Preotul parohiei participa la un dineu organizat în cinstea sa cu ocazia aniversării a 25 de ani de când venise în parohia aceasta. Un politician din loc, cu mare vază, era aşteptat ca să ţină un discurs omagial. Din nefericire, politicianul întârzia aşa că Maestrul Ceremoniei întrebă pe preot dacă vrea să spună el câteva cuvinte, înainte de a se începe servitul mesei.
Preotul se ridică, merse la podium şi spuse următoarele cuvinte: Prima părere despre parohia voastră nu a fost din cele mai bune. Sper că înţelegeţi că din cauza secretului confesiunii, eu nu vă pot spune cine a fost cel dintâi suflet a cărui mărturisire a păcatelor am primit-o, dar vă pot spune că în urma mărturisirii sale, mi-am format părerea aceea rea despre comunitatea voastră. Deci acum 25 de ani mă gândeam că am fost trimis într-un loc teribil. Cel ce a venit la mărturisire, mi-a spus că a furat un televizor, cum atunci când a fost oprit de poliţie aproape că l-a omorât pe poliţist, cum a furat bani de la locul său de muncă şi cum a curvit cu o mulţime de femei, printre care şi soţia şefului său. Eram consternat! Dar, timpul a trecut şi am descoperit nu toţi oamenii de aici erau ca bărbatul acela, şi am descoperit că de fapt voi sunteţi o comunitate formată din oameni buni, oameni de treabă.
Chiar pe când sfârşea preotul micul său discurs, în sală intră politicianul aşteptat. Maestrul de Ceremonii îl invită îndată să-şi ţină şi el speechul. Politicianul începu:
Mai întâi, îmi cer scuze că am întârziat, dar pe autostradă era o aglomeraţie teribilă. Apoi, vreau să vă spun că nu voi uita niciodată ziua în care preotul a venit în parohia noastră! De fapt, eu am avut chiar cinstea de a fi cel dintâi care m-am mărturisit lui!
Viewed 8 times by 6 viewers
Ioan 5:1-9 1 După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: “Vrei să te faci sănătos?” 7 “Doamne” I-a răspuns bolnavul “n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea. 8 “Scoală-te” i-a zis Isus “ridică-ţi patul şi umblă.” 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
Există tot felul de locuri unde lumea se duce ca la minune. In special locuri în care se spune că s-au arătat anumiţi sfinţi, sau anumite vedenii, sau s-au făcut diferite vindecări. Lumea este avidă după supranatural. Bisericile Ortodoxă şi Catolică au astfel de locuri celebre prin lumea întreagă. Locuri în care sunt relicvele sau moaştele cine ştie cărui sfânt…
Scăldătoarea Betesda era un astfel de loc. Cândva, de demult, aici se făcuse o minune. Un înger al Domnului coborâse de sus şi tulburase apa. Primul care a coborât în apă după tulburarea acesteia a constatat că s-a vindecat. Sunt convins că s-au căutat explicaţiile acestui fapt până când cu ocazia celei de-a doua sau a treia tulburări urmate de o vindecare s-a stabilit că există o legătură între tulburarea apei de către îngerul Domnului şi vindecarea celui dintâi care intra în apă.
Viewed 4 times by 3 viewers
Am ajuns să o aud şi pe asta! Ştiam eu că pe vremea lui Ceauşescu, stăinii care veneau în România descopereau că Biblia este pusă alături de armele de foc şi alături de droguri. Tinând cont de natura “explozivă” a Cuvântului lui Dumnezeu, înţeleg de ce alături de armament, şi dacă ţin cont de faptul că religia era considerată un “opiu” pentru popor, înţeleg şi asocierea cu drogurile.
În Hong Kong însă, Biblia a ajuns să fie pusă în aceeaşi categorie cu revistele Playboy şi Hustler. Aici găsiţi relatarea ştirii în limba engleză. Sute de protestatori s-au plâns că Biblia conţine relatări despre sex, violenţă, incest şi viol şi că astfel, este ofensivă pentru ei. De aceea, ei au propus ca Biblia să fie categorisită ca alte publicaţii care nu vor putea fi vândute decât celor ce au împlinit deja vârsta de 18 ani. Cartea Sfântă va urma să fie pusă astfel într-o secţiune aparte a magazinelor şi va purta un simbol destinat publicaţiilor obscene.
Viewed 6 times by 5 viewers
Din când în când urmăresc ştirile. 1/2 de oră pe zi nu e prea mult. Oricum, majoritatea „ştirilor” sunt ştiri rele: încă o crimă, încă o împuşcătură, încă o înşelare, încă un jaf. Apoi, o mulţime de soldaţi ucişi în Irak.
