Un tânăr recrut a sosit pe front în Irak. Acolo a fost preluat de către un colonel pentru o scurtă introducere asupra problemelor specifice războiului din deşert. Printre altele, colonelul a spus proaspeţilor sosiţi să fie atenţi că inamicul a minat terenul de pe care s-a retras. După instructaj, colonelul a dat voie tinerilor recruţi să pună întrebări. La care, tânărul nostru ridică mâna, şi când primi cuvântul, întrebă:

Domnule colonel, ce să fac dacă din greşeală calc peste o mină?

Procedura normală este ca să sari 30 metri în aer, după care să te împrăştii pe o rază de vreo 50 metri răspunse colonelul.

Viewed 83 times by 53 viewers

Sandy îşi începu carierea ca şi consilier la o şcoală elementară. În prima zi de lucru, se duse la terenul de sport al şcolii. Pe el se jucau copiii. La un capăt alterenului, Sandy văzu o fetiţă stând singură, privind la jocul copiilor de la celălalt capăt al terenului. Void să o ajute pe fetiţă, Sandy se apropie de ea şi o întrebă dacă este bine. Fetiţa îi răspunse scurt că da.

Sandy îşi văzu de treabă în altă parte, uitându-se la alţi copii, după care se întoarse la terenul de sport. Fetiţa era tot acolo, singură la un capăt al terenului în timp ce copiii se jucau dincolo, la celălalt capăt. Aşa că Sandy o întrebă pe fetiţă: Vrei să fim prietene? Fetişa se uită la ea un timp, după care răspunse ridicând din umeri: bine! Simţind că face ceva progrese, Sandy continuă: ai ceva probleme? Eşti tristă de ceva? De ce stai singură aici la acest capăt alterenului în timp ce toţi copiii se joacă dincolo?

Pentru că eu sunt portarul! răspunse exasperată fetiţa.

Viewed 85 times by 53 viewers

Uită-te la poza de mai jos:

este senatorul Larry Craig, din Idaho, având alături pe soţia sa, şi încercând să explice că el nu este homosexual. Că arestarea sa într-un aeroport de către un poliţist îmbrăcat civil, căruia Craig i-a făcut avansuri a fost doar o greşeală. Săraca femeie, cu jumătate faţa ascunsă după nişte ochelari uriaşi, ca de cal, crispată, trecută dincolo de lacrimi (sau încă neajunsă la ele din cauza stuporii), trebuie să stea lângă soţul ei, într-un ultim effort de suport public.

Urmăreşte clipul acesta:

Senatorul David Vitter, are alături de el pe soţia sa. Săraca femeie, este ca o căprioară prinsă în farurile maşinii pe şosea. Pare a vrea a fugi şi a se ascunde… dar „datoria” o cere acum lângă bărbatul ei, care a fost dat în vileag că a beneficiat de serviciile celebrei curve numită DC Madam şi acum explica fapta sa.

Sau clipul acesta:

Gayle Haggard, soţia lui Ted Haggard stând lângă el şi ajutându-l să răspundă la întrebările reporterilor. Soţul eio era acuzat de consumarea metamfetaminei şi de folosirea unui prostituat homosexual.

Sau clipul acesta:

Jimmy Swaggart a umblat şi el pe la prostituate. Soţia sa intră cu el în adunarea pe care Swaggart o păstorea şi în care, în faţa celor cinci mii de mebri, va mărturisi păcatul său (ca apoi peste un an-doi să fie prins din nou în el…).

E de înţeles că bărbaţii aceştia care ajung în poziţii proeminente, care devin puternici, care petrec mult timp plecaţi de acasă, care au adesea femei frumoase ca secretare sau asistente, să fie tentaţi să cadă în păcat. Unii dintre ei îşi chestionează sexualitatea (ce-o mai fi şi asta, nu înţeleg! Adică, ei nu ştiu că-s bărbaţi? S-a privit Haggard în oglinda de la baie înainte de a face duş şi a crezut o clipă că este… femeie?) şi decid că sunt homosexuali! Plecaţi la convenţii şi şedinţe, singuri prin hoteluri scumpe, mâncând la restaurante selecte, plictisiţi sau obosiţi, curioşi sau indiferenţi, ei cad pradă ispitelor. Garda este abandonată, mintea rămâne goală, ochii se aprind de pofte, trupul reacţioneazî mecanic.

