Se spune că regele păsărilor a descoperit într-o zi că, bătrân fiind, i s-a dus strălucirea penelor. Așa că s-a decis să adune toate păsările, și să aleagă un nou rege, dintre păsările cu penele cele mai frumoase, după care să abdice de la tron.
De cum s-a auzit zvonul despre planul regelui păsărilor, corbul, însuflețit de ambiții mari și pasăre virtuoasă de altfel, care aducea folos societății păsărești vestind ploaia din când în când, sau trezind prin croncănitul lui din reveria zilnică pe câte o pasăre adormită, sau punând câte o pată de culoare (fie ea și neagră) pe albul de altfel fără contur al zăpezii, sau mă rog, curățind străzile prin consumarea resturilor de veverițe călcate de mașinile din cartier, s-a gândit cum să ajungă el rege al păsărilor.
I-a venit o idee: Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 4 viewers
Unii joacă împotriva computerului, alţii joacă cu un partener necunoscut. Pentru categoria din urmă, s-au creiat comunităţi virtuale în care jucătorii devin membri şi apoi joacă unii cu alţii, schimbă opinii, tehnici de joc, împărtăşesc găselniţe, schimbă între ei jocuri sau pur-şi-simplu, discută unii cu alţii. Partenerii sau tovarăşii acestor comunităţi sunt adesea necunoscuţi: ascunşi după un pseudonim şi un avatar inofensiv, se ascund adesea adevăraţi monştri.
Am consiliat familii care se destrămau din cauza acestei epidemii: într-un dintre ele, soţul se lăsase de serviciu şi petrecea cam 18 ore pe zi la computer, jucându-se. Copiii lui erau total neglijaţi, la fel soţia, casa lăsată în paragină, banii lipseau, dragostea şi atenţia faţă de soţie lipsea şi ea. Lucrurile au mers din rău în mai rău; acum discutau despre divorţ. Un alt caz cunoscut recent, soţia a rămas fără serviciu. A început să caute locuri de muncă pe computer. A dat peste nişte jocuri. A început „să se relaxeze” câteva minute ici-colo… Apoi a fost prinsă din ce în ce mai mult de ele. Şi-a găsit un partener de joc într-o comunitate virtuală. S-a închegat o „prietenie” care a degenerat în discuţii neprincipiale despre sex. Căsătoria nu a mai putut fi salvată: soţia a plecat să se întâlnească cu „prietenul” de pe internet, care era mult mai interesant şi versat în tehnici erotice decât soţul; mai ales că acesta, cu cei patru copiii pe care îi avea familia, muncea 16 ore pe zi ca să facă faţă cerinţelor financiare. Doamna a plecat lăsând în urmaă soţ şi copii. Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 4 viewers
2. Predica ta a fost atât de bună încât nici nu mi-am dat seama că ai depăşit timpul de plecare acasă cu 25 de minute!
3. Personal, îmi place mult mai mult să mărturisesc despre Domnul decât să mâ uit la televizor.
4. M-am hotărât să donez de acum bisericii cei $500 pe lună care-i donam diferiţilor evanghelişti de la TV.
5. Hai să ne plătim păstorul ca şi el să trăiască la fel de bine ca şi noi!
Viewed 9 times by 7 viewers
LESĂ: o curea ce ţi se leagă de gât, cu ajutorul căreia poţi duce persoana care o ţine de celălalt capăt acolo unde doreşti.
PAT: orice material curat, moale şi de preferinţă de culoare deschisă, cum ar fi cearşaful de pe patul din dormitor sau canapeaua nouă din hol.
BALE: materialul care trebuie să-ţi curgă din gură atunci când persoanele din casă mănâncă şi ţie nu-ţi dau de loc. Pentru ca efectul să fie maxim, priveşte trist în ochii omului, şi lasă să-ţi curgă balele pe jos lângă el, sau şi mai bine pe hainele lui.
MIROSIRE: un obicei social care se întrebuinţează când întâlneşti alţi câini. Plasează-ţi nasul la celălalt capăt al câinelui pe care-l miroşi şi aspiră adânc de câteva ori.
