„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Şomaj on Şomaj
on S.D.G. – Soli Deo Gloria on The recent State of the Union By B.H. Obama on S.D.G. – Soli Deo Gloria
on Haiti on The recent State of the Union By B.H. Obama on The recent State of the Union By B.H. Obama
Botezul lui Alina Goreac
Citeam pe Stiricrestine.ro că gimnasta Alina Goreac s-a botezat. Slavă Domnului! Cuiva i-a păsat, cineva s-a rugat, cineva a mărturisit şi e bucurie în cer. Cum de altfel, este pentru orice păcătos care se pocăieşte!
Word Count:42 - Ţăranul Brown: ai pierdut multe lucruri în tornada de noaptea trecută?
- Ţăranul Jones: am pierdut coteţul de găini şi toate găinile. Dar nu-i nimic, pentru că m-am ales cu trei vaci şi un tractor.
Word Count:35 Dumnezeul Bucuriei
Filipeni 4:4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă!
Pavel are câteva subiecte preferate, şi bucuria este unul dintre ele. Adică, omul care era cu picioarele în butuci în fundul unei închisori din Filipi şi care putea să cânte spre slava Domnului, ştie ce este bucuria, şi poate scrie despre ea, şi are dreptul şi datoria de a îndemna şi pe alţii de a se bucura ca el şi cu el.
Exemplul lui ne spune că bucuria nu este dependentă de împrejurările vieţii. Adică, Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng; deci este clar că sunt clipe când trebuie să plângi. Dar lacrimile nu pot contracara bucuria. A fi bucuros, nu înseamnă să râzi în continuu. Nu înseamnă să umbli sărind într-un picior. Bucuria transcende posibilitatea de a o explica exact, de a o pune sub microscop şi de a o defini în toate componentele ei. Dar bucuria conţine o stare de mulţumire sufletească, o stare de pace cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu sine, o abandonare în mâna şi grija lui Dumnezeu.
Bucuria adevărată nu se dobândeşte când intri în casa visată, când cumperi maşina nouă, când ţi se naşte primul copil, când doctorul îţi spune că NU ai cancer ci numai o infecţie tratabilă. Deşi în asemenea momente apare starea de satisfacţie şi mulţumire, ajungi curând la convingerea că maşina nouă se învecheşte, casa visată are defecte sau trebuie făcute reparaţii, copiii cresc şi pot fi neascultători, ş.a.m.d. O astfel de bucurie depinde de circumstanţe şi deci, nu poate îndeplini prima parte a poruncii de a ne bucura: întotdeauna. De asemenea, bucuria aceasta nu îndeplineşte a doua parte a poruncii, aceea de a ne bucura în Domnul.
Este clar din experienţa noastră, sau a celor mai maturi şi sfinţi copiii ai lui Dumnezeu că există atâtea atacuri împotriva stării de bucurie. De la împrejurări, la neajunsuri proprii, la neînţelegerea mişcărilor lui Dumnezeu, la lipsa de răbdare, la greşeli şi păcate, toate ne atacă bucurie. De aceea, nu partea cu „totdeauna” este importantă. Dacă ne oprim la ea, vom fi frustraţi întreaga viaţă de credinţă, deoarece ESTE IMPOSIBIL SĂ FII BUCUROS ÎNTOTDEAUNA! De aceea ne vine în ajutor partea a doua, ÎN DOMNUL.
Vezi, şi Domnul se bucură! Neemia 8:10 ne spune că „bucuria Domnului va fi tăria voastră!” În caracterul lui Dumnezeu, în promisiunile Lui găseşti sursa bucuriei permanente. Bucuria creştină se hrăneşte cu Dumnezeu. Şi se întovărăşeşte cu rugăciunea, cu predicarea Evangheliei, cu fraţii… Citeşte scrisoarea lui Pavel către Filipeni şi desoperă tovarăşii bucuriei. Şi, mai presus de aceasta, descoper-l pe Dumnezeul bucuriei.
Word Count:433Nu-mi place să mă laud, nu-mi stă în caracter. Nici nu am cu ce, de altfel! Chiar dacă am ceva, am primit, dacă am făcut ceva, am fost ajutat şi am avut har. Şi astea nu-s cuvintele unei false modestii. Sunt convingerea la care am ajuns odată cu trecerea anilor. De aceea, când mi se impută că aş căuta să fac ceva extraordinar, ieşit din comun şi mai ale rău, cum ar fi de exemplu, imputarea că eu aş considera pe Alin Cristea ca periculos pentru blogosfera evanghelică şi că aş dori să-l reduc la tăcere, nu ştiu cum ar trebui să reacţionez.
