PERSPECTIVE CRESTINE

3. Cel atot-ştiutor este cu mine în ignoranţa mea.  Există atâtea lucruri pe care eu nu le ştiu.  Chiar şi cele mai luminate minţi ale lumii recunosc că cu cât cunosc mai multe, cu atât cunoaşterea deplină este mai departe de ei.  Dar ce să mai spunem noi?  În educaţia noastră, chiar dacă am terminat o facultate şi apoi am urmat o carieră academică, sunt atâtea lipsuri.  Nu cunosştem multe lucruri despre societate, despre om, despre viitor.

Dar cea mai crasă necunoaştere este cu privire la Dumnezeu.  Pavel dorea să-l cunoască pe El (Filip 3:10) şi a făcut din acest deziderat ţinta vieţii sale, raţiunea sa de a trăi.  Cunoaşterea lui Dumnezeu este echivalentă cu viaţa veşnică (Ioan 17:3).  Dar noi cunoaştem aşa de puţin despre Dumnezeu.  Și chiar dacă cunoaştem despre El, nu îl cunoaştem pe El.  Nu cunoaştem multe despre mântuire, despre viaţa veşnică, despre cer sau iad, despre credinţă, despre Duhul Sfînt şi darurile Sale…

În ignoranţa noastră, totuşi, Emanuel, Dumnezeu este cu noi!

* **

2. Cel omniprezent este cu mine în micul meu loc în care trăiesc.  Majoritatea dintre noi nu am părăsit niciodată ţara în care ne-am născut.  Unii nu am ieşit prea departe nici de oraşul în care ne-am născut.  Noi ne naştem aici, învăţăm aici, ne căsătorim şi ne naştem copiii aici, muncim aici, murim aici.  Cam la atât se rezumă viaţa celor mai mulţi dintre oamnei.  La un loc mic în care îşi desfăşoară viaţa.  Domnul Dumnezeu?   El străbate cerurile cerurilor şi acestea nu îl pot cuprinde.  Ca un fulger se arată pretutindeni şi este prezent oriunde.  Nici un colţ din univers nu se poate lăuda că este lipsit de prezenţa Sa.  Psalmistul a încercat să se ascundă de Dumnezeu cu o ocazie (Ps 139:1-12).

Dar chiar aici, Cel care a creat spaţiile incomensurabile, care a creat constelaţiile şi galaxiile care le conţin, El este chiar aici, în micuţul meu loc.  El este în casa mea.  El este în inima mea.  Când merg la serviciu El este cu mine.  Când mă culc, El este cu mine.  Când sunt pe patul de suferinţă, El este cu mine.  Emanuel, Dumnezeu este cu mine în micul meu loc.

* **

1. Cel veşnic este cu noi în micile noastre clipe ale vieţii.  Viaţa noastră este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute şi secunde.  Un om care trăieşte 70 de ani, are 840 de luni, 3640 de săptămâni, 25.550 de zile, 613.200 de ore, 36 milioane de minute, 2 miliarde 207 mii de secunde.  Cât este de lungă o secundă?  Ai zis “unu” şi deja a trecut o secundă din viaţă.  O secundă este o unitate de timp foarte scurtă.  Atât de scurtă încât cei mai mulţi dintre oameni nici nu o mai socotesc şi nu o mai bagă în seamă.

Cu toate acestea, Cel veşnic este cu noi în fiecare secundă a vieţii.  Nici o secundă de-a mea sau de-a ta nu este lipsită de importanţă pentru El.  Poate noi nesocotim timpul nostru în general vorbind, pierzând mult timp în activităţi nefolositoare.  La televizor, la distracţii, la bârfe, urându-ne unii pe alţii şi chiar căutând să ne facem rău sau să ne răzbunăm pe cineva.  Visăm adesea fără nici un scop.  Stăm degeaba.  Apoi, noi pierdem timpul cu Dumnezeu.  Ne rugăm puţin, ne gândim la El şi mai puţin, citim Scriptura puţin.  Părtăşia cu El este de multe ori ca o corvoadă la care trebuie să participăm ca să nu ne atragem mânia Lui sau critica păstorului.  Dar pentru Dumnezeu, timpul meu este important.  El nu doarme nici o clipă ca să poată să fie cu mine mereu, chiar şi în cele mai mici momente ale vieţii mele.