LADA DE GUNOI: containerul plasat pe trotuar de vecinii voştri cam o dată pe săptămână, pentru a-ţi încerca ingenuitatea. Pentru a te dovedi isteţ, stai pe picioarele dinapoi în timp ce te sprijineşti de container cu cele dinainte, şi încearcă să împingi laoparte capacul cu nasul. Dacă vei reuşi, vei fi răsplătit cu coji de pâine uscate şi mucegăite, oase provenind de la fripturi şi hârtii sau pungi unse cu unt şi unsoare.
BICICLETA: un aparat cu două roţi inventat pentru exerciţiul câinilor. Pentru maxim randament, trebuie să te ascunzi după un copac sau un tufiş, şi atunci când apare o bicicletă, să sari din ascunzătoare lătrând vehement de câte ori; apoi alergi câţiva metri după bicicletă. Persoana care merge pe bicicletă se va speria, va cade peste un tufiş după care tu te poţi duce să-ţi vezi mai departe de treabă.
SURZENIE: maladie care afecteză pe câini atunci când persoana îi cheamă înăuntru iar ei vor să stea afară. Simptomele bolii include întinsul pe jos sau chiar fuga în cealaltă direcţie.
BAIE: un proces prin intermediul căruia umanoizii udă podelele, pereţii şi pe ei înşişi. Tu poţi ajuta prin a-ţi scutura blana în mod viguros.
DRAGOSTE: un sentiment de afecţiune intensă faţă de umanoizi. Ti-l areţi prin a te gudura pe lângă persoană, prin darea din coadă, lingerea feţei omului. Dacă ai noroc, omul te va iubi şi el.
Viewed 9 times by 7 viewers
PAT: orice material curat, moale şi de preferinţă de culoare deschisă, cum ar fi cearşaful de pe patul din dormitor sau canapeaua nouă din hol.
BALE: materialul care trebuie să-ţi curgă din gură atunci când persoanele din casă mănâncă şi ţie nu-ţi dau de loc. Pentru ca efectul să fie maxim, priveşte trist în ochii omului, şi lasă să-ţi curgă balele pe jos lângă el, sau şi mai bine pe hainele lui.
MIROSIRE: un obicei social care se întrebuinţează când întâlneşti alţi câini. Plasează-ţi nasul la celălalt capăt al câinelui pe care-l miroşi şi aspiră adânc de câteva ori.
LADA DE GUNOI: containerul plasat pe trotuar de vecinii voştri cam o dată pe săptămână, pentru a-ţi încerca ingenuitatea. Pentru a te dovedi isteţ, stai pe picioarele dinapoi în timp ce te sprijineşti de container cu cele dinainte, şi încearcă să împingi laoparte capacul cu nasul. Dacă vei reuşi, vei fi răsplătit cu coji de pâine uscate şi mucegăite, oase provenind de la fripturi şi hârtii sau pungi unse cu unt şi unsoare.
BICICLETA: un aparat cu două roţi inventat pentru exerciţiul câinilor. Pentru maxim randament, trebuie să te ascunzi după un copac sau un tufiş, şi atunci când apare o bicicletă, să sari din ascunzătoare lătrând vehement de câte ori; apoi alergi câţiva metri după bicicletă. Persoana care merge pe bicicletă se va speria, va cade peste un tufiş după care tu te poţi duce să-ţi vezi mai departe de treabă.
SURZENIE: maladie care afecteză pe câini atunci când persoana îi cheamă înăuntru iar ei vor să stea afară. Simptomele bolii include întinsul pe jos sau chiar fuga în cealaltă direcţie.
BAIE: un proces prin intermediul căruia umanoizii udă podelele, pereţii şi pe ei înşişi. Tu poţi ajuta prin a-ţi scutura blana în mod viguros.
DRAGOSTE: un sentiment de afecţiune intensă faţă de umanoizi. Ti-l areţi prin a te gudura pe lângă persoană, prin darea din coadă, lingerea feţei omului. Dacă ai noroc, omul te va iubi şi el.