Uite la ce statistică mă gândesc: am publicat 1662 de articole. Din acestea, nu am scris despre Alin Cristea decât într-unul singur: acela din 26 August 2009. Este un procentaj de… 0,06%! Deci, cu o singură postare, am încercat să fac tot ceea ce sunt acuzat! Poate că sunt important, şi eu nu am ştiut! Ca să nu mai vorbesc că-n ajutorul lui Alin a sărit un pugilist de categorie grea (la figurat nu la propriu) scriind împotriva propriilor principii „despre mine” şi nu „mie”.
Cu Alin am avut cam 10 comentarii reciproce. Am încercat să le caut pe toate, dar m-am lăsat păgubaş. Poate că ar trebui să nu mai fac nimic şi să-mi văd de treaba mea, după principiul „câinii latră, ursul merge”. Să mai continui? Ce câştig? Cu Alin am spus că nu mai polemizez. Dacă el va zice că e albă, o las aşa. Dacă crede că e neagră, aşa să fie. Asta este… blogosferă! Nu este ceva pe viaţă şi moarte! Nu este o chestie de doctrină care să pericliteze crezul cuiva şi implicit viaţa veşnică! E ca un „fender-bender” (accident de circulaţie minor) după care, îţi vezi mai departe de drum şi cândva o să repari tabla. Dacă merită. Sau, vinzi maşina aşa cum este!
Aşa cum remarca într-un post numerotat #2 de către Mănăstireanu, Alin a sărit mai la toţi şi a avut ceva de criticat, fie că a fost Paul Negruţ, Iosif Ţon, Marius Cruceru, sau Daniel Brânzei. Din câte am văzut, parcă nici unul dintre aceştia nu s-a sinchisit. De ce aş face-o eu? Mănăstireanu presupune că aş fi fost dezamăgit de Alin, sau că aş fi avut ceva aşteptări de la el. Nu am nici o aşteptare de la Alin, nici o dezamăgire cu privire la el. Eu am făcut haz (de necaz) la o postare a lui, în care termenul de „puţulică” mi s-a părut nepotrivit în titlu. Atât. Şi asta nu este ciudat şi străin, mai ales că Alin are mereu astfel de abordaări pe blogurile sale.
Ei, totuşi, să revin! O (mică) dezamăgire, tot am cu privire la Alin! Dar nu i-am reproşat-o (până acum). De exemplu, la postarea sa cu privire la mogulii blogosferei evanghelice, m-a trecut cu vederea! Păi cum? Am site-ul dorupope.com cu peste 420 mii de accesari. Site-ul predici.us cu peste 100 mii de accesări. Site-ul cu perspectivecrestine.wordpress.com cu peste 165 mii de accesari . Site-ul postari.blogspot.com cu peste 26 mii de accesari. Site-ul predici.net (care acum îl reconstruiesc) dar care a avut până la refinisarea sa peste 100 de mii de accesări. Alte site-uri, nici nu le mai pomenesc, că-s accesări puţine. Dacă facem calculul, totalizez în aceste accesări la peste 800 de mii. Acum, Alin este campionul justiţiei şi a dreptăţii. Cel puţin aşa lasă să pară. Dacă voia să fie drept, şi nu avea datele să zicem a site-ului perspectivecrestine.wordpress. com, putea sa ma intrebe, nu-i aşa? Dar nu a făcut-o. E scăpare de vedere? Nu ştiu. Am crezut că nu-s destul de … baptist pentru blogosfera evanghelică! Dar, la moguli a apărut şi Mănăstireanu, care acum este anglican.
No, bine. M-am bătut destul cu morile de vând (propriile mele gânduri şi sentimente). Uite ce-o să fac. Ţinând cont că eu am de ce să mă ocup şi fără aceste probleme, voi înceta (cel puţin deocamdată) a mai discuta „despre” şi „cu” cei doi amici. Sper ca aceste măsuri, vor calma spiritele. Dacă nu pe-ale altora, atunci cu siguranţă pe-ale mele!
