Exod capitolele 7 și 8, Matei capitolul 15:1-20

Exod 7

 1 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

3 Eu voi împietri inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.

4 Totuşi Faraon n-are să vă asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

5 Egiptenii vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”

6 Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul; aşa au făcut.

7 Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.

8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

9 „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!” să-i zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”

10 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

11 Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

12 Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

13 Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

14 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

15 Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,

16 şi să-i zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.”

17 Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu Sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.

18 Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului.”

19 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele din lemn cât şi în vasele din piatră.”

20 Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.

21 Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.

22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

23 Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

24 Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.

25 Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.

Exod 8

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

3 Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.

4 Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”

5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pîraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”

6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

7 Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

8 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”

9 Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”

10 El a răspuns: „Mâine”. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

11 Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”

12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon.

13 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14 Le-au strâns grămezi şi ţara s-a împuţit.

15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

16 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.”

17 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi, pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

18 Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

19 Şi vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

20 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte cîineşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.

22 Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu şi acolo nu vor fi muşte, ca să cunoşti că Eu, Domnul, Sunt în mijlocul ţinutului acestuia.

23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”

24 Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîineşti.

25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.”

26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27 Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.”

28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.”

29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.”

30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

31 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.

32 Dar şi de data aceasta Faraon şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece.

Matei 15

1 Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”

5 Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu”

6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

7 Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:

8 „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9 De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

10 Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:

11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”

13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14 Lăsaţi-i: Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

15 Petru a luat cuvântul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”

16 Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere Sunteţi?

17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna?

18 Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

20 Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Viewed 20 times by 17 viewers

Aveți răbdare cu mine până mă lupt cu răceala asta! O să revin, o să răspund, o să scriu… doar să mă fac un pic mai bine! Nu prea mă îmbolnăvesc, dar când se întâmplă… Până atunci, delectați-vă cu chestia asta nostimă:

Viewed 75 times by 53 viewers

Exod capitolele 4, 5 și 6, Matei capitolul 14:22-36

Exod 4

1 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!”

2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

4 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

5 „Iată” a zis Domnul „ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sîn.” El şi-a băgat mâna în sîn; apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada.

7 Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sîn.” El şi-a băgat din nou mâna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.

8 „Dacă nu te vor crede” a zis Domnul „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn.

9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ.”

10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu Sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.”

11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”

13 Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”

14 Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

16 El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu.

17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

18 Moise a plecat; şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care Sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro i-a zis lui Moise: „Du-te în pace!”

19 Domnul i-a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa, au murit.”

20 Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ţi le pun în mână. Eu îi voi împetri inima şi nu va lăsa pe popor să plece.

22 Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.

23 Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.”

24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.

25 Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”

26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.

27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat; a întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.

28 Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă.

29 Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.

30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

Exod 5

1 Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”

2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

4 Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.”

5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară şi voi mai voiţi să-l faceţi şi să-şi înceteze lucrările?”

6 Şi chiar în ziua aceea Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

7 „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.

8 Totuşi, să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din el, căci Sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: „Haide să aducem jertfe Dumnezeului nostru.”

9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”

10 Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: „Nu vă mai dau paie;

11 duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”

12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

13 Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!”

14 Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce” li se zicea „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese Hotărât?”

15 Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?

16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: „Faceţi cărămizi!” Ba încă robii tăi Sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.”

17 Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: „Haide să aducem jertfe Domnului!”

18 Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”

19 Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”

20 Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21 Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

22 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”

Exod 6

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”

2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu Sunt Domnul.

3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.”

4 De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.

6 De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

7 Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.

8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”

9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

11 „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”

12 Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum are să mă asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”

13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

14 Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea Sunt familiile lui Ruben.

15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie Canaanită. Acestea Sunt familiile lui Simeon.

16 Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor.

18 Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.

19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.

20 Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

21 Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.

22 Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.

23 Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea Sunt familiile Coriţilor.

25 Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia Sunt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.

26 Aceştia Sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”

27 Ei Sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia Sunt Moise acela şi Aaron acela.

28 Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

29 Domnul i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.”

30 Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon?”

Matei 14

22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.