Nu încerc să-i scuz, căci faptele sunt greu de acceptat. Încerc doar să explic! Dar dacă explicaţia aceasta poate fi înţeleasă de un ne-participant la dramă, de un privitor de la (mare) distanţă, ce cred ele, soţiile acestor bărbaţi? Ele care au stat alături când ei creşteau spre statura la care erau acum, care s-au trezit noaptea la copiii pentru ca soţul să se poată odihni ca mâine să facă faţă la şedinţa importantă, ele care au ţinut singure gospodăria ani de zile ca soţul să se poată realiza. Soţiile care i-a încurajat, sprijinit, îmbărbătat, corectat cu duioşie, care au fost mândre când vedeau reuşitele soţilor, cu convingerea că ele au avut un rol important în ceea ce sunt ei astăzi şi vor deveni mâine!

Soţiile înţeleg greu. Mai ales când toate visele se năruie într-o clipă. Când soţul vine acasă şi spune „am probleme… am folosit serviciile unei curve… ştii, nu m-am gândit, am avut o clipă de scăpare, îmi pare rău, te rog să mă ierţi, hai stai lângă mine în semn de suport la conferinţa de presă.. mai scapă-mi fundul încă o dată…” Prin capul soţiilor aleargă cu viteza infinitului întrebările: „cum, dar de ce, când, ce-ai gândit, acum ce va fi de noi, ce se va întmpla cu mine şi copiii, dar cu serviciul tău, carierea la care ai muncit ani de zile?” Apoi urmează conferinţele de presă, întrebările incomode şi intrusive ale ziariştilor şi reporterilor, flashurile apartelor de fotografiat, obiectivele aparatelor de filmat înfipte până-n faţă, microfoane şi reportofoane. Şi-n tot timpul acesta, soţiile trebuie să fie acolo, să pară suportive, să dea impresia că mariajul va rezista, că totul este în regulă.

Dar înăuntru, în inimă, nimic nu este în regulă. Stomacul li s-a strâns şi le zvâcneşte, inima este frământată… Pe faţă însă trebuie să fie afişat calmul, serenitatea. Bietele soţii… Oare au şi ele o parte de vină în tot scandalul acesta? Şi dacă da, care este vina lor? Sunt sigur că aceasta este una dintre întrebările ce şi le pun şi ele, bietele soţii!

Viewed 12 times by 5 viewers

Laut de cancer la pancreas, la vârsta de doar 71 de ani (ştiaţi că datorită creşterii longevităţii umane, vârsta de 60 de ani începe să se considere a fi… o vârstă tânără?!) Luciano Pavarotti a plecat în veşnicie. Rămân amintirile şi înregistrările care să ni le stârnească din când în când.

Alături de Enrico Caruso, Pavarotti rămâne una dintre cele mai importante figuri ale operei italiene. Cu o voce răsunătoare, care putea atinge tonurile înalte fără nici un efort sau forţare, cu un timbru ce-l făcea recunoscut de la primele câteva sunete emise, cu faţa rotundă (poate prea rotundă! Cred că ŞI de la asta i s-a tras) şi luminoasă, jovial, mereu cu o batistă albă desfăcută într-o mână (de obicei mâna stângă) cu care gesticula sau îşi ştergea traspiraţia abundentă, Pavarotti şi-a săpat numele şi memoria cu litere de aur în istoria muzicii. Interpretările sale (Riccardo în Un Ballo Maschera de Verdi, Manrico în Il Trovatore de acelaşi Verdi, Calaf în Turandot de Puccini, Radames în Aida lui Verdi, şi altele) rămân memorabile.