Şi-acum, un roman scurt, în cinci capitole, care să explice decizia mea:
1. Ies din casă, pentru a mă plimba. O iau la stânga. Acolo în faţa mea, în mijlocul trotuarului, e o gaură mare, adâncă, plină de noroi. Încerc să mă strecor pe lângă gard şi buza gropii, pentru a nu cade în ea. Dar picioarele-mi alunecă, cad, şi mă mânjesc tot de noroi. Ies cu mare greutate afară. Mi-e scârbă de mine, mă întorc acasă. Ziua mi-e oricum ruinată. Fac un duş ca să mă curăţ, şi stau în casă
2. Ziua următoare, ies din nou din casă pentru a mă plimba. O iau la stânga. Acolo în faţa mea, în mijlocul trotuarului, e o gaură mare, adâncă, plină de noroi. Încerc să mă strecor pe lângă gard şi buza gropii, pentru a nu cade în ea. Dar, ca şi ieri, cad din nou. Mă murdăresc tot, caut să ies, reuşesc mai uşor decât ieri, şi mă întorc acasă pentru a mă curăţi. Ziua e oricum stricată.
3. Ziua următoare, ies din nou din casă, pentru a mă plimba. O iau la stânga. În trotuar e gaura. Încerc de partea cealaltă a ei, să trec, dar şi acolo îmi alunecă picioarele, şi cad. Murdar, ies afară. Mai uşor, că am căpătat experienţă de a ieşi din mocirlă! Mă întorc acasă. Fac duş, ziua mi-e stricată.
4. Ziua a patra, ies la plimbare. O iau la stânga. Văd groapa. Ce să mă mai feresc! Sar direct în noroi, şi cu experienţele anterioare, ies la fel de repede, şi mă întorc glonţ acasă! Parcă nici n-a fost chair atât de rău!
5. Ziua a cincea. Ies din casă, pentru a mă plimba. Privesc în stânga, acolo în mijlocul trotuarului tronează groapa cu noroi. Mă uit în dreapta. Trotuarul e curat. Mă duc la plimbare spre dreapta.
Word Count:979 Un poliţist interoga doi suspecţi şi-l întrebă pe primul:
- Unde zici locuieşti?
- Domnule poliţist, eu nu am o adresă permanentă
- Dar tu – îl întrebă pe al doilea?
- Eu sunt vecin cu prietenul meu de aici.
Word Count:36 De la munţi la Dumnezeu
Psalmi 121:1-2 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Când trecem prin încercări, prin probleme, şi avem nevoie de ajutor, avem tendinţa de a ne uita după el, de-al căuta. Poate e vorba de bani, poate un sfat, poate o boală, o neînţelegere. Mintea ne aleargă cu febrilitate la prieteni: care dintre ei ne va putea ajuta? Ne gândim la rudenii, căutăm un sfat, un medic bun. Avem nevoie de un loc de adăpost, de nişte braţe care să ne ţină strâns, de un piept la care să putem respira uşuraţi.
Pe vremea psalmistului, cetăţile erau zidite pe forme de relief înalte. Muntele sau dealul erau bariere naturale în calea vreunui atac. Matei 5:14 vorbeşte despre „o cetate aşezată pe un munte”. Ierusalimul este aşezat pe un munte care la rândul său este înconjurat de munţi. Pentru evrei, Ierusalimul era ultimul loc de ajutor. Solomon se ruga că, dacă iudeii vor fi risipiţi printre popoare, şi-şi vor îndrepta ochii către locul acela (2 Cronici 6:36-38). Aşa că, psalmistul asta face. Nu ne spune care este problema în care se află, dar oricare ar fi aceasta, el se uită cu ochii către munţi.
Deşi unii comentatori preferă punctuaţia din traducerea de mai sus, nu este greşită nici aceea în care psalmistul se uită către munţi, de unde-i va veni ajutorul. Pentru că el nu se roagă la dumnezeii înălţimilor, idoli răspândiţi pe vremea sa, ci la Dumnezeul lui Israel. Mai ales că psalmistul încheie paragraful citat cu afirmaţia că el aşteaptă ajutorul de al Domnul.
Trei mişcări deosebim în aceste versete:
- căutarea
- întrebarea, şi
- afirmarea sau credinţa.
