PERSPECTIVE CRESTINE

Una dintre preocupările preferate ale diavolului este să ne facă să ne gândim mereu la trecut şi la viitor, pentru a neglija prezentul!

* **

Cu un timp în urmă, am avut o parteneră de afaceri, o doamnă care locuia într-un oraş la o oarecare depărtare de Portland, Oregon, unde locuiam eu.  Ea venise în contact cu mine oferindu-mi să medieze legături de afaceri cu nişte cazinouri de pe coasta Oceanului Pacific.  Eu aveam o companie de limuzine şi ea doamna pretindea că cunoaşte directori de cazinouri care la rândul lor au clienţi permanenţi (membri ai unor „Gold Club” sau VIP Clubs” sau cum s-or mai numi ele, adică oameni care sunt de-acum obişnuiţi ai respectivelor cazinouri şi care joacă acolo sume considerabile de bani; doar dacă mergeai la cazinou mereu dar jucai puţini bani nu ajungeai în rândul acestei elite.  Câştigurile şi pierderile – mai ales pierderile!- era calculate cu ajutorul unor carduri asemănătoare cardurilor de credit, pe care erau obligaţi să le folosească la orice joc ar participa.  De asemenea, cazinourile au o reţea de video-camere şi de urmărire/înregistrare a tot ce se întâmplă în ele, aşa că nu poţi face mai nimic fără să fii sub observaţie) care trebuiau aduşi la dorinţa lor la cazinouri şi preferau desigur limuzinele.

I-am promis doamnei un comision serios dacă mă ajută să promovez compania la contactele ei.  Şi, m-a ajutat.  A fost o relaţie de afaceri care a durat vreo 4 ani, până când am vândut compania. Read more »

* **

Acum o lună ajungeam la „vârsta” de un an de când m-am apucat de blogărit. Am început pe blogspot. Are avantaje, dar şi dezavantaje. Dezavantajul e că pentru postarea unei imagini ai nevoie de server ftp si eu nu aveam. Asa că am descoperit wordpressul. Aici poţi face upload la imagini fără probleme, deşi ai un spaţiu limitat la cca. 50mb. Unii ar zice că e suficient, pentru mine e aproape de limită. Va trebui să decid dacă să mai cumpăr spaţiu suplimentar sau să mut blogul în altă parte. Am un domeniu al meu dar încă nu m-am decis! O să mă mai gândesc.

Până atunci, doresc să mulţumesc tuturor celor ce v-aţi oprit pe la mine şi aţi citit, şi în mod special mulţumesc celor ce au găsit cu cale să comenteze după cum au simţit ei. Sper să pot pune deoparte zilnic un timp de până la o oră să scriu câte ceva şi poate mai veniţi pe la mine! Vă aştept cu drag! Voi sunteţi parte din inspiraţia şi motivaţia mea de a scrie. Aşa că o mare parte din ceea ce e aici, într-un fel, vi se datorează vouă şi vă aparţine.

Mulţumesc. Acum merg să beau un pahar în cinstea acestei cifre rotunde. E sprite… dar e ok!

* **

Majoritatea liberală a Congresului statului Washington a votat ieri o lege care permite celor ce trăiesc împreună ca homosexuali aceleaşi drepturi ca ale celor căsătoriţi legal.  Azi dimineaţă la orele 4, deja era coadă la biroul de înregistrări.

150 de cupluri s-au înregistrat astăzi, ca nu cumva să piardă o zi de „beneficii”.  Printre acestea, dreptul de a-ţi vizita „partenerul” la spital ca „rudenie”, dreptul de a participa în deciziile medicale (dacă de exemplu unul dintre cei doi/cele două este pe „life support” sau pe ventilator şi nu mai are speranţă de viaţă, „partenerul” are dreptul de a solicita întreruperea asisitenţei medicale, chiar dacă familia reală a bolnavului mai doreşte continuarea asistenţei medicale), dreptul de a moşteni pe cel decedat. Read more »

