Autoritatea lui Isus

Matei 7:28 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

De unde provenea autoritatea lui Isus? Termenul tradus în româneşte prin „putere” este „exousia” în greceşte şi înseamnă de fapt autoritate.

  • Era autoritatea realităţii. Isus nu a venit ca să vorbească în mod utopic despre un ideal ce nu poate fi atins. Ascultătorii Săi şi-au dat seama de asta; altfel l-ar fi clasific pe Isus drept un visător iraţional.
  • Era autoritatea lui Dumnezeu. De câte ori vorbea Isus, Dumnezeu Tatăl vorbea prin El. Domnul Isus a mărturisit despre Sine că ”Fiul nu poate face nimic de la Sine” (Ioan 5:19).
  • Era autoritatea unei vieţi trăite. Isus a trăit tot ce a spus, până la cel mai mic amănunt. În repetate rânduri justifică ceea ce face „pentru ca să se împlinească ceea ce trebuie împlinit”.
  • Era autoritatea unei vieţi aşa cum o concepuse Dumnezeu să fie. Viaţa nu este cum vrem noi, sau cum ne-o închipuim noi, sau cum ne-o facem noi. Isus nu a fost un moralist, cum cred unii. El a venit să mărturisească despre adevăr (Ioan 18:37). Noi însă suntem prea grăbiţi ca să aşteptăm să ne spună Isus cum şi ce este adevărul, aşa că punem întrebări „savante” ca apoi să ne repezim la ale noastre (vezi Pilat, Ioan 18:38 etc).

Şi noi trebuie să avem aceeaşi autoritate ca şi Domnul Isus, dacă vrem să avem vreo influenţă în lume. Trebuie să avem autoritatea unei vieţi trăite, autoritatea plinătăţii Duhului lui Christos care să ne călăuzească, să vorbească prin noi şi care să trăiească viaţa lui Isus prin viaţa noastră. Iată ce trebuie!

De la Domnul!

1 Corinteni 11:23 Cãci am primit de la Domnul ce v-am învatat….

Pavel a primt de la Domnul, si faptul acesta era suficient ca sa-l motiveze as invete pe unii si pe altii! Apostolii s-au remarcat prin luarea a ceea ce au primit de la Domnul si alergarea cu �sarcina” aceasta pina la marginile pamântului! Era de parca cu cit alergau mai departe si mai repede, cu atit era mai mare sarcina! Era o urgenta în comportamentul lor care ne lipseste astazi. Noi alergam azi cu orice fel de veste… ca am gasit un detergent nemaipomenit, ca am dat peste o afacere care merita atentia, ca am obtinut nu stiu ce avantaje, etc etc. Discutiile noastre ramân la starea vremii, la analize politice de doi bani, la nemultumiri cu privire la diverse lucruri, la copiii, case, bani, îmbracaminte si ultima noutate în materie de bârfa.

Noi chiar nu am primit nimic de la Domnul? Nu am avut parte de nici o �însarcinare” din partea Domnului? Nu ne-a spus si noua ca unora de odinioara: du-te si povesteste la ai tai ce ti-a facut Domnul (Marcu 5:19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: �Du-te acasã la ai tãi, si povesteste-le tot ce ti-a fãcut Domnul, si cum a avut milã de tine). Ar trebui ca as ducem mesajul primit de la Domnul înainte si daca ne-ar întreba cineva care-i motivatia noastra de a vorbe mereu si pretutindeni despre aceasta, as putem as spunem împreuna cu Pavel: caci am primit de la Domnul!

Aceasta a fost ziua intai!

Voi incerca si eu sa-mi impartasesc gindurile cu privire la viata, dintr-o perspective crestina. Sper sa fie de ajutor celor ce cauta raspunsuri sau precizari din acest punct de vedere sau din orice punct de vedere.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...