23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.

24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

25 Când se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare.

26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat.

27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu Sunt; nu vă temeţi!”

28 „Doamne” I-a răspuns Petru „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”

29 „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

33 Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat.

 

Viewed 19 times by 16 viewers

Exod capitolele 1, 2 și 3, Matei capitolul 14:1-21

Exo 1:1-22
(1) Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
(2) Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
(3) Isahar, Zabulon, Beniamin,
(4) Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
(5) Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
(6) Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
(7) Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.
(8) Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
(9) El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
(10) Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”
(11) Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
(12) Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s’au scîrbit de copiii lui Israel.
(13) Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
(14) Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
(15) Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
(16) şi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s’o lăsaţi să trăiască.”
(17) Dar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
(18) Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
(19) Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”
(20) Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
(21) Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
(22) Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”

Exo 2:1-25
(1) Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
(2) Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.
(3) Ne mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.
(4) Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
(5) Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.
(6) L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”
(7) Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”
(8) „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s’a dus şi a chemat pe mama copilului.
(9) Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.
(10) Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”
(11) În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.
(12) S’a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.
(13) A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”
(14) Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?” Moise s’a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
(15) Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.
(16) Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.
(17) Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s’a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.
(18) Cînd s’au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?”
(19) Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.”
(20) Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!”
(21) Moise s’a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
(22) Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sînt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.”
(23) După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s’au suit pînă la Dumnezeu.
(24) Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
(25) Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

Exo 3:1-22
(1) Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
(2) Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
(3) Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
(4) Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
(5) Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.”
(6) Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
(7) Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
(8) M’am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.
(9) Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.
(10) Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
(11) Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
(12) Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
(13) Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimes la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?”
(14) Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sînt Cel ce sînt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu sînt”, m’a trimes la voi.”
(15) Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.
(16) Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: „Mi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V’am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,
(17) şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.”
(18) Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, s’a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.”
(19) Ştiu că împăratul Egiptului n’are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.
(20) Eu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.”
(21) Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.
(22) Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.”

Mat 14:1-21
(1) În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
(2) şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.”
(3) Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
(4) pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.”
(5) Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
(6) Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
(7) Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
(8) Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
(9) Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
(10) Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
(11) Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
(12) Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.
(13) Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.
(14) Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
(15) Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.”
(16) „N’au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.”
(17) Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.”
(18) Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
(19) Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
(20) Toţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
(21) Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Viewed 17 times by 14 viewers

M-am gindit la ceva usor, ca dupa o saptamina lunga si grea!  Si am gasit poza de mai jos, pe care am numit-o in titlu.  E convingatoare, nu-i asa?  Cit trebuie sa-ti urasti trupul pentru a-ti bate astfel joc de el?  Doar toate perforatiile acelea sunt permanente!  La fel si tatuajele, desi mai recent se pot scoate cu laserul (ramin totusi pete si chiar cicatrice pe piele).  Am pus-o la categoria “de ris” pentru ca nu am avut chef sa creez o categorie “de plins”.

Viewed 20 times by 14 viewers

Geneza capitolele 49 și 50, Matei capitolul 13:31-58

Gen 49:1-33

(1) Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: „Strîngeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile cari vor veni.

(2) „Strîngeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

(3) Ruben, tu, întîiul meu născut, Puterea mea şi pîrga tăriei mele, Întîiul în vrednicie, şi întîiul în putere,

(4) Năvalnic ca apele, -tu nu vei mai avea întîietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

(5) Simeon şi Levi sînt fraţi; Săbiile lor sînt nişte unelte de sîlnicie.

(6) Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mînia lor, au ucis oameni, Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

(7) Blestemată să fie mînia lor, pentrucă a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, Şi-i voi risipi în Israel.

(8) Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; Mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta.

(9) Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors dela măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine-l va scula?

(10) Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, Pînă va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.

(11) El îşi leagă măgarul de viţă, Şi de cel mai bun butuc de viţă mînzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin, Şi mantaua în sîngele strugurilor.

(12) Are ochii roşi de vin, Şi dinţii albi de lapte.

(13) Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, Lîngă limanul corăbiilor, Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

(14) Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri.

