on 
on 
on 
Ascultam astăzi un talk show local. Doamna de la radio ruga ascultătorii să o sune cu cele mai frumoase sau cele mai oribile amintiri despre ziua persoanei iubite. Am sisezat că majoritatea amintirilor despre întâmplări plăcute proveneau (în cazul celor căsătoriţi) din perioada primilor ani ai căsătoriei lor, când nu prea aveau bani mulţi. Atunci se găseau mijloace materiale şi disponibilitatea de a cumpăra o călătorie frumoasă, pentru producerea unei surprize plăcute.
Încă o dată, dacă mai era nevoie să se demonstreze, că nu-i nevoie de bani pentru a face pe cineva fericit. Noi ratăm să oferim fericirea celui iubit în primii ani, împingând ziua aceea spre orizonturi viitoare, în care sperăm să avem mai mulţi bani pentru a oferi ceva frumos, memorabil. Dar dragostea este inventivă şi găseşte metode şi mijloace. De asemenea, la capătul celui ce primeşte „cadoul” orice „nimica” este trecut printr-un zoom care măreşte darul la puterea n-şpea.
Să nu risipim ocaziile mărunte, în speranţa unora mai „serioase”; adesea amintirile-s adunate din mărunţişuri precum cărămida este alcătuită din particule mici adunate laolaltă.
Revenind la povestirile ascultătorilor, unul dintre aceştia m-a adus la lacrimi. El a avut cea mai frumoasă zi de Valentine’s cu 29 de ani în urmă, după care au urmat 29 de ani de zile minunate. Iubita lui l-a părăsit, plecând din lume în toamna trecută şi în aceeaşi povestire, el prezenta această sărbătoare ca cea mai rea petrecere a unei asemenea zile.