Viewed 9 times by 8 viewers
Le-am găsit într-o arhivă. Poate folosesc cuiva.
1. Ferice de creştinii care-s prea obosiţi, prea ocupaţi şi prea preocupaţi pentru a petrece timp cu alţi creştini - ei sunt cei mai potriviţi candidaţi la alunecare spirituală.
2. Ferice de creştinii care vor să fie rugaţi şi aşteaptă mereu mulţumiri - ei vor încetini mult înaintarea altora.
3. Ferice de creştinii care se supără repede şi se lasă de adunare - ei sunt misionarii mei şi-i vor determina şi pe alţii să se lase.
4. Ferice de creştinii care-s foarte religioşi şi care calcă pe nervii celorlalţi - ei sunt cele mai efective pietre de poticnire pe care le am la dispoziţie.
5. Ferice de creştinii care aduc tulburare - ei sunt echipa mea de produs stricăciune.
6. Ferice de creştinii care nu se roagă - ei sunt o pradă uşoară pentru atacurile mele.
7. Ferice de creştinii care se plâng tot timpul de una şi alta - ei sunt descurajatorii mei preferaţi.
8. Ferice de tine care citeşti asta şi crezi că mă refer la alţi creştini - te-am prins!
Viewed 5 times by 4 viewers
America a fost vizitată de regina Angliei, Elisabeta a II-a. Menirea vizitei ei a fost să comemoreze 400 de ani de la venirea primilor colonişti englezi în America. Ei s-au stabilit în Virginia şi au pus bazele oraşului Jamestown, oraş vizitat ieri de regină.
Am auzit discuţii pro şi contra monarhiei; ba că este o formă preferabilă de conducere, ba că este anacronică şi că democraţia este preferabilă monarhiei. Nu voi intra aici şi acum în aceste detalii. Doar voi face remarca că America nu este o democraţie: este o republică prezidenţială. O democraţie este condusă de voinţa majorităţii. Republica este condusă de lege. Fondatorii naţiunii americane s-au luptat mult cu întrebarea: ce fel de formă de guvernământ vom avea? Cei mai mulţi dintre ei au subliniat deficienţele democraţiilor. La rândul lor, James Madison, John Adams, John Quincy Adams, Benjamin Rush, Noah Webster şi alţii au vorbit pe larg despre problemele democraţiilor: acestea nu trăiesc mult şi termină în violenţă, dreptul proprietăţii private nu este respectat, democraţiile sunt instabile, democraţiile sunt cele mai tiranice forme de guvernământ, etc.
Într-o republică dacă legea spune că omuciderea este o crimă, ea va fi întotdeauna o crimă. Într-o democraţie, dacă cei mai mulţi decid că omuciderea nu mai este o crimă, nu mai este o crimă! Părerea majorităţii determină ce este bine sau rău. Noah Webster a spus: cetăţenii noştri vor trebui să înţeleagă curând că sursa curată a principiilor republicane corecte este Biblia, în special Noul Testament, sau religia creştină (Noah Webster, History of the United States (New Haven: Durrie & Peck, 1832), p. 6.). Republica este deci preferabilă democraţiei. Read the rest of this entry »
Viewed 5 times by 5 viewers
Ce uşor ar fi să fie atât de uşor!
Delectaţi-vă!
Viewed 5 times by 4 viewers
Apoi am dat peste eliberarea lui Petru din închisoare. Petru doarme în noaptea cea mai teribilă a vieţii sale. Păzit de 4 soldaţi, dimineaţă va fi executat, ca şi Iacov, mai înainte. Dumnezeu îl trezeşte, Petru crede că e un vis, îşi dă seama de realitate abia când este dincolo de porţile cetăţii, se îndreaptă spre casa în care creştinii se roagă pentru el. Acolo este întâmpinat cu necredinţă…
Apoi, este episodul cu Pavel şi Sila în închisoare. Ei cântă, Dumnezeu cutremură locul şi mântuieşte pe… paznicul închisorii. Omul care cu o zi înainte îi bătea pe Pavel şi Sila, acum le pansa rănile şi se boteza.