Nu o dată aud pe comentator afirmând, „purtăm în rugăciunile noastre familia defunctului/defunctei”. Chestia asta mi-a atras atenţia: oare chiar se roagă comentatorul pentru familia respectivă? Se roagă cineva din echipa postului respective de televiziune? Se roagă cel ce a aprobat fraza pe teleprompter? Cel ce a aprobat ştirea? Crede careva dintre cei implicaţi în chestia asta în Dumnezeu? În vreun dumnezeu? Crede careva în puterea rugăciunii? Se roagă vreunul dintre cei ce urmăresc ştirea? Mai ales că trăim într-o societate în care rugăciunea nu e prea populară! Şi pentru noi nu ne rugăm decât când a ajuns cuţitul la os!
O să-mi spui că ce mă interesează pe mine astea? Expresia „o să ne rugăm” sună frumos şi mângăietor! Familiile respective au nevoie să audă cuvinte mângăietoare! Şi aşa ar fi, dacă nu ar exista deosebirea dintre promisiuni fără acoperire şi realitate. Rugăciunea dă rezultate! Mângăierea adevărată ar proveni dintr-o rugăciune ascultată, nu dintr-o promisiune găunoasă!
Dar, să mergem puţin mai departe. „Ce mai faci frate”? ”Nu prea bine; am o durere aici sub inimă şi sunt puţin cam îngrijorat că ce-o fi?!” ”Oh, îmi pare rău să aud asta! (oare…?) O SA MA ROG PENTRU TINE!” Şi plecaăm să dăm mâna cu următoarea persoană, având cu noi tolba plină vârf cu sentimentalisme care „sună frumos” şi cu promisiuni pe care nu avem de gând să le împlinim. Iar săracul om, îngrijorat de junghiul de sub inimă, se duce în drumul lui, cu speranţa că eu mă voi ruga pentru el! Poate va merge la raze… şi sub aparat, se va gândi fratele se roagă pentru mine! Va sta sub stetoscopul medicului şi va fi încrezător fratele se roagă pentru mine! Ajunge sub bisturiul chirurgului şi adoarme sub anestezie… fratele meu se roagă pentru mine! Şi promisiunea ta a fost pentru fratele acela ca o trestie frântă (Isaia 36:6), o proptea nefolositoare (Ezechiel 29:6).
Ce vrem să creiem cu promisiunile noastre? O lume de speranţe ce nu se vor împlini niciodată? Aşteptări înşelătoare? Mi-ar place să fiu eu cel ce are nevoie de rugăciune… şi să ştiu că cineva îmi promite că se va ruga pentru mine… dar nu o va face? Nu vreau să arăt aici acuzator către nimeni… ci în primul rând către mine!
Vezi, când Isus a fost pe pământ, s-a rugat pentru ucenici. Nopţile trăite în rugăciune conţinea şi petiţii aduse Tatălui în favoarea ucenicilor. Apoi, Biblia ne spune că Isus „mijloceşte” acum pentru noi (în ceruri): Romani 8:34 … Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Isus a promis o mulţime de lucruri ucenicilor Săi: că nu-i va lăsa orfani, că este cu ei în toate zilele, etc. Au fost acestea doar nişte promisiuni gratuite? Aveau menirea să-i încurajeze numai, în timp ce Isus nu avea de gând să se ţină de cuvânt? Nicidecum!
A atât de uşor să te ia gura pe dinainte şi să te-apuci să promiţi! Acum că s-au consumat alegerile în cultul Baptist din România, m-am dus la site-ul lui Marius Cruceru şi am recitit „viziunea” pastorului Bunaciu (care a fost ales ca nou preşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, şi-l felicităm pentru aceasta! Poate chiar ar trebui să ne rugăm pentru el… nu doar să promitem că o vom face!) şi „strategia” lui Onisim Maldin. Am descoperit în ele o mulţime de „promisiuni”. Probabil că oamenii au preferat să aleagă un program cu promisiuni mai vagi, cu mai mult loc de manevră instantanee şi creativitate ad-hoc. Programul stufos în promisiuni şi strategie a fost respins. Cred că nu ar fi fost rău ca viitorul preşedinte să promită un singur lucru, pe care-l va face el personal, pentru schimbarea stării din bisericile baptiste. E nevoie de o trezire spirituală în toate bisericile evanghelice din România! Care va fi acel singur lucru la care se dedică preşedintele Uniunii Baptiste? Sau poate două? Postul şi Rugăciunea?
