Aşa cum spuneam, vineri am fost la un târg. Nu am avut mult timp, dar după ce am mâncat cina, am mai avut câteva minute de lumină şi am ieşit în faţa hotelului Bellagio şi am tras pozele de mai joc. Nu-s grozave, dar vă dau o idee despre ce am văzut. Desigur, dacă interesează pe cineva!
Hotelul Bellagio
Buticuri de lux
Hotelul Ballys
S-a înoptat! Bellagio noaptea
Hotelul Flamingo
Vegasul are şi el Eiffelul său! În complexul Paris
Seara peste... Paris!
Complexul Planet Hollywood
Parisul din Las Vegas
Tot Paris...
Sper să vă placă!
* 
**
Word Count:126
Archived in the category:
Muzica
Una dintre piesele cântate la conferința a:live a bisericii Agape din Portland. A fost fain!
* **
Word Count:15
Munca mă duce din când în când în oraşul păcatelor (sau cum altcumva s-ar putea traduce „Sin City”). Ieri a fost cam gol şi târgul la care am participat cam sărăcuţ… Puţini participanţi, atmosferă de stupoare; economia proastă şi-a pus amprenta pretutindeni. O activitate ce-mi lua de obicei trei zile s-a sfârşit în câteva ore. Aşa că, înainte de a mă întoarce acasă m-am oprit să mănânc la Bellagio, unde era vineri şi era peşte şi alte preparate din animale marine. Apoi mi-am luat aparatul de fotografiat ieftin cu care se poate şi filma şi am filmat jocul de apă şi lumini care are loc din jumătate în jumătate de oră în lacul artificial din faţa hotelului Bellagio. Filmul e slăbuţ, sunetul şi mai, dar…. Enjoy.
* **
Word Count:126
Socialismul înaintează cu paşi repezi în SUA. Ieri Casa Albă a dat dispoziţie ca celor din conducerea acelor firme care au beneficiat de ajutor de la guvern să le se taie salariile şi alte compensaţii. Liderii organizaţiilor ajutate (Bank of America, AIG, GM, Chrysler, GMAC şi Citigroup) vor pierde până la 90% din salariile şi compensaţiile lor. De asemenea, mare parte din ceea ce vor primi va fi în acţiuni la firmele conduse de ei, pentru a fi astfel cointeresaţi în performanţa acestora.
Firmele de mai sus sunt privite cu ochi răi de către americanul obişnuit. Ele au fost acuzate de situaţia economică jalnică a SUA. Astfel, nimeni nu va murmura împotriva măsurii de tăiere a salariilor, deoarece omul de pe stardă gândeşte că aşa le trebuie, o merită! Dar oamenii nu-şi dau seama că acesta este doar începutul. După ce se va crea precedentul, cât va mai dura până când guvernul va stabili cât poate fi plătit orice angajat al oricărei firme?
În altă ordine de idei, sunt şi eu d acord cu tăierea salariilor acestor şefi: aşa le trebuie! De ce s-au lăsat ajutaţi de guvern? Ce-au crezut ei, că există ceva ce poţi primi degeaba de la guvern? Nici vorbă! Orice guvern îţi dă cu o mână doar pentru ca mai apoi să-ţi poată lua cu 10! Într-o economie de piaţă, guvernul nu are ce să se bage în afaceri.
Şi, am o întrebare: dacă un individ care să zicem câştiga 7 milioane pe an şi plătea taxe după ei, va câştiga numai 700 mii pe an, de unde va recupera guvernul diferenţa de taxe? La 7 milioane taxele plătite ar fi fost de peste 1 milion, la 700 de mii vor fi doar de mai puţin de 100 de mii. Deci să-i pedepsim pe directori! Dar cine va plăti diferenţa de 900 de mii lipsă de la buget?
Unde nu este cap, vai de săracul popor!
