1 Ianuarie – Meditație

Galateni 6:2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Natura celor mai mulți dintre oameni îi învață nu să poarte greutatea altcuiva ci să fugă de ea cât mai departe și cât mai repede. Pavel mai spunea în Romani 15:1 că cei tari au obligația de a răbda slăbiciunile celor mai slabi. Într-o traducere pentru „slăbiciuni” se folosește cuvântul „infirmități”. Gândește-te la aceasta. De la natură majoritatea dintre oameni preferă să privească ceva perfect. Un peisaj ce inspiră, un trup frumos, o față armonioasă. Suntem atrași de ceea ce funcționează bine și nu ne place ceea ce nu funcționează cum trebuie. Noi ne uităm la ceva urât doar din curiozitate, ca apoi să ne întoarcem privirile.

Cu câțiva ani în urmă am dus un vizitator la Mount Saint Helen, vulcanul din statul nostru care la 1980 a erupt și a distrus totul în jurul său. Ne pregătisem pentru o excursie de o zi, dar la câteva minute după ce am sosit la punctul de observare al craterului și al văii de sub el, prietenul meu a spus că nu mai are ce să vadă și că dorește să ne întoarcem la civilizație sau să mergem în alt loc mai puțin trist.

Nu o dată am întâlnit persoane cu infirmități care au rămas necăsătorite. Care nu au fost angajate la locul de muncă dorit și au trebuit să se mulțumească cu o poziție din care nu trebuia să vină-n biroul din față, unde putea fi văzut/ă. Persoane care au dezvoltat un sentiment de frustrare crescut pe un sentiment de inadecvare. De astfel de infirmi ne îndepărtăm, nu ne apropiem. Nu de alta, dar infirmitatea nu doar că nu inspiră ci ne obligă. Obligă să te ridici și să oferi locul pe autobuz unuia mai în vârstă, obligă să dai o mână de ajutor unui orb să treacă strada, obligă să te cheltuiești și să pierzi din ce e al tău pentru unul ce nu este atât de favorizat ca tine. Unul vulnerabil își proiectează vulnerabilitățile asupra asociaților săi. Nimeni nu vrea să joace în echipă cu jucători vulnerabili a căror prestație poate duce la pierderea meciurilor.

Spuneam mai sus despre natura celor mai mulți dintre oameni. Apoi avem un contrast oferit de scripturi. Este Domnul Isus Cristos. El a murit pentru cei păcătoși. El ne-a iubit pe când noi eram infirmi și nu perfecți. El a venit să poarte povoara de păcate ce ne încovoia până la mormânt și a cărei consecințe se întindeau până-n veșnicie. El a venit și a ales pe cei slabi, neperformanți, cu probleme. Pavel nespune: 1 Corinteni 1:27-28 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu Sunt, ca să nimicească pe cele ce Sunt… Isus a chemat la Sine pe cei „trudiți și împovărați” ca El să le dea odihnă. Isus a căutat pe cei bolbavi, doar ei aveau nevoie de doctor! Isus a făcut asta pentru că aceasta este natura lui Dumnezeu. Apoi Isus ne-a spus că așa trebuie să fim și noi cei transformați de către Dumnezeu: ca Isus. Legea lui Isus este de a iubi nu doar pe cei ce ne pot iubi înapoi ci pe cei e nu ne pot iubi la fel… sau de loc. El a spus să nu facem bine la cei ce ne pot face și ei bine (în genul o mână spală pe alta) ci să facem bine celor ce nu ne pot răsplăti binele făcut. Isus a spus: Luca 14:12-13 A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Apoi predica de pe munte din Matei cap 5-8 Isus pare a ridica pe un piedestal pe cel slab, pe cel ce renunță, pe cel ce face pace, este blând și… moale.

Pe fondul acesta vine Pavel și ne vorbește despre purtarea sarcinilor altora. Și el ne spune că noi trebuie să facem reciproc asta.

Acum nu de mult, după predica în care am afirmat că trebuie să punem pe primul loc pe altul cineva m-a oprit pentru a mă întreba că dacă el pune pe altcineva pe locul întâi, cine-l pune pe el pe locul unu? Răspunsul e evident dar e greu de crezut din cauza experiențelor noastre negative. La întrebarea de mai sus răspunsul corect ar fi că ”Dumnezeu ne poartă de grijă și că El o face prin ceilalți creștini din trupul Domnului”. Sună fain… dar este oare adevărat? Experiența multora ne spune că nu, nu este așa.

Și totuși, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne valabil, chiar dacă-n practică unii îl invalidează. Noi trebuie să ne purtăm sarcinile unii altora. E legea lui Isus. Intențiile, motivațiile și faptele noastre sunt judecate în ultima instanță după Legea lui Isus și nu după practica cea mai populară sau credința la modă.

Acum, biserica lui Cristos este implicată într-o mulțime de lucrări caritabile. Biserica noastră primește săptămânal cereri de a ajuta, fie orfani, fie o familie săracă, fie misionari. Toate acestea sunt cereri legitime și implicarea oricărei biserici în caritate este lăudabilă. Dar ce facem când săracii sunt între noi? Când cei ce poartă poveri sunt în adunarea noastră?

Ce facem când poverile-s la cei din adunarea noastră? Unii care au poveri financiare, alții cu crize în familie, alții cu crize de sănătate, apoi cei cu crize provocate de căderi în păcate? Toate acestea devin poverile „lor”. Dar nu trebuie ele să devină și „problemele mele”?

Pavel spune că da. Înțeleg că dacă nu ai probleme, sau dacă ai avut harul de a te elibera singur din lațul propriilor tale probleme ești încrezător în capacitățile tale și ai îmbrățișat mitul autosuficienței. „fiecare pentru sine” este dictonul tău prin viață. Cel ce are crize financiare, zici tu, le are fie pentru că nu se știe gospodări, fie pentru că nu are educație mai înaltă, fie pentru că e… nenorocos, și așa-s unii dintre oameni!

Trebuie să ajutăm fără discernământ? Nu. Dar noi avem o datorie în primul rând față de cei de lângă care ne-a pus Domnul să ne trăim creștinismul. Și cu rugăciune și cu milă, trebuie să ne aplecăm și să ajutăm acolo unde putem purtarea sarcinilor celor ce cad adesea sub acestea.

Fie anul 2015 un an de sensibilizare a noastră la ceea ce este sensibilă inima lui Isus.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.