Sunt convins că sunt şi alte cauze care au dus la votarea lui Bunaciu, cum ar fi probabil dorinţa unora de a se îndepărta de Oradea şi de a încerca altceva, nou. Nu ştiu. Oricum, când promiţi multe, este mai uşor să te scuzi dacă nu merg bine lucrurile… dar când promiţi un singur lucru, atunci poţi fi tras la răspundere! Sper ca viziunea Pastorului Bunaciu să nu fie o promisiune gratuită! Doamne ajută! Că altfel, mi-e teamă că va mai trece un madat de 4 ani al unui nou preşedinte a cărui program va fi rupt între păstorirea unei biserici, decanatul unei facultăţi, predarea la un institut, necesitatea de a participa la conferinţe în ţară şi străinătate, familie, şi… Uniune! Şi sunt convins că unele îndatoriri mi-au scăpat din vedere… Încă o dată, că acum chiar m-am speriat, Doamne ajută!
Viewed 3 times by 3 viewers
Când eram foarte tânăr, de vreo 17 ani, şi mă aflam în ultima mea vacanţă de liceu, tata m-a întrebat dacă vreau să petrec două săptămâni din vacanţa de vară într-o mică bisericuţă dintr-un sat de munte, unde fraţii ar dori să aibă cor. Fraţii l-au întrebat dacă nu-l lasă pe Doru să meargă să le pornească corul. Cu vreo patru nai în urmă mă îndrăgostisem de orgă şi după ce am exersat zilnic peste 4 ore la ea, am ajuns destul de dibace: cântam partituri destul de complexe la prima vista. Apoi, atras de armonie şi de corul bisericii noastre (care avea dirijor, nu unul ci vreo trei) mai dirijam şi eu din când în când. Unii ziceau că am talent, eu nu ştiu ce să zic.
În sfârşit, am acceptat să merg la biserica de la ţară să-i ajut cu corul. Am fost găzduit la cel mai înstărit membru al adunării. De meserie era tâmplar, făcea uşi şi ferestre într-un atelier de acasă. Avea Dacia 1100 nouă, (Renault 8, fabricat în Romania între 1968-1971), casă cu 7 dormitoare (fiecare mobilat cu alt fel de mobilă şi zugrăvit în alt fel de culori), şi soţie şi o fiică de vreo 9 ani. M-a întrebat în ce dormitor vreau să dorm. Am spus că nu am preferinţe. M-a pus unde a vrut el. Casa era ca o bijuterie. Nici un fir de praf. Dacă am atins din greşeală o dantelă, gazda era imediat după mine, s-o îndrepte. Mă simţeam obligat să nu ating nimic, să nu mişc nimic. Praful se ştergea zilnic în întreaga casă de către soţie.
Sătenii (nu era colectiv acolo) erau ocupaţi de dimineaţa până seara. Corul îl făceam de la 9 seara până pe la 11. Cei dornici au venit, i-am selectat şi am ales vreo 3 la fiecare voce (S, A, T, B). Dimineţile era plictiseală mare; aşa că m-am decis să merg să-mi ajut gazda în atelierul său. Mi-a dat sarcina de a vopsi cu ceva vopsea galbenă (baiţ?) lemnăria care era gata. Am lucrat alături de gazdă şi de un ajutor al său de dimineaţa până seara. După trei zile gazda mi-a spus că soţia lui se simte slăbită şi nu mai poate face mâncare pentru patru persoane (ei trei şi cu mine) aşa că să fac bine să merg acasă. Aşa, din senin! Mi-am luat geanta cu lucrurile, şi am pornit către gară. Aceasta era cam la 7km de mers pe jos. Pe drum mi-au dat lacrimile. Nu-s plângăcios din fire, dar nu m-am putut abţine. Am încercat să aflu dacă am incomodat cu ceva (dincolo de explicaţia primită) dar nu am aflat nimic. Eram lăsat pradă imaginaţiei mele să descoper unde am greşit. Sau, poate explicaţia era corectă şi nu mai trebuia să caut! Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 3 viewers
partea 1-a Read the rest of this entry »
Viewed 7 times by 3 viewers
Viewed 7 times by 3 viewers
Acesta este şerpaşul Appa. Nu are nume de familie sau prenume. Cele două s-au contopit într-unul. Unii dintre noi dăm nume copiilor noştri, cât mai multe şi cât mai sonore! Căutăm prin dicţionare să descoperim nume care nu s-au mai folosit, care nu le-am mai auzit. Daca nu găsim aşa ceva, combinăm două nume şi inventăm ceva inedit! Am întâlnit o persoană cu numele Adelinda Lauralyn Smith. Am întrebat-o ce nume are, şi mi-a răspuns că primul nume e o combinaţie între Adela şi Linda, al doilea este între Laura şi Lyn; astfel un nume atât de comun cum este Smith (ca Ionescu sau Popescu la români) devine inedit… Alţii ne uităm prin Biblie şi folosim numele unui personaj cu speranţa că fiul sau fiica vor călca pe urmele iluştrilor omonimi.