* **
Word Count:316
Noi am alcătuit cu toţii liste de cumpărături. De câteva ori pe săptămână, soţia mă sună la birou şi mă întreabă dacă nu aş avea timp să mă opresc să cumpăr câte ceva pentru casă. Întotdeauna scriu pe-un carneţel lucrurile de care are nevoie, ca să nule uit. Nu de alta, dar de uit, tot eu trebuie să merg înapoi să le cumpăr!
Zilele trecute vorbeam cu cineva despre listele de rugăciune. Scriem mereu nume şi probleme pe care să nu uităm să le aducem înaintea lui Dumnezeu. Fără ajutorul lor am uita să ne rugăm pentru cei cărora le-am promis c-o vom face, şi ar fi păcat să uităm! Listele acestea devin cu timpul un exerciţiu în credincioşia, bunătatea şi promisiunile lui Dumnezeu: în timp ce adăugăm nume şi probleme noi, le ştergem pe cele care au primit bunăvoinţa lui Dumnezeu şi-au fost ascultate. Eu le şterg cu o linie, ca să pot citi sub ea numele ce odinioară mi-au fost tovarăşe de rugă. Aşa pot urmări în timp cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu!
Apoi îmi trimit aproape în fiecare seară liste de lucruri ce trebuie să le fac în ziua următoare la birou, sau în afara serviciului. Listele acestea mă ajută să fiu focalizat la ceea ce trebuie făcut zilnic. Şi cu toate acestea, sunt mereu lucruri ce uit să le fac. Sau decid în timpul zilei că mai pot aştepta. Interesant că scrierea unor scrisori sau răspunsul la emailuri sunt cel mai adesea considerate ca putând să aştepte.
Apoi sunt listele cu lucruri şi activităţi cu tentă spirituală: citirea unor cărţi, pregătirea unor mesaje, vizite pastorale, consiliere sau pur şi simplu întâlnirea cu unul sau altul pentru o cafea. Apare mereu câte o însemnare de felul „să mă rog mai mult”, sau „de aprofundat”. Dar nu-mi amintesc să fi scris niciodată pe lista mea „să iubesc mai mult.” Sau, „să am mai multă pace.” Nici „să iert pe cutare sau cutare.”
Iertarea mai ales, deşi ar avea potenţial de a apare într-o listă, este din punctul meu de vedere un proces. Ca şi sfinţirea. Nu poţi să pui iertarea pe-o listă, apoi să faci un seamn lângă ea că ai iertat, şi să mergi mai departe, la alte cele. Iertarea necesită timp. Din cauza durerii produse de cel ce ne-a insultat sau jignit sau nedreptăţit, iertarea trebuie să rezolve problema durerii. Şi o astfel de durere, am constatat eu că e ca un fel de… reumatism! E extrem de persistentă şi trece foarte greu!
Iertarea este mai degrabă ca acea nevoie de rugăciune pe care ai pus-o pe lista ta şi apoi te rogi pentru ea luni de zile. Câteodată te gândeşti dacă mai merită să te rogi sau nu. Dacă mai ascultă Dumnezeu sau nu. Apoi încet, încep să se vadă semne de rezultate. Şi vine ziua când ai şters numele; Dumnezeu a ascultat. Aşa mi se pare iertarea. Trebuie stăruit asupra ei pentru ca să funcţioneze. Trebuie insistat. Trebuie verificat mereu şi mereu. Chiar dacă nu va apare niciodată pe nici o listă, poţi pune pe listă lucruri precum, „să zâmbesc celui ce m-a nedreptăţit,” sau „să dau mâna cu ea,” sau să n-o ocollesc data viitoare,” sau să faci vreun bine. Astea toate ajută procesul iertării.
* **
Word Count:539
Dacă absenţa nu ţi-ar fi simţită, să ştii că nici prezenţa ta nu contează.
* **
Word Count:14
1 Petru 2:9 Voi însă Sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui…
Un Popor care nu trăieşte între nişte graniţe, sau într-o anumită zonă geografică. Şeful statului este Regele regilor şi Domnul domnilor. Regele este bun, înţelept şi iubitor. El este generos şi paşnic. Poporul acesta nu votează, nu-şi alege Regele, ci aşa cum se cuvine, Regele îşi alege cetăţenii.
