lumii vor fi uniţi într-o singură religie (închinarea la diavolul şi la Anticrist). Unul dintre lucrurile care vor uni pe oameni (pe lângă acelaşi conducător şi aceeaşi religie) va fi şi aceeaşi monedă. De ani buni, dolarul american este moneda în care se păstrează rezervele mai multor ţări, precum şi moneda de plăţi în schimburi cum ar fi petrolul de exemplu. Căderea dolarului vizavi de alte monede, sitoaţia economică a SUA precum şi presiuni din partea Chinei şi a altor naţiuni a făcu că unii economişti şi lideri de ţări să discute posibilitatea unei monede internaţionale unice.
Rusia s-a urcat şi ea în acest tren, şi zilele trecute la întâlnirea celor 20 din Italia, preşedintele Rusiei, Medvedeev a „dezvelit” o posibilă monedă internaţională unică: o puteţi vedea mai jos. Doar atâta mai e de spus că, probabil că spusele dispensaţionaliştilor nu au meritat să fie luate în râs… Poate că cine râde la urmă, râde mai bine!
Situaţia economică a Americii a făcu ca preţul unei case de prin anumite zone să ajungă ridicol de scăzut. Primele trei zone cu cele mai scăzute preţuri sunt Detroit Michigan, Phoenix Arizona şi Sacramento California. Într-o zi, prietenul meu Dan şi cu mine ne decidem să ne ducem la Phoenix, să vedem cu ochii noştri ce se întâmplă, şi dacă nu putem cumpăra şi noi nişte case de-astea ieftine, aşa ca investiţie. Zis şi făcut.
Phoenixul a ajuns dezolant în anumite zone. Am văzut parcări de o mie de maşini goale de tot; magazinele din jur erau în faliment. Case de peste $250 de mii au ajuns la $30-$40 de mii. Am petrecut două azile acolo, uitându-ne la câte case de-astea am putut, şi am ales câteva la care am depus oferte. În prima seara, tragem să dormim la prietenul meu, CS. CS a rămas într-o casă uriaşă doar el şi soţia. Copiii i s-au căsătorit sau au plecat de acasă la lucru prin alte oraşe. Dan mă întreabă ce fel de om este CS. I-am spus că e un om extrem de vesel, că ne va hrăni bine şi ne va trata excelent şi că ne va şi întreţine cu poveştile lui până dimineaţa la 2-3. Aşa că, va trebui să fim atenţi şi să ne retragem la culcare dacă dorim să fim buni de ceva a doua zi.
Spre mirarea noastră, CS nu a fost de loc „în formă”. Am cinat, am povestit câteva minute şi ne-a spus că se duce la culcare. Era clar, CS nu se simţea în apele lui. L-am întrebat ce are. Mi-a spus că nu se simte bine. Ieri, (luni), a fost la medic şi i s-a descoperit ceva la inimă. Unul dintre by-passurile de acum câţiva ani i s-a blocat din nou. Mâine trebuie să se ducă de dimineaţă la doctor pentru investigaţii. Acestea sunt complexe şi nu ne vom vedea mâine, deoarece CS trebuie să stea în spital câteva zile pentru refacere. Iar dacă problema e gravă, va fi pregătit de operaţie de îndată şi atunci chiar va sta câteva zile în spital!
O voce mică îmi spunea, aşa cum stăteam în picioare, să îmi pun mâna pe CS şi să mă rog pentru el. Acum, când am auzit de problemele lui, îi promisesem că o să ne rugăm pentru el. Dar vocea aceea îmi spunea că „acum” să mă rog. Aşa că i-am zis lui Dan, care stătea cu noi în picioare, să ne punem mâinile pe CS şi să ne rugăm înainte de a pleca la culcare. Şi ne-am rugat. L-am rugat pe Tatăl ca să facă ca mâine, la investigaţii, doctorii să găsească totul în ordine, şi CS să nu aibă nevoie de operaţie sau de nimic altceva, pentru că Domnul a lucrat. Am zis „amin” şi ne-am dus la culcare.