Păcat. Îmi pare rău.
Iata citeva clipuri muzicale:

Viewed 12 times by 5 viewers

Dr. D. James Kennedy, păstorul Bisericii Prezbiteriene Coral Ridge a plecat la Domnul; era în vârstă de 76 de ani.  Acum două săptămâni şi-a dat demisia din poziţia de păstor a bisericii pe care a preluat-o acum aproape 50 de ani cu un număr de 45 de membri şi a crescut-o până la un număr de peste 10 mii de membri.  Dr. Kennedy suferea de ceva complicaţii la inimă în urma atacului de cord suferit în iarna anului trecut şi spera să se refacă pentru a reveni la amvonul bisericii sale şi la cârma lucrărilor pe care le începuse şi conduse cu atâta succes; Domnul însă a hotărât să-l ducă acasă. Read the rest of this entry »

Viewed 21 times by 9 viewers

Am primt clipul următor de la cineva. Cred că merită urmărit. Sunt doar vreo 5 minute de video

Viewed 14 times by 6 viewers

Conform unui articol publicat de ABC News (http://abcnews.go.com/International/wireStory?id=3555811) Scientologia, secta la care aparțin staruri ale cinematografiei, cum sunt Tom Cruise și John Travolta este dată în judecată în Belgia pentru fraudă și înșelăciune. Un procuror al statului a condus o investigație pe parcursul a peste 10 ani și a conchis că secta este o organizație criminală.

Printre capetele de acuzare sunt practicarea medicinei cu metode neștiințifice, violarea legilor intimității și întrebuințarea unor contracte de afacere ilegale. Scientologia a fost considerată de către Parlamentul belgian ca „sectă” în anul 1997, când a început investigarea practicilor financiare ale religiei, cum ar fi testele de personalitate la care au fost supuși noii membri. Investigarea a fost inițiată după mai multe plângeri ale foștilor membri cum că ar fi fost victime ale intimidării și înșelăciunii.

Birourile mai multor firme de consultanță care aveau legături cu secta au fost cercetate de poliția belgiană. În alte țări, cum ar fi Germania, Scientologia este considerată o intreprindere comercială care se folosește de oamenii vulnerabili.

Departamentul de Stat al US a condamnat acțiunile poliției belgiene. Americanii au spus că Belgia ar trebui să protejeze libertatea de gândire, de conștiință și de religie, conform documentelor internaționale la care a aderat Belgia.

Scientologia a fost fondată la anul 1954 de către L. Ron Hubbard care a folosit inițial metode psihoterapeutice numite „dianetics”. Dianetics folosește psihologia regresivă (întoarcerea în trecut la o stare de comportament sau sentimente mai puțin adaptate, sau neafectate de cauze ulterioare). În timp, Scientologia a fost denumită religie, pentru a beneficia de statutul de care beneficiază religiile în SUA (religiile sunt scutite de taxe).

Scientologia numără peste 10 milioane de membri în lumea întreagă și este în expansiune în unele țări europene, și datorită celebrităților care-i aparțin.

Viewed 11 times by 7 viewers

Diavolul a convocat o convenţie a demonilor.  În cuvântul de deschidere, el a precizat: Nu putem să-i oprim pe creştini de a merge la biserică.  Nu putem să-i oprim să nu citească Biblia şi să nu afle adevărul.  Nu putem să-i oprim de la a avea o relaţie personală cu Mântuitorul lor.  În clipa în care se conectează cu Isus Christos, noi nu mai avem putere asupra lor.  Deci, să meargă la bisericile lor!  Doar să-i împiedicăm să dezvolte acea părtăşie cu Isus Christos.  Iată ce vreu să faceţi:

Împiedicaţi-i să aibă părtăşie cu Isus Christos în timpul zilei. 

Cum să facem asta?  strigară demonii în cor. Read the rest of this entry »

Viewed 10 times by 6 viewers

Un băiat de 8 ani din Chula Vista, California a scris cele de mai jos pentru tema de casă la clasa a treia.