* **

Noapte de revelion, la Jack acasă.  Prietenii se uită la tablourile de pe pereţi, când ajung la o placă de bronz ce atârna pe un perete, cu un ciocan lângă ea.

- „Ce-i asta”? întrebaă unul dintre prieteni.
- „A, acela-i ceasul meu!” răspunde Jack
- „Şi cum funcţionează „ceasul” acesta?”
- „Uite aşa!” zise Jack, şi izbi placa de bronz cât putu el de tare cu ciocanul.  Un sunet prelung de gong făcu să vibreze atmosfera şi chiar şi lucrurile de prin casă.
- „Idiotule!  Încetează!  Este 3 dimineaţa!” se auzi o voce iritată din apartamentul de alături.

* **

Un nigerian s-a urcat cu o bombă într-un avion ce zbura din Amsterdam spre Detroit.  Bomba a avut un detonator defect şi nu a explodat.  Teroristul a fost prins şi deferit justiţiei.

Între timp, un kenian care-a pus mâna pe Casa Albă ne terorizează şi el cu noi reguli de călătorie cu avionul:
- prezentarea la aeroport va fi cu cel puţin 3 ore înainte de decolare.
- în timpul zborului, călătorii îşi vor ţine mâinile la vedere, în poală.
- călătorii nu au voie să-şi părăsească fotoliile cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să caute sau să scoată nimic din bagajul lor cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să ţină în poală nici perini, nici computere, nici altceva (decât mâinile lor) cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să transporte cu ei în cabina lor două bagaje (o genată de mână şi un laptop de exemplu) ci doar unul

Nu înţeleg de ce trebuie să sufere toată lumea şi nu se pot verifica mai serios cei vinovaţi de aceste atacuri teroriste?  De exemplu, dacă într-un oraş acţionează un ucigaş în serie, psihologii poliţiei care alcătuiesc profilul ucigaşului nu suspectează pe toată lumea, ci rolul lor este de a izola din mulţimea de posibili suspecţi, prin caracteristici evidente, profilul suspectului căutat.  Posibilitatea găsirii criminalului este mărită tocmai de această reducere a numărului de suspecţi.

De ce la aeroport suntem cu toţii suspecţi, când de fapt este evident că majoritatea teroriştilor din ultimui 20 de ani au în comun religia musulmană?  De ce este percheziţionată băbuţa de 88 de ani şi-i trecut cu vederea tânărul arab, doar din cauza corectitudinii politice şi a multiculturalismului american?  Orice psiholog al poliţiei studiind caracteristici comune ale actelor teroriste dinn ultimul deceniu ar descoperi imediat că teroriştii-s musulmani!  Că-s tineri, că-s educaţi, radicali, militanţi.  Că au legături cu imami radicali, că au participat în antrenamente pentru pregătirea actelor teroriste, pentru constuirea de bombe.

Uite, maiorul care a împuşcat mortal 13 soldaţi americani la Fort Hood şi a rănit alţi 29 a avut pe urmele sale două unităţi de FBI.  Acestea au văzut că el corespondează cu clericul musulman radical Anwar al-Awlaki, că întreabă dacă sub legea islamică e un păcat să împuşte soldaţi americani, dar au raportat că ceea ce făcea maiorul Hasan se înscria în limitele cercetării pe care o făcea acesta.  Apoi, Hasan avea pe cărţile sale de vizită inscripţia că el este un soldat al lui Allah… dar nici asta nu a fost luat în considerare… din cauza corectitudinii politice…

Doar câteva lucruri care nu le înţeleg…

* **

Doi politisti (dar sunt convins ca mult mai multi) se duc in padure sa “ia” un pom de craciun. Se tot duc ei, se tot duc prin nameti din ce in ce mai mari, cand incepe sa se intunece, lupii incep sa urle. Zice unul :

- Mai, acu de gasim unu, chiar daca-i neimpodobit, tot il luam acasa.

* **

Regele mitologic Midas transforma în aur tot ceea ce atingea.  Niște prieteni au împrumutat cheia apartamentului lui Louie, și au învelit în hârtie de împachetat cadouri toate obiectele din casă.  Așa arata apartamentul gata, în așteptarea revenirii lui Louie.

