Aseară am ascultat o predică despre apostolul Pavel.  Despre problemele lui.  M-am gândit la sfârşitul lui, când sabia romană i-a tăiat capul.  Dar nu sacrificiul acesta a fost cel ce m-a uimit cel mai mult, ci viaţa sa plină de suferinţe, de sacrificii, de lipsuri şi lupte.  Pe deasupra durerilor provocate de duşmanii Evangheliei, durerile provocate de alţi creştini l-au durut cel mai mult.  Pavel a suferit ani lungi de respingere, dispreţ şi ură.  2 Corinteni 4 vorbeşte despre încolţire, prigonire, zdrobire, trântire şi dare la moarte.  Apoi în capitolul 11 devine mai precis: bătăi, naufragii, lovire cu pietre, foamete, sărăcie, osteneală, etc. Read the rest of this entry »

O tânără domnişoară era în ultimul an la facultate. Ca o mulţime de studenţi de vârsta ei, tânăra înclina spre poziţii politice liberale şi era de acord cu redistribuirea averilor. Pe de altă parte, tatăl ei era republican convins şi era bogat; tinerei îi era ruşine de tatăl ei şi-i spusese şi acestuia nu o dată.

Pe baza prelegerilor profesorilor ei şi a discuţiilor particulare cu aceştia, tânăra avea convingerea că tatăl ei nutrea o diabolică şi egoistă dorinţă de a păstra averea pentru care muncise şi care el considera că i se cuvine ca răsplată a eforturilor sale.

Într-o zi fata îl confruntă pe tatăl ei, care se opunea vehement unei rate ridicate a taxelor aplicate bogaţilor şi lărgirii programelor de ajutor guvernamental pentru cei ce nu lucrau în America. Tânăra încercă să-şi convingă tatăl cu privire la obiectivitatea învăţăturilor profesorilor ei. Tatăl o ascultă, apoi o întrebă ce fel de note are la şcoală.

Fata surprinsă, tăcu o clipă, apoi răspunse că bine. Ea avea o media generală de 4.0 GPA (similar cu 10 în România) şi spuse tatălui ei că nu-i era uşor să menţină standardul. Recent a început să ia nişte ore la un curs deosebit de greu, şi-şi cheltuia tot timpul învăţând, fără să-i mai rămână timp de a ieşi la distracţii cu prietenii. Nu-şi permitea nici măcar să aibă un prieten pentru că-şi petrecea tot timpul studiind.

Tatăl ei ascultă, apoi o întrebă ce face prietena ei, Audrey. Tânăra răspunse că Audrey nu-şi bate capul cu învăţătura. Are note de abia trece examenele. De fapt nota ei medie este de 2.0 GPA(5 în România). În schimb, este foarte populară între studenţi, merge la toate petrecerile, adesea lipseşte a doua zi de la studii, deoarece o doare capul de la băutura din noaptea precedentă.

Atunci tatăl o întrebă pe fiică-sa de ce nu merge la biroul decanului, şi să-i spună acestuia că ea renunţa la un punct din media ei, în favoarea lui Audrey. Astfel, amândouă vor avea o medie de 3.0 GPA şi asta ar fi minunat, o redistribuire generoasă şi corectă a mediei.

Brusc mânioasă, fata răspunse tatălui: „Asta nu ar fi deloc corect! Eu am muncit greu pentru rezultatele mele! Am investit timp şi efort în ele! Audrey nu munceşte deloc pentru notele ei! În timp ce eu muncesc, ea se distrează!”

Cu un zâmbet pe faţă, tatăl îi spuse fiicei sale: „Bine ai venit în partidul Republican!”