„Una dintre treburile lui Dumnezeu este să facă oameni.  El face oameni noi ca să-i înlocuiască pe cei ce mor, pentru a fi destui oameni care să îngrijească planeta.  El nu face oameni mari, ci doar bebeluşi.  Cred că de aceea face copii pentru că-s mici şi mai uşor de făcut.  Astfel El nu trebuie să-şi consume timpul preţios pentru a-i învăţa să umble şi să vorbească.  Îi lasă în grija taţilor şi mamelor lor. Read the rest of this entry »

Viewed 24 times by 13 viewers

După mai mulţi ani, studentul în Talmud s-a întors din America acasa în Israel pentru a-şi vizita familia.
„Unde ţi-a barba!?” întrebă mama lui de cum îl văzu.
„Mamă, în America nu poartă barbă nici un rabin.”
„Dar Sabatul, este respectat în America?” întrebă mama.
„Mamă, afacerile-s afaceri.  Nu respectă nimeni Sabatul!”
”Dar mâncare kosher, mai mănânci?” continuă mama din ce în ce mai îngrijorată.
„Mamă, îmi pare rău dar e foarte greu de găsit mâncare kosher în America!”

Bătrâna doamnă se gândi o clipă la răspunsurile fiului ei, după care, aplecându-se spre urechea lui, întrebă în şoaptă:
„Isaac, spune-mi te rog… mai eşti tăiat împrejur?”

Viewed 80 times by 53 viewers

Weekendul acesta sunt în Portland, Oregon. Aici în SUA este Labor Day şi este o sărbătoare naţională. Avem mai multe zile libere. Am venit ca să-mi vizitez sora şi familia ei, şi să predic duminică la Agape Bible Church. Printre o mulţime de prieteni vizitaţi am fost şi la o prietenă a soţiei mele. Numele nu contează. Contează doar că ea are de câţiva ani în grijă pe mama ei, căreia i se zice în familie şi de către toţi, „buna”. Buna are 84 de ani. Are artrită şi abia umblă. Oasele extremităţilor ei sunt contorsionate de boală. Faţa îi este zbârcită de trecerea timpului care a venit parcă mereu însoţit de necazuri.

Buna a rămas văduvă la vârsta de vreo 40 de ani şi a crescut singură cinci copii. A muncit la două locuri de muncă: făcea curăţenie pe la blocuri şi apoi muncea în agricultură. Şi-a purtat copiii la şcoală şi i-a făcut pe toţi oameni. Mai ales i-a crescut oameni ai lui Dumnezeu.

Mă bucur mereu s-o văd pe Buna. Este întotdeauna veselă, dar de câte ori îşi aduce aminte de Domnul, plânge de bucurie! Am întrebat-o ce mai face. Mi-a spus că în fiecare zi se pregăteşte să fie gata pentru ziua în care o va chema Domnul acasă. Am întrebat-o cum se pregăteşte. Mi-a spus că se roagă mereu, şi apoi mi-a mai spus că ascultă casete cu predici, cu cântări, şi cântă ea însăşi câteva cântări zilnic. Apoi mi-a spus că citeşte Biblia. Fără ochelari! Mulţumeşte Domnului că deşi alte organe i s-au stricat, ochii îs încă buni!

Îşi aduce mereu aminte de greutăţile de odinioară, dar nu cu reproş, ci cu mulţumire, căutând mereu partea luminoasă, pozitivă a lucrurilor. Da, viaţa a fost grea, a trebuit să muncească mult dar mulţumeşte Domnului că a avut cu ce-şi hrăni copiii! Da, a rămas văduvă de tânără şi nu s-a mai căsătorit, dar Domnul a fost credincios promisiunii Sale că El este apărătorul văduvei şi Tatăl orfanilor. Da, este bătrână şi neputincioasă şi nu mai poate merge la adunare, dar mulţumeşte Domnului pentru că poate asculta predicile la casetofon; şi când le ascultă, închide ochii şi îşi închipuie că este în adunare. Mulţumeşte Domnului că are amintiri despre fraţii de odinioară. Ea nu-şi aminteşte de păstori răi, sau slab predicatori… ea-şi aminteşte că toţi au fost oamenii lui Dumnezeu! Povestea că la ei, lângă Cluj nu aveau păstor la biserică, dar mai venea câte cineva „de la oraş” să predice câteodată. Şi când pleca „omul lui Dumnezeu”, fraţii îl petreceau până la marginea satului şi de acolo îi făceau mereu cu mână până când „omul lui Dumnezeu” se pierdea în zare.

