PERSPECTIVE CRESTINE

Acum câteva luni în urmă, la un sondaj de opinie, majoritatea americanilor considerau Iranul ca un duşman al Americii.  Astfel, 80% dintre americani considerau că dacă Iranul va deţine armament nuclear ar fi un potenţial pericol, şi 57% dintre americani aprobau un atac israelian împotriva Iranului, în vederea distrugerii instalaţiilor nucleare ale acestuia.

De peste opt luni de-acum, politica lui Obama de a face pace cu mullahii şi de a-şi cere scuze pretutindeni, în special în lumea arabă a fost percepută de către iranieni drept slăbiciune şi dovada este nu doar spiciul lui Ahmadinejad de la ONU ci şi acţiuni recente ale sale.  Astfel, în ultimele opt luni centrifugele de îmbogăţire a uraniului de la Natanz au ajuns la 5 mii, şi peste 2500 sunt deja gata să intre în funcţiune.  Ahmadinejad l-a numit pe Ahmad Vahidi, suspect de a fi condus atacul împotriva centrului evreiesc  AMIA din Buenos Aires de la 1984 (85 de morţi), şi atacul de la Khobar Towers din Arabia Saudită de la 1996 (19 morţi) în funcţia de ministru al apărării.

Este clar că tactica pacifistă a lui Obama nu a dat rezultate.  Aşa că, recent, Obama a cerut Israelului ca să înceteze construcţiile evreilor din Ierusalim, Gaza şi Samaria, în schimbul adoptării de către Casa Albă a unei politici mai dure vizavi de Iran.  Netanyahu nu ar trebui să accepte oferta lui Obama şi nici nu cred că o va adopta, după cele întâmplate la ONU, când Ahmadinejad a spus deschis că el nu crede să fi existat Holocaustul.  Răspunsul lui Netahyahu a fost dur şi răspicat faţă de cei ce nu au luat nici o atitudine vizavi de Ahmadinejad.

Aşa că eu prevăd o răcire a relaţiilor dintre SUA şi Israel în viitorul apropiat.  Dacă Israel nu va accepta oferta lui Obama atunci acesta, pentru că nu poate admite greşelile din politica sa externă, va da vina pe Israel.  Învinovăţirea Israelului, va da curaj palestinienilor Libanului şi Siriei.  Israel se va găsi singur împotriva acestor duşmani, la care se adaugă Iranul, şi va trebui să se apere.

Astfel, la orizont începe să facă sens de ce în suveranitatea Sa, Dumnezeu a admis ascensiunea lui Obama la Casa Albă:
- trecerea într-un plan secund a Americii.  Oricum, în profeţiile biblice, se pare că SUA nu apare de loc.
- ascensiunea la prim-plan a Europei şi Rusiei, precum şi a unor ţări din „răsărit”, precum China şi India (vezi împărăţii ce vor veni din răsărit, Apoc 16:12).  Aceste ţări apar în profeţia biblică.
- abandonarea Israelului de către SUA şi alte puteri, pentru ca acesta să se găsească singur în faţa duşmanilor săi.  Israelul va fi atacat (vezi Obadia, Psalmul 83 şi Ieremia 49) de către ţări dimprejur.  Israel va birui, şi asta va face să locuiască în pace (pentru un scurt timp).  În timpul acesta va fi atacat de către împăraţii răsăritului, Rusia, reprezentanţi ai Europei şi alte ţări.
- Profeţiile biblice vor ajunge la deplina lor împlinire, iudeii se vor întoarce în masă la Isus, şi va veni sfârşitul.

Scenariul de mai sus este simplu şi simplist, dar urmăriţi-l.    Pentru o vreme, vom fi în mijlocul evenimentelor.  Doamne ajută!

* **

- „Ce crezi despre Shakespeare?” întrebă un elev pe un altul

- „Toate scrierile sale nu-s decât nişte vorbe celebre şi citate cunoscute adunate în nişte scenarii credibile” răspunse celălalt, ridicând din umeri.

* **

* **

Rugăciune musulmană pentru Obama

Şi un cântec cântat recent într-o şcoală publică americană

Și amintiri… despre viitor?