(15) Vede că locul unde se odihneşte este plăcut, Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul subt povară, Şi se supune birului.

(16) Dan va judeca pe poporul său, Ca una din seminţiile lui Israel.

(17) Dan va fi un şarpe pe drum, O năpîrcă pe cărare, Muşcînd călcîiele calului, Făcînd să cadă călăreţul pe spate.

(18) În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!

(19) Peste Gad vor da iuruş cete înarmate, Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.

(20) Aşer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor.

(21) Neftali este o cerboaică slobodă: Rosteşte cuvinte frumoase.

(22) Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

(23) Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi, Şi l-au urmărit cu ura lor.

(24) Dar arcul lui a rămas tare, Şi mînile lui au fost întărite De mînile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel.

(25) Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntările cerurilor de sus, Cu binecuvîntările apelor de jos, Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.

(26) Binecuvîntările tatălui tău Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă Pînă în creştetul dealurilor vecinice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

(27) Beniamin este un lup care sfăşie; Dimineaţa, mănîncă prada, Iar seara, împarte prada răpită.”

(28) Aceştia sînt toţi ceice alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sînt lucrurile, pe cari li le-a spus tatăl lor, cînd i-a binecuvîntat. I-a binecuvîntat, pe fiecare cu o binecuvîntare deosebită.

(29) Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron,

(30) în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare.

(31) Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.

(32) Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate dela fiii lui Het.”

(33) Cînd a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.

Gen 50:1-26

(1) Iosif s’a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plîns, şi l-a sărutat.

(2) A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.

(3) Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.

(4) Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.

(5) Tatăl meu m’a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.” Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.”

(6) Faraon a răspuns: „Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.”

(7) Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,

(8) toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n’au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.

(9) Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

(10) Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.

(11) Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!” De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.

(12) Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.

(13) L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.

(14) Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.

(15) Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?”

(16) Şi au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:

(17) „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.

(18) Fraţii lui au venit şi s’au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: „Sîntem robii tăi.”

(19) Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?

(20) Voi, negreşit, v’aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

(21) Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mîngăiat, şi le-a îmbărbătat inimile.

(22) Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

(23) Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui.

(24) Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”

(25) Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.”

(26) Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într’un sicriu în Egipt

Mat 13:31-58

(31) Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat în ţarina sa.

(32) Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

(33) Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.”

(34) Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,

(35) ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.”

(36) Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”

(37) El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.

(38) Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.

(39) Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.

(40) Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.

(41) Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,

(42) şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor

(43) Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

(44) Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

(45) Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

(46) Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

(47) Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

(48) Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.

(49) Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,

(50) şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.”

(51) „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Isus. -„Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

(52) Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

(53) După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

(54) A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-l auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

(55) Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?

(56) Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

(57) Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.”

(58) Şi n’a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

Viewed 14 times by 11 viewers

Video 1

Video 2

Video 3

Video 4

Viewed 25 times by 17 viewers

Astăzi citim Geneza capitolele 46, 47 și 48 și Matei capitolul 13:1-30

Geneza 46-48

Geneza 46
1Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac. Read the rest of this entry »

Viewed 16 times by 12 viewers

Ziarul The India Times într-un articol din 14 Ianuarie 2008 vorbește despre un sat din India cu o populație de circa 500 de persoane, toți locuitorii satului fiind de credință protestantă. Numele satului? Wallacepur. Conform locuitorilor, satul a fost stabilit de către un pastor englez cu numele Wallace, pe la anul 1840. Wallace a adus oameni de prin diferite părți ale regiunii Gujarat și le-a dat pământuri aici. Apoi Wallace a plecat înapoi în Anglia.

Locuitorii satului au adoptat creștinismul și au zidit o biserică la 1971. Toți locuitorii știu să citească și să scrie, fetele sunt educate și muncesc ca surori medicale și învățătoare. Wallacepur excelează de asemenea și la curățenie, câștigând titlul de cel mai curat sat din regiune pentru al doilea an consecutiv.

Viewed 14 times by 9 viewers

Îngeri în acțiuneASSIST News Service în ediția din 15 Ianuarie 2008 relatează experien