* **

În orăşelul McMinnville, statul Oregon, într-o zi de şcoală, doi puştani de 12-13 ani, alergau pe coridoarele şcolii lor, dând peste fund fetelor.  Râdeau de se prăpădeau, însoţiţi de colegi şi colege care urmăreau distracţia.  Unele fete atinse peste fund le dădeau câte o palmă după ceafă, altele se amuzau iar altele se enervau.  Read more »

* **

În Washington DC un artist local (Tom Greaves) a pus pe un trotual al străzii 14 NW un aparat care emite complimetnte 24 de ore din 24.  Mesajele înregistrate pe un microchip se repetă în continuu, spunând: „ai ochi frumoşi”, „ai mai slăbit!”, eşti inteligent”, etc.  Ce-i spune oare doamnei din poză?  Că este slabă!?  O să-mi cumpăr mâine bilet, să merg şi eu să fiu complimentat în sensul acesta.

Dar, lăsând gluma laoparte, cine are nevoie de complimente nemeritate?  Neadevărate?  Făcute de o maşină?  Cui folosesc?  Te motivează ele cu adevărat?  Cât de căzut trebuie să fie cineva ca să-i fie ridicat spiritul de complimentul unui astfel de aparat?  Pentru că acesta este doar începutul!  Mâine poimâine vom cumpăra aparatele astea şi le vom avea pe noptiera pe care ne ţinem ceasul şi lampa de noapte… şi chiar vom adormi în sunetul complimentelor: „eşti fumos”, nu ai burta mare!”, etc.

Pe când aparate care te mângăie?  Dar care-ţi dau un picior în fund?  Sau care sărută… (păpuşi gonflabile am văzut că sunt…)?Aşa-i când îţi mor lăudătorii.

* **

Sacrificul ne inspiră pe toţi.  Oameni care au murit pentru o idee, pentru o credinţă, pentru patrie, pentru familiile lor, pentru un prieten, pentru un străin.  Oameni care au renunţat la un rinichi ca să le trăiască o rudenie sau un prieten sau, chiar şi un necunoscut.  Oameni care au renunţat la un braţ sau un mădular punându-l în calea unei primejdii care ameninţa viaţa vreunui prieten.

Uneori sacrificul vine cu serviciul pe care-l ai.  Un agent care păzeşte viaţa unui preşedinte trebuie să se arunce în calea glonţului ucigaş pentru a salva viaţa preşedintelui.  Alteori, sacrificul e izvorât din dragoste.  Un părinte va sacrifica aproape orice pentru viaţa copilului său.  Mai rar, un copil va sacrifica pentru un părinte.   Apoi avem sacrificul ca datorie.  Un soldat care s-a înscris la oaste şi care îşi dă viaţa pe câmpul de luptă.  Alteori sacrificiul este cerut de credinţa noastră.  Sau ideea la care am aderat.

Aseară, la biserica pe care o păstoresc am făcut o strângere de ajutor financiar pentru o persoană aflată la ananghie.  S-a strâns o frumoasă sumă de bani, deşi au fost mai puţini la biserică.  După ce s-a sfârşir serviciul, a fugit la mine un băiat de vreo 16-17 ani, şi m-a întrebat dacă se mai acceptă donaţii pentru scopul amintit.  I-am spus că da.  El mi-a spus că a lucrat ceva săptămâna trecută ( e în vacanţa de vară) şi că tocmai a fost plătit.  Apoi, a scos din buzunar 3 bancnote de câte $20 fiecare, le-a cântărit o clipă în mână, a luat două bancnote şi mi le-a dat, păstrându-şi pentru sine cealaltă bancnotă.  I-am spus că dacă doar $60 are, poate e suficient să doneze numai $20.  El mi-a spus că el locuieşte cu părinţii şi că ei se îngrijesc de nevoile lui oricum.  Şi că probabil cei pentru care s-a făcut strângerea de ajutoare au mai multă nevoie decât el…

Mi-au dat lacrimile.  Eram martorul unui sacrificiu.  Nu, nu era un sacrificiu suprem, ca o moarte, de exemplu!  Dar, ţi-a trecut vreodată prin minte că s-ar putea să fie mai uşor să sacrifici o dată pentru totdeauna (ca prin moarte, de exemplu) decât să sacrifici mereu, în timp ce trăieşti?  Adică, e mai uşor să mori decât să trăieşti sacrificiul zilnic?  Să iei de la tine pentru a da altuia?  Şi să faci asta ca un stil de viaţă?