* **

We wish you the very best of this Christmas and the coming new year. Despite what some may say, there is so much to be thankful for and hope still abounds. The Lord is moving in our nation and we are more optimistic than ever about the future of the church in America and the future of our children.  Declining social and cultural conditions are actually serving to awaken many Christians from their slumber—to realize we have been too narrow in our understanding of mission and lackadaisical in pressing the kingdom. We are also seeing indications that a serious-minded generation of new believers is coming forward who take the words of Jesus seriously and are working in creative way to advance the kingdom. There are many hopeful signs!

Our prayer for all of us is that Christ will become the Lord of our lives in new ways this coming year.  We pray your Christmas is blessed by the joy of intimately knowing the One for whom this day remembers and that the forthcoming year is a milestone in your relationship with Christ. May we all truly know the power of His resurrection!

This Christmas we remember you and we hold you up in our prayers.  We celebrate the gift that you are to us – our friends and co-labourers in the Kingdom. We pray God’s richest blessing over you and your family during this season.  Have an amazing Christmas and a blessed 2010!

Love,

Ted Doru Pope

* **

* **

Il Divo

The Three Tenors

Andrea Bocelli

Vienna 2008

Vienna Boy Choir

* **

* **

Candidatul Democrat ţinea o cuvântare în sala de şedinţe, dar era mereu întrerupt de un cetăţean ce sta în spatele sălii; acesta striga în gura mare că el este un Republican.  În cele din urmă, democratul se opri din discursul său şi-l întrebă pe cetăţean:

- Şi de ce mă rog eşti un Republican?

- Pentru că tata a fost un Republican, şi bunicul meu a fost de asemenea un Republican!

- Şi mă rog frumos, dacă tatăl tău ar fi fost un idiot iar bunicul tău ar fi fost de asemenea un idiot, tu ce ai fi? întrebă candidatul.

- Un Democrat! – răspunse cetăţeanul.

* **

Reacţia vizavi de Isus în cele două momente cheie ale vieţii Sale nu se mărgineşte la omenire: întreg Cosmosul reacţionează de asemenea.  La conceperea Sa, este mişcarea tainică a Duhului asupra Mariei care rămâne însărcinată.  La cruce este cutremurul de pământ.  La naştere, apare o nouă stea pe cer.  La cruce soarele îşi ascunde faţa şi se face întuneric în miezul zilei.  Dacă El se naşte şi trăieşte, avem lumină; dacă El moare, avem întuneric.  El este într-adevăr lumina lumii!

Primii care vin să confirme naşterea Sa sunt nişte magi dintre neamuri.  Primul care crede că cel ce murea în chinuri era Fiul lui Dumnezeu era un sutaş dintre neamuri.  Ce interesant lucrează Dumnezeu!  Când nu răspund oamenii, El face ca cerul şi stelele să răspundă.  Dacă noi tăcem, strigă pietrele, spunea Isus la intrarea Sa în Ierusalim.  Dacă poporul lui Dumnezeu nu răspunde, răspund neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Atât naşterea lui Isus cât şi moartea Sa au avut implicaţii în întreg Cosmosul, de aceea răspunde cerul şi stelele şi neamurile.

* **

In jurul ieslei Irod şi întreg Ierusalimul se tulbură.  Ce paradox ca un tiran puternic să se tulbure din cauza unui bebeluş!   Dar un alt tiran şi acelaşi Ierusalim se tulbură din nou în jurul aceluiaş personaj, dar acum fiind pe cruce.  Cu cât mai mare paradox este să se cutremure cetatea sfântă din cauza unui om prins de o cruce în cuie!   In cazul acesta se adevereşte că “nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (1 Cor 1:25).

Fie că este în iesle, fie că este pe cruce, Isus este întâmpinat cu acelaşi fel de reacţii: este acceptat sau respins, este omagiat sau persecutat.  Ambele momente de slăbiciune ale Sale sunt însoţite de revelaţie şi proclamaţie.  Dumnezeu se revelează pe Sine în ambele ipostaze ca plin de iubire, căutând cu tot dinadinsul să arate lumii că a pregătit o cale de ieşire din păcat.  Ingerii proclamă şi la iesle şi după cruce măreţia lui Dumnezeu.
Preoţii resping lucrarea lui Dumnezeu în ambele cazuri, oamenii simpli o acceptă şi cred în ambele cazuri.  Cei ce sunt aproape se dovedesc a fi departe, cei ce par departe sunt apropiaţi nespus.  O, nespusa înţelepciune a lui Dumnezeu!  Priveşte la iesle, priveşte la cruce!  (1 Cor 1:27).