Mai spre sfârşit, întemniţatul Pavel devine salvatorul naufragiaţilor. El, de mâinile căruia s-a prins o năpârcă, trăieşte mai departe, şi mâinile sale sunt puse peste tatăl lui Publius, care va fi vindecat. Toate astea mi-au venit în minte ieri.
Ieri, 3 Mai a fost Ziua Naţională de Rugăciune în SUA. Printre cei ce s-au rugat, a fost şi un pastor din Texas, pe nume Bill Murray. Bill Murray este fiul infamei Madelyn Murray O´Hare care a iniţiat procesul împotriva şcolilor americane, pentru a declara rugăciunea şi citirea Bibliei în şcoli ca neconstituţionale. Fiul ei, Bill Murray a fost folosit în acest proces ca martor al acuzării. Mai târziu Madelyn Murray O´Hare va întemeia organizaţia American Atheist.
După o viaţă de droguri, alcoolism, stricăciune şi păcat, în 1980 la vârsta de 33 de ani, Bill Murray s-a întors la Domnul într-o biserică baptistă din Texas. Mai târziu a devenit păstor, şi în prezent este la cârma propriei sale organizaţii evanghelistice, William J. Murray Evangelistic Association. Dr. Bill Murray duce Evanghelia în lumea întreagă. În anii trecuţi a deschis o Tipografie creştină în ţara care cândva era admirată de mama lui pentru ateismul acesteia, Rusia.
În 3 Mai 2007 a fost prezent la serviciul de rugăciune din cadrul Zilei Naţionale de Rugăciune, de la Curtea Supremă de Justiţie a SUA. Bill Murray se luptă ca rugăciunea să fie restabilită în şcolile americane. Amuzant. Cred că Dumnezeu zâmbeşte!
Viewed 5 times by 4 viewers
A apărut revista TIME conţinând lista celor 100 dintre cei mai influenţi oameni din lume. Cine este pe ea şi cine lipseşte? Păi, mai întâi cine este pe ea: printre alţii, Raul Castro (fratele lui Fidel) Osama bin Laden, Leonardo di Caprio, chitaristul John Meyer, Regina Elisabeta, fotbalistul Thierry Henry, bloggerul Zeng Jinyan, „omul de ştiinţă” Al Gore, si alţii.
Am căutat o persoană pe care am considerat-o cu influenţă, dar George W. Bush lipseşte de pe listă! Sic transit gloria mundi! Ce agonie! Apoi, am exultat de eztaz! Pe listă, ca unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume, era şi un român! Da, un român: Borat! Cel ce se anunţa ca fiind din Kazakhstan, dar care pe peliculă şi-a prezentat mama, sora şi familia din România, face parte din lista revistei Time! M-am mai liniştit: nu-i bai dacă lipseşte Bush; cu Osama şi cu Borat, suntem inflenţaţi întro bună direcţie!
Într-o notă tristă acum, nu văd pe listă decât două feţe bisericeşti: Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul nigerian Peter Akinola. Măcar atât!
Viewed 6 times by 4 viewers
Aceasta este „opera de artă” cea mai iubită a artistului francez Marcel Duchamp și se numește „Fântâna”. Desigur, e un alt fel de fântână, nu una care alimentează cu apă proaspătă pe cel însetat, din secrete izvoare și filtrate surse subterane, ci una care se alimentează de sus în jos (nu de foarte de sus) culegând deșeurile (tot filtrate) a unor rinichi sănătoși.
Duchamp a cumpărat pisoarul în 1917, a scris pe el cu negru „R. Mott 1917” și l-a trimis la o expoziție de artă. „Perla” inițial respinsă ca obiect de artă, a ajuns să fie considerată de către 500 de experți britanici într-ale artei ca fiind cea mai influentă operă de artă modernă a tuturor timpurilor http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/arts/4059997.stm. „Perla” stă astăzi expusă într-un muzeu de artă din Paris și valorează cam 4 milioane de dolari. Mai amintesc că cu vreo 2-3 ani în urmă, un alt francez și-a adus contribuția la „opera de artă” reprezentativă a școlii de artă Dada (al cărei lider a fost Duchamp) urinând în pisoar.