Aceste întrebări sunt loc comun tuturor oamenilor. Deşi trepte importante, căutarea şi întrebarea nu-şi au finalitate decât în afirmare, în credinţă. Doar câdn poţi crede că ajutorul tău e la Domnul ajungi la soluţie sau la pacea de care ai nevoie pentru a străbate încercarea.
Psalmistul se uită în sus, la munţi: dar el nu vede munţii, sau numai munţii! Dincolo de munţi, este un întreg pământ. Dincolo de pământ este Cel ce l-a creat. Dincolo de munţi şi pământ este cerul. Dincolo de cer este Cel ce a creat totul. Şi acest personaj, numit Domnul este Acela care-l va ajuta pe psalmist.
Nu-i greşit să cauţi. Nu-i greşit să întrebi. Ba chiar şi pe Dumnezeu, deoarece lui Dumnezeu nu-i este frică de întrebările mele dificile. Nu va fi luat niciodată prin surprindere, nu se va scărpina niciodată în cap zicând, „la asta încă nu m-am gândit!” Căutarea şi întrebarea sunt doar paşi către vedere. Când dincolo de oamenii care te ajută, de medicii care te operează, de formele de relief ce-ţi înalţă sufletul în descoperi pe Dumnezeu şi rămâi cu El, atunci ai găsit sursa oricărui ajutor, oricărui bine. Şi când descoperi pe Dumnezeu, să ştii că te poţi lăsa în grija şi bunătatea Sa. El nu este doar Suveran peste toate lucrurile, dar El este Tatăl tău. Ce alt ajutor mai ai nevoie? Ce mai este pe munţi, prin văi, la oameni, care să nu si la Dumnezeu, numai de un milion de ori mai mult şi mai bine? Bine până la… perfercţiune? Gândeşte-te la asta. Amin.
Word Count:539 Purtaţi pe umeri veşnici
Isaia 46:4 până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaş, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.
Neschimbabilitatea lui Dumnezeu este una din bazele încrederii pe care o avem în promisiunile Sale şi-n capacitatea Sa de a le duce la capăt. Noi ne schimbăm mereu. Cei ce cred în evoluţia, ar spune că.. evoluăm! Schimbarea este certă. Nu numai în aspectul fizic şi-n capacităţile trupului dar şi-n alte aspecte. E de aşteptat ca, dacă omul din afară se trece, cel dinăuntru să se înoiască (2 Cor 4:16)… sau măcar să se facă mai înţelept! Dar cele trei părţi ale fiinţei noastre (trup, suflet şi duh – 1 Tes 5:23) sunt într-o corelaţie atât de strânsă (ca să scăpăm de poftele trupului şi mădularele sale, Pavel spune că trebuie să-l „răstignim”, adică să-l omorâm) încât se influenţează mereu una pe cealaltă (3 Ioan 1:2 Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău).
Aşa că, junghiurile şi durerile, nesiguranţele şi slăbiciunile vârstei înaintate au repercursiuni asupra întregii fiinţe. Atunci ne umplem de neîncredere. Avem îndoieli. Întrebări. „Unde este Dumnezeu în toată chestia asta!?” Ne va purta Domnul de grijă? Nu avem pe nimeni: cum o va face? Prin cine? Cât timp?
De aceea vine Dumnezeu la Isaia şi-l inspiră cu cuvintele de mai sus: Domnul va fi acelaşi care a fost odinioară, neschimbat, şi ne va sprijini. Imaginea adusă în mintea mea, nu este numai a unui bătrân sprijinindu-se în cârja sa (deşi, dintr-un anume punct de vedere, noi toţi suntem handicapaţi şi avem nevoie de sprijinul divin!) ci a unui bătrân care este prin de braţ de unul mai puternic, şi ajutat în umbletul său.
Poate că de unul singur, te-ai clătina. Ai dovedi nesiguranţă. Am iarăşi imaginea unui bătrân ce se ridică cu greu de pe un scaun, şi-şi caută echilibrul. Care face primii paşi cu incertitudine: va ajunge la ţintă? Nişte mâini tremurânde, ochi umezi, obraz brăzdat de vreme. Totul prevesteşte… moarte!