Printre frazele preferate ale Bunei, pe care le repetă mereu, adesea fără a spune nimic altceva, mai mult ca o reacţie la un gând tainic, este fraza: „Doamne fii lăudat, mărit şi binecuvântat!” La care, nu poţi să nu zici „AMIN!”

După ce am vizitat-o pe Buna şi i-am promis nişte casete cu predici, ne-am dus cu soţia la soră-mea. Încă sub impresia întâlnirii cu Buna, i-am povestit cumnatului meu despre Buna. El mi-a povestit apoi de părinţii săi. Tot de la ţară, tot de lângă Cluj. Amândoi trecuţi cu bine de 80 de ani. Ţărani, muncitori în agricultură. Tata s-a întors la Domnul primul. Cel dintâi din sat. Toţi l-au batjocorit, în frunte cu soţia sa, care nu s-a întors la Domnul decât cu cinci ani mai târziu.

Cumnatul meu îşi aminteşte că dimineaţa se împiedecau mereu de picioarele tatălui lor, care se ruga în fiecare dimineaţă, mai înainte de a se scula vreunul dintre copii sau soţia. Îl auzeau mereu suspinând şi oftând în rugăciunile sale: ştiau că se roagă pentru o problemă serioasă! În fiecare seară, îşi aduna familia lângă masă, cântau cu toţii o cântare, citea din Biblie un capitol, apoi se rugau cu toţii. Acum, mai rămâne acasă singur câteodată. Dar obiceiul bun început acum zeci de ani nu l-a abandonat: în fiecare seară cântă o cântare Domnului, apoi citeşte din Biblie şi apoi se roagă!

Zicea cumnatul meu că practica aceasta l-a făcut foarte echilibrat, calm, senin şi încrezător pe tatăl său. Nu-i „sare muştarul” cu uşurinţă. Şi este mereu mulţumitor pentru ceea ce are. Nu a avut niciodată ifose, a fost mereu fericit!

Oameni de altă dată! Parcă rupţi din poveşti ireale, din amintiri ce nu le-am avut, doar le-am visat! Unde sunt oamenii de genul acesta, ai generaţiei noastre? Ce-şi vor aminti despre noi copiii noştri? Nepoţii noştri? Ce vom povesti noi despre noi? Doamne, ai milă de noi! Ai milă de noi! Amin.

Viewed 9 times by 5 viewers

Noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei, ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.

„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”

„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.

„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.

„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Isus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”

„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştinil, deci şi tu eşti creştin! Dar dacă mama ta ar f o idioată, şi tatăl tău un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.

„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul

Viewed 46 times by 32 viewers

Conform unei studiu al American Academy of Dermatology publicată ieri, pacienţii care doresc o injecţie cu Botox sunt programaţi în cam 8 zile la dermatolog. Cei care doresc ca dermatologul să verifice dacă pata de pe piele este sau nu cancer, sunt programaţi la o aşteptare de 26 de zile. Unii au justificat graba medicilor de a programa mai repede pacienţii care doresc injecţia de Botox prin faptul că aici se plăteşte mult mai bine o intervenţie în domeniul esteticii decât în cel a sănătăţii generale.

Dar chestia asta cu felul în care arătăm este o obsesie a zilelor noastre! Copleşiţi de lumea filmului a televiziunii, a paradelor de modă, a tot mai mulţi oameni (femei şi bărbaţi) care arată bine, câteodată ne lăsăm şi noi purtaţi de valul… aparenţelor! (Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia de a urmări, cred eu una dintre cele mai distractive producţii de gen „sitcom” filmată în Anglia, „Keeping up the Appearances” în care doamna Hyacinth Bucket face tot posibilul să apară altceva decât ceea ce este: o femeie din clasă mijlocie, locuind într-o suburbie, fără avere şi fără educaţie, dar tinzând mereu să de impresia că este altceva!). Read the rest of this entry »

Viewed 32 times by 18 viewers

“Labour to keep alive in your breast that little spark of celestial fire - conscience.”
„Munceşte să păstrezi vie în pieptul tău acea mică scânteie de foc ceresc - conştiinţă.”