De CS am uitat. A doua zi ne-am întocmit o nouă listă de case la care să ne uităm şi eram cu agenta noastră pe la amiază, când a sunat celularul: era CS. Mi-a zis, „Doru, sunt în faţa spitalului şi-mi aştept fiul să mă ducă acasă. Doctorii nu au găsit nici o problemă la inima mea. Domnul a lucrat, aşa cum ne-am rugat aseară!” Am rămas tăcut. Dan m-a întrebat ce este? I-am spus şi lui vestea bună.
Ziua a trecut. Obosiţi, transpiraţi, eram în fotoliile noastre de avion aşteptând ca să decolăm. Dan zice, „Ted, nu ştiu dacă ni se va accepta vreuna dintre oferte. Dar, şi dacă nu se va accepta, noi nu am venit degeaba aici la Phoenix. Adevărata investiţie a fost făcută în ascultare unei rugăciuni pentru CS. Pentru asta, s-a meritat să venim!
Ce-i de făcut? Ce trebuie să facă un evanghelic dacă se găseşte într-o biserică catolică şi primeşte eucharistul (pâinea reprezentând trupul Domnului, sau în tradiţie catolică, care s-a transubtanţiat, adică a devenit în realitate în urma rugăciunii preotului, trupul Domnului). Obiceiul preoţilor catolici este de a anunţa înainte de împărţirea Cinei că numai catolicii pot să se împărtăşească. Ceilalţi pot să-şi încrucişeze braţele pe piept, ca semn că nu se împărtăşesc, dar acceptă în schimb binecuvântarea preotului. În unele biserici ortodoxe, este obiceiul ca cel ce se împărtăşeşte să stea cu braţele încrucişate, deci invers ca la catolici.
Unii, care nu se împărtăşesc, dau semnalul acesta prin a-şi ţine mâinile în buzunar şi prin a mesteca gumă de mestecat
Chestia cu împărtăşirea a deveni problemă zilele trecute, când prim-ministrul Canadei, Dl. Stephen Harper care este evanghelic, a participat la funeraliile fostului guvernator Romeo LeBlanc. Preotul oficiant a oferit pâinea şi prim ministrului care în clipul de mai jos, ia pâinea şi o pune în pliantul ce-l ţine în mână. Mai târziu, unii zic că a pus-o în buzunar, alţii că au mâncat-o. Catolicii care cred că a pus-o în buzunar se simt jigniţi, evanghelicii care cred că a mâncat-o nu ştiu dacă a făcut bine sau rău.
Eu zic că, dacă şi aşa trebuia să se întâlnească la 11 Iulie cu papa, mai bine s-o fi băgat în buzunar şi s-o fi dat papei s-o… pape! Dar, lăsând gluma, ce-i de făcut în astfel de situaţii?
Am primit un email de la Ioana Pop care îmi semnala un articol ce a stârnit multă vâlvă de ambele părţi ale oceanului, vâlvă materializată prin peste 100 de comentarii.
Eu, neavând la dispoziţie nici spaţiul, nici talentul Ioanei, nici posibilităţile ei, nici o acuitate a spiritului de observaţie ce o caracterizează şi nici colaboratorii acelei reviste, nu îmi permit decât să dau replica printr-o caricatură, ce ilustrează perfect pe marea majoritate a predicatorilor români ce NU s-au mutat (definitiv) în SUA, dar care vin de câte ori pot, pentru… Dar, mai bine imaginea, care vorbeşte cât o mie de cuvinte
Preotul Vincent McNabb povesteşte că fiica lui Karl Marx vorbea cu o prietenă, şi discuţia a devenit dintr-o dată serioasă, îndreptându-se către subiectul religiei. Fiica lui KM a spus: „eu am crescut fără religie în casa noastră. Eu nu cred în Dumnezeu. Dar zilele trecute căutam o carte şi am dat peste o carte de rugăciuni în limba germană. Am citit una dintre rugăciunile de acolo, şi dacă Dumnezeul din acea rugăciune ar exista, eu aş putea crede în El!” Prietena a întrebat, ce rugăciune era aceea? Şi fiica lui KM a răspuns cu voce înceată „Tatăl nostru care eşti în ceruri!”
Marţi la orele 4 p.m. o să fie o seară a femeilor. Se va servi îngheţată făcută la biserică. Surorile care dau lapte să vină mai devreme.