Dar când nu ai nevoie de 2-3 nume pentru a te identifica, când un nume spune totul, atunci ai dobândit recunoaştere! Napoleon, Cicero, Stalin, Moody, Spurgeon, Elvis… ei nu mai au nevoie de nici o precizare. Sigur că sunt mulţi Napoleoni! Ca şi Elvis Presley sunt mulţi iarăşi; dar când rostim Stalin lumea nu se aşteaptă să vorbim despre Stalin Popescu (nici nu ştiu dacă există aşa un nume; l-am inventat şi dacă există, îmi cer scuze!). Numele marilor infami ai omenirii nu au mai fost folosite decât de oameni care şi-au numit copiii în stare de comă alcoolică sau după ce au consumat 10g de cocaină într-un şut! 
Şerpaşul Appa. Acum nu de mult a urcat pentru a 17-a oară vârful Everest, doborându-şi propriul record mondial. Ce-l face pe om să dorească să se lupte cu recordurile? Nu vorbesc de orice fel de recorduri! Pe aici avem recoduri de toate felurile: am urmărit o competiţie de mâncare, cine mănâncă mai mult! Uite o astfel de competiţie între “atletul” Kobayashi care a mâncat 52 de hotdogs, stabilind un nou record mondial: Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 3 viewers
Cu păcatul ne luptăm întreaga viaţă de credinţă. Păcatul (hai să-i conferim calităţi antropomorfice) “ştie” când să apară: în clipa cea mai nepotrivită, când scutul nostru este lăsat în jos, când suntem cel mai puţin pregătiţi. El se furişează şi ne ia prin surprindere. Este ca o săgeată care zboară tăcută, fără zgomot, şi pe care nu o simţi decât DUPĂ ce s-a înfipt în tine. Experienţele acestea traumatice (ca de exemplu tăierea accidentală a unui deget) nu le simţi în clipa când se produc, decât la un timp, după acea. Săgeţi… (Efeseni 6:16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.)
În toiul unei discuţii, zicem ceva care poate fi orice de la o simplă exagerare până la o minciună gata-dezvoltată cu corp, mâini şi picioare. Sau, lansăm o bârfă, un cinism, o răutate. Ne trezim că păcatul ne mânjeşte imaginaţia, sau gândirea, pătrunzând printr-o simplă imagine privită chiar şi fără să vrem. Păcatul se foloseşte de simţuri, de înclinaţii, de preferinţe, de vicii mai vechi, de neatenţie, de circumstanţe, de oboseală, de firea pământească care chiar dacă e pe moarte, răbufneşte cum se spune, când ţi-e lumea mai dragă.
Viewed 6 times by 3 viewers
Jerry Falwell a plecat acasă. Păstorul, politicianul, moralistul şi tele-evanghelistul în vârstă de 73 de ani a fost găsit în dimineaţa zilei de marţi 15 Mai 2007 fără viaţă în biroul său de la Universitatea Liberty, şcoală întemeiată şi condusă de el până pe culmile uneia dintre cele mai bune şcoli din categoria ei. Falwell suferise cu sănătatea în ultimii ani. Asta nu l-a determinat însă să reducă viteza… ci doar să-şi “pună casa în rânduială”. Un fiul al său îl va urma la cârma Universităţii, celălalt fiu la cârma mega-bisericii sale, Thomas Road Baptist Church, o biserică cu peste 24 mii de membri din Lynchburg, Virginia.
Mă gândeam să scriu în câteva rânduri despre moştenirea lăsată pentru America de acest bărbat al lui Dumnezeu. Ştiu că rândurile acestea nu-i vor face dreptate, că ce altceva face un blog, decât să reprezinte gândurile adesea sumare ale autorului dintr-un moment dat cu privire la un anume subiect. În cazul meu, ce scriu în CLIPA aceasta asta nu înseamnă că îmi voi schimba părerea cu privire la ceea ce gândesc despre Falwell, ci doar că este atît de inadecvat în comparaţie cu personalitatea puternică, impactul covârşitor şi domeniile multiple în care Falwel a lăsat amprente vizibile pentru încă multă vreme de acum înainte. Şi încă ceva: ceea ce scriu este din ceea ce m-a impresionat la el în ultimii 20 de ani de când îl urmăresc fie în interviuri, fie în predici fie în alte apariţii publice. Şi aici trebuie să admit că raportul dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede probabil că este proporţional cu cele două părţi ale icebergului: partea mică ce pluteşte la vedere şi partea mare de sub apă. Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 3 viewers
Lui Guillermo Gonzalez, Ph.D., profesor asistent de astronomie şi fizică la Universitatea Statului Iowa i-a fost refuzat postul pe catedră din cauza credinţei sale că Universul ar fi creiat de un Creiator şi că faptul acesta se poate dovedi prin designul inteligent (ID) care există în întreaga creaţie. Emigrant cubanez venit aici în copilărie, Gonzalez este acuzat că ar avea legături cu talibanii, că vrea să stabilească în SUA o republică… teocratică şi că de altfel, în pofida multiplelor publicaţii şi articole ştiinţifice, el nu este un om de ştiinţă în toată puterea cuvântului, ci unul care îşi trage concluziile din credinţa sa religioasă.
