Una dintre schimbările cele mai fascinante au apărut în domeniul comunicaţiei şi se datorează internetului. Eu am schimbat mereu compania cu care mă conectam la WWW ca să am viteze din ce în ce mai rapide. Compania care o folosesc acasă (Comcast) îmi oferă viteze de downloadare de 12Mbps şi uploadare de 768kbps. Unde închiriez biroul, proprietarul mi-a oferit T3 şi am viteze de downloadare de peste 44Mbps. Viteze uluitoare!
Ieri însă am dat peste un articol la Fox News care prezice că şi Internetul va deveni în curând perimat. Se vehiculează un alt termen cu care probabil că vom începe să ne obişnuim în câţiva ani, şi el va înlocui tehnologia veche a internetului (reţeaua de internet încă se bazează în multe părţi pe cabluri care au fost gândite pentru telefonie şi imagine) printr-o tehnologie nouă a fibrei optice. Noul termen ce se impune este „The Grid” (Reţeaua) şi deja se foloseşte de vreo şapte ani la CERN în Geneva (CERN este organizaţia care a inventat internetul, deşi Al Gore zice că el l-a inventat!;-) ). Viteza de conecţie şi comunicare va fi de 10 mii de ori mai rapidă decât ce am eu acum acasă! Sistemul va putea transmite imagini holografice. Un film de peste 8GB va putea fi downloadat în mai puţin de 2 secunde (he-hei, ce viaţă pe amatorii de noutăţi…) etc.
„The Grid” are deja peste 55 mii de servere instalate şi se preconizează ca numărul lor să crească la peste 200 de mii în doi ani. În prezent tehnologia este folosită în proiectul cunoscut sub numele de LHC (Large Hadron Collider), un nou accelerator de particule care are menirea de a explora vârsta universului. Viteza şi capacitatea de înregistrare de date a „reţelei” face posibilă folosirea ei în acest proiect. De exemplu, LHC generează informaţii anuale care s-ar înregistra pe 56 milioane de CD-uri (puse unul peste celălalt, ar avea o lungime de 60 km).
Marea Britanie are deja 8 mii de servere şi, în mod teoretic, din toamnă, orice student sau cadru academic va avea posibilitatea să se conecteze la „Reţea”.
Netanyahu cu soţia sa, Sarah. Sursa fotografiei: Israel.post.com
Se ştie că pastorul John Hagee din San Antonio este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai Israelului. Pentru sprijinul său diferitelor cauze ale evreilor, Hagee a primit diverse distincţii şi medalii. Recent a condus o delegaţie de peste o mie de participanţi la o conferinţă organizată în Ierusalim. Cu ocazia aceasta, unul dintre invitaţi, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu a declarat că „Israel nu are prieteni mai buni în lume decât creştinii sionişti. Această prietenie este a inimii, o prietenie a unor rădăcini comune, o prietenie a unei civilizaţii comune.”
Să fie acestea cuvintele unui politician care ştim că ar spune orice se cuvine momentului? Să fie cuvinte sincere? Să fie cuvinte spuse din politeţe, unei audienţe care tocmai a donat suma de $6 milioane unor cauze israeliene? Nu ştim. Dar ştim că Israel are din ce în ce mai puţini prieteni adevăraţi şi din ce în ce mai mulţi duşmani. Ameninţările împotriva lor se multiplică.
Indiferent de care ar fi poziţia noastră escatologică, indiferent de ce rol credem că va mai juca Israelul ca naţiune (dacă credem că va mai juca vreun rol sau nu) în viitor, Biblia ne învaţă pe noi, creştinii să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului (Ps 122:6). Domnul Dumnezeu promitea lui Avraam că-l va face un neam mare şi va binecuvânta pe cine îl va binecuvânta (Gen 12:1-3). Una dintre explicaţiile ilustraţiei Domnului Isus din Matei 25:31-46 cu privire la lucruri făcute unor neînsemnaţi fraţi ai Lui este că aceşti fraţi neînsemnaţi sunt evreii. Iată deci suficiente îndemnuri pentru (măcar) a ne ruga pentru poporul care a dat lumii pe Mântuitorul. Oricum, lepădarea lor temporară a făcut posibilă primirea noastră, a celor dintre neamuri. Re-primirea lor va însemna viaţă din morţi, după cum spunea Pavel (Rom 11:15).