* **

„Lucrarea noastră nu este identitatea noastră, deşi aceasta este un important aspect al intenţiei Domnului pentru viaţa noastră.  Pentru prea mulţi dintre noi, sentimentul identităţii noastre este înrădăcinat mai mult în performanţele noastre decât în harul lui Dumnezeu.  Este minunat să ai succes în cee ce te-a chemat Dumnezeu să faci, dar când întrebuinţezi succesul tău pentru a te defini în ceea ce eşti, vei avea întotdeauna o perspectivă distorsionată.” – Paul Tripp şi Tim Lane, în How People Change, p.5

* **

• Sărbătoreşti găsirea unui leu pe stradă
• Ai văzut două răsărituri de soare consecutive, fără să fi dormit între timp
• Îţi poţi împacheta averea într-o valiză
• Coşul de gunoi este plin ochi în timp ce vântul îţi bate prin buzunare
• McDonaldul din colţ supravieţuieşte doar datorită ţie; şi când te gândeşti că tot ceea ce-ţi poţi permite, sunt cartofi pai!
• Poţi dormi în zgomotele asurzitoare ale CD playerului colegului de cameră
• Micul tău dejun este mai des decât ai vrea o cană de cafea rămasă de ieri, înmulţită cu puţină apă, băută în drum spre sala de curs
• Viaţa ta socială constă numai din repetatele întâlniri cu bătrâna de la biblioteca facultăţii
• Bucăţica de săpun ce-o iei la duşuri este atât de subţire încât este transparentă
• „A-ţi schimba tricoul” înseamnă „a-l întoarce pe dos.”

* **

Un bogat şi-un sărac discutau despre avantajele de a fi bogat sau sărac.  Bogatul spunea:

„Milioanele mele mă fac extrem de fericit!  Banii îmi asigură o casă excelentă, maşini ultimul răcnet, mâncare la cele mai selecte restaurante, călătorii unde-mi doreşte inima zburând cu clasa întâi, am cea mai bună îngrijire medicală şi nu trebuie să lucrez nici o zi din viaţa mea!  Tot ceea ce văd la tine, sunt 6 copii pe care-i ai!”

„Dar cu toţi banii pe care-i ai, nu-i aşa că vrei şi mai mulţi bani şi nu eşti niciodată mulţumit?” întrebă săracul.

„Aşa este!” răspunse bogatul.

„Păi vezi, eu am şase copii şi-s mulţumit: nu mai vreau nici un alt copil!”

* **

Se tot vorbeşte cât de ghrozav este sistemul de asigurare medicală din alte ţări dezvoltate, precum Canada.  Uite aici un clip de 20 de minute care arată cum este sistemul de asigurare medicală din Canada.  Enjoy!  Or,… be scared!  Really scared!

* **

„Evanghelia creştină constă în faptul că eu sunt atât de stricat încât Isus a trebuit să moară pentru mine, dar sunt atât de iubit încât Isus a murit bucuros pentru mine.  Lucrul acestea duce la o adâncă umilinţă şi o adâncă încredere în acelaşi timp… Eu nu cred că valorez mai mult, dar nici nu cred că valorez mai puţin; eu mă gândesc mai puţin la mine însumi.” – Tim Keller, în The Reason for God, p. 181

* **

Un pictor primi o comandă de la păstorul bisericii ca să-i picteze o pancartă.
- Tu vrei ca pancarta să spună „SFÂRŞITUL LUMII VINE MÂINE!”  Pe când ziceai că trebuie să fie gata lucrarea?

* **

Bucuria mântuirii şi a lucrării

Ioel 2:23 Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.

Este una să te bucuri că-ţi merge bine, că pământul rodeşte, că eşti sănătos, că eşti binecuvântat, că ţi se înmulţesc averile.  Şi este cu totul alta să te bucuri în Domnul.  Bucuria în Domnul poate avea şi elemente de binecuvântări pământeşti, dar acestea nu sunt esenţiale bucuriei.  Pavel şi Sila nu aveau nici un motiv de bucurie în închisoarea din Filipi, şi totuşi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu!  De ce?  Pentru că Domnul era Dumnezeul lor!