Deşi Universitatea Statului Iowa cere ca un profesor pe catedră să aibă cel puţin 15 lucrări ştiinţifice evaluate de alţi profesori, profesorul Gonzalez are peste 65 de astfel de lucrări. Problema însă este publicarea unei cărţi (The Privileged Planet - Planeta Privilegiată) în care, fără a face apel la religie sau Biblie, Gonzalez demonstrează că Dumnezeu trebuie să fi creiat Pământul şi că a făcut-o avându-ne pe noi, oamenii, în vedere. O altă problemă este faptul că Gonzalez este membru al Discovery Institute din Seattle, o organizaţie care studiază multiplele faţete ale vieţii după o viziune asupra lumii în conformitate cu creaţionismul. Aveţi aici linkul la răspunsul profesorului Gonzalez cu privire la respingerea sa ca profesor pe catedră. Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 4 viewers
Un englez, un francez şi un rus priveau o pictură reprezentând pe Adam şi pe Eva. Uitându-se cei trei schimbară impresii despre opera de artă.
- Considerând calmul şi cât de rezervaţi sunt cei doi, eu cred că prima pereche au fost englezi.
- Nicidecum! răspunse francezul. Trebuie că au fost francezi pentru că sunt în pielea goală şi sunt atât de frumoşi!
- Au fost ruşi! replică şi rusul. Nu au haine, nu au adăpost, nu au de mâncare decât un singur măr… trebuie că au fost ruşi!
Viewed 7 times by 6 viewers
Vorbeam azi cu un tânăr. Îmi povestea că el “pierde” în fiecare zi mergând la serviciu și mergând acasă cam 3 ore stând pe autostrăzi în trafic foarte aglomerat. L-am întrebat printre altele, ce face. Mi-a spus că are radioul pornit (sau muzică pe iPod-ul său) la o stație de muzică religioasă, și cântă împreună cu artiștii respectivi. L-am întrebat dacă nu consideră timpul acesta pierdut, și mi-a spus că nu, din mai multe motive:
- a învățat astfel peste 300 de cântece de worsip pe de rost.
- învățarea cântecelor îl ajută să conducă mai bine lauda în adunarea în care este membru
- privește timpul acesta ca pe un timp de închinare personală; închinarea nu este niciodată o pierdere de timp. Mi-a spus cum a scăpat adesea de îngrijorări, doar lăudându-L pe Dumnezeu. Cum lăudarea a deschis adesea acces lui Dumnezeu pentru a interveni în viața sa chiar și în probleme în care el nu a cerut neaparat intervenția lui Dumnezeu, dar erau lucruri care-l îngrijorau și Dumnezeu i-a rezolvat problemele. Read the rest of this entry »
Viewed 4 times by 3 viewers
Soţia a fost la plimbarea ei zilnică (aici - şi nu numai aici - mă face de ruşine, deoarece eu sunt destul de sedentar) şi a adus flori de liliac mov. Nu am mai văzut flori de liliac de pe vremea când eram în Romania. Atunci găseai liliac şi mov şi alb peste tot. Puteai rupe în voie de pe marginea drumului şi duce acasă şi pune într-o vază. Mirosul era extraordinar! M-am bucurat aşa de mult că a găsit undeva liliac. Mi-a spus că este un crâng de copăcei lângă poteca din parc pe unde se plimbă ea de obicei.
Am pus liliacul într-o vază. Era acum la concurenţă cu trandafirii ce îi cumpărasem eu soţiei, în anticiparea zilei de 13 Mai, aici în SUA ziua mamelor. Noi nu avem copiii decât spirituali! Dar, soţia mea ar fi fost o bună mamă şi merită flori şi de ziua mamei şi în orice altă zi!