Am băut o cafea cu prietenul meu Chris, la o librărie.  Pe un raft erau plasate produse cu obama.  Reviste, cărţi, albume şi tot restul.  Nu aveam la mine aparatul photo, dar am găsit pe net şi alţii care au remarcat acelaşi lucru.  Ca dovadă, priviţi fotografia de mai sus.  Nu m-am putut abţine de la a cânta:  Partiduuuuuuuuuuul, şi Obamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Ameriiiiiiiiiiiiicaaaaaaaaaaaaaaaaa, Partiduuuuuuuuuuuuuuuuuuş, şi Obamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Ameriiiiiiiiiiiiicaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Grumpy Silence 2.5, Happy Hour 7.0, or Beer 6.1.
Please note that Beer 6.1 is a very bad program that will download the Farting and Snoring Loudly Beta.

Whatever you do, DO NOT under any circumstances install Mother-In-Law 1.0&n! bsp;(it runs a virus in the background that will eventually seize control of all your system resources.)

In addition, please do not attempt to reinstall the Boyfriend 5.0-program. This is an unsupported application and will crash Husband 1.0.

In summary, Husband 1.0 is a great program, but it does have limited memory and cannot learn new applications quickly. You might consider buying additional software to improve memory and performance. We recommend
Cooking 3.0 and
Hot Lingerie 7.7.

Good Luck!

Thanks, Chris!

Asta de pe un t-shirt al unui obamunist:

Stimulul financiar aprobat astăzi de cele două camere ale Congresului are menirea, în cuvintele lui Obama, de a cruţa sau produce 4 milioane de locuri de muncă.  Asta e un fel de vorbire sâsâită a unui animal (ca cel din Geneza) cu limba despicată, vorbire care nu vrea să piardă nicidecum.  Adică, cum se poate verifica că nu s-au pierdut 4 milioane de locuri de muncă?

Este ca şi cum eu aş spune, deseară voi mânca sau nu voi mânca.  Oricum o dau, câştig şi ceea ce am spus că voi face, se va împlini!

Revenind la cele peste o mie de pagini ale stimulului economic, nu le-a citit nici unul dintre congresmani, dar legea au votat-o toţi democraţii.  S-ar putea ca pe legea aceasta să se facă sau să se desfacă toată preşedinţia lui Obama.  Deşi, eu am îndoileli serioase că dacă legea va eşua, Obama va avea de suferit consecinţe politice.  Tipul e carismatic (am mai spus asta) şi pe zite-ul ziarului The New York Times (pe un blog) o mulţime de femei au scris că visează să se… culce cu preşedintele!  Adică, tipul va reuşi să „placă” în pofida tutulor nereuşitelor sale.

Ascultam astăzi un talk show local.  Doamna de la radio ruga ascultătorii să o sune cu cele mai frumoase sau cele mai oribile amintiri despre ziua persoanei iubite.  Am sisezat că majoritatea amintirilor despre întâmplări plăcute proveneau (în cazul celor căsătoriţi) din perioada primilor ani ai căsătoriei lor, când nu prea aveau bani mulţi.  Atunci se găseau mijloace materiale şi disponibilitatea de a cumpăra o călătorie frumoasă, pentru producerea unei surprize plăcute.

Încă o dată, dacă mai era nevoie să se demonstreze, că nu-i nevoie de bani pentru a face pe cineva fericit.  Noi ratăm să oferim fericirea celui iubit în primii ani, împingând ziua aceea spre orizonturi viitoare, în care sperăm să avem mai mulţi bani pentru a oferi ceva frumos, memorabil.  Dar dragostea este inventivă şi găseşte metode şi mijloace.  De asemenea, la capătul celui ce primeşte „cadoul” orice „nimica” este trecut printr-un zoom care măreşte darul la puterea n-şpea.

Să nu risipim ocaziile mărunte, în speranţa unora mai „serioase”; adesea amintirile-s adunate din mărunţişuri precum cărămida este alcătuită din particule mici adunate laolaltă.

Revenind la povestirile ascultătorilor, unul dintre aceştia m-a adus la lacrimi.  El a avut cea mai frumoasă zi de Valentine’s cu 29 de ani în urmă, după care au urmat 29 de ani de zile minunate.  Iubita lui l-a părăsit, plecând din lume în toamna trecută şi în aceeaşi povestire, el prezenta această sărbătoare ca cea mai rea petrecere a unei asemenea zile.