Când Domnul este Dumnezeul tău, este posibil ca prezenţa Sa să fie însoţită de binecuvântări.  Este atâta har şi iubire şi dorinţă de a face bine în Dumnezeu încât El face bine oricui, chiar şi celor ce nu merită, sau celor ce-L neagă în faţă.  Soarele Său şi ploaia Sa cad peste toţi oamenii deopotrivă.  Ba psalmistul (Ps 73) se uita şi vedea că cei păcătoşi par a avea mai puţine probleme decât cei neprihăniţi!  Şi într-un sens, aşa şi este!  Până eram fiiîntunericului, aveam propriile noastre probleme.  Morţi în păcate, nu realizam disperarea stării în care ne găseam.  Dar am venit la Christos şi dintr-o dată, problemele mele nu s-au schimbat (mai pot fi sărac, bolnav, „fără noroc”), ba dimpotrivă: mi s-au adăugat şi problemele celorlalţi!

De unde dar atâta bucurie?  Cu siguranţă nu din gâdâlirea firii pământeşti, ci din starea de mântuire căpătată în Christos.  Şi din participarea împreună cu Christos la jugul Evangheliei.  Domnul era obosit la fântâna Samariei (Ioan 4) dar după ce a mântuit viaţa samaritencei, s-a împrospătat trupeşte şi duhovniceşte.  Mâncase „mâncarea” celor ce aparţin lui Dumnezeu: lucrarea alături cu Dumnezeu la mântuirea lumii.

Dacă eşti trist, şi îţi zici că tu nu ai motive să te bucuri, ai încercat să te verifici dacă mai eşti „în Domnul?”  Dacă lucrurile din jurul tău nu te bucură, ai încercat să te uiţi în sus şi-n inima ta?  Dacă aparţii lui Isus, TREBUIE să te poţi bucura.  Iar dacă eşti mântuit şi tot nu ai bucuria deplină, eşti „angajat” în lucrarea alături de Domnul?  Pentru că dacă răspunsul la cele două întrebări este DA, atunci ai singurele motive din întregul univers de a fi bucuros.

* **

Ann Landers a primit această scrisoare care spunea aşa:

Sunt o femeie în vârstă de 46 de ani, divorţată şi am 3 copii mari.  După trei luni de chemoterapie urmate de o mastectomie (tăierea sânului din cauza de cancer) am început să-mi pun viaţa laolaltă când am primit un telefon de la doctorul meu, care mi-a spus că a mai descoperit şi alte focare de cancer în corpul meu.  Vestea aceasta m-a adus într-o stare de devastare.

Rudeniile mele nu prea mă ajută; sunt prima persoana care suferă de cancer în familia noastră, şi rudeniile mele nu prea ştiu multe despre boală – ele cred că boala este contagioasă.  Aşa că încearcă să mă suporte, dar o fac numai de la distanţă, prin telefon, ca să nu se molipsească.  Asta mă doare foarte tare.

Sâmbăta trecută m-am dus la colţul străzii, la spălătoria de haine ca să-mi spăl rufele.  Stii, acolo vezi săptămână de săptămână aceeaşi oameni.  Saluţi dând din cap, sau spunând ´bună ziua´ la cei pe care-i recunoşti, şi raraeori, legi câte o conversaţie despre vreme sau lucruri mărunte.  Deci, am parcat maşina decisă să arăt bine şi să mă ţin tare, deşi pe dinăuntru eram vraişte.

Imi închideam maşina câmd am ridicat ochii şi am văzut un bărbat pe care l-am mai văzut de câteva ori anterior.  El a zâmbit şi mi-a zis: „bună-dimineaţa!  Ce mai faci?”  Am pierdut controlul dintr-o dată şi am izbucnit în lacrimi: „Ziua de astăzi este ziua cea mai rea a vieţii mele!  Doctorul a descoperit că am şi mai mult cancer!”

Omul a lăsat coşul cu haine jos, apoi a venit lângă mine şi m-a apucat de după umeri cu braţul lui şi a aşteptat să mă liniştesc din plâns.  Apoi a spus: „eu te înţeleg bine.  Si soţia mea a avut cancer ca şi tine!”  După câteva minute, simţindu-mă mai bine, am spus mulţumesc, şi am intrat în spălătorie iar bărbatul a plecat în drumul lui.

15 minute mai târziu, omul a venit înapoi: soţia lui era cu el.  Fără să spună nici un cuvânt, ea a venit la mine şi m-a îmbrăţişat.  Apoi mi-a spus: „am trecut şi eu pe unde treci tu astăzi!  Poţi să-mi spui cum te simţi că eu ştiu despre ce vorbeşti!”