Congresul este format din 2 apostoli şi 12 patriarhi. Personalităţi marcante ale acetui popor au trăit dea lungul anilor în diferite zone. Dar nici Regele, nici Congresul şi nici personalităţile acestui Popor nu sunt recunoscuţi decât ocazional, de convenienţă, ici-colo, la nevoie: când trebuie ca impostori să câştige niscaiva alegeri, când mânia Regelui lasă să se abată tragedii asupra altor popoare, la caz de boală sau cu ocazia unei rugăciuni care trebuie să sune corect.
Acum se adună popoarele lumii şi împăraţii acestora, dar Regele nu este invitat niciodată. Dimpotrivă, împăraţii conspiră să rupă orice legătură cu Regele şi vor chiar să formeze un Babel nou, care să ajungă până la cer, dar independent de Rege.
Cetăţenii acestui Popor sunt răspândiţi prin tot felul de împărăţii; ei se cheamă între ei „fraţi şi surori.” Sunt înrudiţi unii cu ceilalţi, pentru că au fost înfiaţi de Tatăl Regelui. Acum El este şi Tatăl lor.
Tatăl le oferă copiilor Săi beneficii inimaginabile: este de mirare cum de restul lumii nu doreşte să aparţină acestui Popor. ŞcoalaRegelui se face dintr-un volm de 66 de cărţi, care mai de care mai frumoase. Învăţătorul este Duhul Sfânt, un consilier şi avocat suprem care mijloceşte între Tatăl şi copiii Săi. Metodele Duhului sunt blânde dar pline de putere; ocazional se folosesc şi metode practice pentru învăţare. Sistemul medical al acestui Popr este perfect: Regele poate vindeca orice boală, poate şterge orice lacrimă, alunga orice suferinţă. În marele final al istoriei, Regele va alunga până şi moartea din împărăţia Sa.
Poporul acesta trăieşte într-o pace incredibilă. Au aflat secretul unei păci veşnice: au început prin a dobândi pace cu Tatăl, apoi cu Regele, apoi cu ceilalţi oameni, apoi cu ei înşişi. Cu toate acestea, Poporul este sub un atac susţinut din partea multora. Mai ales Prinţul Întunericului a pornit un război vechi de când lumea. El foloseşte şiretenia sa, păcăleli, lovituri pe la spate, atacuri la vreme de neatenţie, săgeţi otrăvite, sabia limbii bârfitoare, poftele ochilor, lumea cu tot ce are ea de oferit. Poporul este însă bine înarmat: se apără cu mântuirea, cu credinţa, cu pacea şi cu neprihănirea. Atacă în luptele corp-la-corp cu sabia Duhului care este Cuvântul Tatălui, iar la distanţă cu rugăciuni. Rugăciunile sunt arme formidabile: pătrund prin spitale, în adâncul închisorilor, în mijlocul deşertului, funcţionează la frig sau căldură, la foame sau îndestulare.
Regele însuşi luptă zilnic de partea Poporului şi pentru Popor. Când vine în luptă purtând medaliile biruinţelor de odinioară, îmbrăcat în lumină, cu ochii ca para focului, cufaţa ca lumina soarelui şi călărind pe un cal alb, însoţit de îngerii de dincolo de ceruri, este înfricoşător. Întreg iadul se cutremură! Şi Regele câştigă biruinţa prin Cuvântul Său. Întreg Poporul luptă alături de Regele său. Ei sunt cu toţii luptărori de excepţie. Îşi dispreţuiesc viaţa, nesocotesc moartea dar îşi iubesc Regele. Fiecare soldat poate bate demoni din iad şi draci din adânc căci Cel ce este în ei şi cu ei, este mai mare decât toţi!