Capitolul 10
1. Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
2. Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: ,Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: ,Ce să fac pentru fiul meu?” Read the rest of this entry »
Examen de promovare la politai. Sunt băgati toti într-o sală, vine ofiterul si zice:
- Băieti, azi vă dam ceva usor.
Închide geamurile, trage perdelele, aprinde lumina.
- Fiti atenti! Eu o să sting lumina, după care voi trebuie să-mi ziceti ce s-a întâmplat cu ea, unde a dispărut.
Nimeni, nimic, niciun răspuns. Ofiterul vede că nu poate s-o scoată la capăt cu ei si continuă:
- Băieti, vă dau permisie două zile, după asta veniti si-mi ziceti unde s-a ascuns lumina.
Vin politaii după două zile, nerasi, nedormiti.
- Ei, cine stie unde a dispărut lumina?
- Dom’ căpitan, zice unul, am aflat unde s-a ascuns.
- Păi cum ai aflat?
- Cum am ajuns acasă, am închis toate geamurile, am tras jaluzelele, am bătut sipci la geamuri, la usi, ce mai, am izolat toata casă. Apoi am stins lumina. Si dă-i si caut-o! Am smuls tapetul, am smuls parchetul, am dat jos tencuiala, am spart mobila, am ars saltelele, dar până la urma am găsit-o!
- Si, unde era? întreabă superiorul stupefiat.
- În frigider!
Capitolul 7
1. Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.
2. Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul. Read the rest of this entry »
Cei doi frați erau foarte răi așa că părinții s-au decis să-l roage pe păstor să vorbească cu băieții. Pastorul a chemat în biroul său pe cel mai tânăr dintre cei doi, și după ce l-a fixat cu privirea preț de câteva minute, l-a întrebat pe un ton serios: „Unde este Dumnezeu?”. Băiatul îl privi țintă pe păstor, fără să zică nimic. Păstorul îl întrebă din nou, tot serios, dar cu un ton mai ridicat: „Unde este Dumnezeu?”. Băiatul continuă să tacă. La care, păstorul aproape pierzându-și sumpătul repetă întrebarea, aproape țipând: „Unde este Dumnezeu?”
Băiatul nu răspunse nici de data aceasta. Dimpotrivă, se ridică în picioare și părăsi biroul păstorului în mare grzbă. Fratele său aflat în anticamera biroului se luă după el. Îl ajuse din urmă tocmai acasă, pe când fratele mai tânăr se ascundea într-un dulap. „Care-i problema? Ce-ai pățit? Ce ți-o făcut păstorul de ai părăsit biroul lui ca o furtună?” „Să știi că suntem la mare ananghie!” răspunse frățiorul. „Dumnezeu a dispărut și păstorul crede că noi L-am ascuns!”
Capitolul 4
1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărâseră la Afec.
2. Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. Read the rest of this entry »
Capitolul 1
1. Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
2. El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Read the rest of this entry »
Democraţii au decis conform politicii lor că nu-i cinstit şi nici egal ca să se dea înapoi fiecăruia cât a plătit pentru bilete. Iată cum au dat înapoi banii:
- Cei ce au plătit $10, vor primi înapoi $15. Oricum, ei şi aşa nu au destui bani ca să meargă la meci. Diferenţa se va numi „credit câştigat al biletului de meci”. Câştigarea acestui credit se obţine prin lene, obiceiuri proaste vizavi de muncă, ambiţie scăzută, darea vinei pe alţii. Restul de bani vor fi rambursaţi astfel:
- cei ce au plătit $25 vor primi înapoi $25; aşa e cinstit.