Ann, nu am cuvinte să-ţi spun cât de mult a însemnat gestul lor pentru mine.  Iată, aici era o necunoscută făcându-şi timp pentru ca să vină să mă încurajeze ca să mă confrunt cu viitorul într-o clipă în care eram gata să renunţ.

Sper ca Dumnezeu să-mi dea şansa să pot face şi eu pentru altcineva ceea ce necunoscuţii aceştia au făcut pentru mine!  Si spune la toţi că deşi sunt oameni răi de tot în lume, mai sunt ici şi colo şi oameni buni.

* **

Limba lui Einstein...

Focul limbii

Efeseni 4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Cu câţiva ani în urmă (1990) SUA se găsea din nou într-o situaţie asemănătoare cu cea de astăzi: război.  De cealaltă parte a baricadei era ncă o dată Saddam Hussein.  Războiul a fost câştigat numai că cu câţiva morţi de partea americană; şi morţii în cauză nu erau din cauză că i-a omorât inamicul ci din cauza a ceea ce americanii numesc ´fiendly fire´, adică ucişi chiar de propria lor armată din greşeală, sub ´foc de la prieteni´.

Focul prietenos este atunci când tragi în camarazii tăi, în colegii alături de care lupţi; atunci cei ce ar trebui să fie de partea ta devin adversarii tăi cei mai redutabili.  Pentru un astfel de atac, nu te poţi pregăti şi nici nu eşti avertizat când se va năpusti asupra ta.

Bisericile noastre au cei mai redutabili adversari nu în afara lor ci chiar în sânul lor.  Armele folosite în această confruntare nu sunt puşti şi mitraliere ci cuvinte şi atitudini.  Printre noi sunt o mulţime de răniţi prin cuvintele şi atitudinile noastre.

Nu vreau să te sperii, dar vreau să te avertizez: persoana de lângă tine aduce cu sine în comunitatea de creştini o armă periculoasă!  Nu, nu-i nici în poşetă, nici în buzunar, ci în gură!  LIMBA!  Iacov o supranumeşte UN FOC (3:6).  Inţeleptul Proverbelor spune că viaţa şi moartea stau în puterea limbii (18:21).

Vorbirea, adică capacitatea de a pune gânduri în cuvinte articulate, este un minunat dar de la Domnul.  50% din creierul uman asistă într-un fel sau altul vorbirea; adică, sunt necesari o mulţime de megabites pentru a vorbi!  Vacile mugesc, porcii guiţă, găinile cotcodăcesc, păsările ciripesc, dar numai omul vorbeşte şi transmite într-un mod clar gânduri.  Dumnezeu a dat omului vorbirea pentru a o întrebuinţa printre altele, în a conversa cu Domnul şi în a comunica unii cu alţii lucruri nobile, care îmbogăţesc, înalţă şi zidesc.  De fapt, nu numai cuvintele noastre trebuie să fie ziditoare, ci întregul nostru comportament.

* Eşti la şcoală şi profesorul a spus ceva ce ţi-a rănit sentimentele; tu vrei să te răzbuni, şi-ţi aminteşti că fiul profesorului este la închisoare pentru că a folosit droguri.  Iţi vine să zici: Da, dar cel puţin eu nu am folosit droguri!  Este adevărat, dar poţi să spui asta?

* La serviciu; colegul tău este propus să fie avansat supraveghetor.  Tu eşti la fel de vechi în companie şi ai fi la fel de bun ca şi el în noua poziţie.  Iţi aduci aminte că cu 12 ani în urmă, colegul tău a fost acuzat de furt dintr-o altă companie.  Până la urmă, acuzaţia a fost abandonată şi ţie acum îţi vine să spui şefului despre incident.  Este adevărat, dar ar trebui să spui asta?

