PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi, duminică 8 Iulie 2007, între orele 3 - 8pm, în celebra Times Square din New York, va avea loc o întâlnire pentru rugăciune publică pentru trezire în lumea întreagă.  Acţiunea este organizată de către biserica New Greater Bethel Ministries (NGBM) şi organizaţia Christian Cultural Society (grup de rugăciune care se întâlneşte la ONU pentru a se ruga pentru liderii lumii şi ţările lor).  Este al 7-lea an în care se organizează această întâlnire de rugăciune în Times Square dar prima oară când se organizează în cooperaţie cu grupul de rugăciune de pe lîngă ONU.  Şi-au anunţat participarea creştini din Franţa, Olanda, Spania şi alte ţări.

Prezbiterul John Boyd de la NGBM a spus: „dacă la fiecare an nou putem să zdrobim o bilă de sticlă în Times Square, atunci putem şi îngenunchiem şi să ne rugăm în prezenţa lui Dumnezeu.  Este o mărturie că nu ni-e ruşine de Evanghelie… şi anticipăm că se va întâmpla ceva minunat”.

Toţi creştinii sunt invitaţi să participe iar cei cenu pot, să se roage acolo unde sunt pentru ca Domnul Dumnezeu să aducă o terzire spirituală în lume.

Acum că-s mai bătrân, iată la ce mă mai gândesc:
1. Am început viaţa cu nimic, şi încă nu am cheltuit aproape nimic din el
2. Acum că mi-am adunat mintea, începe să mi se împrăştie trupul
3. Interesant, dar nu-mi amintesc să fi uitat vreodată! Continue Reading »

Odinioară, cel ce era celebru era pentru un motiv bine-întemeiat.  A dobândit o faimă prin muncă, prin educaţie, prin realizărie deosebite.  Când un actor devenea „celebru” era pentru că a jucat nespus de bine în filme.  Un cântăreţ avea o voce sau interpretări deosebite.  Un medic pentru că reuşise operaţii grele şi a salvat vieţi de oameni.  Un avocat pentru că reprezenta clienţii săi de o manieră care convingea juriul că aceştia sunt nevinovaţi. Continue Reading »

Odinioară, cel ce era celebru era pentru un motiv bine-întemeiat.  A dobândit o faimă prin muncă, prin educaţie, prin realizărie deosebite.  Când un actor devenea „celebru” era pentru că a jucat nespus de bine în filme.  Un cântăreţ avea o voce sau interpretări deosebite.  Un medic pentru că reuşise operaţii grele şi a salvat vieţi de oameni.  Un avocat pentru că reprezenta clienţii săi de o manieră care convingea juriul că aceştia sunt nevinovaţi. Continue Reading »

Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina!  Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment.  Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev.  Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri!  Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.

Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival!  Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”.  Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.

Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii.  Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.

„Vicarul Bagdadului”, preotul Andrew White a scris despre ziua în care l-a întâlnit pe „diavolul” în timpul unei întâlniri a liderilor religioşi şi negociatorilor din Orientul Mijlociu, întâlnire ce a avut loc acum două luni în Amman, Iordania.  Unul dintre cei prezenţi acolo a „proorocit” despre atacurile teroriste de săptămâna trecută din Londra şi Glasgow.

„Am avut cea mai proastă întâlnire a vieţii mele” a scris preotul în jurnalul său de pe site-ul www.frfme.org  Preotul anglican a fost forţat să întrerupă întâlnirea în urma confruntării cu un iraqian sunnit care, conform relatării preotului, era fericit din cauza iminentelor atacuri asupra unor oraşe, mai întâi din Marea Britanie, apoi din SUA, satisfăcut de moartea multor nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii, evrei, creştini şi cu un cuvânt, tot felul de „infideli”.

Preotul l-a confruntat pe şeicul care l-a invitat şi i-a spus hotărât că nu mai doreşte să se întâlnească niciodată cu iraqianul acela.  Mai târziu a descoperit că iraqianul era un lider Al Qaeda şi astfel era înclinat spre distrugerea vieţilor nevinovate.  Ultimele cuvinte ale iraqianului au fost: „cei ce vă vindecă, o să vă omoare!”.  Expresia aceasta nu a însemnat nimic pentru preot până la atacurile de săptămâna trecută, când un grup de medici musulmani au atentat asupra unor oraşe mari din Marea Britanie.

Acţiunile medicilor care au fost în spatele atentatului terorist din Anglia a demonstrat încă o dată, dacă mai era necesar, că şcoala şi educaţia, poziţia sau avantajele, familia şi chiar dorinţa puternică de apărare a propriei vieţi caracteristică la marea majoritate a oamenilor, nu înseamnă nimic în faţa convingerilor religioase.  Iar când aceste convingeri sunt bazate pe doctrine demonice, ele subjugă intelectul şi gândirea oamenilor, anihilează raţiunea şi sentimentele şi duc în cele din urmă la distrugerea propriei vieţi şi a altora, fără nici un discernământ!