Ascultam un program de radio în care vorbitorul spunea că el cunoaşte pe cineva cum îşi cunoaşte mâinile.  Asta m-a făcut să-mi privesc mâinile.  Nu m-am uitat la ele de multă vreme cu atenţie.  Am constatat că au cam îmbătrânit.  Ar trebui să le mai ung cu ceva cremă din când în când, să le mai îngrijesc.  Pielea nu mai este nici fină nici catifelată, cum era odată.  Read the rest of this entry »

Ioan 15:15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

L-am întâlnit în adunare.  Eram la serviciul de miercuri seara a bisericii unui prieten american.  Mergeam de câte ori puteam că-mi era prieten păstorul şi pentru că îmi plăceau predicile lui şi părtăşia din biserică.  Stăteam în spate, pe ultima bancă.  Uşierii mă cunoşteau şi nu mă stârneau de la „locul meu”. Read the rest of this entry »

Un păstor a fost invitat să vorbească puşcăriaşilor de la închisoarea din localitate.  Inima lui era plină şi de bucurie, dar şi de emoţie!  Nu a mai vorbit niciodată unui asemenea public!  Aşa că, ajuns în faţa deţinuţilor, păstorul nostru se îndreptă spre podium şi  începu vorbirea astfel:

- Bună dimineaţa!  Dragii mei, mă bucur nespus de mult să văd că sunteţi aici!

E duminică.  Se merge la „biserică”.  Uităm că noi suntem biserica, așa că biserica a devenit o clădire din pietre amorfe.  Formată din oameni, ea este o clădire spirituală formată din pietre vii.  Dar acum am înlocuit-o cu o clădire și mergem la biserică cum am merge la un restaurant. Read the rest of this entry »

Nu pleacă nimeni gol de la Dumnezeu… decât cel plin de el însuși.  D L Moody

Psalms 18:46 Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele.

Teologul olandez Herman Bavinck a spus că neschimbabilitatea lui Dumnezeu este una dintre doctgrinele cele mai importante în menținerea distincției Creator – creatură și în închinarea noastră față de Dumnezeu.  El completa că tocmai de aceea este Dumnezeu supranumit în Scripturi ca „Stânca”.

Noi oamenii suntem mereu în devenire, mereu într-un proces de schimbare.  Tindem mereu să „ajungem” undeva, în care „undeva” este mereu mai sus, mereu mai bine și mai mult decât astăzi.  Undeva mereu într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

Merg câteodată la o întâlnire cu câte un amic.  Călătoresc sute de kilometri.  Sunt așa de bucuros, atâta anticipație este prezentă!  Amicul vorbește despre sentimente assemănătoare la vremea programării întâlnirii.  Apoi trec lunile.  Ne ducem unul spre celălalt ca să ne întâlnim.  Îmi amintesc de anticipația originalp, încerc s-o retrăiesc.  Chiar reușesc, mi se pare.

Ne întâlnim.  Aflu că întâlnirea nu a mai provocat sentimentele originale în amicul meu.  El nici nu a mai făcut măcar efortul să și le amintească, cum am făcut eu.  Asta nu mă deranjează, dar mă defazează puțin!  Înțeleg că noi ne schimbăm.  Că noi ne modificăm interesele, emoțiile, scopurile, chiar și… amicii!

Asta este bine și reconfortant în Domnul: El nu se schimbă.  El rămâne același, ieri azi și-n veci!  Poți avea încredere în El, te poți baza pe El.  El este STÎNCA!

Sycloria Williams, o fată de 18 ani din Florida s-a dus la doctor pentru a avorta nsarcine de 23 de săptămâni.  Doctorul a întârziat, surorile medicale i-au dat medicamente pentru dilatare, Sycloria a intrat în naștere și a născut o fetiță.  Una din patroanele clinicii a tăiat cordionul ombilical, apoi a pus copilul într-un sac de plastic și l-a aruncat la gunoi.