Dar de-a lungul bătrânului, vine unul.. tânăr, mereu tânăr! Puternic, mereu puternic! În stare, mereu în stare! Fără să fei afectat de trecerea timpului. „Cum te cheamă?” „Eu sunt Cel ce sunt!” Pentru Dumnezeu totul este într-un prezent continuu. Şi ceea ce a făcut odinioară (ne-a purtat, ne-a sprijinit şi ne-a mântuit) va continua să facă până la sfârşit!
Verstul 3 spune că Domnul ne-a purtat pe umăr… Ciudată imagine, să vezi un bătrân purtat pe umăr! Pe umeri porţi un copil, nu un bătrân! Dar dacă Domnul te-a mântuit, atunci El este Tatăl tău şi e normal ca un Tată să-şi poarte copilul pe umeri!
Prin furtunile vieţii, prin foc şi prin apă, prin neînţelegerile cu ceilalţi, prin ură şi prigonire, în faţa potrivnicilor sau între prieteni, confruntat cu boala sau cu singurătatea, Domnul te poartă mereu pe umerii Săi, în braţele Sale! Asta da promisiune! Doamne, ajută-ne să ne lăsăm purtaţi de Tine fără împotrivire! Amin.
Word Count:506 După ce în prealabil, ajunsesem la rangul de „etichetă” în blogul domnului Alin Cristea (România Evanghelică) am avansat la acelaşi grad şi-n blogul domnului Dănuţ Mănăstireanu. Cum tăcerea domnului Alin Cristea era suspectă, mai ales după ce am ironizat o postare a lui în numele României Evanghelice în care mi s-a părut nepotrivit unul dintre termenii folosiţi în titlu, am chiar început să cred că neînfricatul şi redutabilul polemist într-ale „dreptăţii şi adevărului” s-a înmuiat… Dar nu era aşa! Aştepta ajutor bărbătesc! Dacă au fost doi pe unul, să fie doi pe doi!
Admiraţia domnului Alin Cristea faţă de domnul Dănuţ Mănăstireanu (îmi cer iertare că nu pot pune toate linkurile aici, pentru că sunt multe!) nu a rămas nerăsplătită de ultimul. Acesta, adică domnul Dănuţ Mănăstrireanu, proaspăt întors dintr-un retreat spiritual din Grecia (sau poate că şi-a găsit încărcătorul), l-a trasnformat pe domnul Alin Cristea în „caz”, pe mine în „etichetă”, alături de domnul Marius Cruceru şi doamna Rodica Botan. Se anunţă o iarnă fierbinte!
Între timp, aştept ca domnul Dănuţ Mănăstireanu să pună linkurile la postările Rodicăi şi ale mele, care justifică presupoziţia sa:
Cei doi il considera pe domnul Alin Cristea pur si simplu periculos pentru blogosfera evanghelica si ar dori sa-l reduca la tacere.
Este oricum incredibil ca doamna Rodica, o „novice” într-ale blogosferei (caracterizarea aparţine domnului Alin Cristea) şi subsemnatul (pastorul, cu blogul în evidentă eclipsă calitativă în ultimele luni – tot domnul Alin Cristea) să putem reduce la tăcere ditamai România Evanghelică! Mai ales că, domnul Alin Cristea trăieşte în România, munceşte în România, scrie în România şi pentru România, în numele României, etc etc. Iar doamna Rodica Botan şi cu mine… pripăşiţi prin diaspora, citiţi de o mână de oameni… având locuri de muncă de câte (sau la mine de peste) 8 ore pe zi într-un domeniu nu al scrisului (Rodica) şi nu al patoratului (la mine, pastoratul fiind … voluntar! deşi full-time şi acesta!) Cum să reduci la tăcere un… Mogul?
Deocamdată atât, aşteptând continuările la „cazul”domnului Alin Cristea. Şi corecturile de rigoare, desigur, în baza propunerii domnului Dănuţ Mănăstireanu din finalul primului episod din „caz”, în care propune să se facă curăţenie prin ogrăzile noastre, şi mărinimos s-a plasat pe sine primul în această nevoie de curăţenie. Sau poate, va urma un cometariu de la domnul Alin Cristea, care-i va aduce precizările necesare întru corectitudine, adevăr şi dreptate. (Ce naiv sunt!)
Închei cu un comentariu care i-a scăpat Domnului Mănăstireanu, scris de mine în finalul postării ce-am ironizat-o:
trebe să îl iubim (pe Alin) aşa cum este, e de-al nostru că-i de-al lui Isus. Şi să ne rugăm pentru el.