In cazurile de mai sus şi-n mii de alte cazuri, viitorul cuiva poate fi alterat pentru totdeauna din cauza unor cuvinte care aduc la lumina o experienţă dureroasă a trecutului.   Merită s-o faci?
Pavel spune aici în versetul 29 să nu ne iese de pe buze nici un cuvânt stricat.  Termenul grecesc pentru stricat este sapros şi se găseşte numai încă într-un loc în Noul Testament, şi anume în Matei 12:33.  Termenul descrie un pom rău, sau stricat.  Pomul este stricat nu pentru că face poame rele, ci face poame rele pentru că este rău.  Bătălia pentru ce fel de poame va face pomul nu se dă între roade, ci în inima pomului.  Domnul Isus a spus că  căci din prisosul inimii vorbeşte gura Luca 6:45.  Tot Domnul Isus spune: Mat 15:18-19 Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.  Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

Ce fel de inimă ai?  Se va vedea din cuvintele tale.  Dacă cârteşti în loc să mulţumeşti, dacă minţi în loc să spui adevărul, dacă spui glume proaste şi fără perdea în loc să zideşti, dacă bârfeşti şi cleveteşti în loc să vorbeşti de bine, dacă dărâmi în loc să încurajezi, dacă critici mereu în loc să găseşti partea pozitivă, atunci cred că ştii ce fel de inimă ai!

Pavel ne spune ce fel de cuvinte trebuie să fie găsite între noi: Efeseni 5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

* **

Un politician întrebă pe un pastor:
- Ce ar putea face guvernul nostru pentru biserică?
- Păi, cred că ar trebui să nu mai tipăriţi bancnote de un dolar şi de cinci dolari – a răspuns pastorul.

* **

Tu şi ceilalţi

Filipeni 2:3-4 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş.  Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Doi duşmani teribili ai fiecărui individ aflat într-o comunitate, şi implicit al comunităţii: predispoziţia la ceartă(gr. eritheia de unde vine cvântul a irita, iritare) şi la slavă deşartă (gr. kenodoxia = dorinţa de a fi lăudat).  A nu face nimic motivaţi sau determinaţi de unul dintre cei doi duşmani este o propunere aproape imposibilă.  Nu degeaba viaţa creştină are la baza ei lepădarea de sine, renunţarea la eu, golirea şi sărăcia duhovnicească, starea de neajutorare în care doar Domnul ne poate ajuta, doar El este suficient.  Şi după cum dragostea de Dumnezeu se vede prin iubirea aproapelui nostru (Luca 10:30-37; 1 Ioan 4:20-21), la fel şi smerenia înaintea Domnului se dovedeşte prin smerenia unul în faţa celuilalt.

Este atât de uşor să fii iritat.  Predispoziţia la iritare poate fi cauzată de la oboseală, probleme cu soţul/soţia/copiii, lipsa de realizări profesionale/romantice/spirituale, până la indigestie sau o bătătură la degetul de la picior.  Cât despre dorinţa de a fi lăudat…, de a fi numărul unu?  Cine n-o are?  Cum să eviţi iritarea şi cum să scapi de dorinţa de a fi lăudat?  Prin smerenie faţă de Domnul şi faţă de ceilalţi.  Prin punerea intereselor altora mai presus de a noastre.

Care-s slăbiciunile tale?  Şi, care-s calităţile?  În loc să vezi paiul din ochiul celuilalt ocupă-te de bârna din ochiul tău!  Şi, în loc să gândeşti că tu eşti mai grozav decât orcine, gândeşte-te mereu la calităţile celorlalţi.  Gândeşte-te că ei sunt mai buni decât tine.  Încurajează-i, laudă-i, pune-i înaintea ta.

Ştiu, pare dificil… dar e posibil!  Doamne-ajută!

* **

Dacă ai putea avea cerul fără boli, cu toţi prietenii ce i-ai avut pe pământ, şi cu mâncarurile ce ţi-au plăcut, şi cu toate activităţile recreative ce ţi-au produs plăcere, şi cu toate frumuseţile naturii pe care le-ai văzut vreodată, şi cu toate plăcerile fizice pe care le-ai gustat vreodată, şi fără conflicte omeneşti sau dezastre naturale, ai fi satisfăcut cu cerul, dacă Christos nu ar fi acolo?  John Piper – God is the Gospel, p. 15

* **

1. Mi-am făcut-o dar am lăsat-o în buzunarul de la cămaşă, iar mama mi-a aruncat cămaşa în maşina de spălat…
2. Mi-am făcut-o dar soră-mea a pus-o pe fundul cuştii iepuraşului…
3. O aveam în mână în drum spre şcoală, dar o rafală de vând mi-a smuls-o din mână şi deşi am alergat după ea, nu am ami ajuns-o…
4. Mi-am făcut-o dar am rămas fără lemne de foc şi era gata-gata să îngheţăm, aşa că am aruncat-o pe foc pentru a ne salva viaţa
5. Nu mi-am făcut-o pentru a nu-mi pune colegii într-o lumină proastă
6. Nu mi-am făcut-o ca să  nu vă încarc programul de muncă şi aşa foarte ocupat

* **

Cum e Tata aşa e şi fiul

Efeseni 5:1 Urmaţi, deci, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi.