Duchamp a trăit aproape toată viața la New York, unde și-a petrecut vremea jucând șah și cumpărând din când în când câte un obiect de uz casnic pe care l-a rebotezat „artă”. Școala de artă Dada este verișoara dulce a expresionismului abstract și este de fapt o anti-artă.
Mă gândesc să mă recalific și să mă fac artist… sunt atâtea obiecte noi pe piață care abia așteaptă să fie rebotezate!
Apropo, asta ați auzit-o?
Un luteran s-a mutat într-un cartier catolic. Era în postul paștelor când luteranul, fără să-i pese de sentimentele vecinilor săi, și mai ales de foamea lor și de poftele trezite în ei de mirosurile din aer, se apucă să-și frigă în fiecare zi câte un grătar din carne de porc.
Catolicii au decis că teroarea asta nu poate să mai continue astfel, așa că au trimis o comisie la luteran, să-i explice în ce cartier locuiește el, că acum este postul paștelui și nu se poate mânca altfel de carne decât de pește, și să se abțină de la grătarele sale. Ba, potrivit ar fi ca să se lepede de foasta sa credință, și să se alinieze credinței comune a cartierului. Convins, luteranul a fost botezat într-o zi. Preotul, stropindu-l cu apă, a zis: Te-ai născut luteran, ai crescut luteran, dar astăzi te botez catolic și de acum înainte catolic vei fi.
Toată lumea a plecat acasă mulțumită, când a doua zi, mirosul de gratar umplu din nou cartierul. Vecinii veniți în grabă în curtea fostului luteran pentru a reclama fapta sa, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe acesta frigând un ditamai grătar de porc, stropindu-l cu apă, și zicând: Te-ai născut porc, ai crescut porc, dar astăzi te botez pește și de acum înainte, pește vei fi.
Viewed 9 times by 7 viewers
Perla Văii Arco, una dintre cele mai mari perle descoperite vreodată (cea mai mare este „Perla lui Allah”, are dimensiunea de 9.45 inches - 24cm - şi se află într-un muzeu din Filipine), în lungime de 3.1 inches (7.87cm) a fost pusă la licitaţie. După ce a aparţinut mai multor proprietari (printre care împăraţi chinezi, persieni, hani mongoli, Marco Polo şi alţii) perla este gata să afle un nou stăpân, pentru o sumă potrivită, care se estimează că va fi în vecinătatea a 8 milioane de dolari.
Întrebarea mea cu privire la perlă (deoarece m-am gândit să nu licitez pentru ea J) este pusă în titlu: ce suferinţă, ce jenă, ce durerea a unei scoici a produs măreţia şi frumuseţea aceasta? Se ştie că perla se formează ca o reacţie a unei moluşte (scoică de apă dulce sau sărată) la un iritant care ajunge în cochilia ei (câteodată, un fir de nisip, alteori un parazit, sau chiar o rană a „cărnii” scoicii). Scoica începe să depună carbonat de calciu şi alte materii în jurul iritantului, şi astfel se formează perla.
Nu demult am terminat de citit o biografie a lui CS Lewis, apoi cu câteva zile în urmă am stat de vorbă cu o doamnă care i-a îngrijit pe Richard şi Sabina Wurmbrant în ultimii ani ai vieţii lor şi m-am gândit la suferinţele care au marcat vieţile acestor oameni. Citeste poeziile lui Traian Dorz şi ascultă cântările lui Niculiţă Moldoveanu, ca să amintesc aici doar români! Sau, poate cunoşti tu pe cineva, care a suferit mult şi care astfel a ajuns la o strălucire, la o maturitate spirituală şi morală, la o tărie de caracter care au produs o perlă de mare preţ pentru Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu e plină de astfel de frumuseţi! După Iosif, Moise, David şi alţii ai Vechiului Testament, am văzut exemplul lui Isus, Pavel şi alţii în Noul Testament şi ni s-a lăsat porunce de a ne înarma cu o mentalitate care să nu fie luată prin surprindere când va veni suferinţa, ci care să „apuce” suferinţa şi să o folosească ca pe o unealtă de creaţie a cevă măreţ pentru Dumnezeu şi pentru omenire.