Va urma (dacă VA URMA).
Word Count:437 „Bunicul meu se plânge mereu despre cât de rău este să fii bătrân!” spune Carmen
„Şi al meu, la fel!” – spune Robert. „Se pare că zbârciturile alea-s foarte dureroase!”
Word Count:31Word Count:2329 Am fost mereu inspirat de versetul zilei care apare şi-n blogul meu în manşeta din dreapta, dar şi-n atâtea alte bloguri. O să încep de astăzi să scriu câte un scurt comentariu la fiecare verset postat acolo prin grija siteului Bible Gateway. Sper să fie folositor cuiva. Să inspire pe unii, să ajute pe alţii şi să ne îmbogăţească pe toţi.
Word Count:61 Ştiu că-n lume există oameni care nu-şi iubesc semenii. Eu urăsc astfel de oameni!
Word Count:14A fost Labor Day pe-aici. Sfârşitul vacanţei de vară, sau începutul noului an şcolar, depinde cum vrei s-o iei! Pentru unii, e acelaşi lucru, pentru că nici sfârşitul vacanţei nici începutul şcolii nu-i o bucurie. Dar a fost zi liberă pentru majoritatea lumii. Asta e întotdeauna o bucurie! Au muncit doar cei din comerţ şi entertainmaint. Restul, am stat la cozi interminabile pe autostrăzi sau prin cartiere. Toată lumea era pe drum, mergând sau venind de undeva.
Mi-am amintit de spusele cuiva care a zis, „dacă ai avea toate maşinile din lume înşirate una după alta, atunci ar fi… Labor Day”. Pentru că ploaia ne-a stricat ultima ieşire la irbă verde cu biserica, am vizitat nişte prieteni ce ne-au chemat la mici la ei acasă. Eu nu-s cu micii, dar sunt cu somonul, aşa că au aranjat să fie şi de-acela. Şi au fost de toate. Am acceptat invitaţia din cauza prieteniei şi părtăşiei, dar mai ales pentru că de la ei se vede bine un braţ al oceanului, iar eu care stau „pe un vârf de deal” apreciez schimbarea de scenariu. La mine-n spatele casei, liziera pădurii a început să dea semne de veştejire. Căprioarele şi rar, urşii, vin să se pregătească de iarnă. Frunzele gălbejite, se deprind din copaci şi se aştern pe jos. Încă nu-i pandemică chestia asta, dar va fi-n curând. Acum, doar cazuri mai rare.
Labor Day semnelează venirea toamnei. Unde a dispărut restul anului? De ce a trecut atât de repede? După Labor Day aproape că intrăm în cursă dreaptă pentru pachetul sărbătorilor de toamnă/iarnă. Ziua Mulţumirii, apoi Crăciunul şi Anul Nou…. Încă un an s-a dus de parcă nici nu ar fi fost.
Deci, ce altceva am făcut, pentru a scăpa de nostalgie şi melancolie, sentimente ce m-au copleşit într-un cocktail periculos? Am urmărit un spici al lui John Shelby Spong, episcopul „creştin” care de 20 de ani încoace este pe meterezele demontării Bibliei, a lui Isus şi a creştinismului în general, pentru ca acesta din urmă să fie „o nouă conştiinţă”, după cum zice el, care să învingă în cele din urmă „o definiţie învechită” despre Dumnezeu, Biblie, Isus şi viaţă în general.
După o prezentare generală a „textelor teribile ale Bibliei”, Spong atacă alegerea făcută de Dumnezeu lui Israel şi implicit a oricui altcuiva. Arată crimele împotriva umanităţii făcute în numele lui Dumnezeu (împotriva egiptenilor, amoniţilor, amaleciţilor, etc.). Biblia este vinovată de faptul că sclavia a dăinuit până-n secolul trecut (desigur că, se uită că slavia este mai răspândită astăzi ca oricând, şi asta nu în ţări creştine…), Biblia e vinovată de rolul şi poziţia în care au fost ţinute femeile până nu demult, Biblia este vinovată de disciplinarea copiilor prin bătaie, Biblia este vinovată de antisemitismul unot părinţi bisericeşti şi de antisemitism în general, Biblia este vinovată de susţinerea unor măsuri anti-ecologice, Biblia e vinovată de homofobie şi patriarhism. Biblia e vinovată de rasism, şi acesta împreună cu toate celelalte „păcate” ale Bibliei locuiesc în inima… creştinului fundamentalist, care crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi o interpretează în mod literal.