Rupt din context, versetul acesta poate înseamna o mulţime de lucruri.  Dar pus în contextul a ceea ce s-a spus în Efeseni 4:32 (Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos), porunca capătă dintr-o dată claritate.  Termenul „urmaţi” este „mimetes” în greacă, de unde avem cuvântul „imitare, a imita”.  Adică, imitaţi-l pe Dumnezeu.  Dar sunt atâtea domenii în care nu avem cum să-l imităm pe Dumnezeu.  Nu mai rămâne decât să-L imităm pe Domnul în ceea ce priveşte iertarea celorlalţi.

Aducerea copiilor în imagine dă şi mai multă viaţă poruncii acesteia.  Copiii imită pe părinţii lor.  Mă surprind adesea făcând gesturi pe care le făcea tatăl meu.  Tatăl meu a trecut la Domnul acum 30 de ani… şi eu tot îl mai imit!  Copiii ne urmăresc cu atenţie şi apoi, vor face ceea ce ne-au văzut făcând.  Copiii ne studiază cu atenţie.

Mulţi doresc să-L imite pe Dumnezeu, dar fără să-L cunoască!  O mare parte dintre creştini slujesc un dumnezeu care nu apare în Scripturi!  Este fabricat de mintea lor, după cum li se pare lor că ar fi corect, echitabil.  Fabricat după tradiţiile învăţate.  Nu de mult vorbeam cu cineva şi la o afirmaţie despre Dumnezeu m-a privit şi mi-a zis„ eu nu aşa am ştiut şi-s la credinţă de 30 de ani!  Ceea ce-mi spui acum îmi răstoarnă lumea pe dos şi eu nu pot accepta asta!”  Am întrebat-o dacă ceea ce a ştiut a confirmat cu Biblia.  Răspunsul a fost „nu”.

Ce crezi tu despre Dumnezeu?  „Ceea ce crede şi biserica mea!”  Şi ce crede biserica ta?  „Biserica mea crede ca şi mine!”  Şi ce credeţi tu şi biserica ta?  „Biserica mea şi cu mine credem la fel!”  Deci, ce fel de Dumnezeu imiţi?  Ce fel de Dumnezeu urmezi?

Unii văd numai mânia lui Dumnezeu, de aceea sunt nervoşi şi indispuşi tot timpul.  Alţii văd un Dumnezeu răzbunător, că de ce alceva caută mereu să se răzbune?  Unii văd un Dumnezeu al Legii, care taie şi spânzură mereu, că, de ce altceva ar tăia ei şi-ar spânzura în stânga şi-n dreapta?  Alţii au un Dumnezeu captricios şi încruntat, de aceea sunt şi ei la fel.  Iar alţii văd cum i-a iertat Dumnezeu pe ei, şi ei iartă la fel.

Acum, ştiu că am dori să-L imităm pe Dumnezeu în atâtea alte aspecte.  Dar ce-ar fi să începem prin a-L imita în iertarea celorlalţi?  De ce?  Deoarece s-ar prea putea ca iertarea pe care o dau sau nu o dau altora să fie un  semn nu doar a sănătăţii mele spirituale, ci şi a locului în care-mi voi petrece veşnicia.  Uite ce spune Domnul Isus: Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.  Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Cum ai vrea să mergi înaintea Domnului împovorat cu povoara greşelilor altora ce nu le-ai putut ierta?  Gândeşte-te la asta!

* **

Pe blogul biografistului au apărut fragmente dintr-o carte de şi despre Ferenc Visky, pastor reformat din România, şi condamnat de comunişti la ani mulţi de închisoare.  Cartea se întitulează  Prizonierii Speranţei. Iată AICI articolul pe care vi-l recomand.

* **

Nici nu le trece prin cap tinerilor că-ntr-o bună zi, vor şti la fel de puţin ca şi părinţii lor.

* **