Jul 12 2007
Pleacă!
La care femeia răspunse: Numă interesează ce-ţi împachetezi, doar fă-ţi bagajele şi pleacă din casa mea!
Jul 12 2007
La care femeia răspunse: Numă interesează ce-ţi împachetezi, doar fă-ţi bagajele şi pleacă din casa mea!
Jul 12 2007
Jul 11 2007
Jul 11 2007
Jul 10 2007
Când eram copii şi pleca mama de acasă undeva, ne lăsa adesea câte o sarcină, ca de exemplu „să aspiraţi prin casă până mă întor eu!”, sau, „să nu uitaţi să spălaţi vasele alea!”, sauy ceva asemănător. Continue Reading »
Jul 09 2007
Jul 09 2007
Americanii vor cheltui anul acesta 10 miliarde de dolari pe apă îmbuteliată. Este una dintre cele mai profitabile afaceri din SUA. Dacă ai o sursă de apă, să zicem un izvor, cu debit suficient pentru a umple containere de plastic cu ea, o etichetă faină, un nume care să prindă repede, eşti în biznis. Aproape că nu vezi cumpărător ieşind dintr-un magazin american care să nu aibă în coşul său de cumpărături, pe lângă tot felul de alte produse răcoritoare (produse de cele două mari companii Coca Cola sau Pepsi, dar şi de altele mai mici şi fără renume) apă îmbuteliată în diferite containere: la ½ litru, la litru, la galon (3.8l) sau chiar şi la 5 galoane.
Problema acestei afaceri i-a determinat pe unii să facă analiza apei îmbuteliate, pentru a vedea dacă există o mare diferenţă între apa aceasta şi cea care curge la robinetele caselor noastre. Apa de robinet, în unele zone, cum ar fi aici în Seattle, unde locuiesc eu, este destul de rece tot timpul anului şi are gust bun. Noi nu cumpărăm apă îmbuteliată (iată că suntem printre cei ce boicotăm afacerea aceasta!) decât pentru a duce cu noi în vreo călătorie.
La testul făcut, s-a constatat că de fapt, apa îmuteliată are mult mai multe micro-organisme şi impurităţi decât cea de la robinet! Chiar şi apa îmbuteliată care are pretenţia de a fi purificată are impurităţi în cantităţi considerabile pentru pretenţia ei de a fi… purificată! Continue Reading »
Jul 08 2007
După ce a fost tartată pentru o rănire uşoară produsă în accident, fetiţa a fost dată în grija unor rudenii, poliţia continuînd să cerceteze cum de a ajuns o fetiţă să fie atât de beată, unde a avut acces la băutură, deoarece în maşină nu era băutură. Alcoolemia fetiţei era peste limita admisă la adulţi iar maşina era a unor rudenii.
Jul 08 2007
Prezbiterul John Boyd de la NGBM a spus: „dacă la fiecare an nou putem să zdrobim o bilă de sticlă în Times Square, atunci putem şi îngenunchiem şi să ne rugăm în prezenţa lui Dumnezeu. Este o mărturie că nu ni-e ruşine de Evanghelie… şi anticipăm că se va întâmpla ceva minunat”.
Toţi creştinii sunt invitaţi să participe iar cei cenu pot, să se roage acolo unde sunt pentru ca Domnul Dumnezeu să aducă o terzire spirituală în lume.
Jul 08 2007
Jul 07 2007
Jul 07 2007
Jul 07 2007
Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina! Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment. Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev. Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri! Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.
Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival! Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”. Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.
Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii. Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.
Jul 06 2007
„Vicarul Bagdadului”, preotul Andrew White a scris despre ziua în care l-a întâlnit pe „diavolul” în timpul unei întâlniri a liderilor religioşi şi negociatorilor din Orientul Mijlociu, întâlnire ce a avut loc acum două luni în Amman, Iordania. Unul dintre cei prezenţi acolo a „proorocit” despre atacurile teroriste de săptămâna trecută din Londra şi Glasgow.
„Am avut cea mai proastă întâlnire a vieţii mele” a scris preotul în jurnalul său de pe site-ul www.frfme.org Preotul anglican a fost forţat să întrerupă întâlnirea în urma confruntării cu un iraqian sunnit care, conform relatării preotului, era fericit din cauza iminentelor atacuri asupra unor oraşe, mai întâi din Marea Britanie, apoi din SUA, satisfăcut de moartea multor nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii, evrei, creştini şi cu un cuvânt, tot felul de „infideli”.
Preotul l-a confruntat pe şeicul care l-a invitat şi i-a spus hotărât că nu mai doreşte să se întâlnească niciodată cu iraqianul acela. Mai târziu a descoperit că iraqianul era un lider Al Qaeda şi astfel era înclinat spre distrugerea vieţilor nevinovate. Ultimele cuvinte ale iraqianului au fost: „cei ce vă vindecă, o să vă omoare!”. Expresia aceasta nu a însemnat nimic pentru preot până la atacurile de săptămâna trecută, când un grup de medici musulmani au atentat asupra unor oraşe mari din Marea Britanie.
Acţiunile medicilor care au fost în spatele atentatului terorist din Anglia a demonstrat încă o dată, dacă mai era necesar, că şcoala şi educaţia, poziţia sau avantajele, familia şi chiar dorinţa puternică de apărare a propriei vieţi caracteristică la marea majoritate a oamenilor, nu înseamnă nimic în faţa convingerilor religioase. Iar când aceste convingeri sunt bazate pe doctrine demonice, ele subjugă intelectul şi gândirea oamenilor, anihilează raţiunea şi sentimentele şi duc în cele din urmă la distrugerea propriei vieţi şi a altora, fără nici un discernământ!
Fotografia a aparut in publicatia “Daily Mail” din UK.
Jul 06 2007
Jul 06 2007
Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com) şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda. (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă! Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare! Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori… Excelent!). Continue Reading »
Jul 06 2007
Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.
Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual. La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine. Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali. Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien. Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.
După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos. Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism. Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Continue Reading »
Jul 05 2007
Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori. Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el! Dumnezeu să vă binecuvinteze!” Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint! am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”
Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş. Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul. Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Continue Reading »
Jul 05 2007
Nici creştinii nu au scăpat de superstiţia norocului în anumite zile, ani, etc. Astfel, o organizaţie creştină din Nashville, Tennessee (Selah Ministries) caută 300 de bărbaţi (numărul lui Ghedeon, va amintiţi?) care să sune din trâmbiţă (shofarul evreiesc) pe un stadion din Tennessee la aceasta dată! Da nu oricum, ci la unison, când vor fi coordonaţi de pe podium. Semnificaţia „spirituală”? Se va anunţa doar atunci, de pe podium, participanţilor. Bine că măcar se va parcurge în prealabil un traseu de 5 km (2.7 mi) în deplină tăcere, fără pancarte sau reclame, fără sloganuri. Este un traseu „al pocăinţei” într-o zi de post.
Asta nu mă deranjează. Doar faptul că se acordă calităţi deosebite unei zile care va fi ca oricare alta. Şi că se face asta în timp ce toţi superstiţioşii lumii fac la fel! Atât.
Jul 05 2007