Mâine, tânărul va merge probabil la o cofetărie, şi va scoate bancnota de $20 să-şi cumpere o cafea sau un suc… Şi-şi va aminti că a muncit pentru $60 dar că a donat unui nevoiaş ceilalţi $40!  Şi se va simţi bine!  Căci, atunci când mori sacrificând, s-ar putea ca tu să nu mai ştii despre rezultatul sacrificiului, sau chiar să nu ţi se răsplătească… dar când trăieşti, satisfacţia că ai făcut ceea ce trebuia, că ai fericit pe cineva este răsplata ta, şi eu nu văd nimic rău în a fi satisfăcut că ai făcut ceea ce trebuia!

* **

In cartea sa He still moves the stones, Max Lucado scrie: Ceea ce contează la tine, contează şi la Dumnezeu. Tu gândeşti că probabil aceasta este adevărat cu privire la lucrurile mari. Când ajungem la probleme serioase, ca moarte, boală, păcat, dezastru, atunci Domnului îi pasă. Dar ce se întâmplă cu lucrurile mici? Ce face Domnul cu şefii răi, penele de cauciuc şi câinii pierduţi? Dar cu vasele sparte, zboruri de avion întârziate, sau discuri de computer stricate? Contează acestea la Dumnezeu?

Adică, El trebuie să conducă universul. El trebuie să ţină planetele în echilibru, să ridice şi să coboare preşedinţi şi regi. El trebuie să repare urmările foametei. Cine sunt eu să-L tulbur cu unghia mea încarnată? Mă bucur că ai întrebat. Dă-mi voie să-ţi spun cine eşti: tu eşti copilul Lui. De aceea, ceea ce este important pentru tine este important şi pentru El.

Noi credem în mod eronat că Domnul are nevoie de mai mult efort pentru a rezolva o problemă mare şi serioasă. Dar pentru Cel ce este Atotputernic, nimic nu este prea greu sau prea uşor; El poate totul. El cunoaşte problema şi soluţia acesteia. Nici o problemă, mare sau mică nu este în afara interesului Său, a posibilităţii şi purtării Sale de grijă.

* **

Un om a murit şi soţia sa a telefonat la ziarul local pentru a pune ştirea în ziar la rubrica decese.  La întrebarea funcţionarului cum ar dori să scrie anunţul, e a răspuns: „Scrie: Bernie a murit!”

„Dar ai voie să scrii 6 cuvinte pentru cei 25 de dolari cât costă anunţul! a răspuns funcţionarul.  Mai vrei să adaugi încă ceva?

„Da – a răspuns femeie – scrie: Bernie a murit.  Toyota de vânzare”

* **

1. Când eram copil, am fost obligat să mă spăl şi am dezvoltat ură faţă de spălat
2. Cei ce se spală sunt ipocriţi – ei se cred mai curaţi decât ceilalţi oameni!
3. Există atâtea tipuri de săpun!  Nu mă pot decide care-i mai bun!
4. Am obişnuit să mă spăl, dar spălatul a devenit plictisitor, şi am renunţat!
5. Mă spăl doar la ocazii speciale: la crăciun şi la paşte
6. Nici unul dintre prietenii mei nu se spală
7. O să încep să mă spăl când o să fiu mai bătrân şi mai murdar
8. Nu am timp pentru spălat
9. Baia nu-i destul de caldă iarna, sau destul de rece vara
10. Cei ce fabrică săpunul, o fac doar pentru bani!

Scrise de un păstor plictisit de scuzele unora care nu mai vin la biserică.