Aveţi AICI clipul youtube cu ceea ce am privit şi eu. Ei bine, era gata-gata să scap de melancolie şi să intru în.. depresie! Mai ales că mi-am amintit că până şi Domnul Isus întreabă dacă va găsi Fiul Omului credinţă pe pământ la venirea Sa (Luca 18:8). Adăugat la aceasta, e imposibil să nu observi că Biblia este interpretată şi reinterpretată, că creştinismul este „purificat” de tot ce e supranatural şi este reinventat, e imposibil să nu observi o răcire a dragostei de Dumnezeu (da, manifestată prin iubirea de oameni! – şi mai ales prin acea iubire care te face să-L mărturiseşti pe Domnul celor pierduţi). Dar apoi mi-am reamintit că, ultimul cuvânt îl are tot Dumnezeu. Când toate vor fi spuse şi făcute, când istoria va fi „împachetată” şi trecută în… istorie, atunci, va rămâne cineva care este Acelaşi ieri, azi şi-n veci! Aşa că, m-am înviorat în credinţa mea şi mâine, va fi o altă zi. Labor Day, adică, de muncă!
Word Count:671 An antequated notion of God is trying to deprive God’s people of the right to use their minds and hearts to attend to new truth.
O noţiune învechită despre Dumnezeu încearcă să sărăcească pe oamenii lui Dumnezeu de dreptul de a-şi folosi minţile şi inimile pentru dobândirea unui adevăr nou.
Scris de Louie Crew, profesor universitar de limba engleză şi secretar al Bisericii Episcopale între anii 2000 – 2006. Crew este un aprig luptător pentru drepturile homosexualilor şi lesbienelor de a fi acceptaţi în structurile de slujire şi conducere a denominaţiilor creştine în general, şi a bisericii Episcopale în special. Adevărul nou despre care vorbea este cu privire la lupta sa… Documentul se numeşte Is There an Heretic in the House şi a fost prezentat acum câţiva ani la un proces care practic a decis în forurile de conducere a bisericii Episcopale ordinarea homosexualilor.
Word Count:144 Didache, sau Învăţătura celor 12 Apostoli, cea mai timpurie scriere sub-apostolică (cca. 50-120 A.D.) începe prin arăta că în viaţă există două căi, una care duce la viaţă, alta care duce la moarte. După consideraţii generale, în stilul spuselor lui Isus din Evanghelii, paragraful al doilea vorbeşte despre interdicţia de a comite unele păcate grave. printre acestea, câteva sunt păcate ale suxului, cum ar fi: adulterul, pederastia (homosexualismul), şi curvia. Apoi aminteşte şi alte păcate (omuciderea, avortul, mărturia mincinoasă, invidia, etc).
Faptul că Didache aminteşte aceste păcate ale suxului, şi-n special homosexualismul printre păcatele interzise, infirmă supoziţiile unor teologi liberali că homosexualismul nu ar fi fost practicat sau răspândit pe vremea lui Isus, şi că de aceea nu a amintit Domnul despre acest păcat. Oricum, cum ar fi posibil ca Domnul care a vorbit în termeni atât de înalţi despre puritatea sexuală, încât a spus că privirea spre o femeie şi poftirea ei în imaginaţie este schivalent cu curvia, să accepte sexul între doi bărbaţi sau două femei? Imposibil, nu-i aşa? Şi apoi, Vechiul Testament vorbeşte pe lard, în special în Lege despre aceste păcate. Isus şi-a bazat învăţăturile pe Lege şi Prooroci, şi a incorporat în predicile Sale mare parte din Lege. Isus a ridicat la nivel de păcat păcatele comise cu gândirea, ciar dacă nu au fost comise cu fapta. Asta pentru că cel ce crede în Isus devine un Templu al Duhului, şi are un trup, o minte, un spirit în întregime aparţinând lui Isus.