George Washington (1732-1799)

Viewed 47 times by 26 viewers

Martin Rees, un om de ştiinţă din Marea Britanie a scris o carte acum câţiva ani (Our final hour) în care el oferă o şansă de 50% sfârşitului lumii. Conform scriitorului, sfârşitul lumii va veni fie din cauza „scăpării” de către ştiinţă a unui patogen (virus) modificat genetic, fie prin blocarea sorelui de către praful erupţiei catastrofice a unui vulcan, fie prin provocarea accidentală a unui „big-bang” biologic. Read the rest of this entry »

Viewed 49 times by 27 viewers

Miliardara Leona Helmsley a decedat recent; era în vârstă de 87 de ani.  Acum s-a deschis testamentul ei.  A lăsat 12 milioane de dolari cațelului ei, un maltez alb pe nume Trouble, și nu a lăsat nimic celor doi nepoți ai ei!  Cățelul urmează să fie îngropat împreună cu ea și soțul ei, într-un cavou de peste un milion de dolari.  Hmm…  Până și fratele ei a primit mai puțin decât cățelul!  Doar 10 milioane!

Zilele astea, pe-aici prin America e mai bine sa fii câine, balenă, bufniță, sau aproape orice altel de animal, decât om!  Dacă ești om, nu ai voie nici să cerșești pâinea!  Dacă nu ai adăpost, nu ai voie sa dormi nici in parc, pe bancă!  Banca nu-i pat de dormit ci pe ea stau domnii, câteodată împreună cu cățeii!  Dar nu tu, omule!  Nu e voie să dormi nici în vreun gang al unei clădiri, nu e voie nici sub boscheți, nicăieri!  Undeva pe sub un pod, poate!  Dar să nu te vadă nimeni!  Dacă dormi undeva vizibil, ai încurcat-o!  Si nu ai voie nici să cauți prin gunoaie, unde s-ar putea sa găsești resturile de la vreo pizza.  Dacă e stricată pizza?  Si te îmbolnăvești?  Si apoi suferi!?  Doamne ferește să suferi!  Nu!  Nu-i voie sa mănânci mâncare care te îmbolnăvește!  Mai bine să nu mănânci deloc!  E preferabil să mori decât să te îmbolnăvești!  Nu ai voie nici să te speli la chiuveta wc-ului public!  Mai bine să puți si să stea zoaiele pe tine de-un deget de groase, decât să murdarești chiuveta la care se spală domnii pe miini!

Dar dacă ești câine!  Pisică!  Altă viață!  Călătorești cu cele mai scumpe masini, mănânci mâncare cumpărată special pentru tine.  Ai asigurare medicală, și mergi la dentist de două ori pe an.  Primești toate vaccinurile la timp, și-ți faci toate analizele.  Dacă nu ai unde locui, nu-i problema că esti luat la un refugiu pentru animale și se caută “părinți” adoptivi pentru tine!  Daca ești balenă, se vor aduna milioane de dolari ca să fii strămutat de pe coasta Pacificului în Marea Nordului, adică în locurile tale natale.  Dacă ești porumbel, lumea o sa vină la tine zilnic cu saci de mâncare: miezuri de pâine și semințe!  Așa că e mai bine sa fii balenă sau porumbel decât om!

M-aș reîncarna balenă (dimensiunile corespund) sau câine… dar acum e interzis să te mai reîncarnezi fără aprobare de la guvernul chinez!  Na, că nici asta nu mai pot face!  Ah!  O să rămân om, n-am ce face!  Intr-o țară în care e mai bine să fii câine decât om!

Viewed 40 times by 24 viewers

Festivalul Speranţei ţinut recent de Franklin Graham în Ecuador a atras peste 186 de mii de oameni. Este cea mai mare strângere de oameni la un eveniment creştin. Anul trecut s-a stabilit un record în oraşul capitală al Ecuadorului, în Quito. Au participat 140 de mii de oameni. Anul acesta Festivalul s-a ţinut în Guayaquil, un oraş-port în vestul ţării.