* **

Cred că vă amintiţi unii din voi că prin primăvară am fost în China pentru o lună de zile, în interes de serviciu.  Acolo am încheiat mai multe contracte pentru compania la care muncesc.  De asemenea am întâlnit o  mulţime de oameni cu care am păstrat legătura prin emailuri.  Deşi majoritatea contactelor mele nu-s de religie creştină, sau mai bine zis nu au nici o religie, ţin să mă felicite la diverse sărbători, cum ar fi Independance Day, Thanksgiving Day, Christmas Day şi New Years Day.  Aveţi mai jos mostra unui email în care sunt salutat cu ocazia Crăciunului.  Poza nu am pus-o deoarece nu am putut-o copia din email, dar am copiat mesajul.  Enjoy.

Dear My friend,

I am really sorry for sending you the greeting card today!

I thought it shows our business, but I am really sorry doing like that  showing neglect and defiance to your culture.

I hope you can forgive me.

(in original, aici apare cardul… dar nu l-am copiat

Best Regards,
Lucy

* **

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou..
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot in civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”….”-Da-mpărate, am uitat sa iţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”
“-Sunt la mine în maşina şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Sa îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?
“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret . .
Că am fost în multe lupte: Varna, Yalta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“-Mircea !!!  Vin c-o-ntreagă oaste , iar tu faci mişto de noi . .
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea ca să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.”
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid , hai să ne batem…! ! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut ca la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Dă-ne nişte “Trifermente” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă ca “fast-food”-ul face bine !
Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică… “

* **

Soţia mea, Dina, are o prietenă bună de tot: Lidia.  Lidia locuieşte în Portland, unde am locuit şi noi vreo 16 ani. Când am venit în Seattle, pe drum am vorbit cu Dina despre prietenele ei şi ea spunea că nu le va uita niciodată, şi că vor vorbi zilnic la telefon şi se vor vizita de câte ori vor putea.  Eu mă gândeam că până şi vorbele astea se vor uita în curând, darămite prietenele!  Dar n-a fost să fie.  Dina şi Lidia vorbesc în fiecare zi.  Dacă plecăm de acasă undeva (nu la biserică de exemplu deoarece programele de biserică Lidia le ştie şi nu va suna când noi suntem la biserică), Dina trebuie s-o sune pe Lidia ca nu cumva Lidia să sune la noi şi Dina să nu răspundă şi Lidia să se panicheze că ce s-o fi întâmplat cu noi!

Dacă plec în Portland, Dina vrea să ştie dacă va avea timp s-o vadă pe Lidia… dacă nu va avea timp, nu va veni cu mine!  Şi când vine, trebuie să ne oprim să cumpere ceva nimicuri, cadou pentru Lidia.  Iar de câte ori mergem, Lidia cumpără ceva nimicuri, cadou pentru Dina.  Şi pe biteleţele ataşate de cadouri, ele nu uită să-şi adreseze obiectele, şi adaugă (deşi nu există spaţiu specific pentru aceasta), „with love”, adică, cu dragoste!

Acesta este ingredientul necesar la Crăciun.  Îngrămădit într-un spaţiu micuţ, cum ar fi corpul unui copil, Dumnezeu a venit la noi şi pe cadou era numele meu şi al tău, de la Dumnezeu.  Şi întreg pacheţelul striga din răsputeri: cu dragoste!

* **

Zilele acestea am fost cam „slow” cu scrisul.  Am călătorit puţin, am fost şi ocupat, şi, drept să spun, nici nu am avut chef de asta.  Dar, aveţi puţintică răbdare!  O să ajung şi eu la timp!

Se spune că melcul a început să urce pe trunchiul mărului către coroana acestuia.  O vrabie l-a văzut şi i-a ciripit: „Nu ştii că încă nu sunt mere în pom?”  La care, melcul i-a răspuns, „ştiu că nu sunt, dar vor fi pe când ajung şi eu!”

* **

„Anul acesta, sau luna aceasta, sau probabil chiar astăzi, noi nu am practicat acel comportament pe care-l aşteptăm de la alţi oameni.” C.S. Lewis – Mere Christianity

* **

AICI

* **