Voi încheia cu cuvintele lui Pavel: Romani 5:3-5 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat, şi a scriitorului evreilor: Evrei 11:36-40 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.
Viewed 6 times by 4 viewers
Aurel Mateescu a semnalat în blogul său o intevenţie a unor înalte feţe bisericeşti în procesul politic din România, după care a lansat întrebarea dacă Slujitorii bisericii trebuie sau nu să… facă politică http://aurelmateescu.wordpress.com/2007/05/03/biserica-si-politica/.
O să încerc să răspund pe scurt la întrebarea lui Aurel astfel: noi nu putem compartimenta viaţa în mai multe secţiuni ca apoi să decidem care din ele ne privesc şi care nu ne privesc. Destul de mult prejudiciu a a dus creştinismului dualismul „biserică şi… restul lumii”. Preocupându-se doar de salvarea indivizilor, creştinii au uitat că ei au o menire şi în lume, aceea de a fi un element răscumpărător al culturii. Privatizarea credinţei a ţinut-o departe de locul de muncă, de locul de joacă, şi de politică. Nancy Pearcy aminteşte în cartea ei recentă „Total Truth” un citat al lui Spurgeon, care zicea: Evanghelia este ca un leu ţinut într-o cuşcă; nu trebuie apărată, ci doar trebuie să se dea drumul din cuşcă”. În adunările noastre suntem tari şi mari, ne simţim în largul nostru. Sprijiniţi de oameni care cred ca noi, care probabil ne admiră discursurile, cu care cântăm aceleaşi cântări, cu care purtăm uniforma clubului, apăraţi de patru pereţi… ce fain îi să fii creştin! Să îţi trăieşti creştinismul la clubul de duminică! Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 5 viewers
Un studiu de acum câţiva ani, finanţat de Fundaţia Templeton http://www.templeton.org/milestones/milestones_2004-02.asp a descoperit o legătură semnificativă între credinţa cuiva şi sănătatea mintală.
Şi când te gândeşti că ani la rând, cercetătorii în stiinţele sociale credeau că religia este dominată de teoriile lui Freud, (care credea că religia este o nevroză universală; Freud nu folosea termenul de „nevroză” într-un sens peiorativ, ci ca pe o descriere prescurtată a condiţiei umane) şi Shopenhauer (care reduce religia la o împlinire a unei dorinţe).
Acum, sociologii doresc să-şi vadă teoriile suportate de cercetarea empirică. Ce vor face ei acum, când cercetarea dovedeşte că spiritualitatea este asociată nu cu o nevroză sau cu o iluzie, ci cu sănătatea mintală? Vor influenţa oare constatările acestea felul în care e privită religia în departementele de psihologie şi sociologie a facultăţilor? Mă îndoiesc! Dar, vorba lui Schopenhauer, acolo unde există multă ambiţie (şi eu am o puternică ambiţie de a vedea recunoscute beneficiile creştinismului) există şi o puternică dorinţă de răzbunare (ce altceva este studiul acesta, decât o dulce răzbunare!?).
Sper ca şcolile să acorde o mai mare atenţie recomandărilor raportului amintit, de a se acorda mai mult suport credinţelor religioase. Şi când mă gândesc la credinţe, eu mă gândesc la creştinism! Că celelalte „credinţe” sunt destul de suportate! Adică, musulmanului i se permite să ia 5 pauze zilnice de la studiile sale, pentru a se întoarce cu faţă spre Mecca şi a îngenunchia pe covoraşul său… în timp ce dacă un creştin s-ar ruga vizibil, ar fi dat afară din şcoală fără drept de apel!
Şi prin anii ´80, când emigram în America, credeam că vin într-o ţară creştină….
Viewed 6 times by 4 viewers
Am văzut pe lista de discuţii Confesionala de pe Yahoo un email care a fost re-transmis de Alin Cristea spre citirea tuturor. Era o chemare la 24 de ore de post şi rugăciune, în data de 27 Mai 2007 (http://groups.yahoo.com/group/Confesionala/message/1061).