În ultima seară, peste 16 mii de oameni au răspuns invitaţiei la pocăinţă şi mântuire. Succesul lui Franklin Graham se datorează şi faptului că el reuşeşte să unească vorbele cu faptele. „Samaritan´s Purse”, organizaţia sa de caritate a împărţit peste 90 de mii de tradiţionale „cutii de pantofi” pline cu cadouri pentru copiii săraci din Ecuador. Pentru unii dintre copii, acesta a fost primul cadou primit vreodată în viaţa lor! „Samaritan´s Purse” construieşte de asemenea 100 de case pentru victimele erupţiei vulcanului Tungurahua, hrăneşte zilnic 1500 de copii şi a acordat asistenţă medicală la peste 50 de mii de ecuadorieni.

Intre timp, Billy Graham continuă să se refacă la un spital din Virginia, după hemoragia intestinală de săptămâna trecută. Deşi nu se ştie când va fi lăsat acasă, medicii spun că recuperarea evanghelistului în vârstă de 88 de ani decurge într-un ritm satisfăcător.

Viewed 88 times by 52 viewers

Noi toţi facem greşeli şi păcătuim. În multe feluri, zice Biblia. Unele greşeli sunt mai mari, altele mai mici. La unele „păcate” suntem parcă împinşi. Înţeleptul se ruga astfel: Proverbe 30:8-9 Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. Dacă eşti sărac şi ai nevoie de pâine, se poate admite că ai fost împins să furi o bucată de pâine. Până şi judecătorul, dacă ajungi cumva în faţa lui, te condamnă, dacă trebuie s-o facă, cu inima strânsă, ca şi cum a făcut o nedreptate… Read the rest of this entry »

Viewed 54 times by 29 viewers

Peste 120 de mii de oameni au participat la evanghelizarea ţinută de Greg Laurie pe stadionul Pack Angel din California.  În timpul mesajelor sale, Laurie a cerut celor prezenţi să lase noţiunile preconcepute despre creştinism şi să se gândească la ceea ce a spus Isus despre Dumnezeu.  Dacă e vorba să-L cunoaştem pe Dumnezeu, cine ni-L poate prezenta mai bine decât Domnul Isus?

Laurie a recunoscut ceea ce deja se ştie despre creştini: în biserici sunt mulţi impocriţi.  Asta pentru că bisericile sunt formate din oameni reali, a continuat el.  Numai că nu te poţi scuza în faţa lui Dumnezeu în ziua judecăţii că făţarnicii întâlniţi au fost de vină!  Isus nu a spus „ia-te după oameni!” ci a spus „vino după Mine!”

Laurie a povestit printre altele propria sa experienţă a întoarcerii la Domnul.  Crescut de o mamă care a divorţat de şapte ori, pe vremea liceului Greg Laurie „şi-a predat viaţa” Domnului Isus, dar fără dorinţa de a deveni un „nebun pentru Christos.”  Avea, ca de fapt aproape toţi oamenii, o anumită imagine despre cum şi cine este Dumnezeu.  Conform părerii multora, Dumnezeu caută să distrugă vieţile oamenilor, să-i lipsească prin legi şi regulamente de orice bucurie din viaţă.

Laurie a continuat spunând că e adevărat că, să păcătuieşti poate fi distractiv pentru o vreme!  Doar că, păcatul are legat de el pedeapsa.  Păcatul promite libertatea, dar aduce sclavia.  Promite plăcere şi aduce mizeria.

Evanghelistul a făcut chemarea la pocăinţă, cerând încă o dată oamenilor să lase ceea ce gândesc ei despre biserică, creştinism şi Dumnezeu, şi să asculte ceea ce spune Isus despre Dumnezeu.  Ca în pilda fiului risipitor, Dumnezeu este ca un Tată care va spune bun-venit acasă tuturor fiilor risipitori/fiicelor risipitoare.  Aproape patru mii de suflete au primit mântuirea în cele trei zile de evanghelizare.

Viewed 60 times by 32 viewers

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read the rest of this entry »

Viewed 85 times by 36 viewers