Poporul are o situaţie economică de excepţie. Nu doar că Regele are toate vitele pământului, tot aurul din lume şi tot argintul, dar poporul îşi cinsteşte Regele cu averea. Fiecare consideră că tot ce are aparţine Regelui! O asemenea economie nu va suferi de nici o criză, niciodată. Nu există datorie naţională, nu există buget, totul este al tuturor şi toţi aparţin unii altora.
Poporul acesta este cel mai bogat, cel mai sănătos, cel mai înţelept, cel mai puternic, cel mai curat din tot universul. Poporul acesta nu va pieri niciodată. Acesta este Poporul lui Dumnezeu, este poporul creştin.
* **
Word Count:662
Duminica trecută Franklin Graham a predicat Evangheliaîntr-o biserică chinezească considerată ca a doua ca mărime. AICI aveţi articolul în engleză.
* **
Word Count:20
Lordul Christopher Monckton, fost consilier ştiinţific al lui Margaret Thatcher a ţinut o prelegere la Minesota Freemarket Institute Conference. Mai jos este textul în engleză. În articol Lordul Monckton vorbeşte despre semnificaţia Conferinţei de la Copenhaga pentru Schimbare a Climei, conferinţă ce va avea loc în Decembrie curent. Printre altele, se stipulează crearea unui guvern mondial unic, care să urmărească aplicarea condiţiilor acestui acord, şi care să supravegheze tranferul de bani de către Occident către ţările lumii a treia (re-distribuirea averilor) sub motivul că Occidentul, care arde CO2, datorează bani acestor ţări care nu ard CO2.
Lordul Mockton presupune că Obama va semna acordul, acesta va deveni o lege mai presus de Constituţia SUA şi din el nu se va mai putea evada de viitoare guverne americane, deoarece ieşirea de sub obligaţiile contractuale nu se poate face decât cu aprobarea celorlalţi semnatari. Şi, cine va lăsa America, cel mai valoros contribuabil monetar, să scape din contract? Aici ai tot articolul, precum şi alte comentarii pertinente.
At [the 2009 United Nations Climate Change Conference in] Copenhagen, this December, weeks away, a treaty will be signed. Your president will sign it. Most of the third world countries will sign it, because they think they’re going to get money out of it. Most of the left-wing regime from the European Union will rubber stamp it. Virtually nobody won’t sign it.
I read that treaty. And what it says is this, that a world government is going to be created. The word “government” actually appears as the first of three purposes of the new entity. The second purpose is the transfer of wealth from the countries of the West to third world countries, in satisfication of what is called, coyly, “climate debt” – because we’ve been burning CO2 and they haven’t. We’ve been screwing up the climate and they haven’t. And the third purpose of this new entity, this government, is enforcement.
How many of you think that the word “election” or “democracy” or “vote” or “ballot” occurs anywhere in the 200 pages of that treaty? Quite right, it doesn’t appear once. So, at last, the communists who piled out of the Berlin Wall and into the environmental movement, who took over Greenpeace so that my friends who funded it left within a year, because [the communists] captured it – Now the apotheosis as at hand. They are about to impose a communist world government on the world. You have a president who has very strong sympathies with that point of view. He’s going to sign it. He’ll sign anything. He’s a Nobel Peace Prize [winner]; of course he’ll sign it.
[laughter]
And the trouble is this; if that treaty is signed, if your Constitution says that it takes precedence over your Constitution (sic), and you can’t resign from that treaty unless you get agreement from all the other state parties – And because you’ll be the biggest paying country, they’re not going to let you out of it.
So, thank you, America. You were the beacon of freedom to the world. It is a privilege merely to stand on this soil of freedom while it is still free. But, in the next few weeks, unless you stop it, your president will sign your freedom, your democracy, and your prosparity away forever. And neither you nor any subsequent government you may elect will have any power whatsoever to take it back. That is how serious it is. I’ve read the treaty. I’ve seen this stuff about [world] government and climate debt and enforcement. They are going to do this to you whether you like it or not.