Sora Johnson va cânta piesa „pune-mă în patul meu de odihnă” acompaniată de pastor.
Florile de pa amvom vor fi oferite spre slava lui Dumnezeu în amintirea mamei lui.
Joi la orele 5 p.m. va fi o întâlnire a noilor mame a bisericii. Doamnele care vor să devină mame în viitorul apropiat, să treacă pe la biroul păstorului.
Duminică vom avea o colectă specială pentru punerea unui covor nou în sanctuar. Toţi cei ce vor să facă ceva pe covorul nou, să vină în faţă şi să ia o bucată de hârtie.
Cei fără adăpost din oraşul nostru vor servi o cină cu fasole scăzută în subsolul bisericii. Va urma o serată muzicală.
Pastorul va oferi masajul de seară la orele 6 p.m.
Pastorul va rosti mesajul de rămas bun, după care adunarea va intona imnul „cântaţi toţi de bucurie”
Un anunţ, cu privire la starea păstorului, care era bolnav: „DOMNUL E BUN, pastorul e mai bun”!
Surorile Truett şi Meryweather vor cânta un duet, Domnul ştie de ce
Nu te lăsa ucis de îngrijorare! Biserica vrea să ajute!
Predica de seară se va întitula: ce este iadul? Veniţi mai repede şi ascultaţi repetiţia corului
Surorilor! Nu uitaţi să aduceţi acele obiecte care nu vă mai trebuie acasă! Nu-i uitaţi pe bărbaţii voştri!
După cina de seară, vom avea rugăciune şi medicaţie
Fratele Emanuel a cântat cântarea „pe aici nu voi mai trece”, producând o mare satisfacţie fraţilor din biserică
Puneţi donaţia în plic, împreună cu persoana decedată pe care o comemoraţi
Irving Benson şi Jessie Carter s-au căsătorit în biserică, la 24 Octombrie. Aşa s-a sfârşit o prietenie ce dăinuia de pe vremea şcolii elementare
Copii vor prezenta Hamlet de Shakespeare în subsolul bisericii. Membrii sunt invitaţi să participe la această tragedie.
Barbara va rămâne în spital pentru mai multe teste. Ea nu poate dormi noapte, şi are nevoie de casete cu predicile păstorului
Cei ce au curăţat curtea adunării şi păstoruol, să vină în faţă
Păstorul este bolnav, aşa că serviciul de vindecare de miercuri seara se va anula
Toată muzica cântată a fost compusă de Handel în cinstea celei de-a 300-a aniversări a naşterii sale
Biroul bisericii va fi închis până la deschidere. Va fi închis în timpul deschiderii. Se va redeschide luni dimineaţa
Corul are nevoie de 8 robe noi, datorită adăugării unor noi membri şi uzurii unora vechi.
Predica de dimineaţa: Probleme contemporane: Eutanasia. Vom încheia cu imnul „Ia-mi viaţa mea”
Predica de dimineaţa: Bârfa, vorbirea de rău. Vom încheia cu imnul „lasă-mă să-ţi spun ce-am auzit”
Sunteţi neştiutor de carte? Scrieţi bisericii ca să vă ajute
Lecţia despre proorocie a fost anulată din cauza unor circumstanţe imprevizibile
Facem rugăciuni speciale pentru cei ce sunt bolnavi la cerere
Predica de dimineaţa: Isus umblă pe ape. Predica de seară: în căutarea lui Isus
Bertha Belch, misionară în Africa va vorbi deseară. Veniţi să o ascultaţi pe misionară vorbind din Africa
Pastorul îşi va aprinde lumânarea de la lumânarea de pe amvon. Uşierii îşi vor aprinde lumânările de la lumănarea pastorului, apoi vor aprinde pe cei ce stau în primul rând
Avem un sistem nou se sonorizare, oferit de unul dintre fraţii din biserică pe cinstea soţiei sale
Dr. Donal Haynes, director la United Methodist Studies at Hood Theological Seminary explică într-un articol în care deplânge faptul că neo-calviniştii câştigă teren că totuşi, el dă dreptate calviniştilor într-o privinţă: I respect the concern of Reformed Theology, that we Arminians bought into Enlightenment philosophy and shifted faith from God’s grace over to human free will. I regret our long journey into a naïve and blasé concept of evil. We “sowed the wind and have reaped the whirlwind.” Adică, respect punctul de vedere al Teologiei Reformate că noi, Arminienii am adoptat filozofia Iluminismului şi am mutat credinţa de la harul lui Dumnezeu la libertatea voinţei umane. Regret îndelungata noastră călătorie într-un concept naiv şi blazat despre rău. Noi am „semănat vânt şi am cules furtună”.