Câteva zile mai tîrziu, poliția a primit un pont de la cineva, a recuperat cadavrul și s-a făcut o autopsie.  Copilul și-a folosit plămânii și a respirat, a fost descoperirea medicului legist.  Deși șansele de supraviețuire ale copilului ar fi fost minime, a fost totuși o ființă umană!

Când este drept ca alții să decidă pentru cei slabi, neputincioși, nemaidoriți, bătrâni și handicapați dacă mai merită ca aceștia să trăiască sau trebuie suprimați?  Niciodată!  Până și pedeapsa cu moartea a unui criminal înrăit te face să te gândești bine dacă e drept să iei viața cuiva!  Interesant că oameni care susțin avorturile, sunt împotriva pedepsei capitale!  Adică, vinovatul trebuie cruțat, nevinovatul suprimat!

Sycloria Williams s-a trezit față în față cu o altă ființă umană, cu propria ei fiică.  Și conștiința pe care a adormit-o cu ajutorul celor ce conciliază în favoarea avorturilor s-a trezit dintr-o dată la realitate!  Ceea ce s-a ucis, a fost o altă ființă umană, carne din carnea ei!

Ți-e și groază să te gândești la tot scenariul acesta!  Brrrr!

Astăzi am aflat că şcolile care cer ajutor financiar de la guvern şi-l obţin, nu por permite desfăşurarea de rugăciuni şi alte activităţi religioase pe proprietatea lor.  Nu că până acum ar fi avut multă libertate, dar acum aceasta este şi mai restrânsă.

Pe de altă parte, duminică după Super Bowl mi-am adus aminte de România comunistă, când mulţumeam conducătorului „iubit”.  Antrenorul echipei câştigătoare, şi-a început interviul prin a mulţumi preşedintelui Obama pentru sprijin…

Ieri Obama a spus că guvernul va pune o limită superioară la salariile conducătorilor acelor instituţii şi intreprinderi particulare care au apelat şi au obţinut un împrumut de la guvern.  Şi iată cum socialismul scos cu forţa şi pe fereastră de prin alte părţi, intră pe uşa din faţă în SUA!  Îmi amintesc de vremurile în care clasa conducătoare (partidul la noi, politicienii de toate culorile aici) găseau mereu ţapul ispăşitor în ceilalţi şi niciodată în ei înşişi!

I tremble for my country when I reflect that God is just.! – Thomas Jefferson

Mă cutremur pentru ţara mea când mă gândesc că Dumnezeu este drept.

La 1857 Lord Macaulay a prezis, vorbind despre America: „Republica voastră va fi călcată în picioare şi nimicită de barbarii secolului 20 la fel cum a fost Roma în secolul 5, cu deosebirea că în timp ce hunii şi vandalii care au nimicit Roma au venit de dinafară, iar hunii şi vandalii vostri vor veni dinăuntru, dintre proprii voştri cetăţeni şi instituţiile voastre”.

Lordul a greşit numai cu câţiva ani!

Credincioşi de duminică, de sărbătoare, de convenienţă, de acasă, de debara, de orice altceva decât de ceea ce trebuie!  Citesc zilele acestea Faptele Apostolilor.  Primele capitole sunt fantastice!  Biserica este în expansiune.  Biserica este vivace, plină de entuziasm, fără frică, fără inhibiţii.  Se predică în Templu şi pe stardă, se mărturiseşte în faţa preoţilor şi fariseilor, şi-n faţa oamenilor obişnuiţi.  Citind astea, m-am gândit că lupta spirituală la care a fost chemată biserica nu este o luptă doar de duminica, doar de la orele nouă la cinci, doar un hobby.  Este un fel de viaţă, o mentalitate, o atitudine.  Read the rest of this entry »