But I think it is here, here in your great nation, which I so love and I so admire – it is here that perhaps, at this eleventh hour, at the fifty-ninth minute and fifty-ninth second, you will rise up and you will stop your president from signing that dreadful treaty, that purposeless treaty. For there is no problem with climate and, even if there were, an economic treaty does nothing to [help] it.
So I end by saying to you the words that Winston Churchill addressed to your president in the darkest hour before the dawn of freedom in the Second World War. He quoted from your great poet Longfellow:
Sail on, O Ship of State!
Sail on, O Union, strong and great!
Humanity with all its fears,
With all the hopes of future years,
Is hanging breathless on thy fate!
* **
Word Count:731
Archived in the category:
Scurte
M-am urcat pe un cântar de acesta, super automatizat, ce-l găseşti prin unele benzinării. Abia am păşit pe el, şi o voce robotică, mă anunţă: „nu aveţi voie doi deodată! Nu aveţi voie doi deodată!”
* **
Word Count:35
Luni seara şi te-ai relaxat după o zi de mncă. Ai urmărit un film. În film, femei sumar îmbrăcate, colegi la locul de muncă flirtând între ei, un vecin se culcă cu nevasta celuilalt, unul altul consumă droguri, altul ia numele Domnului în deşert, altul înjură la tot pasul, violenţă, sex, copii neascultători…
Urmăreşti ştirile, şi aceleaşi lucruri şi pe canalele de ştiri: viaţa copiază filmul.
Eşti absorbit de muncă, trebuie să termini proiectul acesta care a apărut ca din senin marţi, şi o să munceşti 2-3 ore peste program în fiecare zi. Ajuns acasă serile, soţia te trimite iarăşi la cumpărături, du gunoiul, mătură în garaj, taie iarba, vezi de streaşină că la prognoza meteo s-au anunţat ploi torenţiale. Copiii călare pe tine: tată, ajută-mi la problema asta, tată, de ce are elefantul trompa groasă şi lungă iar coada subţire şi scurtă, tată, tată, tată…
Uf, a trecut şi săptămâna asta! E sâmbătă azi! O să mergem la mall, să cumpărăm ceva haine mai goase copiilor. Nu vom sta mult… doar intrăm în 2-3 magazine şi ieşim! Glumeşti? La mall cu trei copii şi.. o soţie în 2-3 magazine? S-a dus şi ziua de azi! Las’ că vine duminica!
E duminică. Mergi la adunare. Tinerii din trupa de laudă şi închinare conduc adunarea cu o cântare lentă, de adorare a Numelui lui Dumnezeu. Unii rifică mâinile. Tu? Tu eşti gol, uscat, secat pe dinăuntru. Filmul, ştirile, viaţa, familia, munca te-au supt de orice vlagă. Dumnezeu a fost neglijat întreaga săptămână: Cuvântul Lui nu l-ai citi, de rugat nu te-ai rugat! Te gândeşti că e ceva rău cu tinerii aceia: poate ei nu-s într-o stare bună! De ce nu simţi nici un fior în inimă? De ce sloiul de gheaţă? De ce rămân buzele împietrite, inima nemişcată? Poate că totuşi tu eşti de vină! Că uite, alţii par a se bucura! Sora de acolo are lacrimi pe faţă! Fratele acela cântă şi stă cu ochii închişi, cu faţa spre cer, şi pe faţă e senin, e zâmbet de fericire.