* **

Mi-a descoperit blogul un amic cu care am purtat multe discuţii prin anii 1970 pe când locuiam încă în Romania. După ce s-a declarat mulţumit de conţinut în general, m-a criticat pentru simplitatea exprimării mele. Mi-a adus aminte că-n dezbaterile noastre pe tot felul de teme, foloseam un alt fel de limbaj, mult mai elevat, mai complex. S-ar fi aşteptat ca limbajul meu să fie mult mai pretenţios, mai stufos. Remarca sa m-a făcut să mă gândesc la subiectul din titlu.

Pentru mine, simplitatea este: economie de cuvinte amestecată cu calitate a gândului ţinute laolaltă de subtilitatea expresiei. Este practicarea unei reţineri în a spune prea multe, pentru a lăsa la latitudinea ascultătorului dorinţa de a trage singur concluzia. Adică, exprimare clară şi precisă. Leonardo da Vinci a spus: Simplitatea este sofisticarea fundamentală. Pentru mine, simplitatea nu înseamnă banalitate ci eleganţă.

Câţi dintre noi nu ne-am găsit din când în când în faţa unui aparat pentru utilizarea căruia ar trebui să mergi mai întâi la şcoală! Sau am pus mâna pe o carte pentru citirea căreia a trebuit să ne înarmăm cu un dicţionar bun (şi de cuvinte şi frazeologic). Lumea noastră e plină de complex. Eu continui să fiu atras de simplitate! Ieri şi astăzi am muncit la un proiect pentru recondiţionarea unui restaurant MacDonald din vecini. Un băiat care are companie de construcţii m-a rugat să citesc planurile şi să-i fac un “bid” (ofertă) pentru instalare şi materiale, ofertă care s-o prezinte luni arhitectului de proiect. În căutarea de materiale, am mers la pagina de web a companiei care avea marmura şi faianţa de care era nevoie la proiect. Am fost atât de frustrat! Era o pagină sofisticată, anapoda, greu de priceput, complexă! Mi-am pierdut 3-4 ore câutând pe ea produsele de care era nevoie! Ce mare lucru e simplitatea!

Noi creştinii, vorbim prea mult. Noi nu facem o declaraţie concretă despre pădure, lasând la latitudinea ascultătorului analizarea fiecărui copac, ci ne apucăm noi să analizăm fiecare detaliu al pădurii până când plictisim pe toată lumea. Suntem plini de zel pentru a explica şi defini totul până când toată lumea îşi pierde interesul şi răbdarea. Predicile ne sunt stufoase, cântările de 10 strofe, rugăciunile kilometrice (pentru că nu ne rugăm suficient acasă, de-aia! dacă tot m-ai întrebat de ce). Este sindromul lui Samson care şi-a risipit mare parte din viaţă, iar acum doreşte cu o lovitură să-şi termine duşmanii! Acesta este sentimentul pe care-l am când sunt confruntat cu astfel de predici, cântări, rugăciuni, activităţi de orice fel.

Noi ar trebui să spunem suficient pentru a stârni interesul altora; pentru a-I determina să înceapă a explora pe cont propriu. Isus a procedat astfel. El a simplificat totul şi a clarificat fiecare problemă; a strecurat detaliile şi a lăsat esenţa a ceea ce trebuia spus. A folosit un limbaj comun, simplu, pe care să-l înţeleagă fiecare ascultător, nu numai teologii. A spus suficient ca să inspire o cercetare viitoare pe cont propriu a fiecăruia care L-a ascultat vreodată. Invăţătura Lui a fost completată cu o ilustrare din viaţa de toate zilele, adesea plină de ironie sau umor.

Isus nu a încercat să impresioneze pe oameni. A fost concis, clar şi de aceea oamenii au căutat mereu sfatul Lui. Aşa că de câţiva ani încoace am ales şi eu calea simplităţii în exprimare. Cuvinte uzuale, un stil care sugerează imagini, care să te facă să gândeşti mai departe pe cont propriu. Nu caut să impresionez pe nimeni. Şi, o să las mereu câteva lucruri nespuse… spune-le tu, cititorule! Oricum, suntem împreună în călătoria asta.

* **

O bancnotă de un dolar s-a întâlnit cu o bancnotă de 20 de dolari. „Hei, pe unde ai mai umblat!? Nu te-am văzut de multă vreme!” zise $1 către $20.