Fotografia a aparut in publicatia “Daily Mail” din UK.

Liderul Baptist Vyacheslav Kalataevsky a fost mutat in Iunie din oraşul natal la un lagăr de muncă aflat în Seydi, la 1200 km distanţă.  Pedeapsa primită în mai 2007 este de trei ani muncă forţată.  Un alt lider baptist pe nume Yevgeny Potolov este încă în închisoare la 6 săptămâni după arestarea lui. Continue Reading »

Luni 2 Iulie a.c. la biserica Hillsong din Australia (cunoscută mai ales pentru muzica de laudă şi închinare care a revoluţionat închinarea în multe biserici) a început conferinţa anuală care atrage peste 26 de mii de participanţi din peste 68 de ţări.  Anul acesta tema conferinţei va fi poziţia bisericii vizavi de nedreptatea din lume.  Hillsong a fost acuzată anii trecuţi că predică o evanghelie a proserităţii şi a succesului, neglijând latura socială a evangheliei.  Anul acesta Hillsong a propus să se discute evanghelia socială.

Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com)  şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda.  (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă!  Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare!  Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori…  Excelent!). Continue Reading »

Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.

Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual.  La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine.  Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali.  Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien.  Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.

După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos.  Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism.  Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Continue Reading »

Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori.  Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el!  Dumnezeu să vă binecuvinteze!”  Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint!  am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”

Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş.  Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul.  Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Continue Reading »

Adică, 7 Iulie 2007.  Zeci de mii de perechi vor să se căsătorească la data aceasta!  Este considerată pe atât de norocoasă pe cât de nefastă a fost considerată data de 6 Iunie, 2006 (06-06-06).  Unii care nu se mai căsătoresc şi-au programat să joace la loterie bilete mai scumpe decât de obicei.  Alţii au programat operaţia în data aceasta.  Alţii diverse alte activităţi în care au nevoie de… noroc.

Nici creştinii nu au scăpat de superstiţia norocului în anumite zile, ani, etc.  Astfel, o organizaţie creştină din Nashville, Tennessee (Selah Ministries) caută 300 de bărbaţi (numărul lui Ghedeon, va amintiţi?) care să sune din trâmbiţă (shofarul evreiesc) pe un stadion din Tennessee la aceasta dată!  Da nu oricum, ci la unison, când vor fi coordonaţi de pe podium.  Semnificaţia „spirituală”?  Se va anunţa doar atunci, de pe podium, participanţilor.  Bine că măcar se va parcurge în prealabil un traseu de 5 km (2.7 mi) în deplină tăcere, fără pancarte sau reclame, fără sloganuri.  Este un traseu „al pocăinţei” într-o zi de post.

Asta nu mă deranjează.  Doar faptul că se acordă calităţi deosebite unei zile care va fi ca oricare alta.  Şi că se face asta în timp ce toţi superstiţioşii lumii fac la fel!  Atât.

Petersburg, Kentucky găzduieşte Muzeul Creaţiei (Creation Museum).  Deschis cu ocazia sărbătorii Memorial Day (28 Mai 2007) muzeul a avut deja peste 40 de mii de vizitatori.  Scopul organizatorilor este de a atrage peste 250 de mii de vizitatori annual.  Muzeul s-a deschis sub egida organizaţiei Answers in Genesis http://www.answersingenesis.org (Răspunsuri în Genesa) şi reprezintă o interpretare a creţiei în şase zile calendaristice (ca relatarea biblică despre creţie). Continue Reading »

Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că  acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate.  Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici.  Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească!  Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?

Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit.  De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii.  Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul.  Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om.  In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul!  Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor.  Iată un foarte surt istoric: Continue Reading »

Moartea este mai răspândită decât viaţa: toţi vor muri, dar nu toţi trăiesc!

La 4 Iulie 1776 Statele Unite îşi dobândeau independenţa de către Mare Britanie şi se puneau bazele uneia dintre societăţile care va domina scena lumii din aproape toate punctele de vedere, până în zilele noastre. La 14 Iulie 1789 Franţa sărbătoreşte căderea Bastiliei, şi începutul Revoluţiei Franceze. Ambele ţări pretind că evenimentele amintite adineaori au pus bazele democraţiei lor. Să fie oare adevărat? Continue Reading »

Duminică (1 Iulie) a fost ziua naşterii prinţesei Diana.  Dacă ar fi trăit, ar fi împlinit 46 de ani.  Prieteni ai ei au vrut să o sărbătoarească pe cea supranumită „prinţesa poporului”.  Aşa că au pus de un concert de 6 ore pe Wembley.  Nume mari din industria muzicii au participat şi de asemenea au participat şi cei doi fii ai Dianei.  Cu toate atentatele teroriste recente împotriva Angliei care au făcut ca poliţia să fie în alertă, securitatea să fie elevată şi probabilitatea unor noi atacuri să fie mare, peste 62 de mii de persoane au participat la concert.

