15 Ianuarie – Meditația zilnică

Filipeni 1:21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.

Unul dintre cele mai frumoase versete din Biblie. Este o declarație succintă și precisă despre scopul vieții Apostolului Pavel. Puțini dintre noi am putea comprima într-o asemenea declarație scopul vieții noastre, semnificația ei. Am auzit pe unii definind semnificația vieții lor astfel: „fotbalul este viața mea!” „Eu trăiesc pentru distracție!” Sau chiar „pentru mine, meseria mea este totul!” Și chiar și ceva mai nobil și mai înălțător, cum ar fi, „familia este totul pentru mine!”

Astfel de declarații par simpliste dar nu sunt. Poți izbucni într-un moment de înălțare sufletească la auzul unei bucăți muzicale preferate și să zici, „muzica este totul pentru mine!” ca apoi să te dedici altui lucru fără să te gândești și să descoperi că și acel lucru poate fi definit ca fiind „totul” pentru tine. Alte declarații sunt gândite, sau bazate pe sentimente statornice și încercate, cum ar fi dragostea pentru soț/soție sau pentru copii. Declarațiile sunt însă simple.

Marile adevăruri sunt simple. Trebuie să fie astfel. Ele sunt distilate în cuptorul realității ultime, care este Dumnezeu. Dumnezeu însuși folosește astfel de declarații scurte, simple, la obiect. Nu-s simple în sensul în care pot fi explicate simplu ci în felul în care Dumnezeu se reduce pe sine la ceva anume. „Eu sunt Cel ce sunt!”. „Eu sunt Sfânt.” „Eu sunt Lumina lumii.”

Din descrierea făcută de către Pavel cu privire la viața sa de dinainte de Cristos am putea spune că el a avut multe… câștiguri. Era evreu, tăiat împrejur în ziua a 8-a, era fariseu și neprihănit din punctul de vedere al Legii, era râvnitor dar contra bisericii. Viața lui Pavel era polarizată în mai multe direcții. Apoi s-a întâlnit cu Isus Cristos. Și imediat după ce a înțeles că Isus este real, că este în ceruri, că El este Cristosul promis lui Israel și este nădejdea iudeilor s-a dedicat cu totul Domnului Isus Cristos.

Se poate spune că o astfel de sintetizare a vieții a fost ușoară pentru Pavel: el era singur (necăsătorit), nu avea proprietăți și pe de-asupra munca sa era pasiunea sa. O îmbinare desăvârșită între muncă și viață. „Șeful” lui Pavel era Crisos. E adevărat. Pavel făcea o mulțime de lucruri prin Cristos și din cauza Lui. Dar el nu era chiar singur, adică fără conecții: era conectat la biserici, la misiune, la indivizi și colaboratori ai săi. Dar a susține că familia ta, legăturile tale, munca ta sau proprietățile tale îți schimbă prioritățile vieții vine contra pretențiilor lui Dumnezeu. Căutați mai întâi Împărățoa” zice El. „Cine iubește pe tată, mamă, etc… mai mult decât pe Mine..” Petru a îndrăznit să se intereseze de Ioan: „Doamne, dar cu acesta ce va fi? Petre, tu vino după Mine! Am Eu grijă de Ioan!”

Cealaltă față a monedei vorbește de moarte. Cine vrea să moară? Puțini. Cei ce suferă de vreo boală incurabilă ale căror suferințe cresc zilnic se gândesc la moarte. Unii apelează la sinucid. Alții-s bolnavi mintal și se sinucid. Unii se aruncă voit într-o situație cu scopul de a salva pe un altul și mor. Am un prieten care s-a înceat cu ani în urmă. A fost luat de un puternic curent de apă ce se mișca la fundul țărmului oceanului și a fost tras sub apă, apoi a fost adus la suprafață la 100 metri de unde a fost tras din nou sub apă. Mai trăia și a strigat după ajutor. 3 bărbați au sărit să-l ajute; au murit toți patru! Dar, în asemenea clipe nu te gândești la moarte.

Gândul morții nu este unul confortabil nici pentru bătrâni și nici pentru cei suferinzi. Pentru tineri, moartea nici nu intră în discuție: ea pare atât de îndepărtată! Să moară mai întâi cei bătrâni, apoi când vom îmbătrâni și noi… Dar moartea e o realitate la orice vârstă. Și pentru creștin. Și pentru oameni ca Pavel, ca mine și ca tine. A refuza a te gândi la moarte nu te va face să trăiești mai mult, nu va împiedica venirea morții.

Îmi amintesc când acum 25 de ani a venit în comunitatea noastră un agent ce vindea asigurări de viață. Unii nu și-au cumpărat sub superstiția că dacă-ți cumperi vei muri mai repede… adică vei avea nevoie de asigurare! Moartea va veni când este rânduit de Dumnezeu. David a spus, Psalmi 139:16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Dacă moartea poate fi concepută ca fiind câștig pentru cei ce sunt în suferință sau neputință, pentru ceilalți oameni ea este adesea o tragedie. Dar categoria de oameni pentru care Cristos este viața văd în moarte un avantaj. De ce? Pavel explică într-altă parte. 2 Corinteni 5:6-8 Aşa dar, noi întotdeauna Suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă Suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, Suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Viața cu și pentru Isus schimbă perspectiva asupra morții. Moartea devine câștig pentru că cel ce a trăit cu Isus se duce la Isus. Ce poate fi comparat cu vederea lui Isus față în față? Când transformarea începută aici va fi completă printr-o transformare după cum este Isus. „Vom fi ca El” spune Ioan. „Vom fi cu El” spune tot El în Apocalipsa.

Deocamdată, suntem într-un paradox. Ca Pavel, spunem și noi: Filipeni 1:23-24 Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.

Grija noastră aici nu e moartea: este viața cu Domnul Isus și numai cu El!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.