$20 a răspuns: „Ia să vedem: am fost pe la câteva cazinouri din Las Vegas, am plecat într-o croazieră în Bermude, apoi am venit înapoi în State şi am umblat pe la câteva restaurante faine, chiar şi la un meci de box, la 2-3 hoteluri de lux, apoi am trecut munţii în Los Angeles şi am umblat prin Beverly Hills, am fost pe plajă… chestii de-astea. Dar tu, pe unde ai mai umblat?”

„Oh, ştii tu – răspunse bancnota de $1 – am urmat acelaşi traseu pe cere-l fac de ani de zile: prin colectele tuturor bisericilor din oraş

* **

Câteodată dau peste câte o istorisire ca aceasta de mai jos, care îţi încălzeşte sufletul.  Sper să vă placă.

Când eram copil, tatăl meu avea cred că unul dintre primele telefoane din cartierul nostru.  Îmi amintesc bine de tot cutia şlefuită ce atârna pe perete.  Receptorul era lucios şi atârna de o parte a cutiei.  Eram prea scund ca să ajung la telefon, dar obişnuiam să ascult fascinat când vorbea mama la telefon.

Cu această ocazie am descoperit că înăuntrul minunatului aparat locuia o persoană miraculoasă – numele ei era „Informaţia vă rog” şi nu exista absolut nimic ca să nu fie cunoscut de această persoană.  „Informaţia vă rog” ştia numărul de telefon al oricui şi ştia şi ora exactă. Read more »

* **

Asiriologul de origine austriană Dr. Michael Jursa a descoperit în urma descifrării unei tăbliţe cu scriere cuneiformă numele unui personaj amintit în Biblie, în Ieremia 39:3 (Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului). Sarsechin este menţionat în pasajul de mai sus ca unul dintre cei ce l-au însoţit pe Nebucadneţar în asediul Ierusalimului. Tăbliţa respectivă datează din anul al X-lea al domniei lui Nebusadneţar (anul 595 î.Hr.) şi conţine numele lui „Nebo-Sarsechim” care a fost prezent la asediul Ierusalimului de la anul 587 î.Hr.

”Este extrem de rară găsirea unor referinţe cuneiforme la acele timpuri remarcabile iar descoperirea în surse extra biblice a numelui unui individ numit în Biblie este şi mai rară”! Traducerea tabletei cu scriere cuneiformă făcută de Dr. Jursa dovedeşte realitatea numelui lui Sarsechim (pronunţat în realitate Nabu-sharussu-ukin) şi de asemenea menţionează că el este şeful eunucilor (famenilor) lui Nebucadneţar.

Dr. Jursa este profesor la Universitatea din Viena şi spune că descifrarea scrierii cuneiforme este o muncă extrem de laborioasă, dar este răsplătită prin satisfacţia de a descoperi astfel de informaţii. „A descoperi ceva asemănător acestei tăbliţe, în care să vezi menţionarea numelui unui personaj amintit în Biblie cum face plata unei dări la templul din Babilon precum şi amintirea datei exacte este un fapt extraordinar!” a spus Dr. Jursa. El studiază scrierea cuneiformă pe tăbliţele de la British Museum din anul 1991. Scrierea cuneiformă este extrem de veche, greu de citit (există numai un mic număr de cercetători care o pot descifra) şi a fost întrebuinţată de pe la anul 3200 î.Hr. până prin secolul al II-lea d.Hr.

Aici se pot vedea exponate cu scriere cuneiformă: http://www.thebritishmuseum.ac.uk/explore/themes/writing/historic_writing.aspx

Sursa imaginii: http://www.thebritishmuseum.ac.uk/explore/highlights/highlight_image.aspx?image=ps342775.jpg&retpage=18702

* **

Festivalul Omaha Heartland din capitala statului Nebraska, sponsorizat de cunoscutul evanghelist american de origine argentiniană a atras zilele astea peste 100 de mii de oameni din împrejurimile Omahei.  Peste 275 de biserici din zonă au participat la evenimentul care s-a ţinut în aer liber şi s-a încheiat duminica trecută.  Palau a spus despre festival: „A fost o sărbătoare glorioasă.  Cooperarea şi unitatea dintre biserici, oficilaităţi ale oraşului, lideri civici şi oameni de afacere a fost spectaculoasă.  Suntem încrezători că, prin harul lui Dumnezeu, spiritul de unitate şi de scop care s-a născut din festival va continua în Heartland în anii următori”.