Evenimentul a declanşat o serie de comentarii la televiziunea americană.  Unul dintre ele l-am urmărit cu coada ochiului în timp ce-mi desfăceam bagajele de peste weekend (am fost cu soţia într-o scurtă vacanţă făcută posibilă în staţiunea canadiană Pentincton, de prietenii noştri din Agape Christian Church biserică al cărei păstor sunt).  La un moment dat, reportera lua un interviu unul ziarist britanic.  Mai întâi a amintit câteva dintre cele peste o sută de organizaţii caritabile a căror preşedintă sau patroană a fost Diana.  Printre acestea, ea a activat pentru organizaţii care luptă împotriva SIDA.  A fost printre primele „celebrităţi” care a apărut în public atingând un bolnav de SIDA pe vremea când oamenii de rând considerau boala contagioasă.  Apoi ea a fost implicată în organizaţii care luptă împotriva leprei.  Dianei nu i-a fost frică ori ruşine să dea mâna sau chiar să îmbrăţişeze persoane suferind de lepră.  A activat împotriva folosirii minelor de teren în diferite războaie.  Acestea sunt o metodă foarte barbară de luptă, deoarece lasă invalizi pe viaţă o mulţime de ostaşi dar şi copii, femei sau bărbaţi nevinovaţi.

Apoi reportera a întrebat pe ziarist care dintre toate acestea au constituit moştenirea cea mai de preţ lăsată de Diana.  Şi, spre surprinderea mea, ziaristul a răspuns scurt: „băieţii ei!”.  Deci, nu o activitate din multele avute, ci nişte persoane, băieţii pe care i-a crescut erau bunul cel mai de preţ lăsat ca moştenire!

Asta ar trebui să ne dea la toţi de gândit, măcar pentru o clipă.  Avântaţi în tot felul de activităţi uităm adesea că ce lăsăm în urmă nu sunt conturi bancare, case, cărţi, fabrici, afaceri, ci persoane.  Şi unele dintre acestea, sunt atât de aproape de noi, cum ar fi fii şi fiicele noastre.  Ele sunt moştenirea cea mai valoroasă pe care o putem lăsa în urmă.

Doi pescari erau în largul mării la pescuit, într-o barcă.  Se stârneşte o furtună puternică. Barca era purtată de valuri. Unul dintre ei zice celuilalt: “In timp ce eu vâslesc tu roagă-te lui Dumnezeu să ne scape din această primejdie.” ( De parcă nu puteau să se roage în gând amândoi şi să vâslească în acelaşi timp).

” Nu m-am rugat de mult, mi-am pierdut deprinderea de rugăciune” - zise celălat. Au mai trecut câteva minute şi furtuna s-a inteţit, barca era pe punctul să se scufunde. “Fă ceva că ne răsturnăm!” -zise primul. Si atunci partenerul în ale pescuitului începe rugăciunea: ” Doamne, nu te-am conturbat timp de 10 ani, dar dacă ne scapi din primejdia aceasta iţi promit că încă 10 ani de acum înainte tot nu te voi conturba”

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Continue Reading »

Am observat în călătoria mea de săptămâna trecută prin deşertul Nevadei o mulţime de animale omorâte pe şosea.  De fapt, şoseaua era foarte pătată de sânge!  De obicei, sângele unor animale mici.  Am văzut căprioare lovite probabil de camioanele mari; cadavrul lor era tras pe marginea şoselei ca să nu fie o piedică pentru ceilalţi şoferi.  Dar cadavrele coioţilor, a iepurilor sălbatici, a rozătoarelor sau a păsărilor lovite, rămân pe şosea şi sunt fie sfârtecate de trecerea neîncetată a participanţilor la trafic, fie făcute una cu şoseaua, până când sub roţi şi uscate de soare nu mai rămâne decât o pojghiţă din ceea ce a fost cândva un animal plin de viaţă.

Şoseaua nu-i lipsită de primejdii pentru nici una din vietăţile care o folosesc într-un fel sau altul.  Semne de circulaţie avertizează mereu că trec animale şi trebuie să fii atent.  De obicei cele mai multe animale care trec şi-s astfel omorâte sunt aşa cum ziceam, animale mici.  Dar trec şi vite sau cerbi sau căprioare.  Într-o noapte am văzut în lumina farurilor un cerb frumos de tot.  Am frânat brusc chiar dacă  era la distanţă în faţa mea.  Instinctul.  Deşi a dispărut în beznă, mă gândeam dacă este singur sau dacă are alţi tovarăşi, dacă a fost primul sau ultimul dintr-o turmă de căpriori.  Trebuia să fiu precaut: am un amic care într-un an a lovit 2-3 căprioare cu maşina sa…  Impactul zdobeşte maşina şi omoară animalul.  Nu-i de joacă. Continue Reading »