Florile mele nu aveau miros… Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 3 viewers
În cartea sa despre marketing O Vacă Purpurie autorul Seth Godin vorbeşte despre necesitatea firmelor producătoare nu numai de a produce ceva de o calitate deosebită şi ceva inedit, ci şi de a promova produsele printr-o reclamă care să-ţi “sară în ochi”. El vorbeşte că poţi trece pe lângă ciurde de mii de vaci (şi nu de mult am trecut pe şoseaua I-5 care duce pe lângă ferma celebrului Demos Shakharian din California, care într-o vreme era ca mărime a treia ciurdă de vaci din lume; nu ştiu a cui este acum ferma, dar încă treci pe autostradă pe lângă peste 7km de vaci… de toate culorile şi mărimile!) şi nici una dintre ele nu-ţi atrage privirea în mod deosebit. Sunt toate… vaci: bălţate, negre, albe, maro, roşii, de toate culorile tradiţionale. Dar, dacă între miile de vaci ai vedea o vacă purpurie… atunci ai remarca-o imediat! Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 3 viewers
Profesorul Francis J. Beckwithde la Universitatea Baylor şi până acum 2-3 zile preşedintele E.T.S. (Evangelical Theological Society) a părăsit lumea evanghelică a principiului Sola Scriptura pentru lumea mai complexă a principiilor Scriptura + tradiţia + istoricitatea + etc. a catolicismului. Ca formare şi predilecţie filozof, Frank Beckwith a studiat cu precădere relaţiile dintre stat şi biserică, cu corolariile politică, religie, etică aplicată şi jurisprudenţă.
Crescut în religia catolică şi participând la prima sa comuniune la vârsta de 14 ani, Beckwith a devenit evanghelic în adolescenţă. El însă mărturiseşte că nu doar în ultimii ani a fost bântuit de gândul de a se reîntoarce. Cei ce citesc engleza, găsiţi aiciarticolul în care Beckwith explică procesul şi motivele întoarcerii sale la catolicism. Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 4 viewers
Băieţelul ridică Biblia mare a familiei de pe noptieră, şi începu să o răsfoiască cu grijă. Pe când întorcea pagină cu pagină şi se uita cu fascinaţie la paginile groase, lucioase şi îngălbenite, din Biblie căzură nişte frunze mari, de copac, presate şi uscate între paginile cărţii de cine ştie când.
Mamă, uite ce am găsit în cartea asta! strigă copilul pe mamă-sa.
Ce ai găsit dragă? întrebă mama venind către copil.
Uite! Cred am găsit frunzele cu care s-au acoperit Adam şi Eva! spuse copilul cu uimire.
Viewed 8 times by 7 viewers
- pe cei ce se cred inteligenţi şi atot-puternici, care nu au nevoie de nimeni şi nimic,
- pe cei cărora le place să râdă cu şi fără noimă,
- pe cei care cred că trebuie să fii dur şi incisiv pentru a reuşi,
- pe cei cărora le place să halească până fac “poc” şi să bea nelegiuirea ca… vinu´
- pe cei a căror inimă e înegrită de gânduri şi imaginaţii rele
- pe cei a căror singură raţiune de a trăi este să bage zâzanie între oameni
- pe cei cărora le place să fie lăsaţi în pace şi să nu fie criticaţi cu nimic.
Marii prelaţi religioşi s-ar supăra pe El că le-a făcut religiozitatea lor cel mai mic numitor comun, care trebuie depăşit de către omul de rând ce vrea să fie neprihănit. Şi-auzi, să-i facă pe ei, respectabilii preacuvioşi nişte “făţarnici!? Cei cărora le place să înjure şi să împartă jigniri de “prostule” şi “nebunule” în stânga şi dreapta, soţii care-şi fac soţiile “vacă” şi soţiile care-şi fac soţii “boule” ar fi cu toţii contra. Cei cărora le place să răsfoiască lingându-se pe… minte reviste sexy sau butonează şi ziua şi noapte la calculator căutând site-uri porno ar fi contrariaţi mai abitir decât atunci când ar afla părinţii sau soţii lor cu ce se ocupă.
Partida ologilor şi a ciungilor în schimb L-ar vota din inimă, deoarece numărul membrilor lor ar creşte cu miile în fiecare zi; ba chiar ar fi speranţe ca într-o zi să nu mai fie decât un singur partid: al lor. Cei duşi la judecătorie ar vota de asemenea cu dragă inimă, deoarece acum dacă nu mai e voie să juri pe nimica, poţi spune ce vrei că nu te mai trage nimeni la răspundere.
Ar fi mare împotrivire din partea celor care spun răului bine şi binelui rău, care zic “da” şi înţeleg “nu”, care zic “nu” şi înţeleg “da”. De asemenea, împotrivă ar vota şi cei cu dor de răzbunare. Care, dacă au primit o palmă, ţi-o dau înapoi după care se mai gândesc dacă să-ţi dea şi un picior.
Împotrivă ar fi de asemenea:
- cei cărora le place să fie sfinţi de ochii lumii, dar în realitate sunt stricaţi
- cei care repetă aceleaşi rugăciuni la nesfârşit, între o spălare pe faţă, un bărbierit, două depăşiri cu maşina, trei înghiţituri de cafea, o fardare, o smulgere de sprâncene şi o scărpinare după ceafă.