Participarea la festival a fost gratuită şi sponsorii au contribuit cu apropae două milioane de dolari la cheltuieli şi cu peste doi ani de planificare şi organizare.

Luis Palau este privit de către mulţi creştini ca a fi asemănător lui Billy Graham din multe puncte de vedere.  Chiar dacă Franklin Graham continuă la cârma BGEA (Billy Graham Evangelistic Association) şi este succesorul tatălui său, Luis Palau este un evanghelsit de mare succes care în cei peste 55 de ani de predicare a Evangheliei a dus vestea bună la milioane şi milioane de oameni de pe toate continentele; Luis Palau este astfel considerat adevăratul continuator al evanghelismului de tip Billy Graham.

* **

Continuare de ieri 

7. Fii atent să nu fii dus de mulţime.  Întrecându-se pentru a captura atenţia privitorilor, industria mass-media, fiind de natură comercială, se străduieşte să facă cât mai mulţi clienţi.  Astfel, canalele care produc cele mai controversate emisiuni, care transmit evenimentele cele mai senzaţionale şi mai dramatice, atrag cel mai mare humăr de privitori.  La fel şi cu ziarele: cele care sunt cele mai senzaţionale, şi cele mai superficiale, atrag cei mai mulţi cititori.  Cu alte cuvinte, mulţimea e atrasă de spectacol, ca în vechea Romă.  Read more »

* **

In orasul palestinian Nazareth se va construi o cruce ce va fi cea mai mare din lume.  Dorinta sponsorilor este de a atrage cit mai multi turisti in orasul copilariei lui Isus.  Sponsorii sunt crestini bogati din Israel sau din alte tari.  Numele monumentului va fi… “Crucea din Nazareth” si va avea o inaltime de 60m, fiind decorata cu peste 7 milioane de mozaicuri multicolore provenind din pietrele Nazaretului.  Locul inaltarii crucii va fi linga actualul spital englezesc din orasul vechi.  Arhitectul proiectului este un francez.

In jurul crucii va fi un complex de cladiri pe o suprafata de 5 km patrati iar in cruce va exista o capela si un centru de informatii pentru turisti.  Mai ramine de vazut cum va primi proiectul populatia musulmana a orasului care se ridica la 2/3 din totalul populatiei.  Dupa cum ii stim noi pe musulmani, azi pot fi de acord cu proiectul prin prisma beneficiului economic, miine se pot razgindi din te miri ce!  Cu ani in urma au existat conflicte intre musulmani si crestini cind islamicii au vrut sa construiasca o moschee linga Basilica, unul dintre cele mai sfinte locuri de pelerinaj a crestinatatii.  Basilica este construita pe locul in care crestinii cred ca ingerul gavril s-a aratat mariei, mama lui Isus.

Sursa: http://www.jpost.com/servlet/Satellite?cid=1184489825284&pagename=JPost%2FJPArticle%2FShowFull

Sursa fotografiei: www.nazarethcross.com

* **

Ca şi când nu ne-ar fi de-ajuns Paris Hilton, Lindsay Lohan şi Britney Spears, acum o avem şi pe Victoria Beckham!  Ştiţi care!  Soţia lui David Beckham, celebrul fotbalist englez, care a fost adus la o echipă de fotbal din Los Angeles (LA GALAXY) într-o tentativă de a populariza fotbalul în America. Read more »

* **

continuare de ieri

4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii.  Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”).  În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei.  Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie.  Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate  i-a radicalizat.  Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea.  Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor.  Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor, şi resping ideea că homosexualismul este rău.  Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit. Read more »

* **

prelucrare după un articol scris de Albert Mohler în 2004

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care re-înviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA.  „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă.  Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false, şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS. Read more »

* **