Mda. Poate că tu eşti de vină! Dar, nu-i nimic: vine luni, şi o nouă săptămână! „O să fiu atent să nu uit iarăşi de Dumnezeu.” Dar săptămâna aceasta, aprcă mai rea decât cealaltă! Şi iarăşi vine duminica… Aşa trec lunile, anii. Tu eşti tot mai de piatră. Ba ai devenit expert în „programe” religioase. Nu te rogi, dar ceri mai multă rugăciune în adunare. De cântat nu mai cânţi, dar de vină-s cântările astea noi. „Să se cânte din Harfele negre!” propui la adunarea generală. Doi sau trei tovarăşi de gheţar te susţin. „Să facem o evanghelizare!” îţi mai aducei aminte. Cineva trebuie să vestească şi Evanghelia, nu-i aşa? S-o facă păstorul că de-aia îl plătim. „De ce nu se ocupă cineva de copiii mei la şcoala duminicală?” întrebi neliniştit. Copii ţi-au crescut şi nu te mai ascultă. Nu stau de vorbă cu tine. Când vrei să le spui ceva, se duc în camera lor şi-ţi trântesc uşa-n nas. Soţia e tot mai distantă şi ea. Bine că măcar asistenta de la birou este drăguţă cu tine. Cineva trebuie să ţină şi la tine, nu-i aşa?
Când o să te trezeşti din moarte? Când o să înţelegi că trăieşti o mare păcăleală? Când o să te întorci la Domnul cu adevărat? E duminică! A câta de gheaţă? De nepărtăşie? De necântare? De nerugăciune? De nerelaţie cu Domnul? Hei! Cu tine vorbesc!
* **
Word Count:565
Archived in the category:
Scurte
- Recepţia?
- Da vă rog! Ce doriţi?
- Puteţi să-mi trimiteţi micul dejun în cameră?
- Desigur. Ce să vă trimitem?
- Două ochiuri de ouă arse, şuncă neîncălzită, gris cu lapte rămas de ieri şi o cafeluţă cât se poate de slabă!
- Dar de ce doriţi un astfel de mic dejun? Pare a fi extrem de prost!
- Îmi e dor de micul dejun pregătit de nevastă-mea acasă…
* **
Word Count:65
There’s a good reason some people can’t seem to mind their own business. Usually, it’s because they have either (1) no mind or (2), no business.
* **
Word Count:26
Archived in the category:
Scurte
Pescuiesc, de aceea minţesc.
* **
Word Count:4
Privind împrejurările vieţii, ne urmăreşte mereu gândul că nu mai există nimic dincolo de ceea ce se vede. Nu că nu ar exista „cerul” după viaţa aceasta, ci că viaţa aceasta nu ne mai oferă nimic! O astfel de perspectivă ne ţine închişi în cuşca disperării, a cinismului şi a deprimării. Ne secătuieşte de energie şi de entuziasm. Nu mai anticipezi nimic. Nu poţi repeta împreună cu psalmistul, Mă bucur când mi se zice, haidem la Casa Domnului!” Picioarele tale se opresc mereu în faţa unui zid. Negru. Înalt. Eşti în închisoare. Eşti plin de amărăciune, şi nu mai crezi că există nici un viitor.
Isus a trăit cu o perspectivă diferită de cea a oamenilor din vremea Sa, şi din orice vreme, de altfel! Evanghelia adusă de El ne îndeamnă mereu să ne vedem pe noi şi pe ceilalţi prin perspectiva iubirii lui Dumnezeu, a dreptăţii şi puterii Sale. Isus a fost în stare să vadă dincolo de ceea ce se vedea cu ochiul liber, dincolo de posibilităţile evidente doar muritorilor. Dincolo de crucea Sa vedea învierea, dincolo de ruşine vedea slava, dincolo de suferinţă, bucuria. Dincolo de un ticălos care se leapădă de El a văzut pe un curajos ce va vesti fără frică, dincolo de doi ce se certau pentru putere pe doi care se vor iubi cu putere, dincolo de doi deznădăjduiţi pe doi cu inimile aprinse. El a văzut mereu în oameni potenţialul, ceea ce puteau deveni şi ceea ce vor deveni în mâinile lui Dumnezeu. Un vameş a devenit prieten, ucenic şi scriitor de evanghelie. Un fariseu plin de ură şi de mânie devine mesagerul lui Isus către neamuri. Cel mort înviază, cel orb vede, cel mut vorbeşte, cel olog sare de bucurie, cel demonizat şade liniştit şi ascultă Evanghelia.
