11 Ianuarie – Meditația zilei

Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieri vorbeam despre gândurile noastre, acum ne oprim o clipă la gândurile lui Dumnezeu. Mi se pare că ar trebui să pricepem că noi, creatura, nu avem de unde ști gândurile Creatorului, decât dacă acesta își descoperă gândurile. Dar tocmai aceasta face Dumnezeu în Biblie: ne spune ce gândește.

Gândurile lui Dumnezeu nu sunt relatate cu lux de amănunte, cum ne-ar place nouă să fie. Și dacă ar fi așa, nu ne-ar folosi la nimic, deoarece nu am ști ce să facem cu ele. Oricum, ele sunt mult mai „sus” atât decât gândurile noastre cât și decât puterea noastră de a le pricepe.

Psalmul 92:5 ne spune că gândurile lui Dumnezeu sunt adânci. Psalmul 139:17 spune că gândurile lui Dumnezeu nu pot fi pătrunse. Isaia 55:9 ne spune că pe cât de sus sunt cerurile față de pământ, pe atât de sus sunt gândurile lui Dumnezeu față de gândurile noastre.

Vorbeam azi cu cineva care a spus că după ce a început să citească și să învețe și-a dat seama cât de puțin cunoaște. Omul cu adevărat redus este acela care crede că el le știe pe toate, că el are dreptate, că așa cum știe el este bine. Omul cu adevărat învățat rămâne uimit în fața volumului uriaș de cunoștințe accesibile omului. Cu cât mai mult cunoști, cu atât îți dai seama că știi mai puțin. Cum ar putea cineva cunoaște gândurile lui Dumnezeu dacă nu poate cunoaște ceea ce se cunoaște în întreaga cultură, știință, tehnică, istorie și filozofie cunoscute de oameni?

Din fericire, Dumnezeu ne-a descoperit gândurile Sale. Nu toate, așa cum ziceam mai sus, dar unele dintre ele. Care anume? Acelea care ne sunt nouă de folos pentru mântuire, pentru ducerea unei vieți frumoase ca fii ai lui Dumnezeu, și pentru a naviga unele din problemele cu care ne va întâmpina viața și veșnicia.

Nimeni nu cunoaște ce gândește cineva, decât dacă cel ce gândește vorbește. Vorbirea exprimă gândurile cuiva. Astfel Dumnezeu a vorbit din cele mai vechi timpuri. Scriitorul cărții către Evrei ne spune: Evrei 1:1-2 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. Domnul Isus este vorbirea cea mai puternică a lui Dumnezeu. Prin Isus Cuvântul lui Dumnezeu a devenit trup ca să locuiască printre noi, și noi să-l descoperim prin simțurile noastre, cum zice apostolul: 1 Ioan 1:1-3 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; – deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.

Din multele gânduri pe care le are Dumnezeu cu privire la ai Săi, versetul de azi ne încurajează cu câteva, iar acestea sunt frumoase. De fapt versetul acesta este preferat de către mulți cititori ai Bibliei și folosit ca salut și ca mesaj de încurajare. O dată l-am văzut scris și pe un abțibild e pe bara de protecție a unei mașini.

Contextul în care Dumnezeu trimite iudeilor acest mesaj prin Ieremia este cel al robiei. Nebucadnețar dusese la Babilon o mulțime de evrei de viță nobilă și oameni de rând. Aceștia aveau cu ei niște proroci care le proroceau că robia lor va fi de scurtă durată, de aceea robii să nu prindă rădăcini prin țara robiei lor, deoarece curând Dumnezeu îi va elibera. Dar nu Domnul trimise pe acei proroci. Așa că Ieremia le aduce Cuvântul lui Dumnezeu, care îi îndeamnă pe robi să zidească case, să facă afaceri, să facă agricultură, să aibă copii în Babilon ca nu cumva poporul să se împuțineze. Robia lor va fi de 70 de ani. După această perioadă, evreii vor striga la Domnul, și dacă o vor face cu smerenie și pocăință, Domnul îi va asculta și vor fi aduși înapoi în țara lui Israel.

Deci, gândurile lui Dumnezeu (sau altfel spus, planurile Sale) nu erau spre distrugerea evreilor duși robi în Babilon. Da, ei erau pedepsiți pentru păcatele lor, dar va fi o măsură a pedepsei, nu vor fi pedepsiți fără măsură. Chiar și sub pedeapsă, Dumnezeu caută binele lor și prosperitatea lor. Domnul vrea ca lor să le meargă bine, să aibă de mâncare, să aibă copii și un viitor.

Nu știu care este situația ta. Te lupți cu o boală? Cu o situație financiară precară? Simți că mâna Domnului este împotriva ta? Știi că ai păcătuit și poate ești pedepsit pentru păcat? Ai probleme în relația cu soțul sau soția, cu copiii, cu rudeniile? Ai probleme la școală? La locul de muncă? Nu ai loc de muncă și cauți dar nu se vede nici o lumină la capătul tunelului? Sunt nori pe cerul vieții tale și-s de mult acolo?

Am o întrebare: ești copilul lui Dumnezeu? Este Isus Domnul tău și Mântuitorul tău? Cum spuneau cuvintele unei cântări, „El nu ne-a adus până aici ca să ne piardă!” Domnul are gânduri bune cu privire la tine. Smerește-te în fața Lui, dacă ai făcut păcate, recunoaște-le și cere-ți iertare, apoi lasă-te de ele. Necazul va fi pe o anumită durată predeterminată de Domnul. Tu mai ai un viitor din cauza lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, mai este nădejde pentru tine! De unde știu? Păi, din Biblie! Și din versetul zilei!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.