Poate că nu ar fi rău ca arminianiştii să citească ce zice The London Baptist Confession de la 1869 cu privire la voinţa liberă (vezi mai ales punctul 4):
9. Free Will
1. God has indued the will of man, by nature, with liberty and the power to choose and to act upon his choice. This free will is neither forced, nor destined by any necessity of nature to do good or evil.
2. Man, in his state of innocency, had freedom and power to will and to do that which was good and well-pleasing to God, but he was unstable, so that he might fall from this condition.
3. Man, by his fall into a state of sin, has completely lost all ability of will to perform any of the spiritual good which accompanies salvation. As a natural man, he is altogether averse to spiritual good, and dead in sin. He is not able by his own strength to convert himself, or to prepare himself for conversion.
4. When God converts a sinner, and translates him into a state of grace, He frees him from his natural bondage to sin, and by grace alone He enables him freely to will and to do that which is spiritually good. But because of his remaining corruptions he does not only (or perfectly) will that which is good, but also wills that which is evil.
5. The will of man will only be made perfectly and immutably free to will good alone in the state of glory.
Deci, probabil că în libertatea voinţei arminianului, el nu voieşte în mod perfect numai ceea ce este bine, ci şi ceea ce este rău. Adică, mai mult ceea ce este rău şi destructiv, cum ar fi cazul de mai sus. Sau, altfel spus, bazarea pe libertăţile noastre mai mult decât pe voia şi harul lui Dumnezeu nu duce niciodată la bine!
Goldwyn a fost unul dintre cei mai mari producători de filme ai Hollywood-ului. Dar el a fost de asemenea faimos pentru uciderea limbii engleze şi pentru rostiri idioate. Iată câteva dintre acestea, care sună bine şi în româneşte:
Sunt gata să recunosc că nu întotdeauna am dreptate, dar eu nu greşesc niciodată!
Vreau un film care să înceapă cu un puternic cutremur de pământ, după care să se ridice la apogeu.
Eu cred în televiziunea color, când o voi vedea în alb şi negru.
Nu da voie opiniilor tale să-ţi răstoarne judecata.
O să vă răspund în două cuvinte: im posibil.
Muzica aceasta nu-i bună: nu are suficient sarcasm în ea.
Dacă nu poţi să-ţi dai cuvântul de onoare, poţi măcar să-mi promiţi?
Un contract verbal, nu valorează nici cât hârtia pe care este scris.
Orice om care merge la psihiatru ar trebui să aibă un control la cap.
În actorie, cel mai important lucru este onestitatea. Când ai învăţat să o imiţi, eşti în afaceri.
Nu, nu Calvin Klein, „personaj” mult mai cunoscut de către majoritatea „creştinilor” din zilele noastre. Ci John Calvin, cel care a împrumutat numele său unei doctrine pe care unii o consideră adevărată iar pe care alţii o consideră falsă. Între cele două partide, un hău de netrecut.
John Calvin s-a născut în Noyon, Picardia, Franţa, la 10 Iulie 1509, deci acum 500 de ani. Personalitate extrem de complexă, cuprins în egală măsură de pasiuni omeneşti şi spirituale, Calvin a studiat la Universitatea din Paris pentru a deveni jurist. Cândva între anii 1528 – 1533 Calvin abandonează catolicismul şi se converteşte la protestantism. El trebuie să abandoneze Franţa din cauza unor conflicte religioase, şi după un periplu prin mai multe oraşe, se stabileşte în Geneva, Elveţia. La 1536 Calvin publică o carte (Institutes of the Christian Religion) carte pe care o va prelucra de câteva ori în timpul vieţii. În ea Calvin defineşte şi sistematizează doctrinele credinţei protestante.