Word Count:247 Se pare că mii de americani bogați renunță la cetățenia americană (ei, și câți românași am venit pe-aici pentru această cetățenie, și câți ne-am scos pieptul cu mândrie când am obținut-o!) pentru a nu mai plăti taxe către statul American. Lunile trecute banca UBS a dat în vileag departamentului de taxe numele a peste 5 mii de americani ce-și țineau banii în bănci elvețiene. Acum aceștia sunt cercetați pentru evaziune fiscală. Așa că, bogații au decis să renunțe la a mai fi americani, pentru a nu mai plăti taxe. Ai aici articolul cu mai multe informații.
Word Count:96 Am urmărit un interviu al unui păstor. TV reporterul i-a pus două întrebări, care mi s-au părut total nepotrivite, mai ales adresate unii păstor (creştin):
- crezi în naşterea din fecioară a lui Isus Christos?
- crezi în învierea din morţi?
Ciudat este că răspunsurile pastorului nu au fost cum te-ai aştepta: adică, un răzunător şi convingător „da” la ambele întrebări. El dimpotrivă s-a lansat într-o lungă explicaţie cum că aceste două evenimente ce sunt pietrele de căpătâi a doctrinelor creştine sunt de fapt numai simbolice, că nu este important să crezi în ele, că poţi fi „om” şi fără această credinţă.
Apoi, reporterul a întrebat despre ordinarea de preoţi homosexuali în denominaţia lor. Aici pastorul a început iarăşi o listă de explicaţii, cum că pe vremea lui Isus homosexualismul nu era o problemă între evrei, de aceea Isus nu a spus nici un cuvânt despre asta. Şi că în cultura de atunci a altor popoare, homosexualismul nu era atât de răspândit ca în cultura noastră. Că Biblia este o carte ca un fel de jurnal cultural al scriitorilor ei. Dacă s-ar mai scrie azi o asemenea carte, atunci referirile la homosexualitate ar fi mult mai numeroase, deoarece este un fapt relativ răspândit şi în cultura zilelor noastre, este chiar acceptabil. Numai retrograzii înregimentaţi prin denominaţii fundamentaliste mai cred că homosexualismul este un păcat. Dar creştinii care gândesc, ştiu altfel. Aşa cum acum 25 de ani era nepopular să ai femei ordinate ca preoţi sau pastori, dar lucrul acesta a devenit acceptabil şi chiar răspândit, aşa este şi cu homosexualismul. Denominaţia lui este astăi pionieră într-un domeniu ce-n 25 de ani va fi la fel de răspândit cum este astăzi femeia-păstor sau preot.
Am ascultat cam atât, apoi gândurile m-au purtat într-un fel de disperare. Nu am înţeles niciodată ce înseamnă ca oamenii să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce vor urma, lucruri îngrozitoare (Luca 21:26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate). Acum m-a cuprins un fel de disperare. Am mai experimentat-o în ultimele luni. Ascultam „pe viu” cum era întoarsă Biblia cu susul în jos, şi cum ceea ce a fost întotdeauna păcat, şi este şi va fi păcat indiferent de schimbările culturilor lumii, era acum acceptat şi chiar sărbătorit. Acultam cum unul ce trebuia să fie slujitor al adevărului şi al lui Dumnezeu, să transmită în locul lui Dumnezeu adevărul etern, îşi bătea joc de chemarea sa, de creştinism şi de Dumnezeu.
Mai este mirare de ce se golesc bisericile progresiste? Nu, nu mai este! Pentru că atâta timp cât omul merge la biserică pentru a sta incomod în banca sa şi pentru a asculta un mesaj despre toleranţă, pacifism, încălzirea globală şi alte puncte de discurs din discursul politicienilor şi activiştilor de stânga, nu este mai confortabil să stea acasă în fotoliu în faţa televizorului şi să asculte acelaşi mesaj predat de politicienii de profesie, ajutaţi de staţii şi programe de televiziune aservite cauzelor liberale? Ba da!
În aceeaşi ordine de idei, este la fel de zadarnic să mergi la biserică şi să asculţi discursuri împotriva punctelor de discurs politic al celor de dreapta. Soluţia? Biserica să se întoarcă la predicarea mesajului lui Isus Christos, la predicarea pocăinţei, a sfinţirii, a Marii Însărcinări. Odată acestea făcute, oamenii vor avea lumina pe baza căreia să decidă pentru ei înşişi cum stau lucrurile, vor putea face deosebirea între bine şi rău.
Word Count:571 
