19 Ianuarie – Meditația zilei

Psalmi 89:1 Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

Sunt cântări și cântări. Unele au melodii frumoase dar textele te fac să te încrunți. Mai ales cele traduse din engleză sau alte limbi, în care textele-s răsucite încoace și-ncolo ca să se potrivească. Unele cântece sunt pe melodii populare, altele pe melodii de „muzică ușoară”. Mai nou au apărut pe scenă cântece de „închinare și laudă”. Am întrebat cândva pe cineva care e deosebirea; mi-a spus că melodiile lente sunt pentru închinare, cele cu ritm mai alert pentru laudă.

Muzica place la toți oamenii iar unora le place să cânte. Nu toți care cântă au voce. Cândva căutam un bărbat cu voce de bas să-l adaug la un cor în care mai toți basiștii erau adolescenți sau tineri. Voiam o voce așa, de bărbat. La o înmormântare am văzut pe un asemenea bărbat cântând cu gura până la urechi, cu multă râvnă. M-am apropiat să-l ascult. Era afon total, răgea doar versurile cântecelor. Ar fi fost bine să fi fost talentat pe măsura pasiunii sale pentru a cânta! Oricum, chiar de nu a fost bun pentru ce-mi trebuia mie, cred că Domnului a plăcut „cântarea” lui: Domnul se uită la inimă, la motivele noastre.

Dar care este conținutul cântecelor noastre? O soră mi-a povestit odată cât de cercetată a fost ea la o cântare din biserică: până la lacrimi. Ce cântare? Una cu text „creștin” pe melodia „paloma blanca” de pe vremuri. Textul spunea cam așa: „și de-oi pleca eu mamă de la tine, la ușa ta vor bate niște șoapte line”. Era cântată la nunți acum 45 de ani. Poate se mai cântă și azi, deoarece gusturile îndoielnice ale pocăiților nu au pierit. M-am gândit: ce fel de „cercetare” a fost aceasta? La ce anume a rezonat sufletul femeii? La un cântec sufletesc dar nu unukl spiritual. Un cântec ce nu spunea nimic lui Dumnezeu dar care vorbea experienței umane în desfășurarea nunții: omul va lăsa pe tata și pe mama și se va muta cu nevastă-se. Iar mama și tata rămân singuri și plâng…

Nu știu de-și amintește cineva o altă capodoperă de nunți, la care din nou erau „cercetate” sufletele: „tinerețe, flori albastre, azi cu lacrimi vă stropesc, niciodată pe-a ta cale, pașii mei nu mai pășesc.” Am găsit-o într-o zi pe un sait creștin de texte muzicale.

Mie mi se pare că cu totul alt fel de cântări compuneau și cântau psalmiștii. Nu că lipseau total expresiile sufletului omenesc din ele sau experianța umană dramatică. Dar textele lor conțineau mai totdeauna ceva despre Dumnezeu. Ca-n versetul zilei. Psalmistul cântă ceva despre îndurările Domnului și despre credincioșia Sa. El se uită la munți, la ceruri și în general la creație și vede în întreaga creațiune expresia acestor două atribute a lui Dumnezeu. Promisiunile Domnului, scăparea din Egipt, călătoria iudeilor prin pustie, dobândirea țării promise, sunt elemente ale unei istorii ce arată cele două atribute divine: îndurarea și credincioșia. Acum poporul era pedepsit pentru păcatele sale dar îndurarea și credincioșia Domnului rămâneau ca temeliile veșnice ale creațiunii. Psalmistul ia aceste două corzi și le folosește într-un duet divin de o rezonanță veșnică.

Îndurarea (mila, bunătatea) Domnului este atât de mare încât un alt psalmist dedică un psalm întreg acesteia: Psalmul 136. În el termenul de îndurare apare de 26 de ori; fiecare verset vorbește despre îndurarea lui Dumnezeu. Noi mai suntem în viață din cauza îndurării lui Dumnezeu. Mai avem ce mânca și cu ce ne îmbrăca din cauza îndurării lui Dumnezeu. Putem umbla și lucra din cauza îndurării lui Dumnezeu. Chiar de nu putem folosi mădularele noastre, chiar dacă așteptările de la viață ne sunt „înșelate” zicem noi, îndurarea lui Dumnezeu totuși se manifestă față de noi în alte mii și mii de feluri.

Din cauza îndurării lui Dumnezeu suntem mântuiți. Lui i-a fost milă de starea noastră de oameni morți în păcatele lor (Ef 2:1) și a trimis pe Fiul Său să moară ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Prin îndurarea lui Dumnezeu suntem mântuiți. Îndurările Domnului ne vor însoți întreaga viață, apoi ne vor primi în slavă unde tot prin îndurarea Domnului vom trăi cu El o veșnicie. Deci, dacă vrei să pui ceva în cântările tale, pune îndurarea Domnului. Cântă îndurarea, vorbește altora despre ea, bucură-te de îndurarea Domnului.

Credincioșia (fidelitatea) este celaltă coardă a caracterului divin selectată de psalmist. Domnul este fidel tuturor oamenilor dar într-un mod special copiilor Săi. Datorită credincioșiei lui Dumnezeu eu mă pot baza pe promisiunile Sale. Văduva și orfanul știu că au un apărător în Dumnezeu pentru că El a promis, și El este credincios. Noi știm că El este cu noi prin foc și prin apă deoarece El a promis. Noi știm că puii de leu duc lipsă dar cei ce-s ai Lui nu duc lipsă de nici un bine deoarece El a promis și El este credincio promisiunii Sale.

Gândește-te astăzi la îndurările Domnului față de tine (manifestarea îndurării Sale) și credincioșia Sa în atâtea și atâtea feluri și ocazii și cântă. Umple-ți gura de laude la adresa lui Dumnezeu care singur este îndurător și credincios. Fă lucrul acesta întotdeauna, ca psalmistul!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.