Deşi Luther este iniţiatorul reformei, pe la 1540 Luther se plânge că reforma sa nu a avut efectul scontat în societate şi-n religie. Calvin devine omul potrivit pentru a continua reforma. Ideile sale găsesc teren propice într-un oraş independent şi cu majoritatea cetăţenilor de credinţă reformată pentru a crea o mişcare internaţională care va determina revoluţii religioase în Scoţia, Olanda, Anglia şi după unii, chiar şi-n America.
Calvin este cunoscut mai ales pentru doctrina predestinării (vezi aici o trecere în revistă a acestei doctrine). Doctrina aceasta este creditată, printre altele, de Max Weber ca fiind la baza capitalismului. Ascetismul faţă de lume şi munca asiduă care dovedeşte alegerea au dus la dezvoltare economică. Weber susţine că între ţările influenţate de calvinism şi celelalte, există o diferenţă pronunţată în ceea ce priveşte bogăţia şi etica muncii.
Rezultatele intelectuale ale lui Calvin şi moştenirea sa literară sunt impresionante. Pe lângă Institute care a ajuns în final o operă de peste 700 de pagini, Calvin a scris comentarii la mai toate cărţile Bibliei. A polemizat şi întreţinut o corespondenţă vastă; corespondenţa sa a fost colectată în multiple volume de cărţi. Infleunţa lui Calvin a fost nu doar în pretestantism ci şi-n societatea şi politica Genevei, şi nu numai. După Calvin, credinţa are şi trebuie să ocupe şi o dimensiune social-politică. Statul a fost creaţia lui Dumnezeu spre binele tuturor. Guvernarea trebuie să fie de către mai mulţi, şi oamenii trebuie să se opună tiraniei unui conducător sau a celor puţini. Calvin a întemeiat Bursa Franceză, care a devenit un model de ajutorare pentru bunăstarea tuturor locuitorilor Genevei. Între a550 şi a560 Calvin a ajutat pe ste 60 de mii de refugiaţi protestanţi. Geneva a fost condusă în timpul vieţii lui Calvin de două consilii, ale căror membri erau aleşi anual. Calvin nu a făcut parte niciodată din nici unul dintre consilii.
Calvin a acordat un rol extrem de important educaţiei individului. A întemeiat la 1559 Academia din Geneva, din care s-a dezvoltat mai târziu Universitatea din Geneva.
Idelile lui Clavin, deşi el le-a sistematizat şi compilat, şi acum îi poartă numele, nu au fost doar ale lui. Luther, Zwingli, Melanchton (deşi acesta a derivat mai târziu în Pelagianism), Bucer, Bullinger şi alţii au crezut în aceleaşi doctrine. Să nu uităm de Augustin, Owen, Whitefield, Toplady, Hodge, Dabney, Cunningham, Smith, Shedd, Warfield, Kuyper pe lângă ceilalţi.
Biserica încă culege roadele gândirii teologice ale lui Calvin. În loc să dispară, calvinismul a apărut nou şi proaspăt în zilele noastre prin emergenţa neo-calviniştilor John Piper, Mark Driscoll, Albert Mohler şi altii (vezi aici). Dar nu numai biserica a beneficiat de influenţa calvinismului, ci aşa cum am arătat succint mai sus, şi societatea omenească. Cred că nu greşim dacă afirmăm că lumea a devenit un loc mai bun din cauza lui Calvin. Şi aceasta ar fide dorit să se spună despre fiecare dintre noi.
IA (International Aid) din Michigan, organizaţie ce oferea ajutor în zone lovite de calamităţi şi dezastre naturale îşi închide porţile după 30 de ani de activitate. Lipsa de fonduri şi nivelul scăzut al donaţiilor caritabile i-au obligat să înceteze misiunea lor nobilă. Aveţi mai jos un video clip cu privire la anunţul lui Carl Spoelman, preşedintele IA.