Cea mai mică sămânţă devine un copac, grăuntele moare pentru a nu rămâne singur, un om fără importanţă lumească devine lumina lumii şi unul ce s-ar fi stricat fără doar şi poate în el însuşi, devine sarea pământului, metoda lui Dumnezeu de prezervare a lumii. Prin toate acestea, Domnul ne invită să privim la noi, la posibilităţi, la lume şi la ceilalţi oameni prin perspectiva Sa. Avem nevoie nu doar de o nouă privire a aceloraşi ochi, ci avem nevoie de ochi noi: ochii lui Isus. Deoarece, dacă Isus îşi trăieşte viaţa în noi, nu ar fi normal ca şi ochii Săi să privească printr-ai noştri?
Cum este Isus? Ce face El? Risipeşte mereu sămânţa. Nu unde cade sămânţa contează, ci risipirea acesteia cu orice preţ! Da, e adevărat: unele boabe vor ajunge pe stâncă, altele pe-o potecă bătătorită de obiceiuri şi datini, poate chiar religioase, alte seminţe vor nimeri printre gânduri şi îngrijorări unde se vor stinge de dor după viaţă. Dar cu certitudine vor fi şi semniţe ce vor ateriza într-un pământ bun. Şi acestea vor rodi! Din ele va răsări Împărăţia lui Dumnezeu!
Asta este ceea ce caută cu insistenţă şi optimism ochii lui Dumnezeu. Semnele unor noi vlăstare, noile produse ale seminţei din cer. Primele semne ale Împărăţiei în viaţa cuiva. Acel regret care te face să-ţi vii în fire, acea sculare hotărâtă de a te duce înapoi la Tata, acele lacrimi de căinţă ce-s inconfundabile şi nu seamănă cu nici un plâns din lumea asta…
Când eşti un astfel de optimist, de tip divin, nu renunţi nici la biserică, nici la fraţi, nici la slujire. Nu vei înlătura ceea ce pare mic şi nesimnificativ cum ai da la o parte o scamă. Dimpotrivă, vei crede în posibilităţi. Adică, în posibilităţile lui Dumnezeu, desigur!
* **
Word Count:589
Archived in the category:
Scurte
Clientul: „Ş izici că câinele acesta pe care mi-l vinzi este un animal fidel?”
Vânzătorul: „Absolut! De cinci ori l-am vândut şi de fiecare dată s-a întors la mine!”
* **
Word Count:28
** John Bisagno, păstorul Bisericii de la First Baptist Church of Houston spunea cum cu mulţi ani în urmă a mers pentru a depune cererea de a deveni membrul acestei biserici. În sanctuar era lumină puţină, şi a fost întâmpinat de un grup mic de credincioşi, care erau împrăştiaţi dezinteresat prin sanctuar. El spune că atmosfera era grea, ca de cimitir. După ce a predicat şi s-a sfârşit serviciul, a mers prin oraş să se plimbe să vadă cum e oraşul. A ajuns la o bijuterie care avea „gran-opening” sărbătoarea de deschidere. Din magazin se auzea muzică veselă. L-au apucat de mână şi l-au tras aproape cu forţa în magazin. Toţi îi zâmbeau şi i-au oferit să bea băuturi răcoritoare şi l-au servit cu fursecuri. El s-a gândit în clipa aceea că dacă magazinul ar fi avut un loc de muncă pentru el… ar fi preferat să se angajeze acolo!
Se mai vede pasiune în dragostea ta pentru Dumnezeu? Sau rugăciunea de acasă, citirea Cuvântului, sunt doar o corvoadă pe care te simţi obligat să o faci ca să nu te pui rău cu Domnul. Vance Havner a spus că unele biserici trăiesc atât de sub nivelul adevăratei bucurii creştine, încât ca cineva să fie la nivelul lor, ar trebui să cadă din har!
* **
Word Count:213
on 
on 
on 