Joi, 3 Mai 2007 este ziua de rugăciune pentru Statele Unite ale Americii. Ultimul guvernator, cel al statului New York a semnat şi el în sfârşit o lege care pune deoparte ziua aceasta ca zi de rugăciune naţională. Ziua de rugăciune globală va fi în 27 Mai. Cititorii mei sunt români, unii trăind în afara graniţelor României, şi probabil că cei mai mulţi în România. Eu aş lua în serios ambele zile de rugăciune listate mai sus. M-aş ruga, chiar dacă aş trăi în România, şi pentru America. Cu toate relele şi greşelile Americii, de binele ei încă depind o mulţime de lucruri în lume, de la aspecte economice, sau sociale la cele de libertate, şi nu în ultimul rând, aspecte legate de propagarea Evangheliei lui Isus Christos. Read the rest of this entry »
Viewed 6 times by 4 viewers
 |
You scored as Fundamentalist. You are a fundamentalist. You take the Bible as the foundation of your faith and read it very literally, and it shapes your worldview. Non-fundamentalist Christians have watered-down the Gospel in your view, and academic study of the Bible stops us from ‘taking God at his word.’ Science is opposed to faith, as it contradicts basic biblical truths.
What's your theological worldview? |
Dacă ești interesat, poți lua și tu testul acesta! Este în limba engleză.
Succes!
Viewed 6 times by 4 viewers
Într-un blog recent http://patratosu.wordpress.com/2007/04/12/cartenstein/, Marius Cruceru vorbea despre o listă care să conţină 300 de cărţi ce trebuie citite până la vârsta de 36 de ani. Apoi, pe alte liste, discuţia a evoluat într-o cerere de propuneri de liste a zece cărţi ce-ar fi luate de persoanele în cauză în închisoare.
Eu am optat pentru următoarele 12 cărţi (fără a număra şi Biblia printre ele): Dostoevsky - Crime and Punishment, CS Lewis - Mere Christianity, John Bunyan - The Pilgrim’s Progress, Dietrich Bonhoffer - The Cost of Discipleship, GK Chesterton - Orthodoxy, Malcolm Muggeridge - Jesus Rediscovered, St. Augustin - The Confessions, AW Tozer - The Pursuit of God, JI Packer - Knowing God, Ravi Zacharias - Cries of the Heart, Phillip Yancey - What’s so amazing about grace, Os Guinness - God in the dark, si poate si Watchman Nee - The Normal Christian Life (care pe vremea când eram tânăr şi în ţară nu se prea găseau cărţi, am citit-o în limba română şi mi-a plăcut). Read the rest of this entry »
Viewed 12 times by 9 viewers
Eugene Peterson, celebrul autor al Bibliei The Message: The Bible in Contemporary Language, întrebat despre lipsa de înțelegere cu privire la spiritualitate din cercurile creștine, și dacă aceasta are ceva de-a face cu mișcarea New Age spune următoarele în interviul acesta oferit revistei Christianity Today:
Chestiile New Age sunt de fapt vechi de când lumea. Au existat dintotdeauna. Ele constituie o scurtătură spre - cred că trebuie să folosim cuvântul spiritualitate. Se caută ocolirea obișnuitului, a zilnicului, a fizicului și a materialului. Ele sunt o formă de gnosticism și au o atracție deosebită deoarece oferă o spiritualitate care nu are nimic de-a face cu spălatul vaselor, schimbarea scutecelor sau mersul la muncă. Nu sunt integrate cu munca, oamenii, păcatul, necazurile și inconvenabilul.
Am fost păstor mare parte din viața mea, circa 45 de ani. E o muncă ce-mi place. Dar îți spun adevărul, oamenii care mă supără cel mai mult sunt cei ce vin să mă-ntrebe, „pastore, cum pot fi spiritual?” Lasă-n pace spiritualul! Începe prin a-ți iubi soțul! Iată un punct bun de începere. Doar că oamenii nu-s interesați în aceasta. Sau, în a-și iubi copiii, a-i accepta așa cum sunt ei.