În altă ordine de idei, şi organizaţia World Vision de aici din Seattle renunţă la a mai angaja personal nou şi va reduce şi din personalul existent. Păcat…
Ruth Bader Ginsburg a dat zilele trecute un interviu. Minune mare, că nu în orice zi poţi obţine un interviu de la un membru al Curţii Supreme de Justiţie! Şi-n acest interviu, doamna Ginsburg a afirmat că ea a crezut că în decizia procesului Roe vs. Wade, decizie prin care s-au liberalizat avorturile în SUA, intenţia a fost de a folosi avorturile ca pe o metodă de a controla numărul acelor oameni pe care nu-i vrem în Amercia. În cuvintele ei, Frankly I had thought that at the time Roe was decided, there was concern about population growth and particularly growth in populations that we don’t want to have too many of. Adică, poate negri, sau asiatici, sau săraci, sau idioţi, sau cu sindromul Down, sau neputincioşi…
Şi de ce să nu stabilim nişte lagăre de concentrare pentru aceste categorii nedorite? Şi de ce să nu folosim eugenia pentru eliminarea progresivă a idioţilor! Dar, să începem cu idioţii de la Curtea Supremă!
Orice aparat pe care-l cumperi este garantat pentru un timp. Garanţia poate fi de la câteva luni la câţiva ani. Apoi ţi se oferă extinderea garanţiei pentru un preţ. Cu cât mai lungă este perioada de garanţie, cu atât mai liniştit eşti cu privire la calitatea produsului cumpărat.
Pe aici, sunt magazine care-ţi iau înapoi produsul dacă eşti numai nemulţumit cu el. Am cumpăart un laptop ce s-a defectat, apoi l-am dus înapoi la magazin după 6 luni. Am primit banii înapoi pe el 100%, fără întrebări. Dincolo de garanţiile produselor, sunt garanţiile oferite verbal de unii sau alţii, pentru ceea ce promit ei. Poate ai auzit de plecatul cu sacul la pomul lăudat. Eu am păţit-o mereu şi mereu. Poate şi tu ai experineţele tale. Parcă cu cât mai multe promisiui se fac cu privire la ceva, cu atât mai atent şi circumspect trebuie să fii.
Promisiuni despre oameni, locuri de vacanţă, locuri de pescuit, produse, experienţe ce promit să se repete, etc. Ne-am lovit de porţia noastră de dezamăgiri în toate aceste ipostaze. Şi dacă nu te-ai lovit încă, înseamnă că eşti prea tânăr şi crud! Mai ai timp!
Experienţele acestea ne marchează întregul „take” asupra vieţii. Zilele trecute am mers cu maşina la un auto-service despre care se spune la superlativ că este cel mai bun! BMW! Scaune pluşate, sau de piele în holul de aşteptare, computere pentru cei ce vor să lucreze, cărţi, reviste, 3-4 feluri de cafele, ceaiuri, apă şi suc, fructe, fursecuri, zâmbete pretutindeni. Dar la ghişeu, un tip ursuz, neprietenos. Am aşteptat de mi-a venit acru, deşi aveam „appointment” şi am fost prezent cu 15 minute înainte de ora la care am fost programat. Tipul m-a făcut să mă simt ca în faţa unui bărbat jegos, nespălat şi puturos, îmbrăcat la 4 ace! Oribil!
Am plecat fără problema rezolvată. Apoi m-au sunat acasă, şi-au cerut scuze, mi-au oferit chestii gratuite… dar eu deja m-am vaccinat. Cineva mi-a spus că, dacă maşina e în garanţie (cum era a mea) şi nu plăteşti serviciul, atunci eşti împins la urmă, şi-n faţă are prioritate cel ce plăteşte.
La pomul lăudat…
Dar cume oare cu Dumnezeu? Că şi El a făcut promisiuni cu ghiotura! Unele şi le-a respectat, vedem pe propria piele! Altele, aşteaptă! Dar poţi avea încredere, într-o lume dominată de relativism şi neîncredere, că Dumnezeu va ţine toate promisiunile, până la ultima, şi până la cea mai mică, neînsemnată? Credinţa mea este că, da! Certificatul de garanţie oferit de Dumnezeu pentru mântuire, nu-i pe câţiva ani, cum cred unii. Nu-i incert, cum cred alţii! Dacă m-a mântuit, atunci sunt mântuit pentru totdeauna. Dacă „am pierdut” mântuirea, atunci nu am avut-o niciodată. Că ce nu ai avut, nu poţi pierde.
on 
on 
on 
Word Count:288 
Maryam şi Marzieh
iată ce înseamnă (deocamdată) schimbarea!