- cei care au adunat bani la saltea, sau la Elveţia, sau la Ţiriac, sau oriunde altundeva; i-auzi dom´le să-i ameninţe că le mănâncă moliile şi rugina averile… ce obrăznicie!
- cei care şi-au făcut din îngrijorare o profesie, care-şi rod unghiile între o nerăbdare, o emoţie şi o grijă
- cei care se scuză că nu au făcut bine pentru că nu au avut ochelarii la ei, ca după aceea să-ţi vadă scama de pe haină fără să aibă nevoie de ochelari
- cei care caută unde nu se găseşte, cei ce sună la sonerie ca apoi s-o ia la goană, cei ce cer doar pentru a se afla în treabă sau pentru a lua şi ei cuvântul
- părinţii care şi-au dezmoştenit copii şi le-ar mai da un şarpe de-ar putea, sau cei ce au cheltuit averea de le-a mai rămas copiilor ca moştenire doar un peşte… împuţit şi acela!
- cei graşi pentru că ei nu ar încape pe poarta strâmtă
- cei cu platfus, pentru că ei nu pot merge pe-o cale îngustă
- proorocii mincinoşi
- cei ce construiesc case claie peste grămadă, cu materiale proaste, după planuri de nimica, într-un timp record în care calitatea este imposibilă, pentru a le vinde la un profit maxim, pentru că la prima ploia, casa lor să se ducă pe apa sâmbetei
- părinţii cărora Isus le-a eliberat fiul îndrăcit…
În sfârşit, m-am jucat destul cu ideea asta! Isus nu ar fi ales dacă ar candida preşedintele nici unei ţări.
Ba cred că nici păstorul multor biserici nu ar fi calificat! Cine ar alege un păstor care petrece ziua prin baruri cu păcătoşii şi prostituatele, care mănâncă cu mâinile nespălate, care crede că curvele vor merge înaintea membrilor din comitet în cer, care zice că nu poţi sluji la doi stăpâni, adică şi banilor şi lui Dumnezeu, care vindecă soacrele membrilor bisericii, care alege în anturajul său, un pescar, doi pescari, trei pescari, mai mulţi pescari şi-apoi un vameş şi colac peste pupăză îi numeşte apostoli, mai ales acum când suntem siguri că apostolii s-or terminat înainte de terminarea primului secol.
Cine ar alege un păstor ca El, când păstorul anterior n-o mâncat, n-o băut şi n-o fost vesel, şi comitetul tot l-a dat afară, iar acest păstor mănâncă, bea vin şi-i place să petreacă? Ce crede El că dacă stă nopţile în rugăciune, ajunge atâta rugăciune să spele atâta petrecere şi contaminare cu păcătoşii dintr-o zi? Cine ar alege un păstor care susţine că cine nu-i cu el, este împotrivă? Adică, nu ar fi evident că cine nu-i cu el este împotrivă? Şi cine ar alege un păstor împotriva căruia nu ai dreptul să fii împotrivă? Măcar de dragul de a fi împotrivă, dacă nu pe bune?
Cine ar alege un păstor care este atât de confuz încât la un moment dat nu-şi mai recunoaşte mama şi fraţii şi crede că orice amărât din adunare este frate şi soră cu el? Cine ar alege un păstor ale cărui predici ar fi 80% istorisiri, 19% ameninţări şi doar 1% încurajări pozitive şi nici o ţâră de teologhie sau două-trei expresii în greacă şi-o explicare de latină vulgară (sau vulgată, no că nu mai ştiu cum se zice!)?
Cine ar alege un păstor ale cărui mesaje ar fi despre sămânţă, viţă de vie, boabe de muştar, sare şi lumină, petece de haine, burdufuri de vin (ce-or mai fi şi alea?), grâu şi neghină (de ce nu şi despre ovăz şi cucuruz, dacă tot ia agricultura la rând?), aluat şi plămădeală, pietre de moară, oi şi capre, vulturi, şerpi şi porumbei, vulpi, peşti şi poveşti pescăreşti cu pescuiri de câte un peşte ia atât de mare!?
Un păstor care vorbeşte despre lepădare de sine, despre cruce zilnică, despre a alege între câştigarea întregii lumi sau câştigarea vieţii (da ce, cele două nu-s sinonime? Şi de ce să pui în balanţă două entităţi atât de inegale: una care se vede, care se poate pipăi şi despre care ai certitudine, c-o vezi contul bancar, că stai cu fundu pe scaunele de piele şi are şi aer condiţionat, adică câştigarea lumii, iar alta care e atât de elusivă, pe care n-o poţi prinde în mână şi defini exact… viaţa!). Un păstor care nu are unde să-şi plece capul (oare cât va trebui să-l plătim pe ăsta? mai bine să alegem un păstor care are sponsorizare din America şi pe care-l plăteşte Southern Baptist..), care are o singură cămaşă şi aia dintr-o bucată, adică cum nu mai e demult la modă, unul care cere să ierţi pe fratele tău de 490 de ori pe zi şi nu te lasă să-i dai nici măcar un ghiont aşa, frăţesc?