Ce adevărat! Cât de multe din mesajele noastre sunt ezoterice, intelectuale, lipsite de practică. Domnul Isus a folosit pilde și povestiri (de fapt, întreaga Biblie e o compilație de povestiri) care să exemplifice cum trebuie să facem la rândul nostru. „Du-te și fă și tu la fel” (Luca 10:37) este principiul învățării și practicării Cuvântului lui Dumnezeu.
Cred că gândurile acestea merită mai multă atenție din partea noastră.
Viewed 12 times by 9 viewers
Driscoll este de principiul că ar trebui acordată o atenție mult mai mare bărbaților atunci când se evanghelizează. Ei ar trebui de asemenea mult mai implicați în toate activitățile bisericilor, care cel puțin aici în Statele Unite, din cauza declinului participării masculine, bisericile sub mai toate aspectele lor (comitete, worship, activități, școală, etc) au fost feminizate.
Cred că subiectul merită o discuție mai atentă și cu privire la bisericile românești. Voi reveni cu privire la aceasta într-o postare ulterioară.
Viewed 14 times by 9 viewers
Am auzit cândva povestea asta, pe care v-o transmit şi vouă:
Se spune că într-un orăşel din America, prin Texas, existau 4 biserici creştine (una Prezbiteriană, una Baptisă, una Metodistă şi una Catolică) şi o sinagogă evreiească. De asemenea, orăşelul fiind aproape de pădure, mai existau acolo şi o mulţime de veveriţe. Veveriţele se înmulţiseră tare şi se suiau pe clădirile bisericilor şi a sinagogii, şi făceau multă mizerie şi stricăciune. Aşa că fiecare dintre biserici s-a hotărât să facă ceva în dreptul ei, cu privire la veveriţe.
Biserica Prezbiteriană, a anunţat o adunare generală pentru a discuta problema veveriţelor, şi după multă discuţie şi rugăciune, au ajuns la concluzia că veveriţele au fost predestinate să fie acolo şi nu s-ar cuveni ca oamenii să se amestece în voia de dinainte a lui Dumnezeu.
Biserica Baptistă a fost cucerită de veveriţe. Acestea şi-au făcut domiciliul chiar în baptisterul bisericii. Aşa că comitetul bisericii a fost adunat de urgenţă şi cu această ocazie au hotărât ca să pună o acoperitoare peste baptister şi să boteze toate veveriţele deodată. Nu ştiu cum se făcu că veveriţelor le plăcu chestia asta şi săptămâna viitoare veveriţele se înmulţiseră.
Biserica Metodistă suferind şi ea de invazia veveriţelor, s-a decis să întrebe la centru ce să facă cu ele. Mai marii metodiştilor le-au trimis o scrisoare prin care li se comunica ferm că veveriţele, alături de bufniţele cu pete, lupii din Yellowstone şi alte animale asemănătoare, sunt şi ele „persoane” creiate de Domnul şi omul nu are voie să se comporte rău cu un „semen” al său. Aşa că după sfatul primit de la centru, metodiştii au adunat veveriţele în nişte cuşti faine, pluşate, şi le-au transportat într-un habitat departe de orăşelul lor. Numai că, după trei zilele veveriţele erau înapoi.
Biserica Catolică, confruntată şi ea cu problema veveriţelor, a cerut sfatul de la un arhiepiscop, care le-a sugerat că nici o biserică nu poate fi mofturoasă cu privire la cine vine la biserică şi cine vrea să se convertească la catolicism. Aşa că, sub îndrumarea arhiepiscopului, catolicii au înregsitrat veveriţele ca membri. Acum veveriţele nu mai veneau la biserică decât cel mult de două ori pe an: la Înviere şi la Crăciun.
Despre ce a făsut sinagoga vizavi de veveriţe, nu se ştiu prea multe. Se zvoneşte că au prins pe şeful de trib al veveriţelor, l-au tăiat împrejur după care nu s-a mai văzut nici o veveriţă pe proprietatea lor!
Viewed 17 times by 12 viewers
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
-
Ze List