- Cei ce au plătit $50 vor primi înapoi $1, deoarece deja ei câştigă destui bani pentru a merge la meci cu bilete scumpe. Dacă au $50 pentru un bilet, cu siguranţă nu plătesc destule taxe.
- Cei ce au plătit $75, vor fi penalizaţi şi mai trebuie să trimită încă $25 de căciulă. Aşa este corect şi numai aşa se vor putea da cei extra $5 celor ce nu au avut bani decât pentru bilete de $10.
- Cei ce au putut plăti lojele de lux la $150 bucata vor fi daţi în urmărire penală. Departamentul de taxe se va ţine scai de ei, până ce vor fi obligaţi să-şi mute investiţiile, conturile bancare şi fabricile în Mexic, China şi Malayesia. Odată ajunşi acolo, vor fi bârfiţi în fiecare zi că angajează oameni cu $2/oră în condiţii de muncă fără aer condiţionat şi că nu-s patrioţi, deoarece la mutarea fabricilor, au lăsat fără muncă atâţia americani.
- Se prevede un cadou de $10 celor ce au trecut doar pe lângă stadion, chiar dacă nu au plătit nimic sau nu au avut intenţia de a participa la meci. Asta pentru că există un program special numit „Affirmative Action” - program destinat celor împotriva cărora s-au produs discriminări. Stadionul având numai 50 de mii de locuri, a discriminat împotriva tuturor celorlalţi americani, chiar dacă aceştia nu au voit să vadă meciul; deci discriminaţii merită o recompensă de la guvern.
- Cine nu înţelege nici acum cum va funcţiona codul de taxe al democraţilor, să scrie lui Hillary Clinton şi lui Barak Obama.
Capitolul 1
1. Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2. Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo. Read the rest of this entry »
A apărut o biografie a papei Benedict al XVI-lea scrisă de Brennan Pursell. Cartea merită citită din mai multe motive, deși voi aminti doar unul: trebuie să cunoști cât de cât personalitățile care vor contribui la făurirea viitorului omenirii, indiferent că aceștia sunt președinți de state, premieri, dictatori, profesori, scriitori, etc. Personalitățile religioase merită din punctul de vedere al creștinului cu atât mai mult studiate! Pătrunzând în trecutul lor, poți avea o idee despre cum s-au format, cum au ajuns unde sunt, care le sunt crezurile, și poți avea habar în ce direcție vor merge și în viitor. Read the rest of this entry »
Un judecător din Pennsylvania a avut în fața sa patru acuzați de conspirație pentru a comite tâlhărie. În urma procesului, aceștia au fost găsiți vinovați și trebuiau să primească o condamnare la închisoare pe 24 de luni. Deoarece procesul a fost îngreunat de faptul că acuzații nu vorbeau engleza și au avut nevoie de traducător, judecătorul le-a dat o pedeapsă alternativă: să învețe limba engleză. Dacă vor învăța să vorbească, să citească și să scrie engleza ca apoi să obțină o diplomă de liceu ca să-și găsească astfel locuri de muncă, nu vor trebui să meargă la închisoare.
Eu sunt de partea celor ce consideră că, deși inovatoare și neobișnuită, „pedeapsa” este rațională și ar ajuta mai mult la integrarea în societate a celor patru decât doi ani la o închisoare! Desigur, mai sunt alții care-s de partea cealaltă a gardului, care consideră că pedeapsa nu e justă, că guvernul ar trebui să încurajeze multiculturalismul, nu să-i oblige pe alții să învețe limba engleză, etc. Tu ce crezi?
Capitolul 19
1. Pe vremea când nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.
2. Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă, şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. Read the rest of this entry »
Capitolul 16
1. Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.
2. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Şi l-au înconjurat, şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî”. Read the rest of this entry »
Obama era (și încă este pentru mulți) ca un fel de „mesia”. Vorbește bine. În stilul predicatorilor de culoare, cu nuanțări de cuvinte, prelungiri de silabe, fraze aproape cântate, repetări de cuvinte, etc. Când a ținut spiciul în care a încercat să explice tiradele anti-americane ale pastorului său, am fost dezamagit. Nu din cauza ideilor, ci pentru că discursul a fost sacadat, a șchiopătat între mișcările ochilor lui Obama de la un ecran al teleprompter-ului la celălalt (echipament video folosit de cei ce țin discursuri, pentru a-și proiecta textul pe niște ecrane din plastic polarizat și transparent, montate de o parte și alta a podiumului de unde se vorbește. Vorbitorul vede textul, dă impresia că se uită la public realizând contactul cu ochii ascultătorilor, care nu văd textul ci prin plastic, văd vorbitorul). Obama mi-a făcut impresis că citește textul la prima vista.
Apoi (cred că) am început să-l înțeleg pe candidat. Părerea mea este că nu-i posibil ca să stai atâția ani într-o biserică ca a sa, cu un asemenea pastor anti-american și rasist, cu o teologie discutabilă, pastor care îți este și mentor și prieten, și să nu știi despre ce păreri are acesta, și să nu fii influențat de părerile lui. Așa că, cred că Obama are în anturajul său și-n staff-ul campaniei electorale oameni care-i scriu discursurile și-l țin din scurt cu ceea ce trebuie să spună. El trebuie să aibă un mesaj care este dorit de ascultătorii săi! Doar se urmărește obținerea de voturi!
Cred însă că Obama este foarte liberal. Dacă ar fi lăsat „de capul lui” să-și vorbească inima și morala, ar vorbi exact ca-n exemplu de mai sus, în care consideră că o (eventuală) sarcină a vreunei fiice de-a sale ar fi o pedeapsă. Ori Biblia spune clar că, (indiferent dacă copii sunt concepuți planificat sau neplanificat, sunt așteptați sau ne-așteptați, doriți sau nedoriți) copiii sunt o moștenire de la Domnul (Ps 127:3). Orice altă poziție, nu este creștină.
Acum, să presupunem că (doamne ferește!) una dintre fiicele lui Obama ar rămâne însărcinată în afara căsătoriei… și sarcina ar fi considerată o pedeapsă: cum propune Obama să se scape de pedeapsă? Oare prin avort? Just asking. Că dacă aceasta ar fi soluția la care ar recurge candidatul Obama, ar dovedi o atitudine destul de crudă și de păgână față de miracolul vieții și una dintre expresiile cele mai frumoase a acesteia, copiii!
Al Gore apare din nou destul de des în tot felul de interviuri. Asta mai ales și pentru că se vehiculează mereu numele său ca o eventuală candidatură a democraților la președinție care să taie nodul gordian al impasului dintre Obama și Hillary. Și pentru că discuția nu poate să se axeze numai pe șansele ca Al Gore să candideze, aceasta se învârte desigur și în jurul unor subiecte dragi inimii în-nobel-ate a lui Gore: încălzirea globală. Read the rest of this entry »
Exact! O foarfecă „uitată” acolo de medici, care a continuat să-l ciopârțească pe dinăuntru. Desigur că acum urmează dări în judecată și tot tacâmul! Dacă asta s-ar fi întâmplat în SUA, greșeala medicului ar fi „meritat” cel puțin 10 milioane de dolari! In Europa (parcă-n Germania s-a întâmplat tărășenia) procesele astea frivole din America nu-s la modă (încă).
Citind cele de mai sus, m-am gândit că singurul instrument ascuțit căruia i se poate permite să rămână „uitat” în „pacient” este… Cuvântul lui Dumnezeu! Acesta este într-adevăr ca o sabie cu două tăișuri! Și psalmistul, ilustrând dorința fiecărui adevărat om al lui Dumnezeu, spunea „strâng Cuvântul Tău în inima mea…!” (Ps 119:11). Asta pentru că Cuvântul va continua să fie mânuit de mâna maestrului chirurg, Duhul Sfânt. Pe de o parte, va continua să curețe păcatul, pe de alta va continua să vindece și să întremeze pacientul. Și nici un pacient nu-și dă în judecată chirurgul, nu-i așa? Hmm.
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
Designed By :