Cine ar vrea un păstor care nu admite divorţul acum când este din ce în ce mai la modă, care probabil este şi împotriva adulterului şi al avorturilor? Doar nu a zis el să lăsăm copiii să meargă le el? E clar că iubeşte copiii! Şi probabil că vrea cât mai mulţi copiii, acum când nu mai e la modă să ai decât unul sau cel mult doi, ca să nu ne înmulţim prea mult şi să nu mai fie de mâncare pe terra! Un păstor care atunci când vrea să se dea mare vine la adunre călare pe un măgar şi nu cu un mercedes S55, atunci când vrea să facă pe grozavul spală picioarele anturajului său, care crede şi susţine că adunarea e numai şi numai pentru rugăciune, că aici nu ne putem întâlni să mai facem şi-o mică afacere, un târg-două, să scuipăm în palme şi să batem palma la un contract ca să mai facem un ban-doi? Adică ce, numai Dumnezeu să aibă profit din biserică? Noi nu? Un păstor care este tratat cu atâta indiferenţă de cei mai de soi încât atunci când vrea să facă nuntă la fiu-so nu vine nici un invitat la nuntă, aşa că, pentru a nu rămâne cu mâncarea nemâncată şi ficioru´ ne-nsurat, face nunta cu copii străzii, cu cei fără case, cu ţiganii de la oszer, cu cerştorii de la Scala?
Dar, la urma urmei, la ce ar fi bun Isus? Atâta vreme cât vrem ca lucrurile să rămână aşa cum ne plac nou, la nimic! Doar când îl lăsăm să le aşeze El aşa cum îi place lui Dumnezeu, atunci Isus e bun la toate. Just a thought! Doar e vineri!
Viewed 5 times by 5 viewers
Una este să știi unde te duci, și este cu totul altceva să știi cum ajungi acolo! Îmi amintesc de o întâplare povestită de tatăl meu: într-o adunare, la o predică frumoasă despre cer, participă și un tânăr necredincios. După încheierea predicii, tânărul fu văzut plângând. Întrebat de predicator dacă l-a mișcat predica și dacă are ceva de spus vizavi de ea, tânărul răspunse: ați vorbit excelent despre cer, dar ceva parcă a lipsit din ea: nu ne-ați spus cum să ajungem acolo!
În lumea de azi, cu avansul tehnologic avem peste două duzini de sateliți plasați pe orbite la peste 25 mii de km deasupra pământului. Ei fac parte din ceea ce se numește prescurtat (aici la noi) GPS, sau Global Positioning System. În tandem cu un receptor instalat de obicei în automobile, sateliții determină poziția exactă a mașinii în orice moment. Fiecare receptor primește semnale de la trei sateliți aflați de obicei cel mai aproape de el. Pe baza datelor primite, receptorul identifică sateliții şi calculează cât de departe se află de fiecare satelit. Calculele acestea duc la poziționarea exactă a receptorului în funcție de latitudine și longitudine. Poziția este apoi comparată cu hărțile stocate în memoria receptorului și pe ecranul acestuia apare locația exactă a mașinii pe hartă. Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 4 viewers
Ce ar trebui să se întâmple ca să asistăm la o trezire a bisericilor ortodoxe? Zilele acestea mi-a revenit în minte, trezite de recentele discuţii pricinuite de aşa-zisa trecere la ortodoxie a lui Wurmbrand, o perioadă de câteva luni în care am fost invitat să „predic” în Catedrala Catolică din Tg. Mureş. Cred că a fost de prin septembrie 1980 până prin primăvara lui 1981. Vremurile acelea erau tulburi şi nu am păstrat nimic scris despre ele. Ba chiar şi lucrurile înscrise în memorie încercam să le şterg, ca să-mi amintesc cât mai puţin în caz de întrebări indiscrete… Acum însă, ele mi-au revenit parcă aievea!
O tânără de vreo 20 de ani, cunoştinţă de-a mea, a deschis subiectul participării la serviciile bisericii: am invitat-o la biserica noastră (deşi la noi se vorbea româneşte şi ea era unguroaică) dar mi-a spus că merge şi ea la biserică. În zeflemea, i-am răspuns că o cred că merge: la paşti şi la crăciun. Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 4 viewers
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
-
Ze List